Poposesc cu sfinţii în sărbătoare de cuvânt şi petrec cu ei ca şi în cer aici, unde Mi-am ales acum, la sfârşit de timp, locul lucrărilor Mele pe pământ, locul venirii slavei Mele între oameni, iar slava Mea este cuvântul, ca şi la început când am făcut cerul şi pământul cu cuvântul.
Mă aşez cu praznic ceresc acum aici. Am suitele cereşti cu Mine, am oştirile cereşti care Mă însoţesc cu slavă mare. O, ce fericire pe îngeri! Au pe Domnul aici şi stau aici cu El, în văzduhul acoperit cu alb, sub cortul alb, sub care Eu Mă adun cu voi şi cu sfinţii Mei, o, îngeraşi ai slavei. Aripioarele voastre vă ţin aici acum, iar zborul vi se odihneşte sub slava acestei zile de praznic sfânt. Iată ucenicii Mei veniţi cu Mine aici, la praznic pentru mama Mea Fecioara, ca şi acum două mii de ani când a fost ea petrecută de ei spre sălile cereşti şi îngereşti. Iată scaunul de heruvimi, pe care ea este purtată în văzduhul acestei sărbători.
Slava Mea şi a ta, o, mama Mea, această slavă este sărbătorită azi. Plini de dor Ne întâmpină sub albul de deasupra cei care au călătorit la întâlnirea Noastră cu ei aici, mamă. Ucenicii Mei stau de o parte şi de alta a suitei slavei sărbătorii cea pentru tine, mamă slăvită, căci smerenia ta a fost tot o slavă pe pământ pentru cei din cer, care-ţi priveau mărirea, o, mama Mea.
O, pace vouă, celor din cer şi celor de pe pământ adunaţi la praznic sfânt în acest loc pregătit pentru slava Mea! Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Mele Fecioara. Să audă puterile întunericului numele Meu rostit de însăşi gura Mea şi să se cutremure şi să se teamă de lumina Mea, pe care întunericul n-o poate cuprinde.
O, pace vouă, fii şi fiice ale credinţei sfinte! Pe nori de cuvânt v-aţi adunat aici, că am trimis spre voi cuvântul Meu, care v-a vestit şi v-a binecuvântat şi v-a adunat aici. Mă aplec râvnei voastre pentru cei din cer cu care vin pe pământ acum. Se face pământul cer acolo unde Eu poposesc şi lucrez cu sfinţii Mei, cu slava Mea cerească şi cu masă de cuvânt. O, dacă n-aţi avea credinţă în venirea Mea cuvânt pe pământ, Eu n-aş putea să pun masă de cuvânt pe pământ. O, ce mare minune este credinţa! Cel ce crede în venirea Mea cuvânt pe pământ, acela este făcător de minuni, credinţa lui face minuni, aduce pe Domnul pe pământ cu masă de cuvânt. Nu sunt bolnavi la cap cei ce cred aşa, ci sunt bolnavi toţi care nu cred şi-şi au mintea în cele ce trec şi nu mai sunt, căci ca nişte năluci trec, dar slava Mea nu trece, şi este ea cu cei ce cred şi ascultă de Dumnezeu, şi Mi-e tare uşor cu ei să petrec pe pământ ca şi în cer, şi iată, stau cu voi în sfat pe pământ, şi e minune mare această minune.
O, aveţi grijă să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum vă iubesc Eu, că vin cu cerul la voi şi vă iubesc cu el. Aşa şi voi, veniţi unii spre alţii cu cerul în voi şi iubiţi-vă unii pe alţii aşa, căci altfel de iubire nu este iubire, fiindcă numai din cer vine iubirea, căci locul ei este cerul. Aveţi grijă să faceţi din voi locaş ceresc ca să stea în voi iubirea, căci locul ei este cerul. Când nu vă iubiţi unii pe alţii cu dor mult în voi, cu cer mult în voi, nu este în voi iubirea, dar căutaţi-o şi luaţi-o în voi, nu staţi fără iubire, nu staţi fără această minune în voi, căci trebuie lumină multă pe pământ. E pustiu pământul de lumină şi este întuneric adânc pe pământ, ca şi la început când Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor şi când Dumnezeu a zis «Să fie lumină!», şi s-a făcut lumină, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric şi a numit lumina ziuă, iar întunericul l-a numit noapte, şi a făcut Dumnezeu apoi cerul şi pământul. Iată, mai întâi trebuie lumină multă pe pământ, şi apoi cerul cel nou şi pământul cel nou. Nu staţi fără iubire în voi, fără această minune în voi, căci trebuie lumină multă pe pământ, şi nimeni n-a putut face minunea aceasta fără să aibă iubire multă în el.
O, cât de cuminţi trebuie să fie cei ce au iubire, fie ea şi plină de văpaia ei! Cine a fost pe pământ mai cuminte ca şi mama Mea Fecioara? Nimeni n-a fost ca ea de cuminte. O, mamă scumpă a Mea, nimeni mai cuminte ca tine n-a mai fost pe pământ, nimeni, decât tu şi Eu, mamă. O, cine ţi-a dat atâta frumuseţe? Spune tu, mamă, o, spune tu! Amin.
— Suferinţa, Fiule scump, ea a fost podoaba sufletului meu, ea m-a împodobit atâta de frumos, ea m-a învăţat să fiu cuminte pentru ea şi s-o port sfioasă şi să fiu cea mai frumoasă, Fiule scump. O, cine dintre cei ajunşi în cer de pe pământ ar putea crede că omul frumos este cel plin de fericire pe pământ între oameni? O, frumuseţea omului nu se poate cunoaşte aici, unde toate se veştejesc şi nu mai sunt, ci ea se măsoară numai apoi, numai după ce fapta vieţii omului se aşează la lumină ca să fie măsurată, iar fapta vieţii este aici, pe pământ.
Suferinţa a fost cuminţenia mea, Fiule scump. Ea nu m-a lăsat să privesc fărădelegea. Încă din pruncie Tatăl mi-a împărţit suferinţă şi m-a crescut prin ea şi pentru ea, ca să semăn cu Tine întru totul, Fiul meu Iisus. Tu ai suferit încă de când Te purtam în braţe Prunc, şi ai suferit apoi până la cruce, şi ai suferit în cer apoi până acum, şi până la sfârşit va fi să ai suferinţă, căci fericirea omului căzut din rai cere plată scumpă, cere suferinţă pentru Dumnezeu, Fiule scump, fiindcă Dumnezeu l-a zidit pe om. Când copilul face o stricăciune pe pământ cuiva, suferă copilul vreo ruşine, vreo suferinţă? O, nu, dar suferă tatăl său, mama sa, iar dacă şi pedeapsă ia copilul lor, suferă şi mai dureros părinţii.
Iată, suferinţa este cuminţenie, îl ţine cuminte pe cel ce suferă, şi cine a fost mai cuminte ca mine şi ca Tine, Fiule scump? căci pentru suferinţă ai venit să porţi pe pământ. Ai suferit în cer până să vii, şi ai suferit apoi toată vremea pe pământ, şi iarăşi ai suferit în cer cu Tatăl şi cu mine şi cu sfinţii, şi suferim pentru om, Fiule Iisus. Mă mângâi în suferinţă, mă mângâi cu iubirea de Tine, căci iubirea de Dumnezeu este dorul cel mai mângâios pentru cel ce ştie această taină a mângâierii cea mai de sus venită, şi iată de ce am fost eu cuminte, şi mulţi pot fi la fel dacă pot ei pătrunde dorul acestei mângâieri, cea mai de sus mângâiere pentru cei ce iubesc suferind cu iubire şi nădăjduind cu putere în zilele veşniciei, veacul cel fără de sfârşit, veacul ce va să fie, Fiule scump.
Grăiesc vouă acum, vouă, celor adunaţi în ziua mea de serbare aici, sub slava Domnului. Am grăit cu Fiul meu Iisus Hristos, Cel plin de slava suferinţei cea pentru om, şi grăiesc acum vouă, îndemnându-vă spre această slavă, slavă ca şi a mea, slava suferinţei, iubirea cea fără de seamăn în om. Nimeni să nu mai creadă şi să nu mai spună că iubirea este bucurie. Ea este suferinţa cea care tânjeşte în om după veacul veşniciei, nu după cele ce trec şi nu mai sunt apoi. O, fiţi cuminţi, fiţi şi voi cuminţi prin această frumuseţe a sufletului, prin suferinţa iubirii, iubire pentru cei din cer şi pentru Iisus Hristos, Fiul meu. El nu vă poate măsura iubirea decât prin suferinţă şi prin cuminţenia ei în voi. Nu vă supăraţi în suferinţă, ci fiţi cuminţi, cuminţi aşa cum am fost eu, şi fiţi frumoşi, frumoşi, aşa cum eu am fost prin suferinţă. Amin.
Vă îndemn acum cum să căutaţi iubirea de Dumnezeu. Ea trebuie zidită în voi, dar trebuie lepădare de sine pentru acest locaş, pentru ca să se facă iubirea locaş în voi, locaş al vostru apoi. O, fiule, dacă-ţi spune ţie cineva care nu-ţi intră în suflet ţie, dacă-ţi spune despre iubire şi despre drumul ei spre tine şi drumul tău spre ea, dar tu nu poţi primi în suflet pe cel ce dă să-ţi împartă aceasta, cine e de vină între tine şi el? O, lipsa dragostei din tine e de vină, căci Fiul meu n-a putut face nici o minune acolo unde nimănui nu-i ardea sufletul pentru înviere, pentru viaţă vie în el, şi iată, omul ia viaţă de unde-i convine, de unde-i cade bine, nu ia de la cei ce dau viaţă aşa cum dă Fiul meu Iisus Hristos. Dragostea este cea care ţine viaţa în om şi omul în viaţă, iar altfel de viaţă este aşa cum îşi ia omul ca să aibă cum vrea el, iar eu vă învăţ pe voi, ca şi pe mine vă învăţ viaţa Domnului în voi. Puteţi, oare, să-L aveţi numai pe El de viaţă în voi? Nu uitaţi că El v-a spus vouă despre El şi a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa». O, nu uitaţi acest cuvânt al Lui, că e mare cuvântul lui Dumnezeu şi trebuie să ascultăm de El aşa cum Tatăl a spus: «De El să ascultaţi!». O, nu uitaţi să fiţi neamul Lui, că scris este: «Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moştenire Luişi». Dar iată, şi pământul cel ales pentru Dumnezeu trebuie să-l iubiţi şi să-l căutaţi, căci omul trebuie să înveţe iarăşi drumul spre rai, şi toate se fac cu pregătire mare, cu mers sfânt, cu credinţă şi cu adunare lângă Domnul atunci când El sună din trâmbiţă ca să veniţi la El şi să vă dea din viaţa Sa, din gura Sa, aşa cum i-a dat omului atunci când l-a zidit.
Iată aici pământul Domnului, moştenirea Lui, ca şi poporul pe care l-a ales Luişi. Fiţi sfioşi când veniţi, fiţi sfioşi, fiilor. Eu cu sfială călcam pe pământ, şi se sfinţea pământul sub paşii mei sfioşi şi tresălta de mângâiere sub duhul meu cuminte. O, mângâiaţi cerul şi pământul, fiilor. Mai întâi trebuie lumină multă pe pământ, şi apoi cerul cel nou şi pământul cel nou, prin iubire lucrate, căci iubirea este lumina cu care Domnul la început a zis: «Să fie lumină!», şi s-a făcut lumină la cuvântul Său, iar cuvântul Său este iubire, fiilor.
Mă aplec şi vă mulţumesc pentru venirea voastră la praznicul meu. Vă dau din harul meu, din duhul cuminţeniei mele vă dau daruri multe, numai să le simţiţi mireasma, numai să le doriţi pe ele, pe cele purtate în cuminţenia mea de pe pământ. Pace vouă! Ca şi Fiul meu vă dau şi eu. Amin.
— O, pace ţie, mama Mea! S-au umplut de slavă inimile lor, s-au umplut de hrană dulce, de dor sfânt, mamă. Această sămânţă sfântă să găsească în ei ocrotire şi îngrijire şi să crească ea apoi şi să se facă floare scumpă, duhul cuminţeniei, pe care tu l-ai purtat cu tine pe pământ, o, mama Mea.
O, fiilor, cu dulce să păstraţi în voi şi între voi iubirea pe care v-a desluşit-o mama Mea Fecioara. Primiţi-vă unii pe alţii, dar dacă nu vă doriţi între voi aşa cum Eu v-am dorit să veniţi la Mine şi să petrec cu voi, nu vă veţi primi între voi cu dulce şi cu dor, şi nu aveţi de unde să ştiţi când Îl puteţi respinge pe Domnul când respingeţi pe fraţi. În fraţi trebuie să fie dorul de Domnul, şi aceia pot fi fraţi între ei, şi întru Mine apoi fraţi, şi va sta în ei dorul de Dumnezeu şi-i va mâna dorul şi vor merge ei pe cărările mărturisirii şi ale simţirilor de sus, ale iubirii, fiilor.
O, veniţi la întâlnirea Mea cu voi, că Eu vă pregătesc vouă paşii spre ziua cea mai de pe urmă a trâmbiţării Mele, şi vă învăţ de pe acum pentru ea şi cu ea. Aici este locul venirii cuvântului Meu pe pământ, şi nu este acest loc ca şi celelalte locaşuri cunoscute a fi locuri de închinare, şi care sunt la îndemâna fiecărui trecător care-şi lasă pe acolo apucăturile lui, duhul lui, paşii lui neaşezaţi, care rămân peste tot cu duh lumesc, cu umblet lumesc, pământ călcat de cei ce nu se sfiesc pentru Domnul şi pentru curăţenia locurilor afierosite Domnului, căci omul sfinţeşte locul, şi nu locul îl sfinţeşte pe om, iar pentru cele stricate în om, omul strică locul, şi locul îl strică pe om, aşa cum se vede peste tot pe pământ.
Fiţi plini de dor şi de dragoste când trâmbiţa Mea sună spre voi să vă poarte paşii spre izvorul Meu de cuvânt şi spre petrecerea Mea cu voi şi cu cei din cer aici, fiilor. Iată ce sărbătoare dulce în cer şi pe pământ! Sunt însoţit de oştiri cereşti. De o parte şi de alta a Mea şi a mamei Mele Fecioara la masa cea de azi stau ucenicii Mei, ca şi acum două mii de ani la această sărbătoare. O, e ţara română mângâiată de jur-împrejur de mama Mea Fecioara şi e vegheată cu dragostea şi cu ocrotirea ei, dar cel mai dulce pământ pentru cer în acest pământ român este aici, unde Eu pun masă de cuvânt ca să aibă împărţitorii Mei ce da, numai să aibă cine să ia şi să trăiască prin cuvântul Meu cel ce ia.
O, neam român, cât Mă doare că nu dai tu să auzi glasul Meu, care plânge pe vatra ta după om! O, biserică a neamului român, cât de lumeşte petreci tu în mijlocul acestui neam rece cu căutarea lui după Mine! O, cât vei mai putea tu să te numeşti biserica lui Hristos? O, cât te vei mai înşela să crezi că poţi să stai cum vrei tu sub acest nume? Deschide uşa şi vezi cine bate. Bat la uşa ta cu toiagul, cu cuvântul Meu bat ca să ieşi întru întâmpinarea Mea, dar tu trăieşti de capul tău, în sângele tău şi Mă doare de la tine când bat să-Mi deschizi, iar tu nu Mă primeşti, ci dai să nu-Mi cunoşti glasul Meu de Păstor milos pe urma ta. O, pe ce urmă mergi tu, biserică a neamului român? Te văd din cer strămoşii tăi şi nu-ţi zăresc faţa şi paşii. O, unde mergi? O, până când? Cu durere în glas te întreb aceasta, Eu, Domnul Iisus Hristos te întreb. E aproape ziua când tu vei putea vedea desluşit că Eu am fost acest cuvânt sfânt. O, când tu Îmi vei sluji Mie şi nu ţie, slavei Mele şi nu slavei tale, atunci va fi să vindeci tu rana Mea cea de la neascultarea ta, dar va veni, oare, o zi atât de mare de la tine spre Mine? Voi putea să-ţi spun într-o zi după adevăr: Pace ţie, biserica Mea? O, caută să-ţi răspunzi ce vrei să faci. Amin.
Mă aplec acum cu toate oştirile cereşti şi aşez mâna Mea peste voi şi tainic vă dau puteri din cer pentru calea voastră pe pământ. V-aţi adunat cu dor la izvorul Meu de cuvânt. Dorul după Mine vi-l dăruiesc. Purtaţi-l, fiilor, şi fiţi cuminţi prin el ca mama Mea Fecioara. O, fiţi cuminţi ca ea, căci dorul e suferinţa cea mai dulce, cea mai sfântă între Mine şi voi şi vă ţine ai Mei, fiilor. Ca pasărea care ciripeşte de deasupra, aşa v-am dat azi glasul Meu, cântecul Meu de dor după om. Amin.
O, fii de la izvor, e Duhul Sfânt cuvântând peste voi şi peste cei adunaţi. Trimiteţi-L până la marginile pământului, trimiteţi acest porumbel să ducă vestea Mea peste tot. Las pecetea Mea peste voi ca să vadă duhul rău şi să tremure înaintea voastră, iar voi să tremuraţi la cuvântul Meu şi să-l împliniţi cu dor, şi-Mi voi găsi în voi plăcerea, fiilor, şi vă voi mărturisi ai Mei, purtători de Dumnezeu vă voi mărturisi pe voi. O, pace vouă! Vă întăresc trupuşoarele căci sunteţi neodihniţi, iar azi aveţi de vegheat şi de lucrat.
Eu sunt aici, Eu sunt aici cu voi, fiilor. Amin, amin, amin.
28-08-2013
