Este scris în ziua aceasta peste biserică duminica dreptei credinţe, duminica ortodoxiei, cea dintâi duminică din vremea postului mare, postul pentru pregătirea celor credincioşi spre întâmpinarea amintirii şi prăznuirii învierii Mele dintre cei morţi acum două mii de ani. Duminica ortodoxiei, acest nume îl poartă prin biserică această întâia zi a săptămânii care urmează. O, ce se întâmplă în această zi? Iată, se umblă prin adunările bisericeşti, se umblă cu pălăria în mână şi se cer bani de la cei ce merg la biserică, se cer bani pentru biserică, de la biserică pentru biserică. Se cer bani pentru catedrala neamului, după cum o numesc pe ea mai-marii bisericii ca s-o zidească pe ea cerşind bani pentru zidirea ei, căci s-au apucat ei să zidească o casă mare cu gând să încapă în ea mult norod, de tot felul norod, căci unde nu este portar care să spună celor ce intră cum se intră pe poarta în care el ar veghea, acolo se intră oricum şi tot felul de oameni adunaţi.
Priveşte ochiul Meu dumnezeiesc, priveşte mult la acest plan omenesc, în care Eu, Domnul, nu am nimic, aşa cum am spus acum două mii de ani că Eu nu am nimic în împărăţia acestei lumi, şi tot aşa spun şi azi. N-am nimic, nu-Mi dau nici un drept între ei cei ce-şi zic slujitorii Mei ortodocşi, căci ei îşi iau şi îşi dau drept numai lor. O, aşa cum Mie nu-Mi trebuie casa pe care ei dau s-o zidească în numele Meu şi în numele neamului, tot aşa nici lor nu le trebuie, că nu asta le-ar da lor mântuirea. O, dar pentru cine dau ei s-o facă? Pentru duhul slavei deşarte lucrează ei, nu pentru duhul umilinţei Mele, nu, nicidecum, şi cer pentru aceasta bănuţul omului de rând, căruia nu-i dă nimic, nici măcar ajutor pentru mântuirea sufletului lui, căci n-au în lucru grija de suflete slujitorii ortodoxiei, ci numai grija să-şi strângă lor şi slavei lor deşarte, slavei de la oameni.
O, de ce faceţi voi aceasta? Grăiesc Eu, Domnul, vouă. O, al cui duh stăpâneşte peste voi? Voi ştiţi cum am lucrat Eu şi ucenicii Mei cei de atunci. Nu trebuie case înalte şi mari ca să se roage omul lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lui şi pentru mântuire. Omului îi trebuie pe Dumnezeu, nu casă pentru Dumnezeu. O, tot aşa aştept şi de la cei credincioşi Mie. În duh şi în adevăr aştept Eu slujire şi nevoire, nu în case pompoase şi obositoare tare pentru sufletul smerit ca şi al Meu. O, cum de-aţi uitat voi că Eu n-am putut să intru în case pompoase şi mândre la vedere şi care-l trag pe om din braţele umilinţei de duh? O, cum de daţi să nu ţineţi seama unde M-am aciuat Eu şi mama Mea Fecioara pentru ca să Mă nasc şi să fiu pe pământ apoi cu oamenii? Credeţi voi că-Mi va fi Mie de folos această casă, pentru care voi stoarceţi omul cel de peste tot ca să vă dea bani vouă în numele acestei zidiri? O, ce să fac cu voi? Ce să fac cu voi? Să fac ceea ce faceţi voi cu Mine? Iată, voi lucraţi în numele Meu, ziceţi voi, şi tot aşa şi cereţi să vi se dea, de peste tot să vi se dea vouă. Pot Eu să fac şi Eu în numele vostru înaintea Tatălui ceva pentru voi? O, iată cum strângeţi voi în numele Meu şi cum staţi cu el pe buze ca să căpătaţi slavă şi avuţii şi nume mare între oameni!
O, ce să fac cu voi? O, Mă îndureraţi adânc, adânc. Vine vremea să plătiţi bătaia de joc pe care o aduceţi numelui Meu în numele vostru, căci lumea toată este aplecată de voi ca să vă slujească vouă şi mulţi din ei cred că-Mi slujiţi Mie şi că şi ei slujesc Mie când ei vă dau vouă.
Iată ce vă povăţuiesc: Spălaţi-vă minţile şi inimile de duhul făţărniciei! Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia şi pe care o lucraţi voi în locul lucrării pe care ar trebui s-o purtaţi pe pământ între oameni în numele ortodoxiei. Uitaţi-vă spre părinţi, căci ei se uită din cer dintre sfinţi la voi şi pregătesc de lângă Mine răscumpărarea iubirii lor, înjosite de voi în zilele acestea, şi cer cu lacrimi părinţii răscumpărarea turmei creştine, care este legată la ochi de voi ca să nu vadă ea ce faceţi voi în cămări.
O, veniţi spre pocăinţă! Nu veniţi când vreţi voi, nu când nu veţi mai putea altfel! O, veniţi acum, când Eu vă îndemn prin cuvântul Meu, prin chemarea Mea, căci când veţi vrea voi, e fără de preţ. Citiţi Evanghelia cea pusă de părinţi înaintea bisericii în ziua aceasta de duminică, cu numele ortodoxiei numită ea. Citiţi cum Mi-am ales Eu, Domnul, ucenicii şi cum au crezut ei de frumos şi de uşor şi de sfânt, şi ruşinaţi-vă voi mult pentru necredinţa voastră, că Eu stau în calea voastră cuvânt sfânt, iar voi daţi să fiţi necredincioşi. Aţi fi putut fi cei mai mari oameni între oamenii de pe pământ dacă aţi fi arătat credinţă mare în cuvântul Meu cel de azi, coborât pe vatra neamului român, că vin la voi cuvânt ca să Mă cunoaşteţi întru el, dar îngâmfarea voastră Îmi stă împotrivă şi nu poate Duhul Sfânt în voi şi peste voi.
O, cât Mă doare că Mă ţineţi la uşă, că bat în zadar, că nu vă pasă de Mine când vin să vă grăiesc aşa cum am grăit în toate vremile peste pământ, precum este scris! O, câtă jale pe Mine dinspre voi, în vreme ce voi vă puneţi veşmânt peste veşmânt şi coroană de împărat peste cei de pe pământ ca să se aplece ei vouă! O, cum să fac să vă aplec spre duioşie, să iubiţi şi să credeţi şi voi cum au iubit şi au crezut Iosif şi Nicodim? O, nu cumva să daţi, să mai daţi cu pietre în coborârea Mea cea de azi! Măcar atât să puteţi să împliniţi din cuvântul Meu de peste voi dacă mai mult nu căutaţi să vă plecaţi spre durerea Mea cea de la voi ca să Mi-o alinaţi cumva.
Sunt îndurerat de la voi, sunt Cel străin, sunt Cel pribeag, că nu pot să petrec cu voi din pricina umilinţei Mele dumnezeieşti şi a neumilinţei voastre faţă în faţă cu umilinţa Mea. Mi-e dor de odihnă, de zi de odihnă Mi-e dor, de biserică sfântă şi credincioasă Mi-e dor! O, aplecaţi-vă şi iubiţi coborârea Mea şi biserica Mea în care cobor, căci am popor primitor de Dumnezeu în mijlocul neamului român, şi cu care stau în sfat şi în cuvânt, şi cu care Îmi împart jalea Mea dumnezeiască. O, luaţi-Mă în voi, în casa voastră, căci Eu în inimi, nu în zidiri reci caut cu omul! Veniţi la izvorul Meu de cuvânt şi priviţi-Mi poporul şi iubiţi jertfa lui cea pentru salvarea multora din cei ce vor crede ca şi ei pe Domnul, Care vine şi Se sălăşluieşte pe pământ cu oamenii şi le grăieşte lor, precum este scris să împlinesc Eu aceasta acum, la sfârşit de timp.
Iată timpul Meu! Acum două mii de ani cei necredincioşi n-au crezut timpul acela ca timp al venirii Mele pe pământ, dar au crezut cei credincioşi şi curaţi pentru credinţă. Iată, tot aşa este şi acum. Cei credincioşi cred, iar cei necredincioşi nu cred că acesta este timpul Meu, timpul ca să vin, să vină Domnul cu sfinţii Săi întru venirea Sa, precum este scris. Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este numele Meu cel de la sfârşit de timp, precum este scris. Amin.
