Eu, Domnul, vin din cer, vin la tine cuvânt, poporul Meu, şi nu Mă satur să vin şi să tot vin la tine, căci te-am luat dintre oameni şi te-am alipit Mie ca să te am popor al Meu în zilele acestea de venire a Mea acum, la sfârşit de timp, iarăşi de la Tatăl la om venind, căci scris este cuvântul proorocesc: «Dumnezeu strălucit va veni şi nu va tăcea; chema-va cerul de sus şi pământul ca să judece pe poporul Său şi să-Şi adune pe cei credincioşi Lui». Amin.
O, nu Mă satur să-ţi grăiesc, poporul Meu. Am făcut cu tine legământ să-Mi fii jertfă plăcută Mie, tată. Chem cerul de sus şi pământul şi judec dumnezeieşte în mijlocul tău tot ce este pe pământ şi-ţi spun ţie: ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi grăi ţie, Israele, şi voi mărturisi ţie: Dumnezeul tău sunt Eu. Amin.
Vin iar cu duh de înviere, vin iar cu martorii învierii Mele, vin la tine şi mărturisesc ţie: Dumnezeul tău sunt Eu, poporul Meu. După opt zile de la duminica învierii Mele am intrat la ucenicii Mei cei încuiaţi de teama iudeilor cei răzvrătiţi pe ei pentru învierea Mea dintre cei morţi, şi care au fost învinuiţi de iudei că M-au furat ei din mormânt. Eu însă am stat în mijlocul lor şi le-am spus şi iar le-am spus: «Pace vouă, ucenici!», le-am spus aşa că erau zdruncinaţi şi am dat să-i liniştesc şi să-i încurajez, şi le-am zis lor: «Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi», şi am suflat apoi şi le-am zis: «Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate, cărora le veţi ţine vor fi ţinute». Aşa am lucrat Eu dacă Tatăl M-a trimis, şi aşa trebuia să facă şi ei prin trimiterea Mea de peste ei, iar ei aşa au lucrat, precum Eu le-am spus lor.
În această duminică, a doua după duminica învierii Mele, stau în mijlocul tău, stau iar cu ucenicii Mei la masă, poporul Meu. Aşteaptă creştinii cei credincioşi cuvântului Meu izvorât din gura Mea în mijlocul tău, aşteaptă, fiule, glasul Meu şi se uită să vină spre ei cuvântul Meu din sărbători, căci în sărbători cobor la tine cuvânt şi nu Mă satur să-ţi grăiesc şi să-ţi tot grăiesc, că acest dor îl am: să grăiesc cu omul pe pământ şi să Mă mărturisesc lui Dumnezeu adevărat şi să-i spun celui credincios: «Dumnezeul tău sunt Eu», şi să-Mi spună şi el Mie apoi aşa cum Mi-a zis ucenicul Toma, care M-a vestit Dumnezeu al său după opt zile de la învierea Mea şi a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!». O, ce frumos! Eu să-i spun omului mărturisindu-Mă lui: «Dumnezeul tău sunt Eu», iar el să Mă mărturisească şi să-Mi spună: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!». Fapte mari, venite cu Mine din cer de la Tatăl ca să le săvârşesc pe pământ în mijlocul oamenilor, aşa am lucrat când am venit din cer pe pământ şi M-am făcut om, născut din Fecioară mamă, şi am crescut apoi până la vârsta de treizeci de ani a omului şi M-am vestit apoi prin semne mari Dumnezeu din Dumnezeu în mijlocul lui Israel, şi M-a răstignit apoi pe cruce poporul Israel, dar Eu, Dumnezeu adevărat cum eram, venit din cer, M-am ridicat viu dintre cei morţi în dimineaţa celei de a treia zi de după ziua răstignirii Mele şi am stat în mijlocul ucenicilor Mei şi M-am mărturisit lor că am înviat, şi mai ales că Eu sunt le-am arătat, căci am luat degetul lui Toma, stând el între ucenicii Mei după opt zile de la învierea Mea, şi am spus: «Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune pe coasta Mea şi nu fi necredincios, ci fii credincios», şi M-a mărturisit el atunci şi a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!», şi iar i-am zis lui: «Fiindcă M-ai văzut, Tomo, ai crezut. Fericiţi, o, fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!».
Eu când am intrat după învierea Mea în mijlocul ucenicilor Mei şi le-am zis lor: «Pace vouă!», le-am arătat lor mâinile şi coasta, iar ei, văzând că Eu sunt, s-au bucurat, şi iarăşi le-am zis lor: «Pace vouă!», şi i-am trimis pe ei precum M-a trimis pe Mine Tatăl, i-am trimis peste pământ la oameni pentru mărturia Mea. O, tot aşa este şi cu lucrarea cuvântului Meu cel de azi, pe care Tatăl M-a trimis s-o săvârşesc. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi, copii lucrători cu Mine în zilele acestea. Eu Mă las cuvânt peste voi, iar voi îl trimiteţi peste pământ la oameni, fiilor. Am trimis vouă lumina Mea şi adevărul Meu în calea voastră şi v-au povăţuit acestea şi v-au călăuzit ca să vă îndrepteze către muntele Meu cel sfânt şi către locaşurile lui ca să ajungeţi la jertfelnicul lui Dumnzeu, la Dumnezeul bucuriei şi al veseliei voastre ca să-L preamăriţi pe El Dumnezeu al vostru şi să nădăjduiţi în El şi să-L lăudaţi izvor al mântuirii voastre şi Dumnezeul vostru, fiilor credincioşi, căci aşa este profeţit prin Scripturi, căci David cânta vremea aceasta a Mea cu voi şi spunea: «Mare este Domnul şi lăudat este El în cetatea Sa, în sfânt muntele Său, frumos întru înălţimea Lui spre desfătarea întregului pământ, munte de Sion, cetatea Marelui Împărat, cunoscut în locaşurile Sale când o apără pe ea».
Petrecerea Mea cu voi este bucuria Mea şi a cerului, fiilor. Chem cerul de sus şi pământul la praznicul Meu cu tine, poporul Meu, căci praznic de nuntă cerească este cuvântul Meu cu tine pe masa ta, căci scris este: «Domnul dintre dumnezei grăieşte şi la Sine cheamă pe locuitorii pământului, de la răsăritul soarelui şi până la apusul lui, desăvârşită frumuseţe, Dumnezeu prealuminat din Sion. Dumnezeu vine şi nu tace; de sus cheamă cerurile şi pământul ca să judece pe poporul Său şi să adune pe credincioşii Lui ca să încheie cu ei legământul Său cel sfânt, iar cerurile vestesc dreptatea Lui». Amin.
O, fiule învăţat de Dumnezeu atât de minunat, atât de mult, să nu-ţi legi sufletul tău de cineva de pe pământ, nici de mamă, nici de tată, nici de oricare alt om, fiule, căci tu ai cu Mine legământ încheiat, nu cu omul, tată, iar sufletul tău este de la Dumnezeu şi trebuie să-L alegi pe El cu sufletul tău când viaţa te încearcă să alegi. Tu, care ai aflat calea Mea de la cer la pământ prin acest izvor de cuvânt, care naşte fii pentru cer, tu când greşeşti faţă de iubirea Mea, scoală-te din somnul acesta şi strigă cu durere şi strigă cu iubire, cu arsură de iubire strigă şi spune-Mi atunci: „Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie, Domnul meu!“, iar la strigarea ta îţi vindec sufletul tău, îţi vindec răceala şi te fac sănătos, numai să cauţi să nu Mă părăseşti pentru nimeni pe pământ, să nu te desparţi de Mine pentru nimeni, tată, pe pământ, nici pentru mamă, nici pentru tată, nici pentru fraţi, nici pentru oricare om te-ar lua de lângă Mine ca să te smulgă de sub cortul Meu cel sfânt, de sub ocrotirea Mea cea pentru fiii cei credincioşi. O, să nu zici nici cu gândul, nici cu cuvântul grai de despărţire a ta de Mine şi de lucrarea Mea, căci Eu am trimis lumina Mea şi adevărul Meu ca să te călăuzească la muntele Meu cel sfânt şi către locaşurile lui, ca să iei din jertfelnicul lui Dumnezeu şi să-L bucuri pe El şi să-L ai nădejde a ta şi izvor al mântuirii tale, fiule chemat. O, ai grijă, tată, sufletul tău e de la Mine, nu de la părinţi, şi Mie să Mi-l păstrezi şi Mie să Mi-l dai şi Mie să te alegi când viaţa te încearcă să te smulgă din casa Mea, din locaşurile poporului Meu, în care Eu te-am pecetluit să fii. Cu mare grijă de tine, cu mare durere pentru tine te învăţ Eu aceasta. Dacă cineva ar da să te smulgă din trupul bisericii Mele, al poporului Meu şi să te tragă afară, tu să nu faci, tată, aşa, să nu-l urmezi pe cel ce pierde temerea de Dumnezeu ca să se tragă în lături şi să te smulgă şi pe tine spre rătăcirea lui. O, fiţi statornici, fii şi fiice, fii miluiţi de Dumnezeu, căci mama şi tata şi fiii şi soţii voştri sunt cei ce rămân ai Mei şi ai locaşurilor Mele. O, scoală-te, fiule, şi spune suspinând la vreme de încercare: „Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu că am greşit Ţie, Domnul meu!“.
Îmi înconjor rodul în taina cuvântului Meu cel mult învăţător peste cei cu care am făcut legământ sfânt de iubire, căci vremea cea cu întuneric în ea sapă în mulţi pe pământ pentru nepăsare de suflet şi încearcă din părţi fii crescuţi de Duhul Sfânt, pe care Eu, Domnul, i-am luat la sânul Meu ca să-i am ai Mei.
O, voi, cei nepăsători de suflet şi de Dumnezeu, dacă daţi să fiţi aşa, faceţi ce voiţi, dar nu smulgeţi şi pe alţii din sânul Sionului Meu cel sfânt! Dacă nu puteţi să vă căiţi pentru vindecarea sufletului vostru, care caută spre afară, unde sunt câinii, nu vă atingeţi şi de alte suflete, căci sufletul este de la Dumnezeu în om. Unii prin alţii să se întărească în statornicie fiii şi fiicele poporului Meu, iar mintea uşuratică şi ispititoare să tacă, să tacă şi să se umilească mult, căci Eu sunt ocrotitorul celor ce Mă iubesc şi îi ocrotesc pe ei înăuntru de tot ce vine din afară ca să-i încerce pe ei.
O, fiilor, fiilor, fiţi mari cu înţelepciunea, căci Eu am spus: «Duşmanii omului vor fi casnicii săi: mama şi tata, copiii şi rudele, soţii şi soţiile, prietenii şi lumea, dar casnicii sunt cei mai tari duşmani». Fiţi ucenici şi învăţaţi bine taina vieţii uceniceşti lângă Mine, Domnul şi Învăţătorul vostru. Nu pot să nu vă învăţ şi să nu vă îndemn mereu, mereu, că iată, cei care caută spre ei mamă şi tată, fraţi şi surori, aceia îşi pierd credincioşia şi greşesc şi se îmbolnăvesc de dor de ducă şi se duc apoi greşind aşa, călcând legea şi taina puterii uceniciei întru Hristos. O, rupe-te pentru calea ta cu Mine, rupe-te şi de mamă şi de tată şi de fraţi şi de soţi, că aceia dau să te scoată de la Mine, fiule care umbli pe afară. Nu vreau, tată, să ajungi plângând pe-afară. Fii cuminte, o, fii cuminte, căci casa ta e Domnul, e împărăţia cerurilor casa ta şi neamul tău.
Vindecaţi-vă de făţărnicie, fiilor! Acolo unde ea este, unealta diavolului este ea, iar creştinii nu au a o folosi pe ea nici cu gândul, nici cu cuvântul, căci fapta ei este apoi neiertătoare, tată.
Stau de veghe pentru voi, stau de veghe la porţi şi stau de jur împrejur cu sfinţii şi cu îngerii de veghe peste tot pe unde am popor sfinţit şi ocrotit şi hrănit din gura Mea, din mâna Mea, din Duhul Meu. Toţi cei care veniţi şi voiţi să vă faceţi fii ai lui Dumnezeu prin acest măreţ cuvânt, ieşit din gura Mea ca să-l călăuzească pe om spre patria vieţii, sârguiţi-vă şi învăţaţi lucrarea şi taina uceniciei întru Hristos, căci pentru calea voastră cu Mine sunt curse, sunt casnicii, care dau să vă ademenească dacă le daţi drumul la uşă spre sufletul vostru, şi pierdeţi puterea cea pentru Mine cu voi, fiilor. Mereu, mereu trebuie să-Mi veghez poporul, căci diavolul e supărat pe Mine şi pe poporul Meu şi caută cu târcoale să-Mi calce peste semănătura Mea prin cei ce nu veghează la mijloc ca sfinţii şi cu sfinţii şi cu îngerii Mei pentru veghea lor, pentru paza lor de vrăjmaşii sufletului lor.
Şi acum Îmi mângâi ucenicii cei din cer, căci scris este: «Chema-va Domnul cerul de sus şi pământul ca să judece pe poporul Său şi să-i adune sub ocrotirea Sa pe cei credincioşi Lui». Amin.
— O, Domnul meu şi Dumnezeul meu, eu dintre ucenicii Tăi în cer mă dau în ziua aceasta poporului Tău pildă de iubire, dar şi de credinţă, Doamne. Ucenicii ceilalţi Te văzuseră înviat şi ai arătat lor mâinile şi coasta străpunse de cuie şi de răni. Eu însă n-am putut să nu Te doresc să Te văd după învierea Ta. Dorul meu Te-a adus iarăşi faţă în faţă cu ucenicii Tăi după opt zile de la înviere, când am sosit şi eu între ei, auzind pe cale vestea învierii Tale. Tu, în taină stând între noi, m-ai auzit când am zis lor: «Nu voi crede până nu voi vedea şi eu!», şi Te-ai lăsat apoi văzut în mijlocul nostru şi mi-ai spus: «Adu degetul tău şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi pune-o în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios, şi iată, pentru că m-ai văzut ai crezut, dar fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut». Eu Te-am îmbrăţişat atunci în cuvântul mărturisirii mele şi am zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!», beat de iubire şi de bucurie am zis aceasta. Mă mărturisesc poporului cuvântului Tău de azi cu numele Tău peste creştetul meu. Domnul meu şi Dumnezeul meu Te-am numit atunci mie, Dumnezeule înviat.
Domnul Iisus Hristos, Cel înviat dintre cei morţi a treia zi după răstignire, El este Domnul meu şi Dumnezeul meu. Am fost fericit că L-am văzut, dar voi sunteţi mai fericiţi, mai credincioşi, mai mari, pentru că Domnul S-a întors în Tatăl şi mai fericiţi şi mai mari sunt cei ce cred în El fără să-L fi văzut aşa cum eu L-am văzut şi L-am pipăit pe rane după învierea Lui. Mi-a dat Domnul fericire mare, căci mărturisirea mea a rămas lucrătoare de credinţă peste cei ce au numele lor scrise în cartea vieţii ca să se facă ei prin credinţa în Hristos fii ai lui Dumnezeu, ai naşterii de sus prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a înviat dintre cei morţi după ce Şi-a pus viaţa Sa pentru noi ca iarăşi să Şi-o ia şi să ne-o dea nouă spre viaţă.
O, fii şi fiice, fii ai poporului sfinţit prin cuvântul lui Dumnezeu de peste voi, nu părăsiţi luntriţa în care sunteţi cu Domnul pe calea vieţii, pe apele iubirii cereşti umblând cu Domnul! Lumea n-are nici o putere asupra voastră dacă voi sunteţi morţi faţă de ea, dacă voi nu veţi păstra în voi rămăşiţe din ea după ce vă daţi Domnului pentru înviere. Fiţi ochi şi urechi pentru cuvântul care vă învaţă din Dumnezeu, căci şi Domnul tot aşa este pentru voi, ochi şi urechi peste tot pentru voi ca să vă ocrotească de lume şi mai cu seamă de voi înşivă când duhul lumii ar da să se înfrupte din voi şi să vă aducă rane care să vă vatăme statornicia şi credincioşia pentru tot ce a făcut şi face Domnul pentru voi, pentru slava Lui cu voi pe pământ. Iubirea mea pentru El a fost mare pe pământ şi L-am urmat cu totul când El mi-a cerut aceasta, şi mari şi multe taine mi-a împărtăşit El, căci eram om cu adânc de înţelepciune în mine şi-mi inunda Domnul inima de durerea cea din El pentru om şi de lucrarea Lui cea mare şi tainic de mare pentru mântuirea omului, iar eu adânc gândeam şi adânc înţelegeam şi adânc rămâneam în El şi în tainele Lui, grele de purtat de om. O, fiţi şi voi pe potriva înţelepciunii revărsate din El peste voi în zilele acestea, căci S-a plecat Domnul celor înalţi de pe pământ prin înălţimea lor şi se vor pleca aceştia sub strălucirea Lui, căci «Domnul strălucit va veni şi nu va tăcea şi foc înaintea Lui va arde şi vifor mare împrejurul Lui», precum este scris.
O, fiţi ascultători, căci ascultarea înseamnă credinţă, fiilor. Fiţi mărturisitori, căci credinţă înseamnă aceasta. Fiţi credincioşi şi împărţiţi duh de credinţă în multe inimi, căci Domnul vă face vad paşilor voştri cu El şi pentru El, pentru mărturia Lui, iar în istoria Lui cu voi v-a spus că vine vremea să fiţi căutaţi.
O, vino, Doamne, şi nu tăcea cu venirea Ta şi adu vremea aceea ca să Te caute omul căutându-i pe-ai Tăi, cu care Tu Te mărturiseşti azi! Iar noi, ucenicii Tăi, cu dor, din cer de lângă Tine aşteptăm ziua noastră, a ucenicilor şi a uceniţelor învierii Tale, ca să Te slăveşti cu noi peste cei pe care Tu îi vei strânge la izvor ca să le dai, ca să Te dai lor cu slava cuvântului Tău, izvor de mântuire pentru cei ce se mântuiesc, o, Doamne. Amin.
— Vin şi iar vin, o, vin în mare strălucire cerească, acoperită ea de aripile heruvimilor şi ale serafimilor. Vin şi nu tac, căci scris este: «Domnul strălucit vine şi nu tace!». O, cum să nu vin când sunt iubit şi aşteptat cu mângâierea Mea pentru cei ce Mă iubesc aşteptându-Mă să vin şi să le grăiesc lor cuvântul vieţii şi al mângâierii cea de sus!
Pregăteşte-Mi, dar, calea şi masa cea de praznic, poporul Meu de la izvor! Îţi dau, tată, putere pentru ca să osteneşti Mie, iar tu să zici ca ucenicul Toma şi să te bucuri de Mine cu tine şi să-Mi spui şi în vreme de odihnă a ta şi în vreme de osteneală pentru numele Meu, să-Mi spui cu credinţă: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“, aşa să-Mi spui şi aşa să poţi pentru Mine, prin Mine să poţi, cu Mine să poţi, şi aşa să Mă mărturiseşti, o, poporul Meu, şi aceasta te va mărturisi pe tine fiul Meu, poporul Meu cel de azi, însoţitorul Meu pe calea venirii Mele azi pe pământ după om, aşa cum acum două mii de ani am călătorit pe pământ cu ucenicii Mei cei de-atunci, când am venit de la Tatăl după om şi pentru om, o, poporul Meu cel de azi. Amin, amin, amin.
01-05-2011
