Eu sunt Cel ce sunt. Glasul Duhului Sfânt este grăirea Mea cea de azi. Pe norul slavei Domnului, pe şoapta vântului Mă port şi vin. Vin, că este scris să vin. Dacă oamenii de pe pământ nu Mă aşteaptă să vin, după cum este scris să vin, nu-i pot face să Mă aştepte, dar pot să le dau lor cuvântul venirii Mele, al gurii Mele, şi să le spun că vin cuvântând şi împărţind pe Duhul Sfânt Mângâietorul prin însăşi gura Mea, care grăieşte.
Sunt Cel înviat dintre cei morţi acum două mii de ani, şi sunt Cel viu în vecii vecilor. Am de la Tatăl dată atunci toată puterea în cer şi pe pământ, şi cu această putere Mi-am trimis atunci ucenicii în toată lumea ca să vestească venirea Mea şi împărăţia Mea cu ei şi să boteze ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh pe toţi cei care vor crede prin vestirea lor în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit şi S-a arătat.
Cobor cu şoapta Duhului Sfânt în graiul Meu. Am vestit zi de praznic şi v-am adunat aici, sub cortul alb în zi de Rusalii. Pace vouă! Aţi venit sub slava cuvântului Meu, aici, la izvorul Meu de cuvânt adunaţi. Porţile s-au deschis ca să veniţi şi aţi venit, la glasul trâmbiţării Mele aţi venit. O, pace vouă! Vă bucur acum, căci şi voi aţi umplut cerul de bucurie venind la întâlnire cu Mine pe pământ aici. Aici vin şi cuvintez, aici Îmi las cuvântul, aici iubesc să vin. Aici Mi-a ales Tatăl să vin acum, la sfârşit de timp. O, ce să vă dau dacă aţi venit la întâlnire? Vă dau venirea Mea, că pentru ea aţi venit. Vă dau şi hrană pentru trup, aşa cum împărţeam acum două mii de ani celor ce umblau după Mine şi după slava Mea. Vă dau şi bucurii de suflet, bucurii cereşti, aşa cum Duhul Sfânt pregăteşte pentru voi aici, la întâlnirile Mele cu cei ce vin la izvor. Grăirea Mea este blândă şi este plină de duh mântuitor ca şi acum două mii de ani, numai să iubiţi voi pe veci de veci iubirea Mea cu care vin pe pământ ca s-o împart. Sunt Blândul Păstor, Blândul Învăţător. Duhul Sfânt Mângâietorul Îmi dă ca să vă dau, iar Eu sunt glasul Lui, sunt cântecul Lui, sunt şoapta Lui de iubire pentru voi, cei ce credeţi. Mântuirea voiesc să vă învăţ să v-o lucraţi, dacă iubiţi să vă învăţ.
Învăţătura Mea se prinde, căci sunt Păstor adevărat, şi am duhul ascultării de Tatăl în lucrarea Mea. Vă spun vouă aceasta, căci văd cum pe pământ mulţimi de învăţaţi în şcoli mari şi vestite mari, şi mulţime de ascultători apoi, mulţimi peste mulţimi, atât de mulţi grăiesc peste pământ cuvântul cel despre mântuirea oamenilor, dar puţini, o, prea puţini din aceştia îşi şi lucrează loruşi mântuirea. O, cum mai vine aceasta? Iată, n-au aceştia putere să aducă omul la mântuire prin Mine, n-au, căci ei înşişi nu fac ceea ce dau să ştie şi să spună. Vă învăţ pe voi şi vă rog să fiţi adevăraţi ca şi Mine. Vă îndemn să lucraţi lucrarea mânturii voastre, că e mult, mult de lucrat, şi nu este puţin, iar lupta pentru puterea de a lucra este luptă mare, de multe ori obositoare pentru cei ce cu dinadinsul se păstrează lucrându-şi mântuirea.
Nu este necunoscută pe pământ lucrarea mântuirii. Dacă Eu am venit acum două mii de ani pe pământ şi M-am arătat Păstor pentru mântuirea omului, am şi lăsat atunci învăţătura mântuirii. Trebuie însă mereu să stăruiesc peste om, căci duhul lumii stăruie fără de astâmpăr să-l ţină pe om departe de mântuirea lui, departe de Dumnezeul lui, de Tatăl lui, şi de aceea Tatăl Mă trimite iar acum, la sfârşit de timp, Mă trimite mult. Iar Eu Te ascult, Tatăl Meu scump, şi Mă supun Ţie şi-Mi las peste cei credincioşi glasul Meu duios de Păstor, că am spus acum două mii de ani că voiesc să-i trag pe toţi la Tatăl, la Tine, Tatăl Meu scump, că nimeni nu le poate da lor mângâierea, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Cel închinat şi slăvit împreună cu Tine şi cu Mine, Tată scump.
Suntem sărbătoriţi întru Treime în ziua aceasta de praznic sfânt şi grăim Noi celor ce caută să-şi lucreze mântuirea, o, Tatăl Meu scump. Amin.
— Noi, Fiule scump al Meu, Eu şi cu Tine, tată, Noi şi Duhul Sfânt, pe Care-L avem lucrător peste om de la întemeierea lumii, purtându-Ne El peste tot pe deasupra a toate, Fiule scump al Meu, Noi lucrăm în ziua aceasta cuvânt de mântuire. O, ce mare bucurie, ce multă mângâiere avem Noi în această zi de la prilejul strângerii lângă Noi a poporului adunat aici, la gura Noastră de cuvânt. O, ce multă alinare peste Noi, Fiule Emanuel! De atâta durere, de atâta vreme purtată de Noi, de când omul s-a răcit de Făcătorul lui, de atunci Ne este dor de bucurie, de mângâiere în durerea cea de la pierderea omului, Fiule scump. E mare şi e multă durerea Noastră. De la fiecare din cei ce s-au născut din oameni purtăm durere peste durere, tată. De la facerea omului şi până la naşterea celui din urmă din om născut, Noi suferim, Fiule scump. Oare ştie aceasta omul? Venim Noi şi-i spunem omului aceasta. Simţămintele lui şi le opreşte omul numai pentru el şi numai pentru om, căci Noi stăm nevăzuţi de om. De mila omului stăm nevăzuţi, şi nu este în Noi mai mare durere ca aceasta să stăm dispreţuiţi de om, să stăm nevăzuţi de om, ca să nu-i facem omului tresărire şi teamă în faţa slavei Noastre, sau ca să nu se poarte faţă cu Noi rece cu Noi omul.
O, câtă lipsă pentru Noi este în lucrarea omului! Cât de multă este fiinţa lui înaintea lui însuşi, şi cât de puţină Fiinţa Noastră în grijile purtate de om! Noi suntem dulci celor din cer din pricina durerii din Noi, şi suntem dulci şi celor ce Ne iubesc pe pământ după puterea iubirii din ei, după măsura Noastră din ei, Fiule scump. Cei ce Ne poartă mult în ei sunt cei dulci, dulci ca şi Noi, căci unde Noi Ne putem face locuinţă Ne arătăm puterea şi aluatul Fiinţei Noastre şi trag spre Noi cei mânaţi de Duhul ca să Ne caute şi să Ne descopere şi să Ne dorească apoi. Iată cu ce lucrare Te trimit Eu pe pământ acum, Fiule scump!
O, am spus aceasta vouă, Eu, Tatăl, v-am spus, ca să ştiţi voi de unde vine puterea venirii Fiului Meu Iisus Hristos în zilele acestea. Ea vine din durerea Mea şi a Lui, vine şi se face ea Duhul Sfânt Mângâietorul. Domnul, Cel ce ştie durerea şi puterea ei, vine şi Se face vouă glas de Duh Sfânt şi vă dă vouă din Dumnezeu şi vi le vesteşte, precum este scris în cartea Evangheliei cea de acum două mii de ani a Fiului Meu Iisus Hristos, prin care El făgăduieşte că va veni Mângâietorul Duhul Sfânt şi Se va face vestire a Domnului peste pământ şi va da El oamenilor daruri, spre slava Sa cea de sus. Amin.
O, Fiule scump, Eu sunt Cel ce Te trimit, Eu, Tatăl, iar Tu eşti Fiul Meu ascultător. Învaţă-i ascultarea şi fapta ei pe deplin, învaţă-i ascultându-Mă ca un Fiu Unul născut al Meu, căci fără această lucrare nu este mântuire pentru om. Eu, Tatăl, Te privesc aici, în mijlocul poporului adunat la glasul trâmbiţării Tale, şi-Ţi mângâi Duhul Tău Cel blând, pe Care-L ursesc în zi de praznic de Duh Sfânt la toţi cei ce Te doresc pe Tine Învăţător al mântuirii lor, Fiule scump. Amin.
— Slava Mea şi a Ta, purtată de norul slavei Domnului, stă deasupra lor în ziua aceasta, o, Tatăl Meu. Ochiul credinţei să se deschidă mult şi să vadă ei. Amin. Mâinile celor ce Mi-au pregătit aici, acum, praznic şi slavă de Duh Sfânt, au aşezat spre arătare partea cea văzută a bucuriei şi a slavei celor ce nu se văd, simbolul limbilor Duhului Sfânt, coborâte acum două mii de ani peste ucenicii Mei adunaţi laolaltă în oraşul Ierusalim, aşteptând ei făgăduinţa aceasta făcută de Mine lor pe când Mă înălţam la ceruri lângă tronul Meu şi al Tău, Tată scump. Chipul ucenicilor Mei şi limbile de foc ale Duhului Sfânt, iată aici priveliştea sub care stă în taină slava acestei zile de praznic sfânt! Chipul fiilor şi al fiicelor poporului credincios, cu care cuvântul Meu a pregătit această zi de praznic, iată aici această dăruire şi jertfă a credinţei şi a ascultării de Dumnezeu! Amin.
Sunt cu voi aici şi sunt Cuvântul Tatălui peste voi, cei adunaţi la izvorul Meu de cuvânt. Vă dau din gura Mea putere ca să vă întăriţi iubirea şi puterea ei. Sunt ca un vânător care vă vânează spre viaţă ca să vă duc la Tatăl. Aş vrea să vânez toată lumea oamenilor, pe toţi oamenii de pe pământ şi să-i dau Tatălui. Vestea cuvântului Meu merge de aici peste tot şi este peste tot, dar nu-Mi deschid cei mulţi. Nu pot intra decât numai dacă Mi se deschide. Pe dinăuntru este deschiderea uşii, şi nu trece Domnul peste această lege. Pe dinăuntru deschid şi Eu când omul bate ca să-i deschid, şi dacă ştie să bată ca să se audă, căci Eu trebuie să aud omul, nu bătaia lui la uşă, iar dacă pe el nu-l aud, nu-i deschid.
O, învăţaţi să vă faceţi auziţi când bateţi ca să vă deschid. Nu-Mi bateţi doar cu cererea sau cu dorinţa. Bateţi-Mi iubindu-Mă şi dorindu-Mă vouă, iar toate celelalte vi se aşează la locul lor după trebuinţa slujirii voastre cu Mine. Să ştiţi, fiilor, că nu toate cererile cu care bat oamenii la uşa Mea după nevoile lor, nu toate le împlinesc Eu. Nu pot să împlinesc Eu lor ceea ce-Mi cer ei, ci împlinesc lor când Mă cer pe Mine lor. Toţi, aproape toţi uită de la mână până la gură că împărăţia Mea nu este din lumea aceasta şi nu are nimic în ea şi din ea, dar nu se suie la mintea lor, a celor ce-Mi cer pe cele din lume lor. Am spus acum aceasta ca să nu se mai laude mulţi în numele Meu şi cu numele Meu cum că Eu le împlinesc şi că îi ajut foc nevoie mare, şi iată, păşunea cea pentru mântuirea oamenilor nu este pe pământ, ci doar se vorbeşte despre ea fără de putere peste om, căci cei ce grăiesc despre mântuire nu-şi şi lucrează mântuirea ca să strălucească ea din ei şi să se facă ea din ei lumină a lumii, Dumnezeu văzut în om prin lucrarea mântuirii.
Iată, primiţi pe Duhul Sfânt! Botezaţi-vă cu botezul Lui ori de câte ori El vă grăieşte vouă. Nu vă lăsaţi duşi cu vorba cum că L-aţi primit pe El când preotul v-a botezat şi că-L aveţi şi că nu vă mai trebuieşte. O, nu aşa, ci umiliţi-vă mereu pentru învăţătura cea multă a Duhului Sfânt peste voi, căci vin din cer şi vă învăţ primirea Duhului Sfânt. De câte ori El vine, primiţi-L şi botezaţi-vă în El şi spălaţi-vă greşeala în cuvântul Lui cel curăţitor şi botezător şi daţi-vă unul altuia îndemn sfânt pentru curăţire de greşale, căci dacă zice omul că este botezat şi pecetluit cu Duhul Sfânt, dar tot greşeşte încă, iată, trebuie mereu curăţire, mereu înviere, mereu botez cu Duhul Sfânt. Iar cei ce aud, şi nu împlinesc cuvântul lui Dumnezeu, glasul Duhului Sfânt, sunt scrişi aceştia cu neascultare şi singuri se scriu cu cei răzvrătiţi, cu cei neascultători. Amin.
Rugă dumnezeiască aduc vouă: nu păcătuiţi asupra Duhului Sfânt. Trebuie grijă mare pentru această ascultare. Se poate greşi mult cu cuvântul. Cei ce vorbesc mult şi multe care nu sunt ale Duhului Sfânt, aceia să ia şi să ţină în gură piatră, ca să-şi aducă aminte să nu păcătuiască prin grăire în deşert, grăire prin care omul Îl ia în deşert pe Dumnezeu. Păcatul împotriva Duhului Sfânt începe cu grăirea în deşert a omului care nu voieşte să petreacă în Duhul. De la acest început al păcatului de felul acesta ajunge omul să-L ia în deşert pe Domnul, şi pe Duhul Sfânt apoi, căci Duhul Sfânt lucrează mult şi Se strecoară mult în calea omului prin tainice lucrări, iar dacă omul are obiceiul să-L ia în deşert pe Dumnezeu şi numele Său cel sfânt, o, nu mai are mult până să-L alunge pe Duhul Sfânt când El vine să-i dea omului prilej de mântuire.
Dulce Mi-a fost în ziua aceasta învăţătura, măreaţă şi dulce. Cu dulce s-o luaţi pe ea în voi. Căutaţi să învăţaţi din ea durerea celor din cer şi coborâţi-o la voi pe pământ şi îmbrăţişaţi-o ca pe Dumnezeu, căci Eu şi cu Tatăl suntem mereu îndureraţi, mereu şi mult îndureraţi de la multa şi mereu nescultarea de Dumnezeu a omului.
Dulci să vă fie inimioarele, dulci şi miloase. Tot ceea ce v-a stat în fire greşeală, părăsiţi-o, măi fiilor, că doare la Dumnezeu greşeala omului, şi mai ales cea a celor credincioşi venirii Mele de azi cuvânt peste pământ, cuvânt care atât de mult şi atât de duios vă învaţă pe voi cărarea mântuirii, cărare despre care cei mulţi, mari şi mici, ştiu şi dau să vorbească, dar puţini, prea puţini din ei îşi şi lucrează mântuirea şi pe Domnul Stăpân al vieţii lor, viaţa cea cu ascultare de Dumnezeu.
Vă cuprind în dorul Meu de voi. Rămân întru el ca să vă doresc de-a pururi. Rămâneţi şi voi în dorul de cei din cer şi iubiţi cu multul părtăşia cu ei. Duhul Sfânt Mângâietorul S-a slăvit în cuvânt peste voi, iar Eu, Domnul, am fost cuvântul Lui, Care purcede de la Tatăl. Mă aplec să vă mulţumesc că aţi venit la izvor şi ne-am întâlnit şi aţi mângâiat pe Dumnezeu, pe Cel îndurerat de la om.
Vă mângâi pe voi cu cetele cereşti şi îngereşti, ca şi pe cei adormiţi de până acum, şi care au fost strigaţi să vină la masa cea de azi, la care ei au fost pomeniţi şi răcoriţi şi hrăniţi, căci a fost scrisă zi pentru mângâierea lor şi pentru părtăşia lor la praznic de Duh Sfânt, şi unii din ei plâng şi se uită cu durere pentru durerea lor de la cei rămaşi în trup şi care au părăsit această cale măreaţă a poporului Domnului, poporul cel credincios de azi al venirii Mele cuvânt pe pământ acum, şi pe care Eu, Domnul, Mă sprijin ca să-Mi lucrez lucrarea pe care o am de la Tatăl de lucrat.
Pace vouă acum, şi pe vecii! O, pace vouă! Nu uitaţi că Mi-e dor. Nu uitaţi să vă lucraţi mântuirea pe care Eu am pregătit-o celor ce Mă iubesc cu dor şi cu ascultare cu dor.
Sfinţii toţi vă binecuvintează. Îngerii Mei vă vor purta de grijă pe cale înapoi, iar până iarăşi ne vom întâlni şi ne vom mângâia aici, pace vouă!
O, cine v-ar mai putea da ceea ce Eu vă dau? Eu nu cum vă dă lumea vă dau. Eu ca Dumnezeu vă dau. Mângâierea Duhului Sfânt Mângâietorul vă dau vouă. Amin, amin, amin.
23-06-2013
