Mă aşez cu slavă de cuvânt şi cu învăţătură înaintea ta, popor al venirii Mele celei de acum, şi Mă dau prin lucrarea Mea cu tine la cei ce M-au aflat la tine şi Mă caută pe calea aceasta şi-Mi ţin calea când cobor cuvânt la tine, ca să-l ia şi ei şi ca să se hrănească din cer.
E sărbătoare pentru ceata proorocilor, şi toţi sfinţii sărbătoresc în ziua aceasta pe prooroci, căci scrie în datina sfinţilor ziua cea pentru sfântul Ilie proorocul, şi mult aşteaptă sfinţii zile de sobor pentru ei şi e mare aşteptarea lor, că au prilejul să coboare cu Mine în carte şi să Mă mărturisească din cer prin cuvânt, aşa cum şi pe pământ au avut ei lucrarea mărturisirii pentru Dumnezeu, şi sunt acum din cer mărturisitori, căci Eu vin cu ei pe calea venirii Mele de acum şi împlinesc Scriptura care spune că: «Vine Domnul cu sfinţii Săi!». Amin.
O, pregăteşte-ţi inima şi mintea, măi poporul Meu, căci stă cerul la masă de cuvânt cu tine. Despre credinţă este de grăit în ziua aceasta sfântă, căci trebuie să-i ruşinăm pe toţi cei cărora Eu nu le deschid cerul ca să vadă ei puterea credinţei. O, de câte ori am deschis Eu cerul pentru cei credincioşi şi le-am arătat lor prin vederea cea cu ochii sufletului, prin răpire, prin Duhul le-am arătat lor pe cele cereşti, pentru credinţă le-am arătat, şi aceasta înseamnă credinţă, nu ceea ce se vede cu ochii trupului.
O, fiilor, cuvântul care se vesteşte şi se împlineşte peste voi, prin credinţa voastră se împlineşte, şi vine între voi arătarea lui împlinită. O, de câte ori, de câte ori aţi văzut voi aceasta şi v-aţi întărit în credinţă, dar s-a întărit credinţa în voi, şi e mai mult aceasta. O, trebuie smerenie mare. Cu ea vine lucrarea credinţei. Ilie proorocul nu M-a văzut cu ochii trupului, şi M-a rugat să Mă vadă, iar Eu ce i-am arătat? Eu am grăit cu el aşa cum grăiesc azi, şi tot din vânt i-am grăit şi lui, şi credea Ilie în Mine fără să Mă vadă, dar Mă vedea mereu şi mult cu ochii sufletului, cu ochii credinţei, şi tot aşa Mă vedeau şi ucenicii lui, căci Eu le grăiam proorocilor, iar ei ştiau dacă le grăiam, şi aveau ei pe Duhul grăitor peste ei şi vedeau ei apoi împlinirile cele vestite lor, aşa cum au văzut pe Ilie, pe învăţătorul lor ridicându-se spre cer, ca să fie el luminător din cer peste pământ.
O, multe împliniri sunt tainice, sunt ale tainei credinţei care lucrează cerul cel nou şi pământul cel nou, dar multe cuvinte sunt rostite cu puţin înainte de vederea împlinirii lor, căci Eu stau de veghe mult şi văd înainte şi dau de veste sau învăţ mai dinainte împotriva păcatului sau a satanei, care lucrează pe furiş şi-Mi umblă la lucrarea Mea, din pricina ascunderilor părute neînsemnate, dar prin care el pedepseşte apoi pe cel ce se ascunde, neştiind cel ascuns să creadă ce este întunericul.
Poate scăpa oricine de toate relele lui satana, prin smerenie poate, fiilor. Nimeni nu se poate numi că se poate smeri înaintea Domnului dacă nu se smereşte tot aşa înaintea fratelui său, căci proba dintre om şi Dumnezeu se dă aproape, se dă aici. O, nu vă ascultaţi trupul şi mintea, fiilor! Ascultaţi-L pe Domnul, căci vai de cel ce nu ascultă de Dumnezeu, şi voi vedeţi aceasta şi credeţi apoi ceea ce vă spun, căci neascultarea se vede, căci se face nărav rău în om şi se face dor de viaţă liberă de Dumnezeu şi-l omoară pe creştin aceasta şi-l trage rob lui satana, şi nu mai rămân Eu cu el prin ascultarea lui, ci satana rămâne cu el, şi iată robia voii libere nu se suie la mintea omului ca să înţeleagă el că nu este liber, şi răul îl ia rob, liber pentru rău.
Fiilor, fiilor, grăiesc aici, lângă izvorul Meu de cuvânt, şi vă învăţ pe voi pe toţi pe unde locuiţi şi tânjiţi să fiţi ai Mei, de la un capăt la altul în cetăţile prin care locuiţi, ai Mei făcându-vă voi prin credinţă şi prin stăruinţă cu Mine. Vă rog pe toţi, cu dor vă rog şi cu mare aplecare de rugă spre voi, vindecaţi-vă cu totul, cu totul de ascunderi unii de alţii şi de cei ce vor fi întrebaţi de voi, că mulţi din voi aveţi scrise la Mine de către satana aceste păcate. O, nu vă îndemnaţi la ascunderi unii pe alţii. Nu mai folosiţi nici cât vârful de ac întunericul acesta. Faceţi şi grăiţi numai ceea ce nu trebuie să ascundeţi şi staţi în lumină unii înaintea celorlalţi. Mărturisiţi-vă tot ce aţi folosit ascuns şi urât şi nefrăţesc, că vă are scrişi satana, fiilor, şi vă tot împinge să lucraţi şi să lăsaţi aşa, şi vin dureri peste Mine şi peste voi apoi. Ascunderea, acest păcat e ca banul care prinde omul sub înfăţişarea lui când trece el pe sub privirea omului, şi iată, s-au despărţit de Mine creştini şi s-au dus să aibă bani, că nu poate omul birui acest păcat când este prins sub el, iar Eu v-am învăţat pe voi să nu puneţi mâna pe bani, şi mare ascultare să se facă pentru aceasta. Îl părăseşte pe om frica după ce părăseşte el ascultarea şi-şi face în el lărgime pentru păcatul neascultării de Dumnezeu şi de fraţi, şi vine pe neştire acest păcat peste cei pe care nu-i mai pot ajuta după ce ei se smulg de lângă Mine ca să nu-i mai pot Eu ajuta.
O, fiule povăţuit de Dumnezeu prin cuvânt de sus, e mai bine să primeşti mustrarea decât să te fereşti de ea. Când mustrarea se atinge de tine cu cuvântul veghii pentru azi şi pentru mâine tu te poţi împotrivi tot cu cuvântul dacă eşti trufaş, dacă ţi-e ruşine să te smereşti şi să-ţi însuşeşti vina pe care o ai sau nu, dar când se atinge mustrarea cu mâna ei de tine nu te mai poţi împotrivi, nu te mai poţi piti în tine sau în alţii, nu mai poţi atunci decât să porţi, şi tot eşti ruşinat, oricât ai da tu să nu-ţi asumi ruşinea, care-ţi atrage mustrarea.
Eu, Domnul, v-am arătat mereu cuvântul mustrării iubitoare, dar cine nu stă cuminte, ascultând şi primind şi crezând în veghea Mea peste el, acela îşi face rost de suferinţă, Mi-o pune înainte gata lucrată ca să se întoarcă înapoi la el ca bici, iar biciul nu-l puteţi voi birui aşa cum faceţi cu cuvântul Meu de mustrare, care dă să nu vă lase să muriţi azi sau mâine şi nu vă lasă să adormiţi pentru veghe.
O, numai sub bici îşi înţelege omul neascultarea faţă de cuvântul cel mustrător şi salvator pentru om, dacă deschide el înţelepciunii cea venită cu mustrarea. Eu numai cu cuvântul mai pot să Mă apropii de creştin, iar altfel el umblă ca el, şi dă să se despartă de paza Mea, de voia Mea pentru voia sa, după ce gustă el voia sa şi-şi face rost de bici pentru el, pentru voia sa, care-l pedepseşte apoi şi care poate să-l facă pe el potrivnic lui Dumnezeu prin el însuşi şi prin cei care au fost ai Mei şi au fugit şi s-au făcut potrivnici, după ce au aruncat de peste ei pe Domnul şi şi-au ales să-şi facă voia.
O, fiilor, nu vă vindeţi sufletul şi mintea şi inima şi credinţa la cei ce nu iubesc, nu mai iubesc coborârea Mea şi o bat cu pietre fel de fel. Nu faceţi împreună-grăire cu cei ce au plecat şi Mi-au defăimat apoi crucea venirii Mele şi purtatul ei pentru ca să vin cuvânt pe pământ. O, aveţi grijă cu cine grăiţi şi ce grăiţi, ca nu cumva să vă faceţi vinovaţi faţă de legătura Mea cu voi şi a curăţiei inimii voastre pentru Mine, fiilor. O, depărtaţi-vă de cei ce au luat cu gura venin ucigător ca să vă murdărească cu el şi să vă ucidă apoi şi să râdă apoi cu râs diavolesc de isprava lor. Iată, au plecat şi s-au dezbrăcat de ruşine şi s-au umplut de venin şi încearcă să-şi lase veninul şi să ucidă cu el. O, dacă voiţi, fiţi atenţi, nu ieşiţi de sub binecuvântarea care vă veghează, nu vă arătaţi în calea lor, că Eu v-am învăţat pe voi să vă feriţi de păcatul vorbirii în doi, că rămâne la diavolul acest păcat scris şi vă are el la mână cu ascunderi şi vă pică din Dumnezeu aşa cum l-a picat pe Adam din rai, iar voi trebuie să alegeţi viaţa sau moartea, cu Mine sau cu cei ce vă pot ucide credinţa ca să nu mai găsesc Eu credinţă în voi.
O, fiilor, este scris negru pe alb: «Nu râvniţi la cei ce viclenesc, căci cei ce viclenesc, de tot vor pieri, dar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul», aşa este scris. Cântaţi cu toată inima cu David şi spuneţi pentru voi: «O, cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Ajută-ne sufletul şi inima şi trupul să dorească şi să iubească cu putere curţile Tale şi să se bucure de Tine, Cel viu, şi de altarele Tale, Doamne, căci fericiţi sunt şi vor fi cei ce locuiesc în casa Ta, şi ei în veci Te vor lăuda».
Daţi bătălia cu satana şi cu potrivnicii toţi şi fiţi biruitori. Învăţaţi cântarea credinţei, voi, cei ce daţi să vă clătinaţi, căci Eu, Domnul, vă îndemn aceasta, iar cei ce biruiesc, să cânte apoi Domnului şi să-şi spună: «Întoarce-te, suflete al meu la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine, că a scos sufletul meu din moarte, şi picioarele mele de la cădere, şi bine voi plăcea Domnului în pământul celor vii».
Vine lângă cuvântul Meu, vine în carte cuvântul lui Ilie proorocul ca să-L slăvească el pe Domnul prin mărturisirea lui cea din cer, iar Eu rostesc pentru cuvântul lui binecuvântare de intrare şi bucurie peste ceata de prooroci, care stă la masa Mea de cuvânt aici, în această zi de praznic sfânt pentru cel sărbătorit între sfinţi. Amin.
— O, Doamne, o, Dumnezeule nevăzut, de ce trebuie să creadă omul în Dumnezeu, în Cel nevăzut şi în cele nevăzute ale facerii Lui? Pentru că omul are nevoie de nădejde şi de salvare mereu, şi fără acestea sufletul nu i-ar putea trăi în el. Cu mare durere privim cum îndoiala mănâncă de tot apoi credinţa din cel ce crede. Nu are omul credincioşie, Doamne. Eu am plâns cu zbucium mereu înaintea Ta pentru necredincioşia omului, pentru nerecunoştinţa lui faţă de viaţa lui cea din Dumnezeu în el. Se trag oamenii din credinţă, în loc să se înrădăcineze mai mult în taina ei. Mai credincios este copacul, Doamne. El se hrăneşte ca şi omul, şi din cer, şi de pe pământ îşi are el hrana, ca şi omul, Doamne, dar copacul este cuminte şi-I spune Domnului său durerile lui de la tot ce vede el pe pământ, spre întristarea lui şi a Ta. Omul însă are grai mai mult decât pomul şi-şi spune unul altuia omul nemulţumirea şi se clatină om pe om unul spre altul şi nu stă omul în picioare ca pomul şi se clatină, căci umblă, şi greşeşte mult prin umbletul lui de colo-colo şi nu-I rămâne Domnului credincios şi nici măcar luişi, Doamne. O, iată ce este şi cât este omul, cel care grăieşte şi merge de colo-colo, nefiind înrădăcinat ca pomul ca să dea şi el roadă şi umbră şi răcoare şi cântec sfânt când îşi jertfeşte lucrarea sa celor ce trec pe lângă el.
N-are roade omul, Doamne. Umblă de colo-colo omul şi nu are statornicie în credinţă, până la sfârşit credinţă. Umblam şi eu prin munţi plin de jale după Tine, umblam, dar eram înrădăcinat în Tine, Doamne, şi rodeam ca pomul roade dăruitoare şi aduceam pui roditori de har, precum şi eu eram, căci Îţi ridicam Ţie prooroci şi rodeam umblând cu Tine pe pământ din loc în loc, ca să-Ţi aduc rod de credinţă şi de credincioşie de la om, Doamne. O, ce să facem cu creştinul care umblă de colo-colo fără nici un fel de rădăcină în Tine? Ce să facem cu cel ce nu rodeşte nerămânând în Tine, Doamne? Vai de mlădiţa care nu rămâne în viţă, care se smulge şi merge singură în foc, uscându-se pentru foc!
Plângeam pe pământ cu râvna în mine. Aşa plâng şi azi, că mare îmi este mila de Tine, Doamne! Vai omului care are milă de el însuşi, care se gândeşte la el însuşi, vai lui, săracul! Acela nu este bun de nimic, de nimic, că n-are rod. Nu mai puteam de mila Ta pe pământ atunci. Mă purtam după Tine şi pentru Tine şi voiam numai cu Tine, că nu mai vedeam pe nimeni să stea înaintea Ta cu iubire pentru Tine, căci Tu ai făcut cerul şi pământul şi omul, Doamne. O, are omul de hrană a minţii bârfa, iar bârfa este hrana morţii, şi cade omul şi tot cade în rătăcirea minţii lui, iar noi avem lucrare de învăţătură pentru cei credincioşi, Doamne. Să-i învăţăm pe cei ce s-au adus Ţie pentru credinţă în Tine şi în cele nevăzute ale Tale şi pregătite pentru cei ce Te iubesc şi Te cred. Să le spunem lor să fie fiecare ca soarele, căci soarele are lucrare de obşte toată ziua şi se dă tuturor cu toată lucrarea lui. Aşa să fie fiecare fiu al poporului cuvântului Tău toată ziua, şi dăruire de obşte să aibă el zi şi noapte, ca să fi soare mereu în biserica Ta, în turma Ta, Doamne. Ucenicii mei prooroci aveau toţi duhul proorociei şi ştiau ca şi mine, căci eu mă împărţeam lor şi aveam lucrare de obşte, şi m-am urcat apoi sus în cer ca să împart de sus, ca şi soarele să împart lucrarea mea cea de obşte, fie cu foc, fie cu mângâiere şi cu căldură dulce, după cum fiecare om îşi atrage prin lucrările sale. Le dau fiilor poporului Tău cuvântul meu acum.
O, fiilor, luaţi pilda pomului şi rămâneţi înrădăcinaţi în locaşurile Domnului, căci stâlpii aşa îşi au lucrarea, precum este scris. Luaţi pilda soarelui, care lucrează cu lucrare de obşte şi nu-şi caută ale sale niciodată, ci numai lucrarea dăruirii de obşte o aduce el fără deosebire peste cei de pe pământ. Aşa să iubiţi şi voi, şi să străluciţi ca soarele, care aduce creştere peste cei ce stau sub binecuvântările lui, căci eu ardeam de râvnă pentru Domnul şi eram ca flacăra cea mai tare pentru mulţi. Aşa să fiţi şi voi, nu uitaţi! Şi dacă vreţi să ascultaţi, tăiaţi şi voi, tăiaţi aşa cum am tăiat eu, tăiaţi din calea voastră pe toţi proorocii mincinoşi, pe toate iscoadele, pe toţi necredincioşii şi puneţi-i pe ei în arşiţa rugăciunilor voastre spre Domnul, ori spre pocăinţa, ori spre liniştirea lor, ca să nu mai bată spre voi şi spre mersul Domnului, că soare strălucitor este Domnul în acest cuvânt, şi de şapte ori străluceşte El mai mult ca soarele, care Îi este Lui slujbaş şi locaş. O, tăiaţi din calea voastră glasul împotrivitorilor Domnului şi ai voştri, că voi aveţi multe pilde, aveţi pe cei ce au pierit ruşinos în lupta lor cu Domnul şi cu voi de-a lungul timpului Domnului cu voi.
Iată, plâng, şi plânge Domnul cu mine şi Îl văd cum spune cu durere ca şi atunci în David: «Omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul». În ziua aceasta plâng cu Domnul, căci păcatul nemulţumirii celui îndoielnic în credinţă a adus pe Domnul spre batjocură acum. Îl rog pe el în ziua mea de serbare şi în ziua lui, îl rog în numele Domnului şi îi spun:
Te rog, dacă poţi, dacă mai poţi, scoală-te şi opreşte batjocura de peste Domnul, căci trebuie să ţi se ierte păcatele, măi fiule îndoielnic, şi nu te-a defăimat Domnul pentru ele, ci te-a ocrotit multă vreme şi te-a rugat să ocroteşti tu mersul lucrării Lui, dar faţa Lui este plină de batjocură acum. O, a răbdat Domnul frângerea poporului şi a plâns răbdând. O, mai scump este Domnul ca omul, mai mare, dar omul se alege pe sine şi se încarcă cu pretenţii şi Îi face Domnului nedreptate. O, nu s-au mai curăţit păcatele celor ce nu s-au pocăit după ce au dat mersul Domnului spre batjocură. O, fiule, n-ai să găseşti pe nicăieri pentru tine prieteni aşa cum au fost cei batjocoriţi acum atât de greu. O, multe sunt scrise în cartea acestui cuvânt al Domnului, dar în ea este scris şi ocrotirea pentru lucrarea venirii Domnului cuvânt peste pământ, numai că s-a dat credinţa pentru necredinţă şi pentru îndoială, şi toţi cei care au îmbrâncit pe Domnul acum au uitat de toate păcatele lor, de vreme ce atât de mari judecători s-au ridicat ei peste cele ale Domnului în zilele acestea.
O, popor al Domnului, să dai de la tine tot ceea ce te duce la clătinare de lângă Domnul. Stai înrădăcinat în Domnul, în Făcătorul cerului şi al pământului şi al celor nevăzute ale Lui şi pregătite pentru cei ce cred în El cu iubire şi cu supunere şi cu multă umilinţă, căci umilinţa îl ţine pe om ca să nu cadă, şi aceasta este taina şi lucrarea ei. Amin.
Şi acum, Doamne, amin să fie cuvântul cel din cer, care însoţeşte pasul şi iubirea şi credinţa fiilor poporului Tău. O, ajută-i pe ei să înţeleagă mult îndatoririle lor înaintea Ta, şi unii înaintea altora apoi, o, Doamne al meu şi al lor. Amin.
— Eu, Domnul, mereu cuvintez şi mereu aduc îndemn şi povaţă şi mereu vin cu sfinţii, vin cu voi la masa poporului Meu şi punem pe masă hrană de sus, hrană cerească pentru viaţa Ierusalimului ca să-l am pe el popor al Meu şi să-Mi găzduiască el venirea.
O, poporul Meu, deschide mult inima ta, că Eu deschid larg cerurile şi îţi aduc pe masă ca să ai tu din cer hrană, dar veghează pentru credinţa şi pentru credincioşia ta şi stai mult la masă şi la sfat cu cuvântul Meu de peste tine şi ţine-l pe masă ca să-ţi folosească mereu şi ca să am Eu rod de la tine dacă eşti fiul Meu. Dar dacă tu nu rodeşti rodul pentru care ai fost altoit, o, întoarce-te şi întâlneşte-te cu cuvântul Meu de peste tine şi aşează-ţi ascultarea, fiule, căci ea este rodul, este primul rod al iubirii de Dumnezeu în om.
O, pace ţie pentru ascultare, măi poporul Meu, căci fără ea între Mine şi tine nu este nici un adevăr! O, pace ţie cu sfinţii la masă, că ai stat în ziua aceasta la masă cu ceata proorocilor din cer! Se alină durerea Mea când pot să grăiesc. Se alină ea şi mai mult când tu stai înaintea Mea ca un ucenic şi-Mi grăieşti prin ascultarea cu care Îmi arăţi credinţa ta. Eu prin credinţa ta vin cuvânt pe pământ, o, poporul Meu, dar dacă ea n-ar mai fi, numai biciul Meu ar mai putea grăi peste pământ.
O, fericit sunt Eu, Domnul, şi fericiţi sunt cei ce cred Mie şi venirii Mele ca să pot Eu grăi, ca să-i găsesc Eu pe ei crezând în Mine şi venind spre Mine, iar Eu venind spre ei, şi aşa pururea să fiu cu ei, iar ei aşa pururea să fie cu Mine, cu Domnul să fie ei pururea, precum este scris. Amin, amin, amin.
02-08-2013
