Să fie Domnul pe pământ cuvânt! Să fie Domnul cu voi cuvânt pe pământ în sărbători, fiilor! Sunt plin de dor după om, şi Mă fac cuvânt de dor pe pământ. S-a învăţat fără Dumnezeu omul, dar Eu, Domnul, nu pot să Mă liniştesc şi să nu caut după om când el rătăceşte fără Mine pe calea vremelniciei lui pe pământ. Sunt tot o trudă mereu, mereu să pot fi cu omul, să-i dau credinţă, să-i dau căldură în inimă după Dumnezeu şi să fiu în el înţelepciune şi vedere pentru cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, căci cine se uită peste toate ale facerii văzute trebuie să înţeleagă şi să-şi ajute credinţa că Dumnezeu este în toate şi că-Şi are slava Sa acoperită în taină, tăinuită în cele văzute, şi că minunată este facerea Lui cea văzută, cea făcută ca să acopere ea slava lui Dumnezeu şi să-i fie omului dor de Dumnezeu Făcătorul a toate atunci când el vede pe cele ce se văd, şi să aibă credinţă şi să arate că are şi să nu stea omul fără căutare după Dumnezeu, fără iubire pentru El, fără dor de El, şi, în sfârşit, fără duhul mărturisirii cea pentru Dumnezeu, căci sfinţii care au fost pe pământ M-au mărturisit, pentru că M-au iubit cu credinţă şi nu s-au despărţit de Mine pentru trupul lor când cei necredincioşi îi îndemnau să se mintă pe sine şi să se plece dumnezeilor care nu sunt nimic, ci au rămas ei dorind după Mine cu credinţă, iar Eu i-am întărit pe ei în duhul mărturisirii lor cea pentru Dumnezeu, şi aşa a fost Domnul prin vreme pe pământ, mărturisit de cei credincioşi Dumnezeu al lor, Stăpân al lor şi Mângâietor lor.
O, ferice omului care se mângâie cu Dumnezeu şi de la Dumnezeu este mângâiat, că acela cunoaşte mângâierea, dar şi mai fericit este cel ce mângâie pe Dumnezeu, cel plin de milă pentru ranele Mele cele de la om. Râvna cea pentru Mine a proorocului Ilie a fost mila lui de Dumnezeu. Credinţa şi jertfa celor ce M-au ales şi M-au mărturisit prin jertfă împotriva dumnezeilor mincinoşi au fost mila lor de Dumnezeu. Cel mai sfânt şi mai plăcut prinos adus Domnului este duhul mărturisirii cea pentru Dumnezeu a omului în faţa minciunii care se vrea Dumnezeu şi care alungă pe Domnul de pe pământ şi dintre oameni.
O, poporul Meu, o, fii ai cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi, vai celui ce i se apleacă uitându-se în cuvântul Meu cel de azi pe pământ pentru toţi cei care au în ei duhul mângâierii cea pentru Dumnezeu! Vai celui semeţ în mintea lui goală de har şi care dă să spună că nu este Dumnezeu în acest cuvânt de dor al Meu după om! De dorul omului grăiesc Eu cuvântul Meu peste pământ. De şapte mii de ani cuvântul Meu peste om se naşte din căutarea Mea după el şi din durerea Mea de la depărtarea lui de Mine. O, dacă n-ar fi fost prin vreme mărturisitori pentru Mine înaintea celor ce alegeau dumnezei ai minciunii cea împotriva Mea şi necredinţa în Mine, cum aş mai fi fost Eu, Domnul, măreţ pe pământ prin cei ce Mă iubeau şi Mă alegeau şi Mă mângâiau aşa, arătând ei necredincioşilor pe Dumnezeul Cel adevărat, pe Cel ce Se slăveşte prin făpturi? Eu credinţă trebuie să-l ajut pe om să aibă, şi Mă slăvesc prin cei credincioşi ca să vadă necredincioşii şi să se ruşineze de necredinţa lor şi să se căiască de ea dacă vor, iar dacă nu vor, ei se împietresc şi mai mult spre ocara lor apoi, căci lui Faraon i-am arătat multa Mea slavă şi putere prin credinţa şi cuvântul lui Moise, mărturisitorul Meu, şi ştia Faraon că Eu sunt Dumnezeul Cel puternic şi Cel adevărat prin Moise, Făcătorul de semne mari şi de minuni nemaiauzite până atunci, şi credea aceasta Faraon, dar nu s-a putut lăsa mic înaintea Mea acest om, căci se voia mare, şi de aceea nu M-au ales pe Mine cei mari la stat pe pământ, că le este ruşine la aceştia să se facă mici, să se lase biruiţi de adevăr, şi iată, au fost prin vreme mulţi care s-au luptat împotriva lui Dumnezeu pentru mărirea lor, dar şi mai mulţi au fost cei care au mărturisit pe Domnul şi L-au făcut arătat cu mărirea Lui prin credinţa lor cea fără de tăgadă înaintea celor necredincioşi.
O, ferice omului care se mângâie cu Dumnezeu şi care este mângâiat de Dumnezeu, dar şi mai fericit este acela care mângâie pe Dumnezeu în rana Lui cea de la om! Toţi cei necredincioşi, toţi cei care Mă tăgăduiesc sunt rana Mea şi se mângâie ea în durerea ei când cei credincioşi Mă mângâie cu mărturisirea lor cea plină de credinţă şi de iubire pentru Dumnezeu, pentru adevăratul Dumnezeu. O, e mare depărtarea de Dumnezeu a omului.
E mare minciuna celor ce zic că-L iubesc pe Dumnezeu şi cred în El, în vreme ce ei slujesc trupului lor şi plăcerilor lui şi omului, şi minţii lor, care se măreşte pe sine în ei, făcându-i pe ei să se laude chiar şi cu Dumnezeu şi uitând ei că Eu am spus că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. E plin pământul de slujitori cu haină de biserică pe ei, şi de oameni care se învârt pe lângă ei în numele lui Dumnezeu, dar toţi aceştia nu-Mi slujesc Mie şi nu Mă pot ei mărturisi. Eu când M-am născut pe pământ din mamă Fecioară am fugit de mărirea cea omenească, am fugit de oameni şi M-am ascuns de omul cel cu stare şi cu slavă pe pământ. N-am găsit umilinţă şi plăcut Mie pe nici un loc al omului, ci M-am aciuat pentru venirea Mea în lume în loc umil de tot, şi necuvântătoarele M-au încălzit cu suflarea lor şi Mi-au fost martori umilinţei Mele dumnezeieşti, cu care am coborât între oameni pe pământ.
Iată, nu este iubire pentru Dumnezeu în oameni. Cel ce se iubeşte pe sine fuge de cel cu duhul umilit, fuge de cel cu lepădare de sine ca să-L iubească pe Domnul aşa. Fuge cel semeţ de cel umilit, şi iată, în biserică slujitorii care stau peste ea nu-i iubesc pe cei sfinţi ai bisericii în vremea lor, ci dau să-i tragă în lături, să-i dea de partea numelui celor răi şi dau să le pună nume rău, şi aşa au lucrat ei mereu, cu toţi sfinţii Mei din toate vremile, dar vine vremea sfinţilor Mei şi a răscumpărării trupului lor mucenicesc şi mărturisitor, vine vremea iubitorilor de Dumnezeu după adevăr şi vor fi ruşinaţi mult cei ce au dat să se aşeze înaintea oamenilor drept slujitori bisericii, căci biserica sunt sfinţii, iar cei ce s-au pus slujitori peste biserică nu vor să ştie acest adevăr, nu vor să ştie cine este biserica Mea.
S-a umplut cupa răbdării Mele şi cupa minciunii celor ce zic că-L iubesc pe Dumnezeu, dar nu-L iubesc, ci mint, căci ei vor să facă ei, şi nu Dumnezeu să facă. Le spun Eu, Domnul, la toţi aceştia că Eu sunt Cel blând şi smerit cu inima şi că împărăţia Mea nu este din lumea aceasta a lor şi nici din capul lor, şi este ea cu cei umiliţi, cu cei plini de lepădare de sine pentru slava Mea, şi este cu cei fără de slavă, şi a căror slavă numai Eu sunt, numai Eu, Cel plin de umilinţă ca un Dumnezeu, fiindcă umilinţa este numai de la Mine în om, numai Eu sunt acest bun, care-l ţine veşnic pe om ca şi pe Dumnezeu, şi este asemenea Mie cel plin de umilinţă cu duhul şi cu viaţa lui Mie dată. Amin.
Slăvesc între cei cereşti şi în duh de biserică pe pământ pe cei patruzeci de sfinţi, care au mărturisit cu preţul vieţii lor nelepădarea lor de Dumnezeu înaintea slujitorilor dumnezeilor mincinoşi din vremea lor, şi care au fost chinuiţi pentru numele Meu, spre fericirea lor cea de veci şi spre partea lor cu Dumnezeu. Toţi cei ce-şi zic creştini pe pământ, să înalţe rugăciuni către sfinţii care nu s-au lepădat de Dumnezeu înaintea necredincioşilor şi a mai-marilor de pe pământ, care de teamă că-şi pierd mărirea ucid pe cei sfinţi, dar pe ei înşişi se ucid cei ce zic că ucid pe sfinţi, căci pe cei sfinţi îi aşteaptă cununa veşniciei după ce sunt chinuiţi şi lepădaţi de cei necredincioşi. Toţi cei ce-şi zic creştini, toţi să stăruiască cu închinare şi să zică din inimă curată: O, sfinţilor mărturisitori pentru Dumnezeul Cel adevărat, rugaţi-vă Lui pentru noi ca să nu ne piară credinţa, şi ca să ne crească ea, că e puţină şi dă să se stingă, dar voi, din cer, pregătiţi-ne noi puteri pentru Domnul, spre mângâierea Lui cea de la noi, aşa cum voi L-aţi mângâiat pe El, mărturisindu-L înaintea celor ce nu L-au voit şi nu-L vor pe El cu oamenii pe pământ! Amin.
Toţi cei ce stăruiesc pe pământ cu strigare către sfinţi atunci când la nevoie cer ajutor la cei din cer, aceia să ia aminte că este viaţă veşnică şi că sfinţii sunt în veşnicie cu Mine; să ia aminte că cei ce se roagă de pe pământ spre cer către sfinţi ca să le dea lor ajutor din cer, aceia mărturisesc veşnicia cea cu Dumnezeu a sfinţilor, dar numai o aşa credinţă nu este de folos, ci foloseşte mult urmarea pildei vieţii celor ce au trăit pentru Dumnezeu pe pământ, şi apoi în cer pentru oameni, pentru cei ce se ostenesc şi ei spre ţara sfinţilor Mei, spre veacul cel veşnic al sfinţilor, care vin cu Mine întru venirea Mea, precum a spus proorocul Enoh, cel ce a umblat cu Mine în tot cerul de sfinţi şi de îngeri şi de slăvi cereşti în vremea trupului lui pe pământ, şi apoi Eu, Domnul, l-am luat şi l-am pus pe el în fericirea Mea, iar fericirea Mea sunt sfinţii şi îngerii şi toate oştirile şi puterile cereşti, cu care Eu Mă port de şapte mii de ani după om între cer şi pământ, între cele ce se văd şi cele ce nu se văd, iar în cele ce nu se văd Eu Îmi am scaunul domniei Mele, scaun de heruvimi şi însoţire de sfinţi. Amin.
— O, Te slăvim noi, cei patruzeci de mărturisitori pentru Tine, Doamne, în ziua noastră de sobor între sfinţi. Slavă Ţie între sfinţii Tăi şi cu ei în coborârea Ta pe pământ acum, la sfârşit de timp, aşa cum proorocul Enoh Te-a mărturisit că vei veni! Slava Ta sunt sfinţii Tăi şi îngerii Tăi, iar slava lor eşti Tu. Să nu se lepede nimeni de Tine pe pământ, că altă slavă nu mai este în afară de slava Ta, şi veşnică este slava Ta, Doamne. O, să nu caute nimeni slava sa, căci trece odată cu omul toată slava pe care el şi-o face şi şi-o dobândeşte prin sine ca să aibă el slavă. Noi slava Ta am ales când a fost să alegem, iar în ziua aceea Tu ai dat-o nouă între sfinţii Tăi, între cei cereşti, Doamne. O, slavă Ţie că ne-ai dat să Te mărturisim acum, în ziua noastră de sobor între sfinţi în mijlocul poporului Tău mărturisitor cuvântului Tău cel de azi, pe care el îl dă în lung şi în lat peste pământ pentru duhul mărturisirii!
O, ce mare este slava Ta cu poporul Tău de azi! Ce mult cuvânt, ce grai slăvit, Doamne! Se încălzesc sfinţii la acest foc, pe care Tu în zilele acestea îl arunci pe pământ ca să aprinzi cu el pământul şi să-l cureţi de păcatul omului de pe el. Slavă Ţie de mila Ta de om, Doamne!
Apropiaţi-vă de darul milei Domnului pentru voi, o, fii ai oamenilor! Vine Domnul cuvânt pe pământ, plin de dor după voi. S-a învăţat fără Dumnezeu omul, dar vine Domnul să-l înveţe pe om dorul Lui, şi să vi-l dea şi vouă. Luaţi de la Domnul şi să înviaţi de dor!
Vine Domnul cuvânt pe pământ. Vai celor ce nu iau aminte la glasul de tunet al cuvântului Său cel lin şi duios după om, şi fericire celor ce deschid Lui şi-I dau adăpost acum, la venirea Lui cea de acum! Amin.
— O, sfinţi iubiţi ai Mei, e aproape bucuria cea deplină a Mea şi a voastră, căci bucuria Mea sunteţi voi, cerul de sfinţi, locuinţa celor ce M-au iubit pentru slava Mea cu ei, iar Eu, Domnul, voi birui, voi fi Cel biruitor, căci scris este în Scripturi că biruinţa va fi a Mea, a Fiului lui Dumnezeu, însoţit în toate şi peste tot de sfinţii Săi. Amin.
O, poporul Meu cel cu mult cuvânt al Meu în mijlocul tău, o, fiule, să fie Domnul pe pământ cuvânt! Să fie Domnul cu voi cuvânt pe pământ în sărbători, fiilor! Mă fac cuvânt de dor peste pământ. Vai celor ce li se apleacă uitându-se în cuvântul Meu cel de azi cu voi pe pământ pentru toţi cei care au în ei duhul mângâierii cea pentru Mine, Cel durut de la om! De dorul omului grăiesc Eu peste pământ cuvântul Meu cel de azi, iar tu, poporul Meu, dă-Mi putere să vin şi să grăiesc, că vreau să fac mult bine celor ce aud glasul Meu cu tine şi vreau să-i îmbogăţesc pe ei cu har, iar harul îi va ajuta şi-i va învăţa pe ei credinţa şi viaţa, iar Eu, Domnul, voi avea bucurie de la ei şi mângâiere de la ei, şi milă apoi voi avea pentru ei. Amin.
Pace ţie, poporul Meu, străjerul Meu înaintea Mea când vin cuvânt pe pământ! Să fii cuvântul Meu cel împlinit, fiule, ai grijă, aşa să fii! Poartă-l pe buze între frate şi frate, şi altfel să nu mai poţi, să nu mai vrei. Auzi tu ce-ţi spun? Auzi tu ce-ţi cer? O, aşa să facă şi cei ce iau de la tine glasul cuvântului Meu, ca nu cumva să le fie lor în zadar popasul Meu cu ei, ci spre mântuirea lor să le fie lor, şi spre mângâierea Mea de la ei apoi. Amin, amin, amin.
22-03-2012
