În zi de duminică să se aşeze în carte zi de veghe şi de cuvânt de veghe, căci viaţa Mea trebuie să stea de veghe în om dacă omul o îmbrăţişează pe ea de viaţă a lui.
Sunt Domnul Mântuitorul, Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, şi-Mi face Tatăl trimitere ca să Mă aşez în carte cuvânt şi să-i învăţ viaţa mântuitoare pe toţi cei care caută cu Mine să petreacă pe pământ, cu Mine, şi nu cu lumea şi cu faptele ei, cu Mine, şi nu cu duhul lui satana, care omoară veghea omului, veghea sufletului, căci satana nu se teme de numele de creştin, ci de trăirea Mea în creştin se teme el. O, să-Mi dea voie creştinul să stau la cârma vieţii lui şi să nu stea el la cârmă dacă e creştin, că e primejdie să n-aibă creştinul umilinţă mereu şi în toate mereu. Şi cum ar putea să aibă creştinul umilinţă dacă nu are un cârmaci peste el?
Trebuie rumegat bine tot cuvântul lui Dumnezeu. Numai cel ce trăieşte fără umilinţă în el, numai acela nu caută în cuvântul Meu bogăţia vieţii lui. Am avut grijă şi acum două mii de ani să pun învăţătură peste cei de atunci cu Mine călători spre Tatăl şi spre ţara cea de sus a celor ce iubesc viaţa cu Dumnezeu pe pământ. Am şi acum, la sfârşit de timp, am şi acum grijă, o, şi încă multă grijă am să se ducă peste pământ graiul gurii Mele, hrană din gura Mea peste cei ce se hrănesc cu Dumnezeu.
Grăim în ziua aceasta despre păcatul făţărniciei. Acest păcat, nedespărţit de tot omul, este săvârşit de om din pricina necunoştinţei omului, şi pierd mulţime de oameni binele ceresc din pricina acestui păcat.
O, pace ţie, popor al cuvântului Meu cel de azi peste pământ! Lucrăm duhul învăţăturii sfinte şi-l punem înaintea fiilor oamenilor, deprinşi ei mult cu despărţirea lor de Dumnezeu prin păcatul făţărniciei înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. O, mai întâi trebuie să se vindece de acest păcat cel ce aude cuvântul Meu care-l cheamă pe om de la moarte la viaţă în zilele acestea de mântuire când Eu vin pe pământ cuvânt ca să Mă audă cei de pe pământ că vin şi că Mă fac peste pământ cuvânt şi ca să aleagă ei între Mine şi ei, căci fiii oamenilor nu au de tată pe Dumnezeu dacă nu sunt născuţi din nou, de sus, naştere de sus prin cuvântul Meu, care naşte pe Dumnezeu în inima omului.
O, ce este păcatul făţărniciei? Este lipsa umilinţei din om şi dintre om şi om apoi. Duhul trufiei are nevoie de acest păcat ca să se arate cu lucrarea lui şi să hrănească acest duh. Păcatul făţărniciei este slujitorul multor păcate şi mai cu seamă păcatului minciunii, iar cei trufaşi se dovedesc a fi trufaşi prin păcatul minciunii şi al ascunderii, pe care simt să-l facă, şi cad sub el mulţime de suflete cuprinse de nepăsare de Dumnezeu prin acest păcat.
Mai întâi trebuie să se vindece de păcatul făţărniciei cel ce aude din gura Mea cuvântul care cheamă omul la Dumnezeu pentru mântuire. «Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele şi întoarce apoi faţa Ta de la păcatele mele şi şterge fărădelegile mele toate şi-mi dă bucuria mântuirii Tale, Doamne, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte Tu». Aşa trebuie să înveţe să ceară de la Mine cel ce vine la Mine, şi ca să nu Mă mai părăsească apoi, căci Eu am spus că pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară, dar dacă el Mă părăseşte nu-l ţin să stea.
O, păcatul făţărniciei, locuitor în inima şi în fapta creştinului, Mi-a tăiat din picioare atâţia creştini în tot timpul cuvântului Meu cel de azi peste pământ. Am venit cuvânt pe pământ în anul 1955 prin glasul de trâmbiţă, aşa cum scrie în Scripturi să lucrez, şi am lucrat să-Mi zidesc un popor care să fie numai al Meu şi să nu mai fie al lui creştinul, ca să am şi acum ucenici aşa cum am avut acum două mii de ani puţini ucenici faţă de multa Mea durere în mijlocul lui Israel cel plin de duhul făţărniciei faţă în faţă cu Fiul lui Dumnezeu, neprimit de ei din pricina trufiei lor, păcat pentru care s-au folosit atât de mult de păcatul făţărniciei.
O, popor rămas al Meu în urma multului Meu lucru şi cuvânt pe vatra neamului român, o, fiilor, am pierdut aproape tot rodul pentru care am trudit şi am căutat să lucrez mult încă de la începutul cel din anul 1955. A fost împărţit creştinul între Mine şi el, căci nu poate omul crede că nu se poate sluji la doi stăpâni, că nu poate pentru Dumnezeu împărţit în două. O, măcar inima curată să şi-o fi păstrat cel ce dădea să vină şi să fie al Meu, dar n-a putut nici aceasta, căci aluatul fariseilor dădea rod numaidecât între frate şi frate şi cădea de la Dumnezeu cel ce dădea să vină şi să poată şi să-I dea Domnului viaţa sa.
Iată, vine acum pregătirea cea pentru începutul postului cel aspru cu trupul creştinului şi trebuie învăţătură pentru post, căci trebuie postit de păcatul făţărniciei mai întâi şi de păcatul doririi de sine apoi, iar după aceea pocăinţă multă, şi numai aşa să se lucreze vremea postului cel pentru amintirea şi trăirea patimilor Mele când Eu am fost să-Mi las trupul pe cruce răstignit şi să plătesc aşa în locul omului rătăcirea lui de Tatăl Dumnezeu. Pomenim aşadar pilda vameşului şi a fariseului, pe care Eu am aşezat-o acum două mii de ani în cartea Evangheliei Mele de atunci, şi tot poporul cuvântului Meu să deschidă bine ochii pe cuvântul acestei Evanghelii şi să-l rumege mult şi să se întrebe mult şi să se îndrepte mult, căci păcatul făţărniciei se bagă peste om când găseşte în el lipsa duhului umilinţei.
O, măi poporul Meu de peste tot, umileşte-te înaintea omului cel asemenea ţie pe calea ta cu Mine şi umileşte-te înaintea Mea şi teme-te ca nu cumva să-L pierzi pe Domnul din pricina păcatului făţărniciei. O, teme-te de Dumnezeu pentru orice faptă rea şi trage-ţi îngerul lângă tine, căci este nevoie de multă izbăvire şi mereu. «Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi îi va izbăvi pe ei», aşa este scris, şi iată ce face temerea de Dumnezeu, căci cu nepăsarea faţă de împlinirea cuvântului învăţăturii Mele nu poate creştinul să rămână al Meu, o, nu poate, că vine apoi păcatul invidiei, căci cel laş nu se bucură de propăşirea celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi iată, păcat din păcat se naşte în inima omului hrănit de sus cu atâta cuvânt de învăţătură pentru el. Când vameşul se bătea în piept de durerea inimii pentru păcatele sale la uşa templului cu faţa plecată de ruşine şi cerând milostivirea Domnului, fariseul se umplea de îngâmfare şi a zis stând drept şi rugându-se: «Îţi mulţumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţ şi nedrept şi adulter, sau ca acest vameş, căci eu postesc două zile pe săptămână şi dau zeciuială din toate ale mele». O, dar n-a avut trecere ca şi vameşul acest fariseu, căci cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat, precum este scris.
Aşez în mijlocul poporului Meu de azi învăţătură pentru lucrarea inimii curate, inimă care-L are pe Dumnezeu în ea. Să ia de pe această masă de cuvânt toţi cei ce vor să guste din plin această fericire dulce a celor curaţi cu inima, căci cei ce se făţărnicesc sunt cei ce-şi ascund păcatele, iar cei curaţi cu inima îşi arată păcatele lor spre luminarea lor şi spre ştergerea lor apoi prin pocăinţă, căci cei ce se smeresc au de câştigat plata celor curaţi cu inima din ei.
O, popor al cuvântului Meu cel învăţător peste tine, o, stai aproape de Mine, fiule. Cu ascultarea şi cu iubirea poţi să împlineşti tu aceasta. Aceste două lucrări au în ele umilinţa duhului în lucrarea omului, iar unde nu este umilinţa duhului, se vede aceasta şi se vede bine şi mult, se vede prin purtarea cea din afară a omului faţă în faţă cu semenii lui.
O, fiilor de peste tot ai acestui cuvânt, aveţi grijă să nu vă pierdeţi mântuirea, umilinţa duhului, fiilor. Fără ea este urât omul. Să nu dorească să fie iubit şi dorit cel ce nu are duhul umilit şi inimă curată ca a Mea. Să nu se dea mare cel ce este atât de mic din lipsa acestei lucrări: umilinţa duhului. Cel ce are prilejul, să înveţe de aproape. Cei din poporul Meu care au prilejul să înveţe de aproape şi mereu lucrarea inimii curate şi a umilinţei de duh, aceia să înveţe mult, şi mereu să fie primitori, şi apoi ascultători, iar cei ce învaţă de departe, aceia să înveţe şi mai mult, să poată şi mai mult pentru aceste două lucrări, care omoară din om păcatul făţărniciei, păcat care hrăneşte trufia omului, păcat pentru care omul trebuie să spună multă minciună apoi, dar cine a câştigat cerul şi pe Domnul cu aşa lucrare de trufie, pentru care omul trebuie să nu spună adevărul lucrurilor?
O, nimeni să nu vadă cu ochii lui păcatul fratelui său, ci să ardă în focul rugăciunilor lui tot răul care-i încearcă pe fraţi, iar umilinţă pentru păcatele lui să aibă tot creştinul, căci este vrednic de umilinţă cel greşit şi mult greşit, şi tot o bucurie să simtă el de la duhul umilinţei, şi tot o iubire să se facă şi s-o împartă pe ea fără părtinire, şi se vor ierta lui păcatele lui. Amin.
O, omule, adu-ţi mereu aminte că eşti păcătos, şi stai cu părere de rău înaintea Mea pentru păcatele tale, iar ochii tăi să nu se ridice să caute păcatele fratelui tău, căci tu ai nevoie de iertare pentru tine, ai nevoie de Dumnezeu, ca să vezi în lumină pe fraţii tăi, căci Eu, Domnul, sunt Cel ce ştiu pe toţi oamenii şi fac Eu judecată sau nejudecată peste toţi, că al Meu este aceasta.
O, fiilor, umiliţi-vă pentru păcatele fraţilor voştri şi puneţi mână de la mână pentru iertarea tuturor, căci Adam a greşit în rai prin neascultare şi prin ascundere apoi şi s-a smuls din rai prin acestea, iar voi trebuie să nu greşiţi aşa, ci să vă umiliţi în toate şi pentru toate, fiilor, şi mereu să lucraţi voi această lucrare, lucrarea mântuirii voastre, măi fiilor. O, aveţi grijă de voi să nu greşiţi prin făţărnicie, aveţi grijă să nu ajungeţi la acest păcat, şi ajutaţi-vă frăţeşte să vă curăţiţi de toate cele ce ies din acest păcat, care pândeşte pe fiecare om, şi temeţi-vă de Dumnezeu, fiilor, ca să poată străjui îngerul Domnului împrejurul vostru şi să vă izbăvească de lucrul cel diavolesc, şi daţi-vă fiecare în mâna celor din jur pentru statura voastră şi staţi cu toţii de mână cu cei întrebaţi de Mine pentru voi, căci nevegheaţi dacă staţi, vă trebuie apoi făţărnicie, fiilor, şi e păcat să ajungeţi să folosiţi aceasta.
O, nu ieşiţi pe drum, măi fiilor! Pe unde nu este al Meu şi al vostru nu ieşiţi voi, cei ce nu vegheaţi pentru această împlinire. O, nu ieşiţi nevegheaţi, vă rog cu durere aceasta, că Mă umplu de durere de la cei ce nu ascultă aşa. Iubiţi cu străşnicie însoţirea cea de la Mine cu voi şi nu căutaţi pe întuneric, căci atunci când vreţi să nu fiţi văzuţi şi ştiuţi, sunteţi în întuneric, sunteţi neiubitori de fraţi şi faceţi deosebire între ei şi voi, măi fiilor, şi faceţi de la voi aceasta. De peste tot adunaţi-vă în jurul acestei învăţături şi căutaţi să v-o însuşiţi cu sfinţenie, căci inimii curate îi trebuie multe ca să fie ea curată şi să vadă pe Dumnezeu. O, întrebaţi-vă de ce aţi venit după Mine şi răspundeţi-vă, şi răspundeţi-Mi şi Mie apoi. O, îmbrăcaţi-vă în Hristos şi păziţi peste voi această îmbrăcare, căci altfel nu vă cunoaşte diavolul că sunteţi ai Mei.
Fiilor, fiilor, nu umblaţi cu bani pe mână, nu vă îngăduiţi aceasta, căci voi sunteţi sub îngrijire şi sub ascultare, măi fiilor. O, lipsiţi-vă mai bine de toate, decât să puneţi mâna pe bani. Iubiţi sărăcia şi puţinul din toate, iată, iar vă spun aceasta. Dacă v-ar trebui ceva şi nu aveţi şi nu avem, bucuraţi-vă şi nu vă întristaţi, şi nu uitaţi că Eu am fost sărac şi n-am pus mâna pe bani în toată viaţa Mea de pe pământ. O, fiţi asemenea Mie, fiilor, căci banul este diavol şi vă dezbracă de frica de Dumnezeu şi de duhul ascultării şi al veghii de peste voi şi al umilinţei, fiilor, că are banul putere mult prea rea, mult prea mare împotriva copiilor lui Dumnezeu ca să-i dezbrace pe ei de Hristos, şi uitaţi-vă la faţa fiilor neascultării din acest popor şi care au plecat de lângă Mine şi de lângă voi şi umblă cu banul şi sunt conduşi de acest vrăjmaş al cărării omului cu Dumnezeu, iar voi îndeletniciţi-vă să fiţi cu mâinile curate, fiilor, şi liberi de păcat, căci cei ce n-au iubit să fie copii, aceia au plecat şi-şi conduc singuri paşii şi doririle. Voi însă fiţi cuminţi, fiţi ai Mei şi curăţiţi-vă de voi înşivă prin viaţă săracă de cele de pe pământ, căci duhul făţărniciei este cu cei ce au doriri multe şi iubiri păcătoase şi multe dedesubturi pentru acestea apoi. O, câtă învăţătură, câtă iubire vă împart, iar cel ce iubeşte sărăcia iubeşte învăţătura, iubeşte pe Domnul în schimbul oricărei doriri, căci rar este omul care are de toate şi să nu le iubească şi să nu-i trebuiască pentru că-L iubeşte pe Domnul. O, deschideţi cartea Mea cu voi şi vedeţi în ea învăţătura cea mai de la început între Mine şi voi şi îndeletniciţi-vă să puneţi peste voi toată împlinirea cărţii, ca să fiţi învăţaţi, să fiţi creştini cu carte, fiilor, şi să nu păcătuiţi ca şi cei fără de cunoştinţă. O, umiliţi-vă unii pentru alţii, dar pentru lucrarea dreptăţii a toate daţi loc adevărului lucrurilor, căci altfel vă scrie satana că acoperiţi sub văl păcatul şi creşte păcatul cel acoperit şi face pui mulţi apoi şi iau ceilalţi pildă rea, şi trebuie apoi făţărnicie pentru aceasta. Voi însă învăţaţi lucrarea inimii curate şi curăţirea greşalelor, şi iubiţi pe Domnul din toată inima, ca să aveţi inima curată şi dată numai Lui şi să-L vedeţi pe Domnul, fiilor. Învăţătura Mea de peste voi se duce ca fulgerul peste tot şi prinde rod mult în cei ce-şi doresc mântuirea, iar voi să Mă ajutaţi să vin şi să pun povaţa vieţii veşnice mereu peste voi, ca să fie aici Dumnezeu-Cuvântul, Care să-l înveţe pe om calea, adevărul şi viaţa cu Mine, fiilor. Amin.
Acum Eu, Domnul, vă mulţumesc pentru că sunteţi poporul Meu. Fiţi cu iubire ai Mei, fiilor! Fără iubirea Mea în voi nu-Mi puteţi fi fii, nu-Mi puteţi fi moştenitori fără să semănaţi cu Mine, cu patria Mea, care seamănă cu Mine prin toate ale ei pentru cei ce Mă iubesc cu adevărat şi nu cu jumătatea, căci nu se poate sluji la doi stăpâni când e vorba să aibă omul parte cu Dumnezeu pe pământ şi în cer. O, deschideţi larg ferestrele, deschideţi larg inimile voastre ca să se vadă înăuntru! Să se vadă Domnul Stăpân în voi şi să fiţi voi de mare preţ şi să-Mi pot lucra cu voi avutul Meu, rod mult, cuvânt de mântuire peste mulţi, căci vine vremea să rodească mult şi tot mai mult cuvântul Meu de peste voi şi se vor schimba mulţi prin puterea cuvântului Meu şi va aduce el multă ocrotire peste cei ce Mă vor afla şi Mă vor iubi şi se vor împlini în acest cuvânt.
O, daţi-Mi inimile voastre mereu! De câte ori vă cer, deschideţi-Mi larg, fiilor, iar aluatul făţărniciei, această boală ruşinoasă să nu se pomenească la voi, ca să pot Eu în voi şi cu voi şi pentru voi şi prin voi pe pământ, fiilor, Eu cu puterea Mea, cu faţa Mea, cu iubirea Mea duioasă, cu slava Mea dumnezeiască, şi să schimbăm la faţă tot ce este fără Dumnezeu pe pământ, şi să fie apoi ca în cer pe pământ, ca în cer, şi tot mai mult ca în cer să fie pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.
24-02-2013
