Oştirile cereşti se poartă pe cale cu cei ce vin la izvorul Meu de cuvânt şi se adună la masa praznicului venirii Mele celei de-a doua pe pământ ca să-Mi pregătesc un popor pentru slava Mea cea de la sfârşit de timp, slavă în care îl cuprind pe el, slava cuvântului Meu, hrană cu care le ies în cale la toţi cei ce Mă doresc şi Mă cred şi Mă iau din acest cuvânt spre viaţa lor.

Sunt Domnul Iisus Hristos, Domnul Cel înviat dintre morţi în zilele lui Pilat din Pont, după ce poporul iudeu Mi-a dat moarte pe cruce acum două mii de ani. Sunt Domnul şi Învăţătorul ucenicilor şi al uceniţelor Mele din vremea aceea. Ca şi acum, Mi-am făcut ucenici şi atunci. Ca şi atunci, Mi-am făcut ucenici şi acum şi călătoresc cu ei în amintirile Mele cele de atunci şi le aduc pe ele aici, la izvorul Meu de cuvânt cu tot cu martorii Mei cei de atunci, căci Dumnezeu este mereu astăzi şi uneşte începutul şi sfârşitul, întâlnindu-le în duh de sărbătoare, cele din cer cu cele de pe pământ, căci altfel de sărbători nu sunt cu Dumnezeu, ci sunt fără Dumnezeu şi sunt fără sfinţi şi nu se scrie sus la Dumnezeu şi nu coboară pe pământ pe Domnul şi pe sfinţii Săi în sărbătoare pe pământ cu oamenii, cerul şi pământul sărbătorind laolaltă acolo unde Domnul vine şi Se slăveşte cu slava Sa cea de sus.

Mă aplec cu salutul învierii Mele în faţa celor ce se strâng laolaltă cu oaspeţii cereşti, cu care Eu, Domnul, cobor aici, în ziua aceasta, la izvorul Meu de cuvânt.

Hristos a înviat, vă spun Eu vouă, celor adunaţi pentru Mine ca să-Mi ascultaţi cuvântul!

Hristos a înviat, vă spun vouă oaspeţii cereşti, care Mă însoţesc, ucenicii şi uceniţele Mele, martori ai învierii Mele a treia zi din mormântul pecetluit de poporul care M-a răstignit după ce Mi-a sortit moarte pe cruce!

Hristos a înviat, vă spun vouă duhurile celor ce au înviat odată cu Mine şi au mărturisit în Ierusalim eliberarea lor din locuinţa morţilor şi biruinţa Mea în iad, sfărâmând încuietorile lui şi salvând pe strămoşi!

Hristos a înviat, strigă cei adormiţi, cărora li se strigă numele la pomenirea cea de azi pentru ei!

O, Hristos a înviat, poporul Meu de la izvor! Ai făcut masă de praznic pentru cei din cer. M-ai ascultat şi Mi-ai gătit întâlnirea cu popor adunat la izvor, fiind Eu însoţit de cei din cer. O, pace ţie pentru ascultarea ta de Dumnezeu! Fericiţi cei ce au văzut şi au crezut prin toate câte Eu am fost şi am împlinit acum două mii de ani în mijlocul poporului Israel, dar fericiţi şi iar fericiţi sunt cei ce cred astăzi în slava cuvântului Meu, cu care Tatăl Mă trimite pe pământ ca să Mă audă viii şi morţii, căci a venit acest ceas!

O, era altfel ajutată în oameni credinţa în Mine acum două mii de ani cât am stat între ei pe pământ şi după aceea pe vremea aceea, căci după ce am înviat şi M-am aşezat de-a dreapta Tatălui, unde-Mi este locul din vecii, le-am spus ucenicilor Mei: «Mergeţi în toată lumea şi vestiţi Evanghelia Mea, iar celor ce vor crede le vor urma semne mari. În numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, băuturi de moarte de vor bea nu-i va vătăma, pe bolnavi de-şi vor pune mâinile îi vor face sănătoşi», şi iată, aceia erau cei credincioşi şi cei ce ajutau credinţa multora din cei ce n-au văzut pe cele ale Evangheliei Mele de atunci.

Mare am făcut Eu să fie mărturisirea Evangheliei Mele prin gura ucenicilor şi a uceniţelor Mele, care au mărturisit învierea Mea! Dis-de-dimineaţă în ziua întâi a săptămânii li s-a vestit mironosiţelor Mele prin îngeri învierea Mea, căci îngerul a stătut în mormântul din care am înviat şi le-a spus lor vestea: «Hristos a înviat!», şi le-a spus să-i vestească pe ucenici, şi apoi M-am arătat lor, pe rând M-am arătat lor şi le-am spus: «Pace vouă!», şi i-am trimis apoi în toată lumea cu vestea cea mare, şi prin ea să creadă mulţi şi să-i numesc pe ei mai fericiţi decât pe cei ce au văzut şi au crezut.

O, intraţi în slava cuvântului Meu cel de azi, voi, cei care aţi văzut şi aţi crezut acum două mii de ani în Mine, Iisus Hristos Cel înviat! Pace vouă! Intraţi în cartea Mea cea de azi pentru duhul mărturiei. Eu, Domnul, binecuvintez acum intrarea sfinţilor Mei. Amin.

— Între cer şi pământ este calea Ta cu noi, o, Doamne înviat. Între cer şi pământ e mare slava Ta cu noi, o, Doamne. O, ferice celor ce Te primesc cu sfinţii Tăi în venirea Ta cea de azi, o, Doamne! Venirea Ta se mărturiseşte prin cuvânt şi se slăveşte prin multa Ta grăire împărţită oamenilor, iar vestea aceasta trece peste tot şi se aude glasul Tău peste pământ. În cer e numai o aşteptare. Toţi îngerii şi toţi sfinţii sunt cu privirea după Tine când vii cuvânt pe pământ în zilele acestea. Toate oştirile cereşti sunt în slava Ta, în venirea Ta cea de azi, şi le dai lor marea bucurie că vine Domnul pe pământ cuvânt cu zecile de mii de sfinţi ai Săi. O, cum să facem, Doamne, să aşezăm această măreaţă bucurie în inimile oamenilor pe pământ? O, când vor mărturisi ei ca şi cei din cer ca să spună şi ei: „Vine Domnul cu sfinţii Săi”?

Suntem în zi de măreaţă sărbătoare cu Tine, aici, la izvorul Tău de cuvânt. Junul Tău popor de azi Îţi aşează popas cu sfinţii Tăi, o, Doamne, şi fericiţi sunt ei pentru credinţa lor. O, să nu intre între ei dintre cei ce se îndoiesc de venirea Ta cea de azi la ei cuvânt pe pământ! Acum două mii de ani a mai fost şi atunci duh de necredinţă peste noi, dar ne-am întărit întru Tine duhul mărturisirii unii de la alţii, Doamne, şi creştea credinţa în oameni şi credeau mulţi prin noi apoi. O, facă-se voia Ta în oameni pe pământ, dar ajută-le credinţa, prin care să Te poată ei urma, Doamne!

Voi, cei ce veniţi şi beţi din râul vieţii, fiţi credincioşi până la sfârşit, că durere mare se suie la cer de la cei ce vin spre izvorul Domnului şi nu rămân! O, lucraţi credinţă şi rugăciuni pentru ea, că totul este cu putinţă celui cu credinţă, şi toate ale Domnului vin spre el şi se aşează, şi lucrează şi omul apoi. Nimic, nimic nu are cel fără de credinţă, iar cel ce are credinţă stăpâneşte lumea cât Dumnezeu. Mai mari minuni decât credinţa să nu căutaţi să vedeţi şi să dobândiţi. Minunile credinţei voastre se lucrează în cer, nu pe pământ, şi bucură puterile cereşti toate. Minuni pentru cei din cer sunt cei ce cred pe Dumnezeu cu oamenii pe pământ. Fiţi oameni-minune şi bucuraţi-vă să fiţi aşa! Fiţi plini de umilinţă şi bucuraţi-vă să vă păstraţi aşa! O, fiţi rodul credinţei Domnului în voi, că are Domnul nevoie să creadă în voi pentru El!

O, scoală-Te, Doamne semănător, şi aruncă pe pământ sămânţă pentru credinţă şi să creadă popoare multe venirea Ta cea de azi pe pământ! Suntem martori învierii Tale, ca şi cei care au fost martorii naşterii Tale din mamă Fecioară în urma acestei bune vestiri prin înger. Mărturisim că ai fost răstignit şi batjocorit prin răstignire şi că ai înviat şi Te-ai arătat nouă timp de patruzeci de zile din timp în timp, şi că apoi ai mers la cer de-a dreapta Tatălui Savaot, şi că acum iarăşi călătoreşti cu noi pe calea celei de-a doua veniri a Ta după două mii de ani de la cea dintâi venire, născut din mamă Fecioară pe pământ. Suntem alături mărturisitori învierii Tale odată cu cei ce au înviat din mormintele lor odată cu învierea Ta, Doamne, şi s-au arătat în Ierusalim înviaţi şi mărturisind intrarea Ta prin cruce în iad şi eliberându-i pe strămoşi cu strălucirea Ta, cu biruinţa Ta asupra iadului, care a ţinut în închisoarea lui pe cei de până la Tine, Doamne. O, slavă Ţie, Împărat înviat! Neamul creştinesc Te are Împărat peste el, iar împărăţia Ta şi a lui rămâne în veac, rămâne cu cei ce Te iubesc după adevărul Tău, şi tot aşa Te şi mărturisesc prin credinţa lor şi prin sfinţenia lor înaintea Ta, acum şi pururea şi pe vecii, o, Doamne înviat. Amin.

— O, măreţ duh al mărturisirii, în care sunteţi voi cuprinşi, scumpi mărturisitori, fie numele vostru binecuvântat de acum şi până în veac, iar credinţa voastră să prindă minune în mulţi prin darurile Mele cele pentru ea, şi care aduc rod! Stau cu voi în slava venirii Mele şi Mă dau cu voi bucurie poporului adunat la izvor lângă junii Mei, lângă junul Meu popor, cu care Mă sprijin pentru venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ. Voi sunteţi martorii Mei în cer şi pe pământ, căci sunteţi întru venirea Mea cea de azi. O, rămâneţi în bucuria Mea! Amin.

Grăiesc cu tine acum, o, poporul Meu, popor de la izvor. Fii viteaz cu credinţa şi cu faptele ei, că tot cerul priveşte alegerea ta şi se odihneşte mult în credinţa ta. Voi sunteţi junii Mei. Nu v-aţi cheltuit viaţa pentru duhul lumii, ci Mi-aţi adus-o Mie de mici şi aţi lucrat în via Mea, şi plata voastră este scumpă, măi fiilor. Să ştiţi, măi junii Mei, că lumii nu-i stă bine cu voi când treceţi voi prin lume cu pasul. Să ştiţi, fiilor, că vouă nu vă stă bine cu lumea când dă ea să se apropie de voi şi să vă vadă, căci lumea are duhul ei şi vine cu el când caută spre voi pentru că sunteţi ai Mei, dar voi să-i arătaţi ei cum sunteţi voi, iar ea să vadă aceasta şi să înţeleagă bine că duhul lumii este străin de voi. O, ferice celor ce vă au pe voi în inimile lor cu nume de fii ai lui Dumnezeu pe pământ, că acelora nu le va fi trecută cu vederea credinţa aceasta în ziua cercetării lor. Rămâneţi în iubirea Mea! Vă port în ea, şi toate se opresc în Mine câte ar da să lovească în voi, căci iubirea Mea vă ocroteşte în ea, fiilor.

Voi, cei care cu credinţă şi cu dragoste alergaţi ca cerbul însetat la izvorul Meu de cuvânt când veniţi la sărbători, păstraţi-vă inimile în frică de Dumnezeu, căci aceasta este înger de mare ocrotire vouă împotriva faptelor omeneşti, care se zbat să trăiască în oameni şi din pricina cărora nu trag oamenii spre acest izvor. Îndeletniciţi-vă cu paşii spre duhul sfinţeniei, ca şi voi să deveniţi pe deplin fii ai lui Dumnezeu şi să prăsiţi popor sfânt pentru cerul sfânt, şi nu pentru voi. Faceţi din trupurile voastre vase curate, de trebuinţă Domnului, şi nu vor fi mai mari bogaţi pe pământ ca şi voi. O, veniţi şi beţi şi petreceţi cu Domnul şi cu sfinţii Săi! Veniţi la Mine, voi, cei împovăraţi, şi veţi simţi dulceaţa odihnei voastre! Eu vin mereu şi vă ţin calea înainte şi vă dau din harurile Mele vouă şi voiesc, fiilor, să vă aduc şi pe voi prinos Tatălui Savaot, după rânduiala cea din poporul cuvântului Meu cel de azi, rânduială în care Eu, Domnul, l-am aşezat pe el ca să-l cunosc pe el al Meu. O, nu este aspră viaţa lui, căci ea este frumoasă înaintea Mea şi este pentru Mine ea, nu pentru ei, iar Eu aşez peste ei lucrările Mele, şi n-am avut până acum atâta sprijin de pe pământ, iar el ştie că Mie Mi se cuvine toată slava Mea cu el şi tot ajutorul de la unii la alţii, cerul şi pământul sprijinindu-se în lucru pentru Scripturile cele de apoi.

Eu, Domnul Cel înviat, Îmi desfac braţele pentru voi şi vă aduc mulţumire cu aplecare pentru credinţa voastră în venirea Mea cuvânt de Duh Sfânt pe pământ. Eu, Domnul, îi numesc pe cei credincioşi în venirea Mea cea de azi ai neamului român, îi numesc pe ei românul Meu popor, şi aceia sunt poporul român, iar altfel nu poate fi român omul de pe aceste plaiuri cereşti pe unde cerul umblă şi sfinţeşte şi-şi pregăteşte vederea slavei lui cea de la sfârşit de timp.

Eu, Domnul, vă învăţ pe voi, iar voi să învăţaţi că fiii poporului Meu de la izvorul Meu de cuvânt nu vă pot vouă da decât ceea ce Eu le dau lor să dea, şi nu pot ei lua ca să dea după voinţa lor sau a voastră, căci Eu împart lor ceea ce iau şi ceea ce dau ei, şi tot lucrul şi cuvântul lor este de la Mine împărţit lor când ei lucrează, când ei împart sau nu, când ei se lasă purtaţi după voia Mea. Amin.

Stau cu voi în sărbătoare, şi oştirile cereşti poposesc cu voi şi vă aşteaptă pentru însoţire pe cale înapoi, căci le-am dat lor cuvânt ca să vă poarte în duhul cel ocrotitor, care se poartă cu cei ce se aduc Mie spre slava Mea cu ei. Vă voi însoţi cu măreţ cuvânt după sfârşitul sărbătorii şi-Mi voi pune povaţa înaintea voastră şi vlagă sfântă voi pune în voi şi îndemn să fiţi români, că iată, Mă doare cu rană proaspătă, cu rană vie furtuna care a bătut acum de la vrăjmaşi ca să smulgă de la vârf pe cei cu veghea lor curată peste acest neam. Nu-i place neamului român pacea şi duhul frăţiei, ci îi place duhul mândriei, cu care cei necredincioşi adevărului lucrurilor se hrănesc pe ei înşişi şi unii pe alţii spre durerea acestui neam, care n-a voit să audă şoapta Mea şi să vegheze pentru soarta lui.

O, neam român, de câte ori am dat să te adun sub slava cuvântului Meu cel ocrotitor peste tine şi n-ai voit. Soarta ta e în mâna Mea, dar e şi în mâna ta, dar dacă mâna ta nu se lasă ţinută de mâna Mea, trage la tine suferinţa, că n-ai voit să cunoşti pe cei ce-ţi fac ţie bine ca să nu te ajungă suferinţa, ca nu cumva vrăjmaşii tăi cei de la mijloc să-ţi oropsească soarta. Îi va ustura mult pe cei ce dau să smulgă cârma din mâna celor ce curat te cârmuiesc. Eu voi veghea peste soarta ta, dar durerea ta, pe care singur ţi-o faci, te va brăzda, spre ispăşirea urii celor ce în mijlocul tău nu ştiu ce este dreptatea şi ce este iubirea.

O, pace poporului adunat la izvor în zi de sărbătoare a Mea cu ucenicii şi cu uceniţele învierii Mele! Voi sta cu voi în cuvânt spre sfârşitul sărbătorii, fiilor, şi vă voi da vouă tot cuvântul acestei zile de praznic sfânt. Dulce povaţă vă dau: umblaţi pe urmele Mele ca să fiţi născuţi de sus, ca să iubiţi adevărul şi dreptatea a toate. Fiţi românii Mei, români născuţi de sus, ca să fiţi poporul Meu român, început de neam nou, de popor nou, după chipul şi asemănarea Mea să fiţi, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Iubirea de Dumnezeu îl face dumnezeu pe om, îl face fiu al lui Dumnezeu, iar fiul are ascultare, şi prin ea se păstrează el fiu şi aduce el bucurie şi mângâiere Tatălui şi lucrează ca Tatăl, şi numai aşa este el după chipul şi asemănarea Tatălui său. Fiul care trece peste Tatăl şi îşi face altfel lucrarea sa şi nu ca Tatăl, acela se dezrădăcinează din Tatăl şi aduce roade din sine, nu din Tatăl, dar rămâne fără Tatăl un aşa fiu.

Am stat cu oştirile cereşti în văzduhul Grădinii Întâlnirii şi am măsurat cu măsură din cer inima şi purtarea celor adunaţi la izvor la sărbătoarea de înviere, căci a ţinut sărbătoarea aceasta patruzeci de zile şi am petrecut-o cu ucenicii şi cu uceniţele Mele acum două mii de ani şi le-am dat lor duhul învierii, duhul iubirii de Dumnezeu, şi apoi M-am aşezat de-a dreapta Tatălui, supus Lui pe mai departe pentru tot lucrul, de atunci şi până la sfârşitul lucrului Tatălui, Care este în Mine cu lucrul Său.

Am privit cu iubire, dar am privit şi cu milă, căci cei ce Mă iubesc cu ascultare sunt cei iubiţi, iar cei ce dau să Mă iubească atât cât vor ei şi nu cu ascultare de legile iubirii întregi, aceia sunt cei răbdaţi şi miluiţi prin răbdarea Mea, dar ce ştiu ei dacă mila şi răbdarea Mea faţă în faţă cu ei le dau lor mântuirea? Am spus acum două mii de ani că toţi cei care nu ştiu nu au păcat că nu fac ceea ce trebuie să fie făcut, dar cei ce ştiu de la Dumnezeu ce trebuie făcut şi nu fac sau fac altfel decât trebuie făcut, aceia au păcatul neascultării de Dumnezeu, chiar dacă ei cred liniştiţi că au iubire de Dumnezeu în fapta lor.

Eu, Domnul, sunt pe pământ cuvânt şi locuiesc cu el în mijlocul tău, poporul Meu de la izvor. Iau din Tatăl şi învăţ prin cuvânt pe cel ce apleacă urechea ca să audă. Sunt din cei ce vin şi iau şi lucrează ei apoi după cum aud de la Mine cuvântul cel împărţit spre lucrarea lui, dar sunt între cei ce vin şi care aud cuvântul şi îl cred, dar fiind ei învăţaţi fără de ascultare pentru lucrarea cuvântului rămân ei aşa cum sunt şi vin şi pleacă de la izvor aşa cum sunt ei. Ei cred că Eu sunt şi că Eu grăiesc şi împart cuvânt spre împlinirea lui, dar dacă ei nu au rădăcina în ascultarea de Dumnezeu nu se pot deprinde să rodească în viţă, să rămână în iubirea Mea şi să rodească ea în ei. Le dau povaţă lor pe mai departe, căci am datoria să fiu Învăţător din partea Tatălui Savaot pentru cei ce vin să audă glasul cuvântului Meu şi să ia sau nu peste ei lucrarea ascultării de Dumnezeu. Le grăiesc lor la sfârşit de zi de sărbătoare a Mea cu ucenicii şi cu uceniţele învierii Mele şi le dau pe mai departe cuvântul Meu lor.

Voi, cei care veniţi să-Mi auziţi cuvântul, vă trebuie înţelepciunea duhului ascultării de Dumnezeu, iar fără această înţelepciune în voi şi în fapta vieţii voastre e slab mersul cel cu Dumnezeu, e dezrădăcinat din Dumnezeu mersul celor ce nu se pot deprinde să ia de la Dumnezeu şi să asculte cu fapta apoi. Cel ce este născut din Dumnezeu, acela nu mai seamănă cu omul, ci seamănă cu Dumnezeu apoi, şi aşa este faţa şi fapta celor născuţi de sus. Vă aduc aminte că Eu, Domnul, am cerut de la Tatăl prin rugăciune tot lucrul Meu, după ce El Mi-l împărţea să-l lucrez. Chiar dacă primeam de la El tot lucrul cel de lucrat, Eu ceream Lui apoi prin rugăciune, aşa cum cere omul binecuvântare pentru lucrul care i se împarte lui spre lucrare de către părintele său. Îmi dădea ca şi acum Tatăl de lucru pentru om, iar Eu ceream Tatălui, şi nu ceream nimic pentru Mine, dar ceream Lui pentru om, ca să poată avea rod în om lucrul pe care Tatăl Mi-l dădea să-l aşez peste om. Tatăl Meu Mi-a dat ucenicii, iar Eu ceream în rugăciune la Tatăl pentru ei tot ce trebuia să fie şi să aibă ei pentru asemănarea lor cu Dumnezeu, şi căutam pe voia Tatălui tot ce Eu ceream în rugăciunea Mea spre El, şi tot aşa îi învăţam şi pe ucenici să lucreze cu rugăciunea lor spre Tatăl şi să zică: «Facă-se, Tată, voia Ta, ca şi în cer pe pământ cu noi!».

Vă aduc aminte vouă, celor povăţuiţi mult de cuvântul Meu pe care-l căutaţi şi îl doriţi mult, şi vă amintesc acum că Eu am zis în rugăciunea Mea către Tatăl: «Tatăl Meu, dacă voieşti, să treacă de la Mine acest pahar, dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!». O, această rugăciune plină de durere a avut în ea putere să păstreze în ea duhul ascultării de Tatăl, căci în rugăciunea Mea spre Tatăl am zis apoi: «Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă, Tată!».

Să ştiţi de la Mine, fiilor, că Tatăl Mi-a ascultat rugăciunea cea pentru Mine cerută în clipa paharului Meu amar, căci paharul a trecut, iar Eu am înviat, şi odată cu Mine am tras afară morţii, care au auzit din iad glasul Meu pentru ca să intru şi să-i scot afară pe ei. Să ştiţi, fiilor, că Tatăl Meu a făcut lucrare mai presus de fire de tainică în clipa aceea, căci Duh este Dumnezeu, chiar dacă Eu am purtat trup pe pământ pentru ascultare de Tatăl ca să scot din iad trupurile morţilor, dar Tatăl M-a păstrat şi lângă El în vremea purtării crucii, şi Mi-a purtat şi trupul spre cei din iad, care s-au întrupat atunci ca să iasă afară şi să meargă spre calea ieşirii din iad, căci cum avea să fie atât de biruit satana dacă Dumnezeu nu-i arăta lui în vremea crucii Mele că trupurile celor morţi se ridică din ţărână şi merg pe picioare pe pământ?

O, aş sta de vorbă cu voi mult, mult despre această taină măreaţă a învierii, taină pentru care Tatăl Mi-a zis să ascult şi să Mă nasc ca omul şi să Mă semăn în oameni cu tainica Mea lucrare şi să cobor apoi prin cruce în iad cu învierea Mea şi a morţilor.

Iată, pun învăţătură cu putere peste cei ce vin şi Mă iau de la izvor şi le spun lor aşa: Eu n-am cerut Tatălui pentru Mine în rugăciunea Mea spre El, ci pentru om am cerut, căci am fost Fiu ascultător şi am zis: «Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă, Tată!». O, cât aş vrea să se deprindă şi omul să aibă în rugăciunea lui duhul ascultării de voia Tatălui! O, cât aş vrea să fie omul după chipul şi asemănarea Mea în rugăciunea lui spre Dumnezeu! O, iată de ce Mă trimite Tatăl pe pământ cuvânt! Mă trimite Tatăl să-l învăţ pe om iubirea de Dumnezeu, care-l face dumnezeu pe om, îl face fiu al lui Dumnezeu, iar fiul are ascultare, şi prin ea se păstrează el fiu, căci fii sunt numai cei ce au Tată, numai cei ce se aseamănă cu Tatăl.

Măsor cu măsura cea din Tatăl luată inima şi purtarea celor ce se adună în sărbători la izvorul Meu de cuvânt. De la unii Mă bucur mult şi de la unii plâng mult, căci Eu pe toţi i-aş voi după chipul şi asemănarea Tatălui Meu, ca să-Mi fie fraţi, o, şi am de ce să plâng! Plâng de dor de fraţi, căci fraţi ai Mei sunt cei ce fac voia Tatălui Meu ca şi Mine, iar Tatăl este în ceruri, şi ca în ceruri trebuie să fie voia Tatălui cu fraţii Mei pe pământ. O, cum să nu plâng mult când buzele omului zic mereu: „Facă-se voia Ta ca şi în cer pe pământ, Tată!”, iar când să fie voia Tatălui aşa cu ei, o, nu este ea, ci rămâne omul cu voia sa şi aşa stă el înaintea lui Dumnezeu.

Mi-e dor să am fraţi şi plâng de dor! Mă vede Tatăl plângând de dor şi plânge cu Mine Tatăl, şi Ne uităm la îngâmfarea omului care-şi zice fiu al lui Dumnezeu, frate cu Iisus Hristos, Care face voia Tatălui Său şi nu a lui. Mi-e dor să fie omul curat ca şi Mine, ca să nu-şi facă rău oamenii unii altora prin neascultare de Tatăl între ei. Iubirea de Dumnezeu rămâne mult neînţeleasă pe pământ. Cei ce strigă la Dumnezeu sunt cei fricoşi, iar cei ce-L au pe Domnul în ei sunt cei ce au iubire. Cei fricoşi nu sunt cei ce iubesc, iar cei ce iubesc nu sunt cei fricoşi, căci în iubire nu este frică, iar în frică nu este iubire, şi iubirea este iubire şi frica este frică, şi iubirea înseamnă Dumnezeu, iar frica înseamnă omul.

Mi-e dor să am fraţi şi plâng de dor! Mi-e dor de fraţi după chipul şi asemănarea Mea, şi de aceea plâng atât de mult în cuvânt şi atât de mult grăiesc şi povăţuiesc. De dor vin şi grăiesc. De dor Mă trimite Tatăl să grăiesc pe pământ şi să Mă audă oamenii şi să-Mi răspundă cumva glasului Meu de peste ei. Nu s-a revărsat atât de multă iubire din cer pe pământ ca şi acum, când Tatăl Mă trimite cu mult cuvânt spre oameni, mult ca râul cel cu izvorâre mare. Cuvântul este şi sămânţa şi este şi apa care udă sămânţa, dar pământul cel pentru sămânţă este luat şi folosit de omul cel fără de ascultare de Dumnezeu pe pământ.

Voi, cei care veniţi şi vă mângâiaţi, şi Mă mângâiaţi pe Mine cu venirea voastră la izvorul Meu de cuvânt, o, învăţaţi viaţa cea cu ascultare de Dumnezeu! Am petrecut trei ani şi jumătate cu mult cuvânt peste ucenicii Mei acum două mii de ani şi au văzut ei faptele Mele măreţe şi puterea Tatălui în Mine, şi încă se mai îndeletniceau ei cu ale lor. Iată cât de greu îi este omului să se lase ucenic cu totul în mâna ascultării de Dumnezeu! O, dacă Eu plâng de dor ca să am fraţi după chipul şi asemănarea Mea, plângeţi şi voi cu Mine, plângeţi de dor de Dumnezeu, căci dorul plânge, şi plânsul este lucrarea lui! Plângeţi şi voi până ce Tatăl va avea în voi puterea să facă din voi fii ai lui Dumnezeu, fraţi ai Mei, căci Eu ascult de Tatăl, şi nimic de la Mine nu fac şi nu iau şi nu dau şi nu grăiesc, căci Eu ştiu bine care este voia Tatălui, şi numai voia Lui o lucrez, şi numai aşa este fiul cel după adevăr fiu.

Iată, îi este greu omului să moară faţă de sine. Aş vrea să scape omul de această moarte, de sinele lui, care-l dezrădăcinează pe el din Dumnezeu, căci cine aduce roadă din sine şi nu din viţă, acela este dezrădăcinat. Învăţaţi lucrarea viţei şi lucrarea mlădiţei în viţă, fiilor. Cobor aici, la izvor, când veniţi, şi vă dau mult de învăţat. Vă număr paşii când veniţi, şi voiesc să vă număr şi faptele ascultării de Dumnezeu, şi voiesc, fiilor, să-Mi deveniţi fraţi. V-am dat povaţă şi am pus-o înaintea voastră acum, după sfârşitul sărbătorii. Vă dau şi vlagă sfântă pentru povaţă, iar vlaga este chiar ascultarea voastră de povaţa Mea. Acum iarăşi cu dor stau în întâmpinarea voastră şi iarăşi vă aştept la izvor, ca să vă ajut cu Duhul Meu să învăţaţi să vă faceţi fraţi ai Mei, fii ai Tatălui cu tot întregul, după chipul şi asemănarea Mea în voi. Amin.

O, poporul Meu de la izvor, am pus în carte cuvânt pentru iubirea de Dumnezeu a celor ce vin şi iau pe Domnul de la voi. Sfiala fiului înaintea Tatălui Eu am arătat că o am şi în rugăciune şi în purtare şi în ascultare cu sfială de Tatăl. Chiar şi faţă în faţă cu omul am arătat sfiala Mea dumnezeiască, sfiala Fiului lui Dumnezeu. Sfiala între fraţi îi învaţă pe ei iubirea de Dumnezeu, iar când ea nu este între fraţi, ei nu învaţă ce este iubirea şi ce este Dumnezeu. Sfiala cea sfântă dintre fraţi îi învaţă pe fraţi ascultarea de celălalt, aplecarea spre celălalt prin duhul iubirii de Dumnezeu, căci iubirea se supune şi nu supune.

Iată învăţătură mare: iubirea nu supune, căci ea se supune, şi ea altfel nu poate. Cei ce nu-şi arată aşa lucrarea iubirii, aceia nu sunt fraţi între ei în numele Meu, şi nimeni nu poate să-L iubească pe Dumnezeu în alt fel pe pământ şi în cer, şi nimeni nu poate spune că-L iubeşte pe Domnul dacă nu este între fraţi sfiala cea sfântă, care îi învaţă pe fraţi ascultarea de celălalt, aplecarea spre celălalt prin duhul iubirii de Dumnezeu între fraţi, căci iubirea nu supune, ci ea se supune, căci ea altfel nu poate, şi nu poate în alt fel să fie omul după chipul şi asemănarea Fiului lui Dumnezeu, Care cu sfială sfântă S-a supus în cer şi pe pământ lui Dumnezeu şi omului, arătând El lucrarea iubirii de Dumnezeu, lucrarea fiilor lui Dumnezeu. Amin.

O, fiilor, sfiala cea sfântă care se supune îi învaţă pe fraţi cea mai de sus purtare, cea mai înaltă înţelepciune a celor ce se numesc între ei fraţi în Hristos. Ei nu mai sunt ca pe pământ, ci se ridică sus, sus, prin purtarea cea mai de sus a lor între frate şi frate, iar supunerea unii spre alţii îi dovedeşte pe ei că nu mai sunt de pe pământ şi că sunt ei pământul cel nou pentru cerul cel nou, în care locuiesc dreptatea şi pacea. Dreptatea este voia celuilalt şi nu a ta. Aceasta este faţa dreptăţii, duhul frăţiei şi sfiala cea mai de sus pentru el, duhul care-l face dumnezeu pe om, şi om pe Dumnezeu, căci Eu, Domnul, M-am arătat că sunt Dumnezeu pentru că am ascultat să Mă fac om, căci iubirea se supune, fiilor, iar iubirea este Dumnezeu şi îl face dumnezeu pe om. Cel ce iubeşte mamă şi tată, soţie şi copii, fraţi şi surori, rude şi prieteni şi avut pe pământ, acela rămâne în sângele lui, căci aşa voieşte el să slujească înaintea lui Dumnezeu, dar cel ce se supune iubirii de Dumnezeu, acela se face dumnezeu prin supunere şi Îl face om pe Dumnezeu în însăşi fiinţa lui, făcându-se el casa lui Dumnezeu, cerul lui Dumnezeu pe pământ între oameni, prin duhul supunerii sfinte, duhul fiilor lui Dumnezeu.

Mă aplec cu supunere înaintea Tatălui Meu Savaot şi Îl slăvesc pe El prin supunerea Mea şi Îi aduc Lui mulţumire mare pentru toată iubirea Lui, care trece prin Mine spre voi, cei ce veniţi şi învăţaţi de la Dumnezeu.

Iubirea Noastră cea plină de supunere s-o punem peste ei, o, Tată, iar duhul supunerii sfinte să-i înveţe pe ei sfiala cea dintre fraţi, iar cei ce vin la izvor, să vină şi să ia şi să înveţe lucrarea iubirii de Dumnezeu, lucrarea fiilor lui Dumnezeu, o, Tatăl Meu. Amin.

— Da, Fiule iubit al Meu, Eu, Tatăl, Mă slăvesc întru Tine, căci Tu eşti voia Mea. Mă dau omului prin Tine cu tot cuvântul cel din cer învăţător peste om, căci plânsul Tău ca să ai fraţi după chipul şi asemănarea Ta fii ai Mei, o, e şi plânsul Meu plânsul Tău, iar lucrarea Noastră poate prin iubire şi poate, o, Fiule scump al Meu Iisus Hristos, aşa cum Îţi este cunoscut numele Tău pe pământ, nume atât de mult prigonit de cei ce nu iubesc pe Dumnezeu pentru ei în întunericul acestui veac trecător, o, Fiul Meu iubit, mai înainte de vecii Copil al Meu, Cel de o Fiinţă cu Mine, aşa cum şi lucrăm Noi în cer şi pe pământ, Fiule scump. Amin, amin, amin.