Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl Savaot şi sunt cuvântul Lui peste pământ, căci scris este să vin pentru cei drepţi şi pentru cei nedrepţi, care fac strâmbătate ziua şi noaptea şi să grăiesc peste fărădelegile lor, iar pe cei drepţi cu inima să-i mângâi şi să-i mântuiesc de apăsare, căci scris este: «Nu vor greşi cei ce nădăjduiesc în Domnul».
Cuvânt de praznic sfânt aduc pe pământ în ziua aceasta. Mama Mea Fecioara de-a dreapta Mea stă, iar puterile cereşti se apleacă înaintea Noastră ca semn de slavă pentru Fiul lui Dumnezeu şi pentru mama Fecioară, Născătoarea Lui între oameni pe pământ. Acum două mii de ani Mi-a pregătit Tatăl Savaot pântece de Fecioară, în care să Mă însămânţez de la Duhul Sfânt lucrare şi să Mă nasc apoi Prunc şi să cresc până la vârsta bărbatului desăvârşit şi să plătesc apoi viaţa omului, căci omul a căzut din Dumnezeu şi n-a mai putut să-şi dobândească înapoi viaţa, şi M-a trimis Tatăl pe Mine după om şi Mi-a spus să Mă las jertfă pentru răscumpărarea vieţii omului, iar Eu L-am ascultat pe Tatăl, căci fiul cel adevărat fiu ascultă şi se supune şi biruieşte pentru cel de care ascultă, şi este biruitor apoi.
A pregătit Tatăl atunci naşterea celei ce avea să Mă primească de la Duhul Sfânt în pântece fecioresc şi să Mă nască între oameni pe pământ, şi a lucrat Tatăl cu minuni şi a pregătit calea ei ca să se nască între oameni şi ca să pregătească apoi calea Mea ca să vin, căci era scris să vin.
Iată zi de praznic sfânt, o, mamă Fecioară, iată ziua ta de naştere între oameni pe pământ, şi e praznic în cer şi pe pământ pentru tine, mamă! O, ce taină dulce şi sfântă a fost naşterea ta! Priveau toţi proorocii de până la tine această zi, vestită de ei în vremi că va veni şi că tu vei fi şi te vei face cale a venirii Mele pe pământ, mamă. Toţi drepţii au aşteptat în cer această zi de sărbătoare atunci, ziua venirii tale pe pământ, naştere cu minune, căci părinţii tăi erau sterpi şi plângeau. Plângeau bunicii Mei după un rod de la Dumnezeu, şi Tatăl a şters lacrima lor la rugăciunea lor şi te-a adus lor pruncă, şi apoi te-a făcut Tatăl mama Mea, Fecioară mamă te-a făcut, şi ai adus tu pe Fiul Tatălui Savaot pe pământ între oameni, mamă, iar taina cea ascunsă în veacuri şi nepricepută nici de îngeri s-a arătat atunci la vedere, căci Eu, Domnul, M-am făcut Fiul tău, Fiul Fecioarei cea vestită de prooroci că va fi şi că va purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu.
Ne aşezăm cuvânt şi masă cu sărbătoare în mijlocul poporului cuvântului Meu cel de azi, mamă, iar neamul român să se aplece să ia de pe masă şi să afle grăirea Domnului, căci pe vatra lui este Domnul cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp, şi cheamă la mântuire şi la înţelepciune de sus acest neam, căci l-a ales Tatăl Savaot acum două mii de ani ca să-Mi fie de cărare peste neamuri, şi casă de venire a Mea să-Mi fie, şi să-Mi sălăşluiască în patria lui venirea Mea cuvânt de la Tatăl la om, că am de pregătit ziua judecăţii, şi este mult de lucrat pentru ea, şi Îmi pregătesc neamul român ca să lucrez din mijlocul lui peste pământ această zi.
O, neam român, tu porţi numele Meu, numele lui Iisus Hristos pe creştetul tău încă de la începutul tău cel dintâi, cel din vremea începutului Meu peste tine acum două mii de ani, şi eşti întâia născută atunci între popoare din Hristos, o, ţara Mea cea de azi, căci întâiul Meu ucenic, întâiul apostol al Meu, Andrei, ţi-a pus atunci cămăşuţa de botez pe trupul tău şi te-a numit cu numele Meu, ţară creştină te-a numit, căci numele de creştin vine de la numele Hristos. Am tras din greu, Eu şi tu apoi, ca să-ţi fie păstrat acest nume măreţ, căci tu ai fost întâia născută din ape la facerea lumii şi ai purtat pe vatra ta taina facerii omului, iar în această vreme, când antichrist şi supuşii lui vor să scrie biruinţă asupra Fiului lui Dumnezeu, Făcătorul omului, lucrez şi mai mult pentru păstrarea ta întru slava ta cu Mine acum, la sfârşit de timp, o, ţara Mea de azi. Te-a hărăzit Mie Tatăl ca să te am a Mea în locul poporului Israel, care M-a tăiat din mijlocul lui şi M-a răstignit când am venit la el şi am dat să-i întorc inima spre părinţi, dar el n-a vrut aceasta, iar Tatăl Mi te-a dat atunci de ţară a întoarcerii Mele după două mii de ani, căci este scris în Scripturi să treacă o mie şi iarăşi încă o mie de ani şi să vin apoi să fiu biruitor asupra şarpelui cel de demult, satana, care l-a înşelat în rai pe om să nu Mă asculte, pe când omul era aşezat de Mine în rai ca să asculte de Dumnezeu şi să facă voia Lui cu statornicie şi să nu uite aceasta, dar iubirea de Dumnezeu când se face mică în om, se face mare apoi spre el puterea lui satana, puterea cea rea, şi are Domnul apoi de lucru mult pentru om ca să-l izbăvească de moartea aceasta, de despărţirea lui de Dumnezeu, căci moare omul ori de câte ori Îl dă pe Domnul de peste el ca să-şi facă voia.
Te chem şi te aştept spre iubirea dintre tine şi Mine, o, neam român, dar caută după înţelepciunea cea de sus cu inima ta acum, căci ea este cartea poruncilor lui Dumnezeu, şi din care curge legea, care dăinuieşte de-a pururi, şi fără de care nimeni nu dobândeşte viaţa, iar cei ce o părăsesc pe ea dobândesc moarte, precum este scris. Dar tu întoarce-te spre înţelepciune, o, neam român, şi nu lăsa slava ta cea de la Dumnezeu altui neam, căci folosul înţelepciunii aduce descoperirea lui Dumnezeu şi iubirea Lui cea pentru fii apoi.
Mă doare când văd inimă de păgân în mulţi din fii tăi, neam român. Aceasta întărâtă pe Domnul să lase pe vrăjmaş să vină, şi aşa se întâmplă când un popor uită de Dumnezeu şi dispreţuieşte pe Cel ce l-a născut. E părăsit de Duhul Cel din cer neamul român din pricina păcatelor lui, căci s-a abătut mult de la Domnul şi a călcat poruncile Lui şi n-a mers pe calea dreptei rânduieli. Am lăsat, aşadar, nenorocirea să vină, dar tot Cel ce a abătut-o spre voi poate să vă mântuiască din mâna fraţilor voştri cei vrăjmaşi între voi, numai să îndrăzniţi să Mă strigaţi ca să vă scap de această împilare şi degrab să Mă milostivesc spre voi, că iată, acum înduraţi răbdători cele născute între voi din pricina părăsirii de Dumnezeu, dar Eu, Domnul, voiesc să-Mi aduc aminte de voi dacă Mă strigaţi; şi după cum duhul vostru s-a aplecat spre rătăcire de Dumnezeu, căutaţi-Mă înzecit cu inima plânsă, căci Cel ce v-a dat un nume atât de mare vă va aduce vouă izbăvirea, iar cei plini de duhuri necurate între voi vor slăbi, dar îmbrăcaţi-vă în haina dreptăţii, o, fii români, ca să vă arate Domnul întru strălucirea Sa înaintea popoarelor de sub cer, căci este scris că toţi munţii înalţi se vor apleca înaintea neamului cel călăuzit de Dumnezeu cu dreapta Lui îndurare.
Îţi hărăzesc izbăvire de sub cei nedrepţi din mijlocul tău, o, neam român. Cere-Mi să-i dau în lături şi să fac loc la cârmă celor cu inima smerită, iar cei ce cred că numai ei sunt şi vor fi stăpâni peste tine, să se prăbuşească de pe întăriturile lor şi să fie vădită necurăţia inimii lor acum. Eu, Domnul, sunt cu mare izbăvire în mijlocul tău, dar cheamă-Mă, popor român, căci sunt în braţe cu mila Mea cea pentru tine, numai să Mă aştepţi şi să-Mi deschizi şi să Mă ai de Dumnezeu al tău, căci Eu, Domnul, aduc mare izbăvire celor ce Mă au Dumnezeul lor şi scăparea lor. Amin.
O, mamă Fecioară, durerea Mea şi lacrima ei pentru neamul român s-au făcut râvna Mea cea de azi, căci Mi-a dat Tatăl patria aceasta când Ne-am născut Noi pe pământ acum două mii de ani, mamă, şi fi-va să ieşim cu biruinţă mare din mijlocul acestui neam, în care Îmi am aşezată masa Mea de cuvânt acum. Tu eşti mamă. Suspinul tău e ca şi al Meu pentru fiii acestui neam, din care Tatăl Mi-a ridicat acum popor de sprijin Mie ca să pot veni, iar el să Mă aştepte când vin şi să-Mi culeagă cuvântul şi să-l împartă, mamă. Glasul tău îndreaptă-l acum spre fiii neamului român, că e mare războiul nedreptăţii celor ce au călcat peste toată dreptatea ca să fie ei stăpânii, o, mamă. Voiesc să se lase biruiţi de-acum aceşti duşmani de neam, mamă. Nu mai pot de durere uitându-Mă la fărădelegile lor, care stau în calea slavei Mele cu acest neam, şi spre care se vor apleca popoarele curând, curând, dar crucea acestui neam apasă greu de tot peste el. „O când ne vei mângâia, Doamne?”, aşa strigă inimile multora care aşteaptă în acest neam izbăvirea cea de la Mine, mamă. Să-i ajutăm pe ei, să lucrăm mult pentru ei, o, mamă. Lasă-te cu glasul tău de mamă peste acest neam acum, în zi de praznic sfânt, o, mamă. Amin.
— Ajutorul lor de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul, vine la ei această izbăvire, o, Fiule Emanuel, Copilul meu Iisus Hristos. Nădejdea să le fie neclintită, căci noi avem puterile cereşti în mare lucrare pentru izbăvirea aceasta. Ori de câte ori fiii cei răzvrătiţi ai acestui neam îşi întăresc asupririle peste fraţii lor, puterile cereşti se împart cu lucrarea lor şi aduc izbăvirea din toate câte pândesc să se ridice pe rând şi să întărească fărădelegea cea asupra dreptăţii a toate. O, nu mai e mult. Va pieri toată puterea cea vrăjmaşă, pe care au lăsat-o să vină toţi fiii români care n-au vegheat pentru statul Tău în mijlocul lor cu biruinţa Ta cea de sus, o, Doamne milos pentru ei.
Vă întăresc credinţa în Fiul meu Iisus Hristos. Fiţi plini de credinţă, fii români. El nu i-a lăsat să-L aştepte pe cei ce L-au aşteptat cu izbăvirea. E groasă ceaţa cea din partea celor mincinoşi în mijlocul acestui neam. Domnul o va risipi, o va subţia pic cu pic şi se vor arăta după risipirea ei toţi cei care din întunericul ei au pus pe foc ca să fiarbă oala fărădelegii lor, îndreptate asupra acestui neam, neamul Fiului meu Iisus Hristos la sfârşit de timp, căci Tatăl Savaot l-a dăruit nouă pentru sfârşit de timp ca să vină Domnul şi să Se slăvească în cuvânt pe vatra Lui şi să aducă lumină popoarelor, după cum este scris de cuvântul care va curge din gura Lui spre înţelepţirea neamurilor şi limbilor de pe pământ.
E mare vrăjmăşia inimilor celor ce s-au suit acum la cârma neamului român, iar învrăjbirea s-a ivit pe neaşteptate şi a adus cu ea durere mare. Aceştia s-au sculat cu război şi au lucrat în vreme de noapte şi au pus mâna pe scaunele cârmuirii şi sunt făţarnici foarte prin lucrarea minciunii, cu care ei se hrănesc, dar puterile cereşti sunt pe urmele lor şi lucrează odată cu ei şi strică planurile lor ascunse, că e Domnul în război cu ei pentru izbăvirea celor ce-L aşteaptă pe El cu ea.
Voi, cei care v-aţi sculat să vă bateţi joc de pacea şi de lumina cea de la mijloc a neamului român, opriţi-vă, fiilor, de la lucrarea fărădelegilor voastre şi daţi-vă de partea celor drepţi cu inima şi cu judecata şi cu înţelepciunea, căci vă va fi prea greu faţă în faţă cu dreptatea Domnului când ea va sta de faţă cu voi în ziua ei de slavă. O, dacă nu puteţi să iubiţi, fiţi măcar cuminţi, opriţi-vă să mai săvârşiţi răul mai mult decât l-aţi săvârşit până acum! Oprească-se lucrarea mâniei voastre, căci cu mânie şi cu minciună aţi lucrat şi aţi dărâmat străjerii cei buni de la cârmă peste acest neam. Se uită Domnul la voi, se uită toţi sfinţii la limba voastră cea plină de minciună şi de nedreptate, şi vă atrageţi cu ea ruşinea cea mare, care va veni fără de veste peste voi. Sunt mamă şi mi-e milă de voi. Ocrotesc ca o mamă neamul român şi vatra lui. Vă îndemn la pace, la temere de Domnul şi la lucrarea dreptăţii a toate, dar mai cu seamă la pocăinţă mare vă îndemn, ca să vă ajute ea să scăpaţi de pedeapsa pe care v-aţi agonisit-o mult prin tot ceea ce aţi adus voi durere şi suspin şi nedumerire peste neamul român. Să se stingă focul trufiei în care ard minţile voastre îndemnându-vă spre ură între fraţi! Aţi adus învrăjbire mare între fraţii români. O, de ce-aţi făcut aceasta? Pentru cine slujiţi voi, oare, prin duhul minciunii şi al urii între fraţi? O, nu e frumos să vă daţi de partea fărădelegii, care v-a obosit şi pe voi din destul, căci fărădelegea nu poate aduce nimic bun prin lucrarea ei, ci laţ şi sminteală aduce ea şi prinde sub ea pe cei ce o lucrează pe ea. Mă aplec Fiului meu Iisus Hristos pentru voi şi Îi spun Lui aşa:
Scoală-Te, Doamne, înalţă-se mâna Ta şi nu uita pe cei iubiţi ai Tăi până în sfârşit, căci ei Te aşteaptă să-i izbăveşti de sub lucrarea celor răzvrătiţi între ei! O, pune stavilă răzvrătirii şi paşilor celor ce o lucrează pe ea, şi naşte Tu în ei păreri de rău şi duh de pocăinţă, şi frică de Dumnezeu să le hărăzeşti lor, Doamne, căci fără ea ei pier pic cu pic şi nu ştiu ce fac, bieţii de ei. Te-am născut din pântecele meu cel fecioresc şi Te-am dat Dumnezeu al neamului român atunci când ai venit şi când Te-a lepădat apoi de la el poporul lui Israel, la care ai venit de la Tatăl. Stau ocrotitoare mare peste acest neam, de atunci şi până azi, şi îl iubesc pe el pentru Tine, Fiule scump, şi mult îl iubesc şi mult veghez hotarele lui şi taina Ta cu el în mijlocul lui, că iată, ai pe poporul cuvântului Tău în mijlocul lui şi îl ţii cu mânuţele ridicate spre Tatăl, aşa cum stăm şi noi lângă el şi aducem Tatălui mereu acest neam, cu rugăciune vie pentru soarta lui cea de la Dumnezeu în acest timp.
O, popor iubit, stai cu dor şi cu inima plină de Domnul înaintea Lui pentru tine şi pentru neamul român, iar Domnul îţi va da ţie iubire mare, ca şi a Lui, căci trebuie să învieze neamul român în taina slavei ce va să fie peste el cu Fiul meu Iisus Hristos, biruitor asupra lui satana, şarpele cel de demult, care a despărţit pe om de Dumnezeu. Veghea ta să fie pentru venirea Domnului pe pământ, o, popor micuţ şi veghetor înaintea Lui, şi va veni Domnul mereu şi va păstori cu toiag de fier, cu cuvânt de sus neamul român, şi va curge învăţătura Lui peste popoare, precum este scris despre muntele înţelepciunii lui Dumnezeu peste pământ, din care vor lua neamurile pământului şi vor căuta spre Domnul spre sfârşit de timp. Amin.
Pace ţie, o, popor român! Preţuieşte darul Domnului în mijlocul tău! Ia aminte la cuvântul Lui de peste tine, ia-l de la cei împărţitori de Dumnezeu din mijlocul tău, căci El este împlinitor prin tot cuvântul Său rostit, de la început şi până azi şi până peste toţi vecii. Vine Domnul la tine cuvânt, o, neam român. Scoală-te întru întâmpinarea Lui şi vino spre iubirea Lui şi vino tu spre asemănarea cu El în iubirea ta, căci Dumnezeu este iubirea, şi numai El este ea. Amin.
— Eu sunt Alfa şi Omega, o, mamă Fecioară. Eu sunt Cel ce am cuvântat cuvântul Tatălui la început, şi tot Eu sunt Cel de la sfârşit cuvântul Său şi Fiul Său, şi sunt Cel născut din pântecele tău cel fecioresc, mamă. Tu eşti mamă Fecioară. O, ce frumos nume de mamă ai, mamă Fecioară! Numai tu ai fost şi eşti aşa, numai tu, o, mama Mea Fecioară, şi numai Eu sunt Fiul Tatălui şi Fiul tău! Să se nască din această iubire toţi fiii oamenilor, mamă! Să se nască din iubirea Tatălui pentru ei toţi cei care se pot apleca să se facă fii ai lui Dumnezeu, mamă! E praznic de naştere a ta în cer şi pe pământ în ziua aceasta. Ai venit între oameni acum două mii de ani şi ai fost apoi mama Mea, mamă fecioară ai fost, şi ai născut pe Dumnezeu pe pământ. Slăvită este taina Noastră între pământ şi cer, şi fericiţi sunt cei ce cred în ea, mamă, şi nu este altă fericire în afară de aceasta una, o, mamă. Cei ce vor fericirea, să se aplece să fie cu Noi şi ca Noi, mamă. Ea este a tuturor celor ce cred în ea, a celor ce sunt cu ea, mamă. Amin.
Binecuvintez lucrarea cea de taină a poporului cuvântului Meu, fii prin care Eu, Domnul, pot să fiu acum pe pământ cu oamenii. Tot ce lucraţi voi, tot ce începeţi voi să lucraţi, Eu, Domnul, aduc şi binecuvintez. Lucrez tainic cu voi multe lucrări, şi lucrăm cereşte, fiilor. Fiţi cereşti, măi fiilor, căci cereşti sunt lucrările Mele cu voi pe pământ. Fiţi ascultători Duhului Meu dintre voi, fiilor. El veghează de la mijloc, iar voi să ascultaţi şi să luaţi de la El cu credinţă, căci El vede şi vesteşte şi împlineşte de la Dumnezeu cu voi.
Voi sta de vorbă cu voi şi voi întări taina Mea de peste voi, ca să aveţi voi grijă mare şi mereu de uniforma pe care trebuie s-o aveţi înaintea Mea, fiilor. Mai întâi căutaţi să aveţi toţi aceeaşi formă, aceeaşi statornicie, căci Eu v-am înveşmântat frumos când aţi venit ca să luaţi voi chipul Meu, semnul Meu peste voi. Fiţi, dar, unii altora asemenea înaintea Mea, fiilor, ca să nu vă pierdeţi uniforma pe care trebuie s-o purtaţi voi înaintea Domnului. Ea vă păstrează în unitatea duhului şi a trupului şi a sufletului între fraţi, ea vă aduce la asemănare între voi, măi fiilor. Fiţi cuminţi, fiţi curaţi, fiţi frumoşi, fiţi blânzi, fiţi miloşi şi fiţi ascultători mult, toţi asemenea întru acestea, măi fiilor, iar uniforma cea de deasupra s-o păstraţi fără de schimbare şi fără de sfârşit, ca şi legământul dintre Mine şi voi, de-a pururi unul, şi lucraţi-Mi prin el, măi fiilor.
O, fiilor, fiilor, fiţi cu veghe peste voi înaintea Mea, ca să vă cunoaşteţi între fiii oamenilor că sunteţi ai Mei şi ca să vă cunosc Eu ai Mei. Fiii oamenilor să vă poată deosebi dintre ei după înfăţişarea voastră cea dinăuntru şi cea din afară, iar Eu, Domnul, să vă am ai Mei după această înfăţişare, căci Eu am plâns mult înaintea Tatălui ca să am un popor şi să plâng în mijlocul lui cu lacrima Mea cea după om şi să se facă lacrima Mea cuvânt peste pământ, şi mila de Mine să-l prindă pe om şi să se întoarcă el la iubirea Mea cea pentru el, căci Eu l-am pierdut pe om din rai acum şapte mii de ani, şi am de aşezat acum iarăşi în rai pe om, şi să fie el după ascultarea lui de Mine locuitor în rai şi să-Mi vindece el rana făcută de el la început în rai, căci Eu plâng după om, plâng ca şi la început după el, plâng mult, şi plânsul Mi-e duios şi Mă doare, şi voiesc să-Mi şteargă omul lacrima, şi să rămână iubirea Mea cea din rai între Mine şi om pe pământ. Amin, amin, amin.
21-09-2012
