Bat, şi Mi se deschide şi intru cuvânt în carte şi Mă fac hrană de cuvânt pe masa poporului cuvântului Meu din zilele acestea. Sunt Fiul Tatălui Savaot şi împlinesc tot cuvântul Tatălui când lucrez, căci Tatăl Meu lucrează, iar Eu sunt voia Lui, cuvântul Lui cel împlinit.
Eu sunt Cel ce sunt. Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu sărbătoare dumnezeiască şi grăiesc în zi de sărbătoare şi dau viaţă sărbătorii, că mare este acest cuvânt: sărbătoare, iar sărbătoarea are lucrarea ei, are măreţie.
O, pace ţie, popor al cuvântului Meu cel de azi şi cel de ieri nedespărţit de cel de azi, căci Eu sunt Acelaşi ieri şi azi, precum este scris. O, măi poporul Meu, tu trebuie să asculţi de lucrarea facerii tale aşa cum am ascultat Eu de Tatăl când Mi-a spus să Mă fac Om şi să Mă nasc de sus pe pământ şi să cresc şi să ascult să împlinesc tot ceea ce este scris de Mine, de venirea Mea şi de toată lucrarea ei apoi. O, între Mine şi tine trebuie lucrată multă pace, mereu pace, mereu apropiere, mereu lucrare, mereu viaţă şi însufleţire, măi poporul Meu. Nici în lume nu pot altfel oamenii, şi îşi fac şi ei acestea de la unul la altul şi-şi fac şi ei pace aşa cum ştiu ei, ca să poată prin ea. «Să se bucure de Domnul şi să se veselească de El toţi cei drepţi la inimă, care-L caută pe El, şi să zică ei pururea: Slăvit să fie Domnul!», aşa este scris în Scripturi şi aşa trebuie să împlinească omul, căci Eu, Domnul, am împlinit scrisele Scripturii ca să vadă omul cum lucrează Dumnezeu şi să înveţe şi el să fie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în toată lucrarea Sa.
O, fiilor de peste tot ai acestui cuvânt de sus prin care se naşte de sus omul, o, măi fiilor, Eu trebuie să fac parte din viaţa voastră în toată clipa, cu toată apropierea voastră de Mine, şi să se vadă din cer aceasta, căci unde sunt Eu părtaş cu omul e tot cerul cu Mine acolo. Voi ştiţi că toţi cei care au uitat că Eu sunt şi că sunt mereu aproape lângă om, aceia au păcătuit departe de Dumnezeu, dar Eu am stat în faţa lor şi le-am grăit apoi şi au văzut că atunci când Eu nu fac parte din viaţa omului se face urât omul, se piteşte şi se schimbă la faţă din pricina greşalelor lui, şi tot omul vede aceasta. Vă învăţ pe voi cu mare învăţătură, că mulţi iau de pe masa aceasta cuvântul facerii omului nou după chipul şi asemănarea Mea, iar cel ce se lasă să fie făcut aşa, acela nu mai poate fără Dumnezeu, nu se mai arată şi nu se mai piteşte fără Dumnezeu, ci este mereu drept cu inima şi cu fapta şi se bucură de Domnul şi împarte în jur această bucurie, că este nevoie de bucurie, de Domnul, Care bucură inima omului cu bucurie adevărată, măi fiilor.
E sărbătoare în ziua aceasta şi pun cuvânt cu sărbătoare pe masă. Cuvântul înseamnă duh de sărbătoare mereu, şi unde nu este cuvânt nu este sărbătoare şi este tristeţe, este pustiu, este duh greu. Vin cuvânt peste pământ ca să alung tristeţea şi pustiul şi greul şi nu ştiu oamenii ce bună este calea cuvântului Meu spre ei. Eu însă ştiu, şi dau să ocrotesc cerul şi pământul în cuvântul Meu, şi să ştie omul că fac aceasta mai mult decât oricând acum. Când am venit şi M-am născut Om pe pământ am împlinit tot ce a fost scris să împlinesc, iar acum vin să-l învăţ pe om să împlinească şi el tot ceea ce i-a cerut Dumnezeu, toate poruncile vieţii, toate cuvintele vieţii, tot ce-a spus Dumnezeu să se împlinească pe pământ prin lucrarea Sa cu omul. Eu după ce M-am născut am fost adus la templu de către cei ce aveau să Mă crească şi să Mă îngrijească, şi M-au binecuvântat la patruzeci de zile de la naşterea Mea bătrânul Simeon şi bătrâna Ana şi au adus părinţii jertfa cea pentru curăţire după naştere, aşa cum era aşezată datina prin Moise pentru poporul Israel, şi a fost ziua aceea sărbătoare de Duh Sfânt, grăire în templu a lucrării Tatălui cu Mine şi au grăit cei doi vestitori cele ce aveau să fie lucrate de Mine şi de cei ce Mă vor primi sau Mă vor respinge, căci aceste două cete au fost şi sunt mereu două, ca să se învedereze Dumnezeu, şi niciodată nu se pot descoperi inimile oamenilor dacă n-ar fi încercările cele pentru lămurirea adevărului şi a arătării lui apoi, căci n-ar fi credinţă pe pământ dacă n-ar fi încercări pentru ea.
O, este nevoie de cuvânt, de mult cuvânt pe pământ. Cuvintele oamenilor sunt multe, dar cuvântul este puţin, şi de aceea Eu, Domnul, vin cuvânt pe pământ şi dau să-l învăţ cu Mine pe om şi să fac parte din viaţa lui mai mult decât vrea el, că mult mai bun, mult mai frumos, mult mai ceresc şi mai înţelept ar fi omul dacă el nu s-ar purta ca şi cum Eu nu sunt. O, sunt îngeri în cete peste tot, sunt sfinţi în cete peste tot, sunt puterile cereşti, care poartă şi împlinesc tot ce este de lucrat, şi e Duhul lui Dumnezeu în tot văzduhul şi ochi mulţi, iar Eu, Domnul, sunt Cel ce este, Cel ce a fost şi Cel ce vine mereu şi tot mai mult cu cuvântul Său peste pământ.
O, este nevoie de dragoste pe pământ, de multă dragoste, de mereu dragoste şi trebuie lucru mult pentru păstrarea ei, că nu ştie omul să se păstreze în dragoste, şi chiar dacă ştie el uită mereu, uită ce lucrare are, uită şi face tot pe cele ale firii lui. Trebuie omul să fie dornic mult să primească dragoste, să primească un sfat, o îndreptare, o mustrare, o întrebare, căci altfel îi dă satana sfat, căci satana stă în mintea omului care nu are peste el pe cineva ca de la Domnul ca să-i dea Domnul prin el viaţă din viaţa Lui, toate din ale Lui şi multă împlinire pe calea cea spinoasă a vieţii pe pământ. O, cât de mult poate cădea omul prin păcat şi nu-l primeşte şi nu-l iubeşte pe cel ce voieşte să-l ajute şi să-l tragă de sub păcat sau să tragă păcatul din calea lui, ba îl urăşte pe acela, căci am spus celor din vremea Mea: «Pe voi lumea nu vă urăşte, dar pe Mine Mă urăşte pentru că Eu mărturisesc că faptele ei sunt rele».
O, este nevoie de dragoste pe pământ şi este nevoie de bucurie pentru dragoste. Nu uita, măi poporul Meu, nu uita să te faci bucuria Mea, mereu bucuria Mea, ca să vadă duhul rău că tu ai dragoste şi că el nu te poate lucra pe tine din ale lui şi să te smulgă apoi şi să te batjocorească prin depărtarea ta de Mine şi prin faptele ei cele lipsite de duhul umilinţei, că iată, cei ce s-au lăsat traşi afară unii îşi recunosc vina şi neputinţa lor de a Mă iubi cu credinţa lor până la capăt şi cu fapta ei şi cu împlinirea iubirii de Dumnezeu şi nu lovesc aceştia în urma lor în mersul Meu cel binecuvântat şi binecunoscut de ei cât au mers ei cu Mine, iar alţii, care M-au aruncat din inima lor pentru mersul lor cu Mine şi au călcat peste ei de şi-au strivit credinţa, hulesc şi dispreţuiesc şi defaimă pe cei rămaşi sub crucea Mea cea de azi a venirii Mele cuvânt peste pământ, după ce ei n-au stat frumos şi credincioşi lângă Mine, căci cei ce au stat nu pleacă, iar cei n-au stat, aceia pleacă. Totul este de înţeles, căci cei ce au ascunderi se tem şi se ascund apoi şi fug, şi se cunosc că fac aceasta, căci atunci când Eu i-am spus lui Adam cel pus peste ale Mele şi i-am spus ce să facă şi ce să nu facă, el a făcut altfel, iar când l-am chemat la întrebare când l-am văzut pitindu-se de Mine, se pitea tot mai mult faţa patriarhului de la faţa Mea, se pitea de Cel ascuns sub taină, şi aici se păcăleşte omul, căci Eu stau ascuns, fiindcă mărirea Mea îl cade din picioare pe om când Mă vede, aşa cum l-a căzut pe Daniel când M-a văzut în slavă, iar dacă Eu Mă smeresc şi Mă tăinuiesc sub taină, omul se semeţeşte înaintea Mea şi se piteşte apoi pentru faptele lui.
O, poporul Meu, trebuie pus în lucru cuvântul Meu, cuvântul lui Dumnezeu. Eu asta am făcut pe pământ. Tot ceea ce a fost scris să împlinesc Eu până acum, am venit şi am împlinit, şi aşa voi asculta la vreme de tot ceea ce mai am de împlinit. Aceasta înseamnă Dumnezeu, aceasta au de făcut fiii lui Dumnezeu.
O, numai cei ce ascultă sunt fii, iar cei ce fac ca ei sunt altceva şi fac apoi ceea ce nu se cade să facă fiii, că iată, cei ce s-au tras de lângă Mine prin faptele lor până ce s-au tras de tot, aceia se duc acum la preoţii din lume şi le spun de Mine şi de ei cu Mine şi le cer cuvânt ca să-şi stingă focul din inimă, căci cei ce au fost pe cale cu Mine prin acest cuvânt nu vor mai avea pace, şi n-au cum s-o mai ia aceştia decât înapoi, acolo unde li se potriveşte viaţa şi inima lor necredincioasă, cu care au părăsit mersul cel cu Mine, căci cine urăşte pe fratele său este în întuneric, aşa este scris, iar acest întuneric îl trage apoi afară şi-l face să creadă că vede lumină, căci altceva nu ştie să creadă şi să facă cel ce-şi vinde statornicia şi-şi leapădă cununa răbdării şi-şi spune „nu mai pot“, iar ca să-şi ascundă vinovăţia aruncă înapoi cu vină, aruncă aşa cum a făcut Adam de M-a învinuit, sau Cain, de s-a ascuns când am dat să-l ajut să-şi condamne fapta urii de frate şi rodul ei apoi, căci aş fi voit să-l iert şi să-l întorc la dragoste, dar el s-a ascuns, a dat să Mă mintă, şi apoi a văzut cât rău şi-a făcut neprimindu-Mi mâna întinsă ca să-l ridic pe el din păcat, şi a făcut şi el ca şi tatăl său.
O, când văd creştinii că fac greşeală şi că nu se umilesc când greşesc, Mă doare şi plâng cu durere şi-i rog să citească Scripturile şi istoria Mea cu omul şi să se înţelepţească pentru pocăinţă şi pentru înviere apoi, căci altfel rămân cu vina peste ei. Iată câtă durere pe Mine de la om, câtă sabie străpunge inima Mea când inimile descoperite cu răul din ele nu se pot zidi din nou de Dumnezeu!
O, întâmpină-Mă cu inima deschisă, fiule al cuvântului Meu, că de pe pământ Mă doare de la omul care fuge de faptele lui rele şi nu şi le arată ca să le pedepsească pe faţă şi ca să se elibereze de ele apoi şi ca să se arate multora pildă de umilinţă şi de învăţătură pentru ţinere de minte, ca să nu mai săvârşească nimeni răul care doare apoi. O, întâmpină-Mă cu mult cuvânt de bucurie între tine şi Mine, că fără de cuvânt sfânt şi scump e totul pustiu şi rece şi greu şi dureros, iar Eu v-am învăţat pe voi cele două lucrări ale dragostei de Dumnezeu: dorul de Dumnezeu şi curăţirea greşalelor pentru acest dor, căci cum s-ar putea spune că-i este dor de Dumnezeu celui ce nu-şi curăţă între el şi Domnul greşelile lui? Dorul de Dumnezeu îl mână pe om să se facă curat înaintea Mea şi să stea apoi curat. Să ştie aceasta omul! Amin.
O, poporul Meu, rămâi ascultător, fiule. Ai grijă să lucrezi în aşa fel ca să fac Eu, Domnul, parte din viaţa ta mereu, din sculare în culcare şi din culcare în sculare, căci fără Mine lângă el este altceva omul şi se vede că este. Să fim uniţi prin dragoste, aceasta voiesc să fie între Mine şi voi, fiilor, iar cuvântul iubirii frăţeşti să hrănească inimile voastre de la unul la altul şi să fie frumos între voi, că e pustiu fără cuvântul dragostei, fără mila aceasta dăruită mereu de la unul la altul pentru puterea duhului şi a sufletului şi a trupului, căci Eu trebuie să pot prin voi, şi vă învăţ pe voi puterea cea pentru Mine şi zidirea ei în voi, fiilor.
O, pace multă între Mine şi tine, între tine şi Mine, poporul Meu, mereu pace, mereu apropiere, mereu lucrare şi viaţă, mereu însufleţire între tine şi Mine, între Mine şi tine, între frate şi frate în numele Meu.
Hrăniţi-vă cu bucurii, iubindu-Mă pe Mine prin ele şi hrănindu-vă pentru Mine, fiilor, căci omul nu poate fără bucurii, iar bucuria voastră să fiu Eu, şi veţi fi voi aşa bucuria Mea, mângâierea Mea, iar Eu însutit vă voi da vouă, din ale voastre strânse la Mine vă voi da vouă, o, fiilor. Amin, amin, amin.
15-02-2013
