Îmi fac coborârea prin cuvânt de lângă Tatăl lângă poporul cuvântului Meu cel de azi în mijlocul neamului român, că e sărbătoare între cei din cer, sărbătoarea îngerului Tatălui, căci Tatăl Meu Savaot l-a trimis pe Ioan Botezătorul, pe îngerul Său, după cum este scris, să-Mi gătească slăvită calea Mea spre oameni după ce M-a botezat el în râul Iordan ca să Mă arăt apoi oamenilor Dumnezeu adevărat şi mărturisit de Tatăl, Care M-a trimis, cu înger vestitor înaintea Mea mergând.
Sunt Domnul Iisus Hristos şi vin la tine cu îngerul Tatălui, poporul Meu, şi le spun tuturor că Tatăl Savaot a zis şi a scris despre Mine şi despre Ioan: «Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta înaintea Ta», iar Eu, Domnul Iisus Hristos, spun aşa: Iată, Eu trimit pe îngerul Meu, pe poporul Meu înaintea feţei Mele, care-Mi pregăteşte calea Mea înaintea Mea. Amin.
O, poporul Meu de la izvor, tu eşti suita care Mă întâmpină când vin din cer cu sfinţii în cuvânt de Duh Sfânt şi-Mi dai onorul ca Unui Împărat, Îmi dai primirea prin credinţa ta în venirea Mea cea de azi, iar Eu apoi Mă împart oamenilor credincioşi ca să-i hrănesc pe ei, căci aceştia se hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura Mea şi îl aşteaptă cu dor, şi iată, te hrănesc pe tine şi le fac parte la masa Mea cu tine şi mănâncă ei cu Mine şi cu tine la masă, măi poporul Meu. O, dulce Îmi este grăirea când vin şi-ţi grăiesc! Ca un părinte dulce grăiesc cu tine şi se miră cei îndărătnici de vorbirea Mea cu tine, se miră şi se tot miră de ce vorbesc Eu aşa dulce cu tine, dar ce să le fac dacă ei sunt necredincioşi, dacă ei uită că Eu am lăsat scris în Scripturi că Eu îi voi mângâia în Ierusalim la pieptul Meu pe cei ce se vor bucura de izvorul venirii Mele la sfârşit de timp, când albia cuvântului Meu va da pe deasupra de slava lui, de venirea Mea cu slavă în cuvânt de Duh Sfânt ca să-i hrănesc pe cei ce se împruncesc ca să vină la Mine, căci a unora ca aceştia stă gata să se arate împărăţia Mea şi să fie ea a lor.
Mă slăvesc în cuvânt de sărbătoare, căci duhul omului credincios are nevoie de hrană multă şi bună ca să crească Dumnezeu în inima lui. Se duc oamenii pe la mănăstiri şi pe la biserici, se duc alergând, dar nu găsesc ei ceea ce găsesc la masa Mea de azi cu poporul Meu cel din români cules de Mine ca să-Mi fie popor la venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ.
Voi, cei care Mă căutaţi ca să Mă găsiţi, cutreierând peste tot pe unde auziţi că ar fi să-Mi arăt Eu slava sau că lucrez mai cu putere, vă grăiesc vouă acum prin acest cuvânt şi vă spun că Mi-e tare milă de voi. Voi vă duceţi pe la mănăstiri, pe la biserici, pe la locuri vestite din unii în alţii că sunt Eu lucrând, dar nu găsiţi ceea ce găsiţi aici, la masa Mea cu poporul Meu, şi plecaţi de pe acolo tot sleiţi cu sufletul din voi, tot arşi de sete, tot neajutoraţi, ba vă mai şi încântaţi de uşurătatea cu care se prefac că sunt de partea Mea cei ce sug sufletul din voi pentru slava lor cea de la oameni şi de la voi cu vârf şi îndesat în punga lor, căci voi sunteţi dajnici lor şi daţi dajdie şi la Cezar, dajdie şi la biserici, căci numai fiii acestora sunt scutiţi de dajdie, dar nu şi voi. Mi-e milă de voi ca de oile fără păstor, fără înfiere, şi vă ies în cale cu hrană din cer şi cu părintească mângâiere, numai să fiţi voi credincioşi cuvântului Meu, care vă mângâie pe voi, cei ce căutaţi după Dumnezeu ca să-L aflaţi pe El. Le spun slujitorilor de biserici că n-au milă de voi, n-au milă de cei ce caută după Dumnezeu cu sufletul ars de dor. Ba pe aceia îi au şi mai rău la inimă, căci ei au nevoie de supuşi, de dajnici pentru orice ar da să-i ajute ei pe oameni.
Bat la uşa voastră cu Ioan, Botezătorul Meu, o, slujitori de biserici! Deschideţi-Ne Nouă! Am ieşit din carte ca să întăresc şi să înnoiesc lumea cu tot cuvântul ieşit din gura Mea şi care este împlinitor. Am ieşit din carte şi grăiesc mai departe, că nu e grăirea Mea numai cât cartea Scripturii şi atât. Vă înşelaţi dacă aşa daţi să credeţi şi să ziceţi unii altora aşa. Am ieşit din carte şi grăiesc cu multul, că nu putea cartea să Mă cuprindă în ea cu grăirea Mea toată, căci Eu grăiesc mai departe şi grăiesc mult cât râul care nu stă din izvorârea sa, râul cel aşa făcut de Tatăl ca să nu stea din cursul lui cel mult, şi nu cât şuviţa care curge din apa de ploaie, o, nu aşa, căci râul Meu de cuvânt izvorăşte din cer, din gura lui Dumnezeu, că Domnul este izvor curgător, nu este apă stătătoare cum daţi voi să-Mi puneţi stăvilar cuvântul Scripturilor Mele, şi mai mult să nu mai grăiesc, mai mult de atât pe pământ. Iată, Eu trimit pe îngerul Meu, pe poporul cuvântului Meu cel de azi îl trimit cu carte spre voi, căci în mijlocul lui Îmi las grăirea Mea cea de azi peste pământ. Vreţi, nu vreţi, credeţi sau nu, ascultaţi glasul Meu de peste voi, căci Eu vă întreb pe voi de viaţa oilor Mele. Fiţi înţelepţi, căci oile Mele sunt cele care ascultă de glasul Meu şi merg după Mine, iar voi daţi cu băţul în ele ca să nu asculte, ca să nu creadă, ca să nu vină după Mine. Eu însă le hrănesc, nu le jupuiesc aşa cum le faceţi voi, ci le mângâi durerea şi le dau darul credinţei şi îngrijesc de viaţa lor, de mântuirea lor, căci am venit atunci şi acum în lume ca să aibă oile viaţă şi din belşug să aibă, căci cuvântul Meu are viaţă în el şi mereu viaţă, mereu hrană pentru viaţa lor. O, nu se va opri izvorul cuvântului Meu din curgerea lui şi va inunda el cu bucurie şi cu mângâiere multe inimi zdrobite de timp şi de dureri, iar vouă vi se va cere aspră socoteală pentru ceea ce aţi dat voi să fiţi pe pământ şi pentru cât aţi lucrat după cum v-aţi ales să fiţi. O, păcat de dragostea Mea care curge pe jos şi nu vă aplecaţi după ea ca să nu se piardă când ea vine să vi se dea vouă spre iertarea păcatelor! Păcat de voi că v-aţi ales să vă numiţi slujitori lui Dumnezeu şi nu daţi să înţelegeţi ce aşteaptă de la voi această numire de slujire! Privesc la voi cum daţi tot mereu să ridicaţi locaşuri de închinare înaintea oamenilor ca să vadă ei unde să vină spre voi, dar Eu, Domnul, vă voi întreba pe voi de viaţa oilor, nu de zidiri pentru ele. Vine ziua să daţi înapoi ceea ce aţi luat de la supuşii voştri, de la dajnicii voştri în nume de lucrare de biserică, şi nu veţi avea vremea pe care a avut-o Zaheu ca să vă spălaţi de păcat. O, ce veţi face voi?
O, ce vom face, Botezătorule al Meu? Cum să-i trezim la temere de Dumnezeu pe cei ce n-au habar de acest răspuns înaintea Mea?
— O, Doamne Mieluţ, o, milosule Doamne, eu ca şi atunci strig şi la fel grăiesc: «Iată, securea stă la rădăcina pomilor, şi tot pomul care nu are roadă bună se taie şi se aruncă în foc». Amin.
Iată, slujitorii de biserici nu au rod, Doamne, pentru Tine, nu au ucenici sfinţi Ţie, ci au ca şi ei ucenici, dar fiii cei lucrători Ţie ai poporului cuvântului Tău cel de azi, au aceştia pentru Tine ucenici frumoşi, hrăniţi din gura Ta cu dulcele Tău cuvânt şi ai de la ei rod bun şi-Ţi faci cu ei lucrarea Ta cea după adevăr lucrare, căci prin slujitorii de biserici n-ai avut ce să culegi şi să ai deoparte popor ales. Durerea noastră îşi găseşte alin în mijlocul fiilor poporului Tău cel credincios venirii Tale de azi, că dacă pe ei nu i-am avea, unde am mai nădăjdui să avem rod şi să ieşim la capăt bun cu lucrarea Tatălui, cu înnoirea a toate dintr-un sâmburel mic, din sămânţă nouă, din poporul cuvântului Tău, Doamne? N-avem ce să le mai facem şi ce să le mai dăm slujitorilor de altare. I-am tot strigat, şi Tu, şi noi, sfinţii Tăi. Ei au altă lucrare de lucrat, iar noi va fi să înnoim din temelii biserica Ta şi pe fiii ei, şi pentru care Tu ai pus sămânţă la însămânţat, că nu putem pune petec nou la haină veche şi nici petec vechi la haină nouă, ci totul nou va fi, căci aşa este scris. O, nu putem pune vinul cel nou în butoaie vechi şi nespălate şi nereparate şi neînnoite, ci punem în vase noi vinul cel nou, căci aşa este scris, şi va ieşi un foc din mijlocul slujitorilor de altare şi-i va mistui pe ei focul acesta, iar cine din ei vor scăpa prin foc, aceia se vor curăţi, se vor înnoi şi vor înnoi pe mulţi, dar mai este un picuţ de răbdat şi de aşteptat până se va umple între ei cupa fărădelegii şi va da pe deasupra şi se va vedea aluatul ei şi se vor mira mulţi dintre ei că n-au voit să primească din partea Ta mâna cea întinsă după ei ca să-i ridici pe ei din pieirea lor, din minciuna sub care ei dau să Te ascundă pe Tine ca să se arate ei ai Tăi oamenilor. Pe vremea mea când Ţi-am pregătit calea ca să Te arăţi apoi Dumnezeu slăvit, eram cucernic în cuvânt cu cei cucernici şi-i povăţuiam pe ei spre duhul dreptăţii şi al nădejdii şi al credinţei şi al iubirii de Dumnezeu, dar eram aspru şi drept cu cei făţarnici şi le spuneam celor mincinoşi prin faţa lor cea de deasupra, le spuneam lor că sunt pui de vipere şi şerpi, că nu-l urmau ei pe Avraam, cu care se lăudau, căci dacă l-ar fi urmat Te-ar fi cunoscut ei şi pe Tine atunci, aşa cum Avraam Te-a cunoscut şi Te-a urmat când i-ai grăit lui din cer, căci grăiai cu el aşa cum grăiai cu mine în inima pustiei şi mă învăţai toate, aşa cum ai dat să-i grăieşti şi lui Adam în rai, dar el Te-a înşelat aşa cum Te înşeală toţi slujitorii de biserici, care duc lumea cu vorba, căci nu sunt ei păstori de oi, fiindcă altceva înseamnă şi lucrează lucrarea cea de păstor.
O, ce frumos rai am avut eu în inima pustiei, Doamne! Judecată scrisă pun eu acum în cartea Ta pentru tot omul care nu vrea să creadă că oricine voieşte poate să se hrănească cu tot cuvântul care iese de la Dumnezeu peste el. Duhul Tău m-a învăţat toate, ca pe Adam în rai. Mi-ai îndumnezeit fiinţa aşa cum a fost voia Ta şi mi-am hrănit trupul ca un om, aşa cum a fost voia Ta, o, Doamne, dar ca în rai l-am hrănit, şi nu ca pe pământ, şi am ajuns cu lucrul meu cel pentru Tine până la botezul Tău la Iordan şi până la ucenicii mei şi ai Tăi apoi şi până la Irod apoi, o, Doamne, şi apoi iarăşi la Tine, în cer, slujit mereu de îngeri, căci alţi însoţitori eu nu am avut, fiindcă viaţa mea de om a fost viaţă de înger, şi cu îngerii am petrecut şi ei mi-au fost fraţi.
Le spun oamenilor toţi şi le spun lor că mâncarea pe care şi-o tot împodobesc ei cu de toate, nu-i hrăneşte ea pe ei, ci îi înfometează ca să tot mănânce din ea şi să-şi piardă vremea şi viaţa mâncând.
O, sărăcuţilor de voi, cum să vă ajut să ştiţi ce este viaţa? Vă spun vouă: căutaţi mai întâi împărăţia cerurilor şi apoi pe celelalte, că altfel nu veţi scăpa de truda cea pentru hrană decât după ce treceţi cu trupul. A venit pe pământ vremea să aveţi nevoie de Dumnezeu, nu de mâncare, iar voi nu pricepeţi aceasta. Iată-L pe Domnul, vine cuvânt pe pământ la voi, iar voi nu pricepeţi aceasta, fiindcă păstorii care stau peste voi vă ţin sub băţul lor de peste voi ca să vă ţină sub supunere, că le sunteţi dajnici, dar Domnul are ca toiag de păstor cuvântul Său cel dulce şi vă dă din gura Sa, din Duhul Său vouă ca să înviaţi la glasul Său de păstor şi să prindeţi nădejde. Fiţi înţelepţi, ca să ştiţi să cunoaşteţi pe Domnul, Care vine să-Şi cureţe aria şi să-Şi strângă în poala Sa grâul, iar pleava s-o dea pe foc, o, şi grâul este puţin, dar a pus Domnul la prăsit şi va fi semănătură nouă şi sfântă şi nu va fi Domnul lipsit de rod.
Vă spun vouă, copii fără păstor, căutaţi să luaţi pe Domnul de Păstor, că El vine din cer la voi ca să vă hrănească pe voi, căci hrana pe care voi o faceţi ca s-o mâncaţi vă înfometează mai mult. O, dacă aţi învăţa de la Domnul cum să vă hrăniţi trupurile voastre! O, dacă aţi învăţa de la mine aşa cum eu m-am hrănit, că eu am mâncat hrană curată şi cu viaţă în ea şi-mi ţinea de saţ trupului şi mi-l odihneam de hrană, nu mi-l oboseam dându-i mereu, căci trupul are o lege sfântă prin facerea lui cea de la Dumnezeu, dar omul a călcat peste ea şi a strivit-o, iar mâncarea pe care el o mănâncă îl înfometează şi nu-l hrăneşte pe el. Când să mănânce trupul atâta hrană câtă îi dă omul? Iată, mâncarea îl munceşte pe om, căci omul nu are înţelepciune ca să priceapă cu ea legea vieţii lui cea de la Dumnezeu.
Grăiesc în mijlocul poporului Tău, Doamne, şi spun tuturor că omul este mult prea greşit şi că mereu greşeşte, săracul, şi că are nevoie de multă doctorie pentru vindecare, de multă dojană şi mereu dojană, numai că lui aceasta nu-i place, o, nu-i place şi nu-i prieşte dojana, şi vai celor fără de dojană mereu peste ei, vai celor ce nu caută pe cineva care să le ajusteze mereu viaţa, mereu purtarea, mereu greşeala să le-o pedepsească şi ca să-şi cunoască ei nimicnicia înaintea Ta! Mai înţelept este pruncul mic, care se supune celor ce-i dau lui trup pe pământ, mai înţelept este unul ca acesta decât omul care creşte şi se face lui însuşi potrivnic, căci pruncul mic este înţărcat apoi de cei ce i-au dat lui trup, dar omul care se face mare prin păcat nu se mai lasă înţărcat, nu se mai lasă scăpat de păcat, nu mai are făcător ca să-l înveţe să-şi înţarce trupul şi păcatul, ca să nu mai sugă păcatul din el şi el din păcat, iar împărăţia cerurilor aşteaptă lângă om să-l cuprindă în ea, să-l nască pe om din cer, nou-născut să-l facă pe om, căci omul este muncit de păcat şi-i trebuie naştere din nou. Ce pedeapsă îi mai trebuie omului? Nu-l pedepseşte pe el îndeajuns păcatul? Caută, omule, să scapi de sub păcat, caută cât el mai poate peste tine, luptă-te să-l biruieşti, omule, şi dăruieşte-te Domnului spre învierea ta! Amin.
O, Doamne, scapă-l pe om de păcat! Ia moartea aceasta de pe pământ şi din om, din mintea şi din inima omului şi din toate dorurile lui! Rupe din Tine şi dă oamenilor, ca să fie ei din Tine apoi şi ca Tine să fie oamenii, că iată cât îl biciuie pe om păcatul! Facă-se voia Ta peste oameni, precum în cer aşa şi pe pământ, căci eu Te rog aceasta, şi are chipul cel mai curat rugăciunea mea înaintea Ta! Amin.
— Eu, Domnul şi Învăţătorul tău Cel de sus, ascult glasul tău cel curat, Botezătorule al Meu, căci ai descoperit atunci oamenilor că apa spală de păcat trupul omului, iar Duhul Meu şi sângele Meu spală de păcat sufletul lui, aşa cum focul curăţeşte şi arde orice stricăciune sau uscăciune de pe pământ.
Eu, Domnul, am grăit în ziua aceasta în mijlocul tău cu Ioan Botezătorul Meu, o, poporul Meu. Să iei, tată, această grăire şi s-o împarţi la toţi care se hrănesc din cer cu tot cuvântul care iese din gura Mea în mijlocul tău spre hrana sufletelor lor şi spre curăţirea trupurilor lor. O, măi poporul Meu, omului îi trebuie multă dojană, tată, multă învăţătură şi multă dojană, căci el greşeşte mereu, numai că această binefacere nu-i place lui şi nu-i prieşte inimii lui, şi vai celor fără de dojană mereu peste ei şi care nu caută pe cineva care să-i cureţe mereu de greşeala lor şi să le-o pedepsească! O, să nu fugi de certare, fiule, că e mai uşor aşa, tată, e mai bine aşa pentru tine decât atunci când va fi durerea cea mare peste mulţi.
Pace ţie, poporul Meu, şi să iubeşti dreptatea, că a Mea este dreptatea, căci omul n-o are pe ea nici când i se pare că are dreptate împotriva altui om vinovat!
Pace ţie, Ierusalime, şi să te îndeletniceşti cu slava acestui nume mare şi cu lucrarea ei, că mare nume ţi-am dat să porţi!
O, pace ţie, măi poporul Meu, de la Duhul Meu şi de la Ioan Botezătorul, ucenicul Meu cel mai sfânt, cel mai viu, cel mai ceresc între cer şi pământ, şi de la care tu trebuie să înveţi viaţa Mea în tine, viaţa ta în Mine, viaţa, poporul Meu, căci aşa cum cu el am grăit în pustie şi l-am pregătit şi l-am învăţat pas cu pas înţelepciunea şi grăirea şi tainele toate, aşa grăiesc Eu, Domnul, azi cu tine şi-ţi dau să ştii şi să poţi ca Dumnezeu şi tot mai mult să poţi; să poţi să fii bucuria Mea şi mângâierea Mea şi nădejdea Mea cea pentru Tatăl, căci Tatăl lucrează cu tine prin Mine, iar tu să fii asemenea Mie între Mine şi om, ca să aducem Tatălui rod mult, rod viu, rod nou, căci toate, toate, se vor face noi, o, poporul Meu, o, Ierusalime nou, locaşul Meu cel sfânt de azi, spre care îngerii şi sfinţii vin când Eu la tine vin. Amin, amin, amin.
11-09-2011
