În duh de praznic sfânt în cer şi pe pământ, Eu, Domnul, vin la tine cuvânt, popor al cuvântului Meu, şi vin cu sfinţii, şi vin cu mama Mea Fecioara că-i zi de praznic sfânt pentru ea. O, cât se mângâie cei din cer când pot da ei mângâierea lor celor ce iubesc să petreacă cu sfinţii pe pământ, să stea cu ei în taină de Duh Sfânt, cu hrană de Duh Sfânt unii de la alţii! Nu e loc şi stare mai dulce pentru sfinţi ca şi statul lor cu cei ce-i doresc şi îi iubesc pe ei pe pământ.
O, iubiţi-i pe sfinţi, măi fiilor! Daţi-le întâlnire cu voi şi între voi, căci rugăciunile lor pentru voi vor fi iubirea lor de voi înaintea lui Dumnezeu, şi vine apoi Duhul Sfânt Mângâietorul şi Se sălăşluieşte între voi şi vă aduce vouă din darurile Lui.
O, mamă a Mea, mamă Fecioară, suntem cu zi de praznic sfânt şi cu acoperământ sfânt în mijlocul celor ce Ne sunt casă pe pământ, mamă, iar tu eşti plină de slavă şi de daruri şi de iubire. E mare mângâiere pentru Noi că avem unde să poposim, că avem cum şi cui să Ne dăm, mamă.
— Mai mare dragoste ca a celor din cer nu are nimeni pe pământ pentru fiii cerului, o, Fiule Doamne. Noi, Care suntem în cer, suntem plini de cer şi de cele din cer, care sunt veşnice, Fiule scump al meu şi Mântuitor al celor ce Ne iubesc pe Noi, cei din cer. O, cât de mult aşteptăm Noi să fie una cerul şi pământul, să fie una pământul cu cerul, omul cu Dumnezeu, Fiule Doamne! Am vrea să nu mai fie dureri pe pământ, şi numai rai să fie am vrea, numai ascultare de Dumnezeu şi de cele din cer. Ascultarea de Dumnezeu a omului face pământul rai, şi aceasta are omul de lucrat şi de păzit apoi. Iată cu ce acoperământ sfânt vin eu azi la poporul cuvântului Tău şi cu ce cuvânt îl întăresc eu pe el, că mare lucrare este să aducă omul raiul pe pământ, să-l lucreze şi să-l păzească apoi, iar în rai este Dumnezeu cu omul, şi nu trebuie să uite omul aceasta aşa cum a uitat la început, de a pierdut apoi omul raiul, şi s-a pus apoi înger de la Dumnezeu păzitor peste rai. Era raiul acoperământul omului, era el casa şi grădina omului şi mângâierea lui prin toată frumuseţea lui.
O, nu ştie omul de ce plânge pe pământ. El plânge pentru toate apăsările lui, pentru toate dorurile lui, dar taina plânsului lui n-o pricepe şi n-o ştie el, nu ştie omul căutarea după care el caută. Plânge în el raiul pierdut, pacea cea pierdută prin neascultarea lui de Dumnezeu. Caută omul după Dumnezeu în toată căutarea lui după mângâiere, dar trebuie să ştie omul că s-a pierdut de Tatăl lui şi că de aceea plânge, plânge după Dumnezeu ca şi copilul pierdut de părinţi, rătăcit de la faţa lor din pricina neveghii lui.
De şapte mii de ani caută Dumnezeu cu acoperământul Său în braţe după omul cel pierdut de casa lui şi de Tatăl lui. O, nu este bine să se înveţe fără Dumnezeu omul! Nu este bine să-i placă omului înstrăinarea de Dumnezeu! Ne purtăm după om cu acoperământul mângâierii, Fiule scump al meu, dar omul tot fuge. Fuge omul după mângâiere dacă nu ştie să se întoarcă sub iubirea lui de Dumnezeu, care stă gata să-l cuprindă sub mângâierea sa pe om.
O, popor mângâiat de Dumnezeu, merge Domnul de la tine cu cuvântul Său prin lume, merge Crainicul cerului, merge Fiul meu Iisus Hristos, merge, şi răsună din cer şi până pe pământ din loc în loc cuvântul glasului Lui după om. Merge Domnul şi grăieşte ca să fie auzit şi să se tragă omul sub acoperământul Fiului meu, sub mantia Lui să se strângă omul cel fără de mângâiere pe pământ.
O, popor mângâiat de cuvântul Fiului meu Iisus Hristos, dă peste tot mângâierea Lui de peste tine, ca să dorească fiii oamenilor după ea şi să înţeleagă ei că iese în calea lor mângâierea cea de la Dumnezeu, dar dacă omul nu învaţă din ea să-L mângâie pe Dumnezeu, el nu va putea să primească mângâierea şi taina ei şi puterea ei. Omul cel de la început, care a fost aşezat în rai, nu L-a mângâiat pe Domnul, pe Făcătorul lui, Care l-a făcut pe om ca să Se mângâie cu el, şi este vădit că cel ce nu-L mângâie pe Domnul rămâne fără de mângâiere, aşa cum a rămas omul cel de la început, care cu greu a mai căutat apoi după mângâiere, după Dumnezeu. O, n-ar mai avea nici o suferinţă omul dacă s-ar face el pe pământ mângâierea lui Dumnezeu. Poţi să simţi sau să primeşti mângâiere pentru tine de la cel pe care nu-l iubeşti sau nu-l mai iubeşti?
Iată, a pierdut omul taina şi puterea mângâierii. Din pricina încăpăţânării cea de la amestecare, cea de la apropierea cea mare între om şi om, de aceea omul nu mai poate primi şi nu mai poate da mângâiere. El îşi pierde duhul cel bun şi nu-l mai are, şi are duhul îndrăznelii, duhul părerii de sine şi dorul de întâietate prin acestea pentru voia sa, pe care o iubeşte. Când omul nu mai primeşte nici un strop de mângâiere, de iubire de pe nicăieri, atunci înţelege el ce a pierdut, şi plânge în el, iar Domnul Se apropie atunci cu multul şi-i dă lui mângâiere, căci scris este: «Fericiţi cei ce plâng, că aceia mângâiaţi vor fi!». Sfinţii aveau nevoie de mângâiere cât au fost pe pământ şi ştiau că omul nu poate să mângâie, şi de aceea se făceau ei sfinţi cu viaţa şi cu căutarea lor după Dumnezeu, şi erau cei mângâiaţi de Dumnezeu. Era Israel în robie şi-i trimitea Domnul cuvântul mângâierii şi al izbăvirii, iar el se mângâia şi odrăslea din nou. O, cum să nu simtă omul mângâiere când Domnul îi grăieşte lui? Când omul nu mai poate, vine Domnul şi-l mângâie pe el. Simte omul mângâiere când grăieşte el Domnului, dar când Domnul îi grăieşte lui, e şi mai mare mângâierea. Iată taina mângâierii!
O, popor al Fiului meu Cuvântul, iată taina mângâierii! Să audă de la voi toţi cei care locuiesc pământul în lung şi în lat şi să ştie că dacă aici pe pământ nu se desfată omul de bunătăţile cele veşnice, cum ar putea el crede că le va putea avea de părtăşie atunci, în veşnicie? Iată, cât şi cum stai aici, atât şi aşa vei fi şi acolo, omule pierdut de Tatăl tău, dar mulţi acolo sunt plini de dulce părtăşie cu Domnul, aşa cum au fost şi pe pământ.
Şi acum, Bunule Doamne, Fiule al Tatălui şi al meu, dă-le lor, dă-le celor la care vii şi ai casă, dă-le, Doamne, mângâiere multă şi mereu, dă-le pace, dă-le iertare, dă-le sănătate, dă-le lor putere pentru Tine şi pentru lucrările Tale cele mari, că mari şi minunate sunt lucrările Tale cu ei pentru cele ce vor fi şi vor rămâne pe vecii, pentru cer şi pământ nou, o, Fiule Doamne, şi dă-le lor ocrotire mare şi salvare mare din toate durerile de pe pământ, că ei cred în Tine, Doamne, şi Te aşteaptă mereu cu ale Tale lor. Acoperământ să le fim, iar ei să Ne fie mângâiere, mângâierea pentru care Tu l-ai zidit pe om la început, o, Fiule al meu Iisus Hristos. Amin.
— Eu, mamă, Eu şi Tatăl n-am avut alt gând când l-am zidit pe om, decât să-l avem de mângâiere, mamă. Nu trebuie să uite aceasta fiii acestui cuvânt al Meu de azi, din zilele venirii Mele acum cuvânt pe pământ, mamă. Orice ar fi să uite ei, aceasta să n-o uite, şi să se facă ei mângâierea Domnului, mamă. Din zi în zi mai mult îi îmbiu şi-i îndemn spre aceasta, spre statul lor cu sfinţii, care se roagă înaintea Mea în cer pentru cei de pe pământ care Ne sunt mângâiere şi casă, mamă.
O, popor al credinţei cea pentru venirea Mea de azi, o, ce frumos, ce dulce, ce mângâios acoperământ a aşezat deasupra ta mama Mea Fecioara în ziua ei de praznic sfânt! Fii plin de nădejde şi de iubire, şi aşează mereu în mijlocul tău aşternut pentru sfinţi, ca să petreacă sfinţii cu tine şi să ai mângâieri din cer, din cele veşnice luate, că tânjesc cei din cer să fie una cerul şi pământul, şi pământul cu cerul în taina mângâierilor de sus. Vai celui ce-şi caută mângâiere pe pământ! Acela desparte pământul de cer şi cerul de pământ şi pierde raiul mângâierii şi pierde mângâierea şi-şi face rost de plâns. Dar tu să cauţi cu sfinţii cerului, o, popor credincios, şi să ştii cu cine să petreci, căci adevăr spune vorba care zice: „Spune-mi cu cine te uneşti ca să-ţi spun cine eşti“.
Sunt plini de dor sfinţii, şi dorul lor caută după om pe pământ ca şi Dumnezeu, ca şi dorul lui Dumnezeu. Acolo unde se dă lupta pentru cer, acolo doresc cei din cer, căci fiecare luptă pentru patria sa. Patria omului este cerul, şi trebuie să lupte el pentru cer şi să facă cer pe pământ, căci Domnul este şi va fi pe pământ cu oamenii, precum este scris de venirea Lui cu oştiri cereşti pe pământ, cu sfinţii Lui.
O, fiilor care-Mi sunteţi casă şi petrecere a Mea cu voi, primiţi-Mi venirea mereu şi îmbărbătaţi-vă mereu pentru ea, pentru Mine cu voi. Fiţi plini de cuvânt sfânt şi de veghe şi de lucru. Eu vă dau şi vă voi da mereu mângâiere şi putere şi sănătate şi pace şi ocrotire, fiilor, iar voi să fiţi mângâierea Mea. Întăriţi-vă în voi şi între voi dorul pentru petrecerea cu Domnul şi cu sfinţii Lui, şi toate celelalte vă vor fi adăugate pe calea mersului Meu cu voi. Fiţi plini de nădejde prin ascultare de tot cuvântul Meu de peste voi, pe care vă cer să-l faceţi împlinit peste voi şi în voi, căci aceasta vă aduce vouă tot bunul Meu cu voi, toate darurile Duhului Sfânt, fiilor.
Grăirea cea din cer în această zi de praznic sfânt pentru mama Mea Fecioara se va face acum mare mângâiere pentru cei care stau în calea Mea când vin cuvânt la voi, şi va lucra în ei înţelepciunea cea de sus a mângâierii şi a puterii de la mângâiere şi pentru mângâiere, iar mângâierea aduce putere de credinţă, fiilor, numai să aibă omul umilinţă şi să rămână în ea mereu pentru statul Meu cu el, căci fără umilinţă în el, Eu, Domnul, nu pot fi cu omul.
Vă dau îmbrăţişarea Mea, fiilor. Luaţi din ea tot ce vă trebuie vouă şi fiţi apoi puterea Mea între fiii oamenilor şi fiţi cuvântul Meu cel împlinit, şi fiţi una cu cei din cer, o, fiilor. Amin, amin, amin.
14-10-2013
