Dumnezeu Savaot, Tatăl Meu, Mă porneşte din dreapta Sa şi-Mi spune să Mă fac cuvânt coborât pe pământ, căci toate se sfârşesc fără Dumnezeu, şi numai El mai rămâne, iar El le face noi pe toate la cuvântul Său. Amin.
Cobor la tine, popor al cuvântului Meu, şi aduc la masa Mea cu tine pe cei din cer, care prăznuiesc în ziua aceasta pe ierarhul Nicolae, pe cel plin de umilinţă pe pământ şi în cer, pe cel plin de dar, care s-a făcut cunoscut pe pământ şi în cer prin duhul blândeţii şi prin puterea credinţei şi a fost bogat, căci a iubit sărăcia pentru el şi a strâns bogăţii pentru săraci şi le-a împărţit lor, ba a împărţit şi credinţă şi umilinţă şi duh de pocăinţă, căci cel ce împarte din cer are rod în cei ce primesc de la el.
Să înveţi, măi poporul Meu, pe toate câte Eu ţi le împart şi să aibă ele rod în tine, rod din cer şi pentru cer, căci fericit este cel ce îşi strânge din cer şi în cer, fiindcă cele din cer în cer se întorc, cu tot cu cei ce fac rod din ele şi îl împart pe pământ ca să rodească cer pe pământ, cer în inimile oamenilor, care n-ar putea trage spre cer cu dragostea lor dacă n-ar avea pe cineva ca să le arate calea şi rodul ei.
O, te învăţ în ziua aceasta taina unui dar frumos şi s-o lucrezi tu pe ea spre bogăţia ta cea din cer. Ai grijă de lucrarea recunoştinţei, fiule. Păstrează-te într-o ascultare cu mare iubire, cu mare recunoştinţă pentru cei care te ajută şi-ţi îngrijesc duhul şi lucrul tău cel pentru Mine, şi care se adună în cer ca avuţie a ta, unde molia şi viermele n-o strică, nu ajung să aibă viaţă şi să strice în cer. Trebuie să ştii cu ce se lucrează taina recunoştinţei, căci dacă nu ştii n-o lucrezi, n-o iubeşti şi nu te faci prin ea scump la Dumnezeu, de preţ înaintea Sa, aşa cum sfinţii au preţ la Dumnezeu.
O, e mare frumuseţe să văd Eu pe pământ recunoştinţă în lucrarea omului! N-aţi fi putut singuri să fiţi ceea ce sunteţi şi trebuie să fiţi voi, dacă n-aţi fi fost sprijiniţi şi mult ajutaţi şi învăţaţi de cineva care vă dă din cer. Sunt mulţi pe pământ care-şi dovedesc recunoştinţa faţă de cineva care-i ajută din cer, cu cele din cer, că e mult cer pe pământ care se poate împărţi oamenilor cu bogăţia harurilor lui dacă are cine să împartă celor ce stau departe de Dumnezeu Vistierul, şi sunt mulţi care se întorc să aducă mulţumire şi care se aduc ei înşişi până la locul de unde le-a venit lor ajutorul.
O, poporul Meu, aştept de la tine multă recunoştinţă faţă de cei ce te ajută să fii tu popor al Meu, căci tu pe Mine nu Mă vezi, dar îi vezi pe cei dintre Mine şi tine aşezaţi de Mine înaintea ta pentru viaţa ta, pentru hrana credinţei tale în Mine, pentru hrana dragostei tale pentru Mine, pentru hrănirea ascultării tale de Dumnezeu, pentru taina mântuirii tale din păcat ca să fii tu sfânt şi nu păcătos. O, câte daruri primeşti tu! O, cât de recunoscător trebuie să fii şi să înveţi să fii aşa! Această înţelepciune este deasupra a toate, iar cine n-o are pe ea lucrătoare este Lucifer, cade în păcatul lui Lucifer, care n-a mai stat supus Făcătorului lui şi s-a ridicat peste El şi şi-a pierdut toată strălucirea, de s-a făcut negru, căci el a uitat lucrarea recunoştinţei faţă de Cel ce l-a înfiinţat şi peste Care s-a semeţit odată cu neascultarea lui de Dumnezeu, căci el l-a ascultat pe om şi n-a mai privit la Mine ca să vadă de la Mine şi nu de la om.
O, aveţi grijă, fiilor! Recunoştinţa trebuie să-şi aibă întreagă faţa şi lucrarea sa în voi. Nimic nu sunteţi fără ea, nimic înseamnă omul care nu are în purtarea sa şi în inima sa dovada recunoştinţei faţă de cel care îl sprijineşte pe el ca să fie al Meu, ca să rămână al Meu. Numai cel ce nu voieşte să rămână al Meu, numai acela nu-şi păstrează recunoştinţa şi lucrarea ei faţă de cel de la care-L ia pe Domnul peste viaţa lui.
O, fiilor, e tare, tare urât păcatul nerecunoştinţei când el îşi face loc la vedere cu lucrarea lui din om. Nimeni nu trebuie să aibă lucrul său mai puţin decât cel de la care îl are el împărţit spre lucru. Când vezi pe cineva care are în slujba sa un om ca să nu fie fără slujire omul, şi când vezi că el nu face mai mult decât cel care îl ia spre slujire, e păcatul nerecunoştinţei în el, e păcatul trufiei, care-i place să stea în om şi să-l facă diavol pe om. Cei ce nu slujesc cu credincioşie şi cu jertfă sfântă şi scumpă sub cei ce le îndrumă zilele şi nopţile şi le veghează viaţa, aceia nu simt trufia şi n-au credincioşie şi n-au recunoştinţă pentru mai-marele de peste ei şi nu sunt mari dacă nu ştiu ce este mărirea aşa cum a ştiut proorocul Daniel, care a ştiut cât de mare trebuie să fie în slujire ca să slujească cu credincioşie pentru treburile regelui, la care el era rob şi nu fiu, iar voi sunteţi fii, fiii Mei, şi fiecare fiu îşi slujeşte părintele cu mare credincioşie, sau se trage din slujirea sa din pricina necredincioşiei şi se duce şi-şi cheltuieşte viaţa în desfrânări până ce dă el de rodul rătăcirii lui de la purtarea şi slujirea sa la casa tatălui său.
O, vai de părinţii care nu-şi învaţă copiii să slujească în casă mai mult decât părinţii, căci aceia n-au de unde să înveţe lucrarea recunoştinţei faţă de cei ce le-au dat lor viaţă şi îngrijire lor! Vai de aceştia, vai şi de părinţi, şi de copii, că iată, aceasta este faţa acestei lumi stricate din creştet până în tălpi şi care-şi dărâmă unii altora toate întăriturile, căci sunt zidite pe nisip, precum este scris de cei ce se zidesc pe nisip.
O, fiilor, e zi de învăţătură sfântă peste voi. Aveţi învăţător în ziua aceasta viaţa şi faptele ierarhului Nicolae, care primea de la Mine şi împărţea pe pitite darurile, ca nu cumva să-l mărească pe el cineva pe pământ, căci toţi cei ce sunt măriţi de oameni nu sunt cei meritoşi, precum meritoşi nu sunt cei ce îi slujesc pe ei. O, feriţi-vă ca de moarte de bucuria cea de la dragostea cea din jur pentru voi, căci omul pe pământ nu merită nimic, decât pe Dumnezeu pentru iertarea de la El peste om, căci omul este păcătos şi are nevoie de recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi de pocăinţă mereu înaintea Sa. Cel ce nu dovedeşte recunoştinţă mare faţă de Dumnezeu şi de semenii săi şi mai ales faţă de cei ce îi călăuzesc paşii şi viaţa, acela iubeşte păcatul şi stă în păcatul nerecunoştinţei şi stă nepăsător în acest păcat. O, cum să fie frumos un aşa fel de om, o aşa desfrânare în om? Cum să fie frumos cel fără de creşterea Mea peste el şi în el şi în afara lui apoi cu ea? Când omul se duce la racla sau la mormântul unui sfânt, el îşi dovedeşte recunoştinţa faţă de binefăcătorul lui, care l-a scos pe el din întuneric şi din boli şi din multe necazuri şi griji şi se duce şi se apleacă şi crede ceea ce face, şi doreşte el după binefăcătorul său. O, iată pildă pentru învăţat de la ea! Dar cea mai frumoasă recunoştinţă o are cel ce lucrează mult lucrarea binefăcătorului său de peste el şi care a pus peste el rodul lucrării recunoştinţei, rodul ascultării şi al jertfei înaintea celui ce i-a dat lui slujire şi mântuire prin ea şi purtare aleasă în purtarea lui cea plină de rod sfânt, plină de virtutea recunoştinţei.
E zi de praznic de sfinţi şi trebuie să dai daruri sfinte poporului Meu, o, arhiereule sărbătorit între sfinţi în ziua aceasta, căci lucrarea ta cea de la Mine ţie aceasta este, şi nu Mi-ai cerut plată pentru ea, căci Mi-ai fost fiu şi nu slugă, şi ai iubit să fii recunoscător Făcătorului tău.
Fiilor, fiilor, cei ce ascultă nu sunt cei ce poruncesc, nu sunt cei ce doresc ca ei. Această învăţătură s-o dobândiţi voi acum. Amin.
— Învăţător al celor ce credeau în Tine şi al celor blânzi ca şi mine şi al celor ce iubeau să se înfrâneze de la voile lor, acelora le-am fost eu de ajutor şi de păstor spre Tine al lor, o, Doamne Învăţător. I-am învăţat pe ei recunoştinţa faţă de Tine, Cel ce eşti Vistierul bunătăţilor celor spre mântuirea oamenilor şi spre înţelepţirea lor.
Mi-ai pregătit cu mari minuni rangul de arhiereu peste creştetul meu şi am fost mereu dator pentru această măreaţă lucrare pusă de Tine peste mine cu minuni văzute şi înţelese de mulţi atunci, dar, o, nu puteam, nu puteam purta slava de la oameni, nu puteam, că mă prindea frică mare faţă în faţă cu Tine, Doamne mare, că nu mai Tu eşti Cel slăvit, numai Tu. Mi-am ascuns cât am putut de mult lucrarea harului meu cel de la Tine, că n-am putut să primesc eu cele ce Tu şi numai Tu meriţi şi ai.
Le-am dat celor necăjiţi ajutorul care le lipsea şi i-am scăpat de păcat greu şi am făcut cât am putut pentru om înaintea Ta, căci m-ai hărăzit să-Ţi îngrijesc turma Ta pe pământ, şi fără răgaz s-o îngrijesc.
Le spun, Doamne, la toţi arhiereii de pe pământ că nu ştiu ei ce au de lucrat, de vreme ce nu lucrează ei aşa cum am lucrat eu înaintea Ta cu lucrarea harului de arhiereu, şi le spun lor că le trebuie mare, mare pocăinţă, mare de tot, căci prea multă slavă a Ta au furat ei de la oameni pentru ei şi nu s-au temut şi nu se tem să facă această lucrare de Lucifer şi să-Ţi ia Ţie slava, când omul nu merită decât pocăinţă multă, căci este păcătos.
O, de ce, Doamne, uită omul că este păcătos? Dacă n-ar uita aceasta ar fi treaz omul pentru răspunsul său înaintea Ta, de care omul nu poate scăpa. O, cum să facem să dărâmăm de tot din om pe Lucifer, pe acest arhipăstor satanic, împuternicit stăpân al iadului de către toţi oamenii care slujesc lui, păstor mincinos, care-şi zideşte din duhul trufiei scaun de împărăţie în om şi de stăpânire peste om de nu mai poate omul să scape de sub stăpânirea lui?
O, e lipsă mare de recunoştinţă între om şi Tine, Păstorule bun şi blând şi plin de răbdare, Doamne, şi stau de vorbă o clipă acum cu fiii poporului Tău şi le spun lor aşa:
O, fii şi fiice, o, copii ai unei aşa de mare lucrare dumnezeiască coborâtă cu Dumnezeu la voi şi peste voi, faceţi-vă rost mereu de mare şi nesfârşită recunoştinţă pentru darul acesta vouă adus şi pentru cei ce-l poartă spre voi şi vă poartă de grijă duhovniceşte pentru cele din cer şi pentru cele de pe pământ pentru voi, căci viaţa voastră trebuie îngrijită, şi e grea de tot această datorie purtată pentru voi. O, fiţi plini de recunoştinţă şi de purtare recunoscătoare, că nu puteţi fi frumoşi fără această minune care-l face pe om fiu al celui ce-l poartă pe el. Nici un fiu statornic nu porunceşte, nu schimbă povaţa de peste el, nu-şi scoate înţelepciunea sa înaintea celui ce cu înţelepciune îi împarte lui ca să fie el şi ca să aibă Dumnezeu peste el pe pământ şi în cer. O, aveţi grijă, fiilor, să nu striviţi puterea celor ce vă poartă, şi fiţi recunoscători prin credincioşie, prin aplecare cu iubire şi prin ascultare cu sfială, căci Domnul vă aşteaptă să străluciţi prin acestea şi să se vadă lumina lor peste voi. O, mulţumiţi-vă cu ceea ce aveţi, căci sunteţi sărăcuţi, şi fiţi bogaţi în daruri sfinte şi hrăniţi-vă şi îmbrăcaţi-vă în ele şi umiliţi-vă pentru ele, umiliţi-vă mult şi mereu, ca să fiţi purtători de daruri din cer şi ca să fiţi fiii Celui Preaînalt, Care din înălţimea Sa vă dă vouă cu multă umilinţă, căci Se apleacă până la voi.
O, nici să se pomenească la voi păcatul nerecunoştinţei. Fiţi blânzi cu inima şi cu mintea şi cu lucrarea acestora, ca să puteţi aduce recunoştinţă pentru binele aşezat peste voi, fiilor. Fiţi plini de daruri, şi să nu lipsească din voi darurile sfinte, şi care împart sfinţenie şi statură sfântă unii de la alţii, unii pentru alţii, fiilor, căci greu se mai desparte omul de ceea ce învaţă şi face, iar voi, lucrând pe cele sfinte vă veţi despărţi cu greu de ele, şi ele de voi, că intră ele în firea şi în fiinţa omului şi îl nasc din cer pe om, din cele sfinte şi pentru cele sfinte mereu, şi va avea neamul român mireasa Domnului în mijlocul lui, împodobită ea pentru Mirele ei, Hristos.
Aş vrea să scape Domnul de acest arhiierarh satanic, care-şi face din trufie tron în om şi are turmă cât n-o cuprind ochii omului. O, aş vrea să se strice lucrarea lui Lucifer din mintea şi din inima omului, şi vă dau vouă în ziua aceasta daruri de sus: blândeţe, credincioşie, înfrânare, sfială sfântă vă dau şi duhul recunoştinţei pentru toate acestea, o, fii şi fiice ale acestui cuvânt de sus peste voi, şi să-L bucuraţi pe Domnul împărţind acestea, care să se vadă a fi ele în voi, şi apoi izvorul lor. Amin.
O, Te rog, Doamne milos, împodobeşte-i pe ei cu toate podoabele Tale scumpe şi sfinte şi nimeni să nu fie ca ei mai frumoşi pe pământ, iar ei să aibă recunoştinţă şi purtarea cea pentru ea. Pace Ţie din partea lor, pace, Doamne, şi mângâierea de la ei să-Ţi vindece mereu durerea Ta! Amin.
— O, lângă arhiereul Tău Nicolae am şi eu ziua mea de serbare între sfinţi, muceniţa Filofteia, Doamne al meu. Îmbracă, Te rog, poporul, în haina slavei, în haina milei Tale, ca să aibă părinţi poporul Tău de azi, că greu e de cei fără de părinţi pe pământ, fără de Domnul şi de sfinţii Săi cu ei, căci eu Te-am avut pe Tine tată şi mamă că n-am avut sprijin de părinţi, şi fericire mare am purtat în sufleţel de la dragostea mea de Tine şi simţeam că nu mai este pe pământ un alt fericit în afară de mine, că tânjeam după Tine aşa micuţă cum eram, dar dorul de Tine trecea măsura mea, şi de la Tine a avut el şi m-a împodobit şi m-a înveşmântat în haina slavei cea de sus, o, Doamne. Îţi mulţumesc cu mare smerenie că stau acum lângă Tine cu sfinţii şi grăiesc eu poporului Tău de azi, pe care toţi sfinţii şi toţi îngerii îl aşteaptă şi îl privesc şi îl fericesc, iar pentru această alegere a lor le trebuie lor umilinţă cum n-a mai fost în veac şi multă recunoştinţă pentru ceea ce sunt şi fac ei, căci Tu le eşti lor Păstor şi îi înveţi pe ei toate, şi buni la învăţătură şi la ascultare trebuie să se dovedească ei. Pace Ţie de la noi şi de la ei! La fel ca şi părintele serbat azi, Nicolae, la fel şi eu, muceniţa Ta, Îţi doresc de la ei, iar ei să nu uite de darurile sfinte şi de datoria lor înaintea Ta, o, Doamne Păstor. Amin.
— O, ce frumos sunt paşii celor ce vestesc pacea! Luaţi din bucuria cuvântului Meu coborât peste poporul Meu, o, sfinţi iubiţi şi mari cu iubirea, prin lepădarea de sine cu care aţi stat voi înaintea Mea şi înaintea oamenilor pe pământ.
Pace peste Mine şi peste tine de la sfinţii Mei, măi poporul Meu! O, tot aşa să înveţi şi tu să-Mi dai şi să poţi spune după aceea: Pace Ţie, Doamne, pace de la noi Ţie!
O, poporul Meu, ca la şcoală să înveţi tu, şi să-ţi însuşeşti cuvântul Meu şi rod să aduci peste viaţa ta şi recunoştinţă să înveţi să ai pentru toţi binefăcătorii tăi din cer şi de pe pământ, şi să fii micuţ la dorinţe şi mare la dăruire, măi fiule, iar bucuria Mea de la tine Mă va alina, Mă va mângâia şi mult Mă va mângâia, o, poporul Meu, din cer şi de pe pământ povăţuit de Dumnezeu, Păstorul tău. Amin, amin, amin.
19-12-2012
