E praznic de Duh Sfânt în cer şi pe pământ, şi e măreaţă această zi. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt umple de cuvânt masa de praznic şi împarte poporului adunat cu Domnul la masă aici.

O, cu Domnul la masă stai, popor venit la izvorul Meu de cuvânt! Eu sunt cuvântul Tatălui, căci cuvântul gurii Mele trece din Tatăl prin Mine şi se face el Duhul Sfânt Mângâietorul, Duhul slavei Domnului.

Pace ţie, popor plin de dor, care te strângi la izvorul cuvântului Meu! Te întâmpin în prag cu îmbrăţişare de cuvânt. Văzduhul tot e plin de slava Mea, pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii. Toată slava Mea este cu tine aici, în zi de sărbătoare de Rusalii. Se poartă între cer şi pământ puterile cereşti cu toate oştirile lor, şi e tot o slavă văzduhul, iar Eu cu tine la masă petrec, şi Mă mângâi cu tine când îţi văd dorul cum te mână să vii lângă slava Mea cu poporul cuvântului Meu, cu cei cu care-Mi port venirea şi multa ei trudă şi lucrare, căci slava cerească are multă lucrare, multă facere de zidit acolo unde ea lucrează şi întemeiază zidirea ei, care-şi va arăta apoi faţa.

O, te înfăşor în Duhul Sfânt Mângâietorul, popor trudit pentru slava Mea, căci te-am aşezat să-Mi găteşti ziua de praznic de Duh Sfânt ca să stăm la masă cu poporul cel adunat la izvor. Mi-a fost tare milă de tine, căci vremea a fost cu ploaie şi cu frig, iar de lucrat au fost multe şi cu strâmtorare. Te-am povăţuit din timp să ceri din cer vreme prielnică pentru praznic sfânt în ziua aceasta, căci stihiile cerului s-au întors împotriva pământului din pricina oamenilor de pe el, iar Eu jalea celor din cer o văd câtă este, şi toate plâng în fel şi chip cu jale, căci omul nu-L iubeşte pe Dumnezeu Ziditorul, ci iubeşte păcatul din care el şi-a făcut dumnezeu ca să i se închine şi ca să-L uite pe adevăratul şi pe Unul Dumnezeu Tatăl, Cel ce Se slăveşte în Fiul prin Duhul Sfânt Mângâietorul, Cel trimis de Mine peste ucenicii Mei acum două mii de ani, după ce Eu i-am lăsat pe pământ şi M-am dus lângă Tatăl, unde-Mi este statul.

O, Tată scump al Meu, Tată Savaot, slăveşte-Te în Fiul Tău, Tată, ca să ştie lumea că Tu M-ai trimis! Adu-le oamenilor aminte de venirea Mea cea de-a doua, pe care îngerii au vestit-o că va veni, şi au arătat-o acum două mii de ani prin cuvântul lor spus peste ucenicii Mei în ziua înălţării Mele iarăşi lângă Tine, Tată scump, iar Eu, iată, vin aşa cum M-am şi suit. Vin, şi pe nori de slavă stau, iar ei Mă acoperă în taină şi-Mi lasă doar cuvântul să Mi se audă, căci Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tău, Tată. În mijlocul poporului Tău şi al Meu Îţi mângâi fiinţa şi Mă mângâi mângâindu-Te, o, Tată scump, căci Duhul Sfânt Mângâietorul este nedespărţirea dintre Noi, Tată. Amin.

— E sărbătoare cu slavă multă în ziua aceasta, o, Fiule scump al Meu, căci Treimea dumnezeirii Noastre S-a mărturisit cu putere şi cu slavă în a cincizecea zi după învierea Ta dintre cei morţi, şi s-au coborât în ziua aceea limbi de Duh Sfânt peste ucenicii Tăi cei mărturisitori, şi care au fost mărturisiţi ai Tăi de către Însuşi Duhul Sfânt peste ei, după cum Tu le-ai promis lor în ziua când Te-ai suit la Mine de lângă ei cu trupul Tău cel înviat.

Sărutăm ţara venirii Tale, aplecându-Ne fruntea la pământ în grădinile binecuvântării cea de la sfârşit de timp pentru venirea Ta iarăşi între oameni cuvânt şi dor de Duh Sfânt, Fiule Mântuitor. Iată, ai popor de ucenici şi-i hrăneşti mereu pe ei din gura Ta, iar ei Îţi slujesc slava, căci slava Ta cu ei este cuvântul Tău de peste ei, şi cu care Tu Te reverşi peste pământ.

Aplecăm fruntea în faţa poporului adunat la izvor la praznicul lui Dumnezeu Cel întreit numit: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Îi învăţăm pe ei iubirea de Dumnezeu, nelipsită de duhul temerii de Dumnezeu, duh care îl ajută pe om să nu calce peste orânduielile sfinte şi peste Dumnezeu, căci omul este mic şi are suflet de la Dumnezeu.

Mi-a fost dor de venirea Ta cea de acum două mii de ani şi de cea pe care acum o petreci pe pământ cu poporul cel credincios al cuvântului Tău cel ziditor de om. Mi-e dor de Tine pe pământ, Fiule scump al Meu, iar Eu în Tine sunt, şi sunt plin de dor, aşa cum am fost şi acum două mii de ani când Te-am trimis să dai viaţă oamenilor, tată, că milă Mi-e de ei, şi Tu ştii că de aceea Te trimit.

Nu sunt deştepţi pe pământ oamenii, nu sunt decât cei care Te primesc să petreci cu ei vremea venirii Tale, Fiule scump. Eu, Tatăl, Mă slăvesc în Tine cu Duhul Sfânt Mângâietorul, ca să ştie lumea că Eu Te trimit după om, căci omul zidit de Noi la început a schimbat iubirea cu ura şi nu Ne-a mai iubit dacă a văzut că a greşit.

O, nu Ne poate iubi omul cel greşit, Fiule scump al Meu! Coborâm îndureraţi după om şi aşteptăm să Ne poată el iubi, dar greşeala lui îi stă împotrivă ca să vină după Noi şi să primească în dar facerea lui cea nouă. Durerea din Noi e slavă mare, şi nimeni nu-şi poate aştepta slava decât de la slava durerii, care îl încununează pe om, şi apoi pe Noi în el, iar altfel de slavă şi de gust de-al ei duc la moarte pe om.

O, grăieşte Tu în ziua aceasta şi împarte din mijlocul poporului Tău glas de Duh Sfânt peste poporul adunat lângă el la izvor! Mi-e dor de Tine pe pământ, Fiule scump! Eu sunt în Tine, şi Tu în Mine, iar cerul Ne este strâmt când Ne doare după om, când Ne este dor, căci dorul doare în cer, şi se alină pe pământ, de unde vine durerea, căci cine Ne poate mângâia, dacă nu cel de la care Ne doare?

O, slavă zilei de praznic al Duhului Sfânt Mângâietorul, Care a venit cu limbi de foc peste ucenicii Fiului Meu Iisus Hristos în a cincizecea zi de după învierea Sa de pe cruce! Prin Duhul Sfânt grăieşte Domnul pe pământ. În ziua cea dintâi a săptămânii când a sosit ziua Cincizecimii, un vuiet ca de vijelie care trece a venit din cer fără de veste şi le-a împărţit ucenicilor limbi arătate ca de foc, deasupra fiecăruia câte una, şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi au vorbit în limbi, precum Duhul le sufla, şi aceasta s-a petrecut în a opta duminică de după învierea lui Hristos, Fiul Meu.

O, Duhule Mângâietor din cer şi până pe pământ, Tu din Tatăl purcezi şi în Fiul Te slăveşti. Împarte-Te, dar! Eu, Tatăl, Te trimit, precum pe Fiul Meu Îl trimit. Amin.

— O, slavă Tatălui în Fiul, prin Duhul Sfânt Mângâietorul! Slava Mea cu Tine pe pământ este Duhul Sfânt, o, Tatăl Meu scump! Întoarcem timpul cel ceresc şi-i întoarcem pe oameni spre el, Tată, şi Ne este mare acest dor, iar pământul apasă greu pe el. Sunt Mire şi mireasă în ţara Mea de venire iarăşi pe pământ, şi Mă doare în ea, căci ea nu are credinţă, Tată. I-am dat Noi neamului român în dar, i-am dat lui din mijlocul lui un om cu suflet mare ca să stea la cârma acestui neam înaintea popoarelor, şi n-a priceput acest neam bunătatea acestui om pentru el, Tată. L-am aşezat şi l-am păstrat la cârmă prin rugăciunea pentru el a poporului cuvântului Meu, ca să aibă acest neam duhul iubirii peste el, duhul milei şi al veghii. Iată, trădătorii iarăşi s-au ivit, căci n-a voit neamul român să aplece urechea şi să ia lucru sfânt să-l facă pentru binele acestui pământ, în care Eu Îmi am venirea.

O, popor trudit după cum cuvântul Meu îţi cere, o, fiule, să stăruim încă şi să cerem la Tatăl pază cerească peste acest pământ şi neam. Vorbeşte duhul lumii în fel şi chip ca să-şi dovedească puterea peste neamul român, dar acest duh are de tată pe diavolul. Hai să grăim către Tatăl şi să-I cerem Lui biruinţă asupra diavolului, care-şi hrăneşte cu minciună supuşii. Să cerem Tatălui minune mare, cu care să biruiască El pe cei trădători şi apucători de bogăţii pentru ei pe umerii acestui neam.

O, ai milă, Tată, de pământul şi de neamul român! Doboară pe cei trufaşi şi răstoarnă planul şi urzeala celor trădători, care dau să strivească de peste tot puterea cea bună a iubitorilor de pământ şi de neam! Ajută-I Tu pe cei curaţi la inimă pentru acest neam, şi fără ajutor să fie cei ce caută să apuce doar slavă şi bogăţii! O, nu lăsa puterea cea rea să poată, şi fă după mila Ta de Tată minuni de înviere peste fiii acestui neam! Amin.

Grăirea Mea de la izvor să întărească inimile voastre, căci am grăit vouă de durerea Mea pentru neamul român. Toate cele de trebuinţă trupului şi duhului, să nu fie acestea mai mult decât Duhul Sfânt Mângâietorul peste viaţa ta, omule. O, nu uita pentru ce te-a zidit Dumnezeu! Nu uita să nu faci altceva decât ceea ce a zis Domnul Dumnezeu ce să fii şi să faci! Neascultarea de Dumnezeu este de la diavolul neascultării, iar supunerea Mea pentru viaţa ta a fost de la Dumnezeu zidită în Mine. Tu nu eşti mai mare decât Dumnezeu, dar uiţi mereu aceasta şi îţi atragi drepturi mari, de care tu nu mai poţi să te lipseşti. Ţi-am dat toată facerea lumii să-ţi slujească şi să te bucuri cu ea, şi să Mă bucuri tu aşa cum Eu te bucur prin tot ce am zidit, căci pentru tine am zidit cerul şi pământul! Căci dacă pe om nu-l zideam, nu mai zideam pe cele zidite ca să-l aşez pe om apoi în mijlocul lor, iar omul trebuie să asculte numai de Ziditorul său, şi nicidecum Ziditorul să asculte de om.

O, Mi-e mare durerea că omul nu se zideşte pe potriva Mea, după ce Eu, Domnul, l-am zidit ca să fie el! Voi, cei ce v-aţi adunat cu Mine acum, în zi de praznic sfânt, fiţi veghetori împotriva duhului lumii, fiilor! O, să nu fiţi pentru nimeni lume şi duh de lume, măi fiilor! Să nu vă împărţiţi unii altora această neveghe de suflet şi de Duhul lui Dumnezeu din voi şi dintre voi împotriva duhului lumii!

Iată, e zi de adunare la chemare şi la pomenire a celor adormiţi, după datina bisericească pomeniţi lângă praznicul Duhului Sfânt, şi câţi din ei nu au acolo durere că n-au ştiut să se cureţe şi să se ferească apoi de duhul lumii şi de apucăturile lui? O, mulţi din ei plâng şi-Mi spun: Tu, Doamne, ştii ispita acestui duh viclean. Adu-Ţi aminte şi ne miluieşte şi pe noi, cei mult înşelaţi de acest duh, căci oameni slabi am fost! Dar Tu ne-ai pregătit chemare, şi auzim noi glasul Tău cel de azi. Slavă milei cu care vii din cer pe pământ pentru cei vii şi pentru cei ce aşteaptă învierea, o, Doamne, iar cei ce sunt pe pământ, să înveţe să fie potrivnici duhului lumii şi mult următori apoi cu putere Duhului Sfânt Mângâietorul şi mijlocitorul nostru la Tatăl. Amin.

O, mare milă se coboară pe pământ acum, la sfârşit de timp, iar Eu, Domnul, vă îmbrăţişez în ea şi vă chem lângă ea ca să facem lucrare de izbăvire neamului omenesc, de la începutul lui şi până la sfârşitul tainei lui Dumnezeu. Binecuvântată iubirea să vă fie, că vă dă ea putere să veniţi spre binecuvântarea Mea de la izvor!

Voi, cei care adesea călătoriţi spre masa Mea de praznic de cuvânt aici, la izvor, îndemnaţi-vă unii pe alţii spre Duhul Sfânt Mângâietorul, Care îndeamnă spre cer pe om. Voi întregi tot cuvântul Meu cel de azi şi-l voi trimite spre voi, iar azi petrecem pentru Duhul Sfânt, şi frumos să pilduim pe cele ce trebuie urmate şi pe cele ce trebuie depărtate. Vă dau mângâiere, iar voi să ştiţi s-o primiţi, că nu oricum are parte omul de ea, iar voi să ştiţi aceasta.

Am cu Mine veniţi la masă de Duh Sfânt pe împăraţii creştini cu credinţa, Constantin şi Elena, căci pomenirea lor a fost azi aşezată odată cu ziua cea azi prăznuită. Le voi da rând cu Mine în cuvânt, după ce vom ridica masa şi vom aşeza în carte toată plinirea cuvântului cel de azi.

Glas de Duh Sfânt mişcă frunzele şi florile, iarba şi văzduhul, duhul şi sufletul. Fiţi binecuvântaţi! E mare minune în cer bucuria că sunt cu voi adunat, Eu şi sfinţii Mei, iar voi sunteţi cuprinşi în această minune, şi se scrie în carte tot cuvântul Meu cu voi. Întăriţi-vă prin el duhul şi sufletul şi trupul şi ascultarea, fiilor. Pace vouă! Fiţi frumoşi! Iubiţi ca Dumnezeu! Grăiţi ca Duhul Sfânt! Cereţi, şi veţi avea! Cereţi pe Dumnezeu cu voi! O, nu cereţi pentru voi! Cereţi pe Dumnezeu în voi, fiilor, şi aşa veţi primi, şi aşa El vă va primi pe voi ai Lui! Amin.

O, e praznicul Duhului Sfânt la masă cu voi. Daţi putere Domnului în voi, fiilor. Îngerii Mei să vă poarte vouă paşii pe calea înapoi, aşa le spun Eu lor. Amin, amin, amin.

Duhul sărbătorii de Rusalii pluteşte în văzduhul grădinii Mele de la voi şi vă mângâie pe voi, căci sunteţi osteniţi, măi fiilor ucenici, dar sunteţi vioi, căci voi sunteţi fericiţi că-Mi slujiţi.

Strângem acum aşternutul sărbătorii, căci i-am însoţit spre ale lor locuri de vieţuire pe cei ce s-au adunat cu voi şi cu Noi, cei din cer, aici, la izvor. Acesta este locul unde îngerii şi sfinţii petrec cu cei de pe pământ, grăindu-le lor şi privind cu dor truda lor cea pentru cer şi truda cerului pentru ei, căci cerul trudeşte nevăzut şi slujeşte mult cu darurile lui toate acoperite în taină deasupra celor lucrate la vedere, căci pe deasupra celor ce se văd lucrând la vedere stă taina lor şi sunt învăluite în taină, în duhul care le lucrează pe cele ce se văd.

Nu ştiu cei care văd şi care aud de voi, nu ştiu aceştia taina Mea cu voi, măi fiilor. Mi-am făcut din voi un popor mititel şi lucrează cu voi tainele Mele cereşti, căci cele ce se văd acoperă pe deasupra lor taina lor, fiilor. Aşa este cu toate cele ce se văd, şi sunt două puteri, care acoperă în taina lor lucrarea cea nevăzută a celor ce se văd. Îl vezi pe cineva că face un lucru, dar au fost întâi gândul şi sfatul, iar apoi este duhul bucuriei pentru lucrul cel lucrat, dar gândul şi sfatul şi duhul bucuriei sunt mai întâi duh, şi apoi cuvânt şi faptă de cuvânt. Aşa trebuie să-L înţeleagă omul pe Dumnezeu şi faptele lui Dumnezeu cu el, şi am spus aceasta ca să vă pot spune Eu acum că duhul sărbătorii de Rusalii a acoperit în taina lui tot ce ochii celor adunaţi la izvor au văzut, şi apoi au înţeles taina cea acoperită de ochii lor. Voi aţi luat mai întâi din taina celor ce le-aţi lucrat, şi le-aţi arătat la vedere lucrate apoi, iar cei ce le-au văzut pe cele lucrate de voi în ochii lor, au înţeles apoi taina lor, naşterea la vedere a lor din taina din care ele s-au născut.

O, fiilor lucrători, aşa este cu cei născuţi din Duhul, măi fiilor! Duh este Dumnezeu, şi în duh lucrez Eu cu voi, iar cele la vedere sunt puţine, căci pe pământ e necredinţă şi strâmtorare. O, dacă voi n-aţi fi născuţi din Duhul, aţi mai sta şi aţi mai lua voi din cuvântul Meu, care Mă acoperă pe deasupra ca să pot să grăiesc pe pământ?

Fiilor, fiilor, deschideţi Scripturile şi citiţi cu atenţie desluşirea Mea din ele despre cei născuţi din Duhul, ca să vă ştiţi şi să vă înţelegeţi tot mai adânc menirea voastră între pământ şi cer, căci v-am născut din Duhul şi v-am acoperit în taina Lui, căci Eu aşa am stat cât am stat pe pământ în văzul oamenilor. V-a spus vouă Tatăl acum, la masă de cuvânt, v-a spus că Îi este dor de Mine pe pământ, şi v-a spus că este strâmt cerul pentru Noi, cei din cer, când Ne doare după om şi când Ne este dor, căci dorul doare, şi caută pe pământ alinul lui, căci de pe pământ se naşte durerea, şi tot de pe pământ vindecarea ei.

O, fiilor trudiţi, e strâmt cerul pentru Domnul! Cobor cu Tatăl pe pământ după voi. De dor coborâm. Când cuiva îi este dor de cineva, îl strânge locul în care stă, îl strânge, şi apoi umblă de dor după cel dorit, măcar cu dorul umblă, dacă nu şi cu pasul. E strâmt cerul pentru Domnul când doreşte după om pe pământ. Ne poartă Duhul din cer pe pământ, că Ne poartă dorul, măi fiilor. Vă grăiesc cu cuvinte de durere în duhul lor, dar au în ele şi bucuria că vi le pot spune, şi au în ele fericirea lor. Când cineva scrie o scrisoare unei fiinţe dragi, pune în ea duhul şi durerea şi bucuria şi fericirea pentru care el scrie scrisoarea aceea, şi apoi o trimite şi stă în aşteptare, iar aşteptarea este şi ea o hrană, ca şi celelalte patru: duhul, durerea, bucuria, şi apoi fericirea, care le poartă pe toate. Eu, Domnul, am fost fericit pe cruce, fiilor, căci am purtat pe ea duhul şi durerea şi bucuria pentru care M-am jertfit, iar acestea toate au fost dorul Meu după om.

O, e strâmt cerul, e strâmtă locuinţa lui Dumnezeu când dorul după om Îi este mare. Trimit scrisori pe pământ la oameni, şi de dor le trimit, iar aşteptarea Îmi este hrană şi Îmi este nădejde, măi fiilor. Cu aşa fel de nădejde vă aşez Eu pe voi să-Mi aşterneţi sărbători cu strângere la izvor, ca să vină cei ce vin şi să grăiesc lor şi să-Mi pun untdelemn pe rana Mea cea de la dorul Meu cel după om. N-au avut cei adunaţi, n-au avut bucuria câtă am avut-o Noi, cei din cer, pentru tot ce s-a lucrat şi s-a arătat lucrând faţă în faţă cu popor adunat la sărbătoarea Duhului Sfânt Mângâietorul. Bucuria care ar fi putut părea fără gust ceresc, a purtat în ea tâlcul cel adânc al fiecărui simbol pe care Duhul v-a învăţat să-l aşezaţi la vedere, fiilor. Lucrează Duhul Domnului la voi şi Se împarte cu tainele şi cu lucrările Lui, iar voi sunteţi poporul tainelor Duhului Sfânt şi Se sprijină Domnul cu voi cu statul Lui în mijlocul oamenilor, aşa cum este scris să lucreze Dumnezeu în zilele acestea prin taina Lui de biserică de Nou Ierusalim coborâtă din cer pe pământ în duh de nuntă cerească, Mire şi mireasă, Mire din cer, şi popor mireasă împodobită pentru Mirele ei.

O, poporul Meu mireasă, stai în întâmpinarea darurilor cereşti cu tine pe pământ, şi să le lucrezi pe ele la vedere pentru cei ce vin să vadă şi să înţeleagă că Eu sunt pe pământ cu voi şi că voi sunteţi născuţi din Duhul, măi fiilor, şi că nu mai sunteţi din lume. Simţămintele voastre să le vegheaţi mereu, cu Mine să le vegheaţi, ca nu cumva ceva din cele din lume şi din duhul ei să fie amestecate în ele, iar lucrarea simţămintelor voastre se vede bine, se vede şi din cer, se vede şi de pe pământ, şi trebuie vegheate simţămintele voastre, ca să fie ele în Duhul, precum din Duhul sunteţi şi născuţi. Vă voi învăţa pe voi o şi mai mare lucrare a Duhului de la unii la alţii, ca să ne pricepem tot mai desăvârşit să biruim lumea şi duhul ei când se încearcă cu faţa lor în simţămintele văzute şi nevăzute ale celor ce sunt un duh cu Dumnezeu, căci statul Meu cu voi e tot o şcoală mereu, e tot o învăţătură şi o lucrare, şi aşa vom birui pe cele ce trec, şi aşa vom zidi pe cele ce rămân. Amin.

Mă port acum după cei ce au stat adunaţi aici, la izvor, cu sărbătoare de Duh Sfânt, şi le spun lor că toată grăirea Mea cu voi după ce am strâns masa de serbare, e duh de învăţătură şi pentru ei grăirea Mea cu voi. Taina naşterii din nou a omului poate fi pătrunsă numai cu ajutorul Duhului Sfânt, Care îl învaţă pe om, dar sunt mulţi pe pământ care se taie în cuvântul Meu ca într-o sabie când ei dau să ia fără de veghetori din el şi să facă peste ei lucrare a cuvântului rostit de Mine spre lucrarea lui. Aceştia să înveţe mai întâi să se teamă de Dumnezeu, şi să nu facă din cuvântul Meu sabie care să-i taie, neştiind ei taina cea ascunsă sub cuvântul cel rostit de Dumnezeu, că mulţi din cei ce iau cuvântul Meu revărsat aici se cred apoi prooroci şi vindecători şi împărţitori de daruri şi apostoli mergători din loc în loc, dar ca să se teamă să ia lucrul cel neîmpărţit lor, aceasta nu fac ei. Nu pot Eu să fac ceva din cer prin cei ce se cred a fi ceva după ce aud ei cuvântul Meu cel spus spre lucrarea lui cea tainică, căci proorocii şi apostolii scrişi în Scripturi cu lucrarea lui Dumnezeu prin ei n-au fost din cei ce au dorit să aibă şi să împartă oamenilor daruri cereşti, ci dădeau să fugă după ce Eu îi strigam spre tainele şi lucrările Duhului, iar Eu, Domnul, îi aşezam apoi pe ei sub crucea lucrărilor Mele cu mers sub cruce, şi numai de cei cu duhul smerit şi cu inima blândă, numai de aceia Mă apropiam când alegeam pentru cer lucrători, şi apoi îi curăţam de ale lor şi îi sfinţeam pe ei, căci cele de lucrat pentru Dumnezeu sunt cele sfinte şi cele ce sfinţesc pe om, precum cuvântul Meu este sfânt şi sfinţeşte când găseşte unde să se aşeze cu priiciune pentru el şi să stea la lucrul lui pentru facerea omului nou, om născut din Duhul.

Le mai spun celor ce au fost adunaţi la sărbătoare, le spun să nu uite de ei, căci dacă uită de ei, uită şi de Dumnezeu şi uită de toate câte El arată să fie lucrate, iar cel ce îşi uită de el însuşi, acela nu are grijă de fiinţa lui cea aşezată bine în voile lui Dumnezeu.

O, luaţi aminte la voi după ce învăţaţi de la Mine viaţa! Viaţa trebuie vegheată ca să poată ea să se facă iubire pentru Dumnezeu în voi. Toată viaţa unui om sfânt trebuie să fie ea iubire pentru Dumnezeu. Zadarnic dai să te vadă omul cu cele ieşite şi lucrate din tine, căci iubirea pentru Dumnezeu are faţa smerită, are taină de înţelepciune, are patrie cerul, unde ea îşi strânge avutul ei. V-am învăţat acum la sărbătoare şi v-am spus: fiţi frumoşi şi cereţi pe Dumnezeu în voi, şi nu cereţi pentru voi, căci patria fiilor lui Dumnezeu este cerul, nu este pământul, nu este omul. O, fiţi frumoşi, fiţi cereşti pe pământ, fiţi pentru cer frumoşi! Aceasta este frumuseţea celor sfinţi şi patria lor cea plină de frumuseţe din cer, că mulţi şi-au făcut pe pământ patrie şi au văzut apoi că nu este a lor şi că numai cerul poate să fie patrie celor ce vor avea patrie. Amin.

Iar acum avem oaspeţi cereşti la masă de cuvânt pe împăraţii creştini Constantin şi Elena, mama împăratului, iar ei grăiesc aşa:

— Numai cerul le poate fi patrie tuturor celor ce vor să-şi facă şi să aibă patrie, o, Doamne, o, Mire cu mireasă! Grăim cu Tine înaintea poporului Tău mireasă şi ne mărturisim viaţa, pe cea pământească şi pe cea duhovnicească, Doamne. Noi am lucrat pentru noi patrie pe pământ şi ne-am pus numele peste ea şi am biruit puteri şi împărăţii şi pământuri şi le-am luat sub stăpânire, căci eram împăraţi, dar aveam în noi un dor tainic şi nestăvilit, ca o furtună care răvăşeşte un ţinut tainic şi se aude apoi de el, şi s-a aprins în noi dorul cel mare pentru mărturisirea Ta şi am trecut de la moarte la viaţă, de la pământ la cer, de la cele pământeşti la cele cereşti şi am dat să-Ţi facem loc pe pământ pentru lucrarea adevărului Tău, Doamne, căci cei îngâmfaţi dădeau să Te defaime atunci, şi am căutat noi cumva, cu puterea ce-o aveam ca împăraţi, şi am rupt piedica celor ce credeau în Tine, Unul Dumnezeu, şi am dat loc legilor şi adevărurilor Tale prin cei sfinţi pe pământ atunci, strângându-i şi dându-le împuternicire împărătească pentru ca să limpezească ei calea creştinească pentru oameni pe pământ.

O, am stat înfioraţi în sala de serbare de Duh Sfânt cu poporul cel adunat în jurul ucenicilor Tăi cei de acum. Ca nişte fii de împăraţi Ţi-au slujit şi Ţi-au pregătit aşternut ca să vii din cer cu ai Tăi şi ca să se adune de pe pământ popor la izvorul Tău de cuvânt,  Doamne. Patria Ta este cerul, şi ne-ai dat şi nouă loc în ea apoi, după ce noi am dat loc larg împărăţiei Tale pe pământ pentru cei sfinţi ai ei şi pentru cei ce se nasc apoi pentru ea prin duhul sfinţilor Tăi mărturisitori, şi care prin mărturisirea lor Îl vestesc pe Dumnezeu, născând fii pentru cer. Toate cele pe pământ zidite rămân pe pământ şi cad, şi acestea mărturisesc omul, dar cele cereşte zidite merg în cer şi sunt şi mărturisesc ele pe Dumnezeu, iar nouă, deşi am fost împăraţi pe pământ, nu ne-a rămas ca patrie zidită, decât cerul şi cele de noi economisite în cer, unde molia şi rugina nu se cunosc a fi.

O, mare este taina Ta cu poporul Tău ucenic azi, Doamne! Privim înfioraţi frumuseţea cerească, pe care o ţii în taină, frumuseţea locurilor Tale de azi cu poporul cuvântului Tău, Doamne, căci cele din cer şi cele de pe pământ se încununează aici unele pe altele şi sunt acoperite sub nor de taină, şi iată, cei din cer păşesc cu sfială cerească aici şi privesc înfioraţi lucrarea Ta, căci ai aici taina celei de-a doua veniri a Ta pe pământ, Doamne. Ai venit şi ai aşezat la loc biserica Ta. Mire şi mireasă stai Tu aici cu poporul Tău mireasă. Nu avem în cer bucuria pe care o avem când venim cu Tine aici, la izvorul venirii Tale pe pământ cu sfinţii Tăi, Doamne. E strâmt cerul pentru Tine când ai atâta dor să vii şi să fii pe pământ, căci Tu ai scris „cer nou şi pământ nou”, nu numai cer ai scris, iar facerea Ta este cerul şi pământul, unul altuia slujind, aşa cum şi la început ai lucrat pentru om. Slavă venirii Tale cu sfinţii pe pământ, şi voim să-Ţi fim de folos pentru aşezarea la locul ei şi pe temelia ei cea nouă şi înnoită prin cuvânt a împărăţiei Tale celei de sus pe pământ, o, Doamne Împărat. Amin.

— Mă bucur cu voi, o, sfinţi ai Mei iubiţi, când vin cu voi în mijlocul poporului Meu ucenic, şi Mă bucur de bucuria voastră ca Unul Care pot să vă arăt împărăţia Mea pe care o zidesc pe pământ ca să rămână ea cu moşteni în ea, căci Eu altfel zidesc, ca Dumnezeu zidesc, şi aduc din cer împărăţia Mea cu omul şi aşa zidesc la ea. Amin.

Te las spre odihnă cu duhul şi cu trupul, poporul Meu ucenic. Am petrecut zi de nuntă, fiilor. La nunta de pe pământ se cântă, se joacă, se bea şi se mănâncă, dar la nunta Mea cu voi sunt altfel acestea şi iau unele din altele; cele din cer iau de pe masă de la voi, iar cele de la voi iau din cer, şi masa este cerească acolo unde cerul se amestecă în toate cu mireasma lui, cu gustul lui.

Vă îmbrac acum în duhul puterilor sfinte ca să rămâneţi aşa pentru toată truda voastră câtă o puneţi mereu în toate câte se fac ca să fie aici cu voi, fiilor. O, M-a durut că aţi fost apăsaţi de vreme cu ploaie multă, dar v-am dat cald şi dulce şi răcoare şi soare la sărbătoare, căci aţi cerut plângând unii din voi, şi pentru slava sărbătorii aţi cerut. Am de pus învăţătură peste voi, fiilor. Am de lucrat peste mulţi facere din cer tot mai multă, ca să fie din cer cei ce vor cu Mine şi cu voi, căci de pe pământ este altfel omul, iar Eu voiesc să vă fie vouă uşor cu omul, şi nu greu, măi fiilor, iar omul se lasă greu spre făcut.

Legătura dintre Mine şi poporul Meu sunteţi voi, copii aşezaţi la veghe pentru Mine şi pentru poporul Meu! Să înveţe bine aceasta toţi cei care vor să înveţe, căci nu Eu să iau de la om şi să fac, ci omul trebuie să ia de la Mine şi să facă de la Mine, şi nu de la el, căci între Mine şi Tatăl aşa este, iar altfel dac-ar fi, toate s-ar clătina şi ar cădea. Nimic de pe pământ, ci numai din cer să ia de lucru cei ce dau să lucreze, căci Domnul stă deasupra a toate şi este Împăratul Cel mare. Amin.

V-am învăţat, fiilor, şi vă voi mai învăţa mult, căci vine sărbătoarea sfinţilor şi sărbătoarea trâmbiţei Mele Verginica în sărbătoarea lor. În duminica întâia după Rusalii stă aşezată sărbătoarea sfinţilor şi a zilei lor de serbare, şi Eu vin la voi cu ei şi ne vom împărţi unii altora şi vom lua, iar până atunci Eu, Domnul, vă spun vouă: Pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.