O, să mănânci cu dulce dor cuvântul Meu, hrana Mea cea pentru tine, poporul Meu, căci el înseamnă viaţă, tată, viaţă din cer în om. Dacă tu nu mănânci cu dor cuvântul Meu, el nu te creşte, ci te scade, tată. Cine-l mănâncă dorindu-l cu dor, de acela se prinde creşterea şi viaţa acestui cuvânt, iar cine-l lasă pe masă, acela se face vinovat, acela scade, iar vina, aceasta înseamnă. O, nu te supăra pe Mine dacă-ţi spun aceasta, ci pe tine să te superi dacă nu te creşte cuvântul Meu, dacă nu creşte el mare în tine, mare cât este el, căci vai celui ce face mic în el şi peste el cuvântul Meu şi împlinirea lui! Uită-te la cei cu acest vai peste ei, şi-Mi vei da dreptate, tată, şi vei vedea cu amândoi ochii tăi că Eu, Domnul, sunt spre căderea şi spre ridicarea multora şi ca semn de tăgadă sunt, aşa cum a fost proorocia rostită peste Mine de bătrânul Simeon, care M-a luat în braţe, binecuvântând pe Dumnezeu şi căruia Duhul Sfânt i-a vestit că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului. Era drept şi temător de Dumnezeu acest bătrân, şi Duhul Sfânt era asupra lui şi aştepta cu suflet mare mângâierea de a Mă vedea, după făgăduinţa Duhului Sfânt făcută peste el, şi care l-a mânat la templu în ziua când Eu am fost adus prunc, după cum era legea pentru cel întâi născut de parte bărbătească şi care trebuia să fie închinat Domnului.
O, poporul Meu, să fii plin de iubire pentru Mine şi pentru cuvântul Meu de peste tine, căci Eu sunt acest cuvânt. Eu sunt Cel ce sunt, şi Eu sunt acest cuvânt, şi este el aşezat în vremea aceasta pe pământ spre căderea şi spre ridicarea multora şi ca semn care stârneşte împotriviri, şi se împlineşte această proorocie aşa cum Duhul Sfânt a rostit-o atunci. Cei care M-au cunoscut în acest cuvânt şi au stârnit apoi împotriviri, aceia nu s-au ridicat prin cuvântul Meu, de vreme ce au căzut apoi, şi a rămas cuvântul Meu peste ei ca semn care a stârnit împotriviri, iar Eu, Domnul, grăiesc cu tine în ziua aceasta cuvânt de trezire, fiule poporul Meu. Nu-ţi grăiesc mult, dar grăiesc cu folos, tată, şi-ţi spun: teme-te de Dumnezeu şi fii drept faţă de cuvântul Duhului Sfânt, aşa cum a fost bătrânul Simeon, care atât de mult, atât de lung timp a aşteptat mângâierea nădăjduită de el, să-L ia pe Fiul lui Dumnezeu în braţe şi să-L numească mântuire în faţa tuturor popoarelor şi lumină spre descoperirea lor şi slavă pentru poporul credincios, şi apoi a spus acest prooroc: «Acesta este pus spre ridicarea şi spre căderea multora din Israel şi ca semn care va stârni împotriviri, şi gândurile din multe inimi se vor descoperi».
O, teme-te de Dumnezeu, poporul Meu, şi fii drept faţă de cuvântul Meu, tată. Teme-te de Dumnezeu pentru fiecare clipă a vieţii tale, ca să fii plin de Duhul Sfânt, de mântuire să fii plin, căci cine se teme de Dumnezeu veghează ca să nu cadă, ca să nu-l prindă duhul deşertăciunii, duhul păcatului, duhul care-l scoate pe om din Dumnezeu şi pe Dumnezeu din om, duhul care doarme faţă de duhul vieţii. O, aveţi grijă mare cum vă hrăniţi cu mierea cuvântului Meu, aveţi grijă să vă hrăniţi cu el, tată, căci şi aceasta trebuie să fie o mare grijă, că trebuie şi Eu să Mă hrănesc odată cu voi după ce fac hrana ce o pun pe masă înaintea voastră, şi trebuie să mâncăm împreună şi să ne bucurăm împreună, căci dacă singuri mâncaţi, vă învăţaţi doar să mâncaţi, dar nu să vă şi bucuraţi, nu să şi creşteţi. Această învăţătură a Mea peste voi în ziua aceasta, s-o ia bine în urechi şi apoi în inimă cei ce li se împarte din ea, cei care cer să li se împartă hrană de pe masa Mea cu voi şi cărora Eu le spun aşa:
O, mâncaţi cu folos, voi, cei care cereţi ca să aveţi, voi, cei care bateţi ca să vi se deschidă şi să vi se dea de la Dumnezeu! Mâncaţi, tată, şi să nu lăsaţi să curgă pe jos din hrană, că este binecuvântată ca să fie mâncată, nu ca să cadă pe jos, nu ca să nu împliniţi în voi şi peste voi fructul şi dulceaţa cuvântului Meu, care este viaţă şi lumină şi mântuire oamenilor, şi nu vă miraţi când vedeţi că se face cuvântul Meu ca semn care stârneşte împotriviri şi care descoperă aşa gândurile din multe inimi, descoperind pe cei necredincioşi, pe cei cârtitori, pe cei ce nu se ridică din căderea lor din Dumnezeu, după ce Adam a păţit această cădere din pricina cârtirii, din pricina nemulţumirii, şi apoi din pricina păcatului nepăsării de Dumnezeu, păcat care a stârnit în el duhul semeţiei, şi a pierdut Adam apoi duhul temerii de Dumnezeu, duh care l-a urmărit din spate, şi pe care l-a aflat iarăşi numai după ce el a greşit prin neascultare, şi apoi s-a temut Adam de Dumnezeu, de Care nu s-a putut ascunde când s-a temut după ce a greşit şi a dat să fugă de la faţa Domnului.
O, poporul Meu, să ştie, tată, cei ce iau de la tine cuvântul Meu spre creşterea lor, să ştie ei cum să se poarte faţă de acest cuvânt, căci dacă ei nu-l împlinesc pe el, nu cresc prin el, nu rodesc în Mine aceştia rodul lor ca să aibă la Mine, şi pe veci să aibă. O, ai grijă, fiule, cum mănânci şi cum împarţi cuvântul Meu când mănânci. Ai grijă, tată, unde intră el când îl mănânci, şi veghează ca să-l mănânci şi ca să rămână el înăuntrul tău, căci pântecele cel pentru el este fiinţa ta cea dinăuntru, este inima şi cugetul şi sufletul tău, şi toate acestea au casă în trupul tău, care trebuie să se supună. O, poartă-te cu sfială la masă când Eu, Domnul, pun pe masă cuvânt, şi să se cunoască această frumuseţe a firii duhului tău când stau Eu cu tine la masă cuvânt, şi apoi ziua toată şi noaptea toată să stai în primenire de viaţă, că asta lucrează cuvântul Meu peste om. Am înaintea ta aşezaţi pe cei ce-ţi călăuzesc îndeaproape paşii, pe cei ce Mă aduc pe masă înaintea ta cuvânt. Ai grijă să nu întristezi duhul lor. Când ei rostesc peste tine cuvânt pentru vegherea vieţii tale şi pentru Mine în tine, tu ascultă, fiule, că dacă nu asculţi scazi cu ascultarea şi-ţi pierzi temerea de Dumnezeu, pic cu pic o pierzi, şi nu mai simţi c-o pierzi, că-ţi pierzi sfiala şi te înveţi cu boala neascultării de Dumnezeu şi nu mai simţi că eşti bolnăvior, şi zici că eşti sănătos şi zici că poţi şi că faci şi că eşti. O, ai grijă, fiule, de cuvântul rostit peste tine de la locul lui, aşa cum Eu am aşezat în mijlocul tău aşezare bună, căci este spre căderea sau spre ridicarea ta cuvântul Meu, aşa cum tu vrei să-l lucrezi. O, să nu stârnească el împotriviri înăuntrul tău, între frate şi frate, între tine şi Mine, ci să zidească el duhul frăţiei, duhul dragostei de Dumnezeu, duhul care-L creşte pe Dumnezeu între cei ce se fac fraţii Mei, şi unul cu altul fraţi pentru Mine, pentru dragostea lor de Dumnezeu, că de mult ajutor am nevoie de la tine când Eu Îmi port cu greu crucea venirii Mele între cer şi pământ, între Tatăl şi om.
Nu stau mult cu tine în cuvânt în ziua aceasta, dar îţi dau îndemn sfânt. Cu multă pace între Mine şi tine, între frate şi frate, cu multă pace şi linişte să fii şi să stai la masa cuvântului Meu când Eu vin să stau cu tine la masă şi să aşez pe ea ca să ai. O, ai grijă, scumpa Mea biserică, învaţă din Scripturi, tată, învaţă bine lucrarea bisericii, şi altfel să n-o lucrezi pe ea, că este bine aşezată de Mine şi de sfinţi lucrarea care trebuie să se vadă lucrând în biserica Mea. Vreau, tată, să Mă bucur Eu mai întâi de lucrarea cea din mijlocul tău, scumpa Mea biserică, şi numai apoi să te bucuri tu, şi să nu te bucuri singură şi să nu-ţi iei singură bucuria, ci Eu să ţi-o dau, după ce o iau de la tine când ea Îmi place în mijlocul tău cum este. Lucrarea harului are multă iubire şi multă smerenie în lucrarea ei, şi se vede cât are, se vede prin rodul care este şi care rămâne, tată. O, Eu, Domnul, ştiu credinţa ta, căci prin credinţă stai tu cu Mine, dar şi dragostea ei să se vadă, şi să mărturisească ea credinţa ta, o, biserica Mea cea de azi, în care Eu stau cuvânt la masă cu tine, tată. Eu sunt în mijlocul tău trup şi cuvânt, sunt în chip desăvârşit pe masa ta. Nu tot aşa sunt cu cei ce-şi zic în lume biserică a Mea. Aceia nu Mă iubesc, aceia fac altceva, îşi fac slavă lor ca să aibă slavă, iar cine n-are pe Domnul se cunoaşte că nu-L are, se cunoaşte după faptă, după viaţă, tată.
O, pace ţie, biserica Mea, pace ţie, Ierusalime nou! Umileşte-te, tată, şi cu mare umilinţă să stai sub acest nume măreţ! Hrana Mea de pe masa ta este spre ridicarea şi spre căderea multora şi este ca semn care stârneşte împotriviri, iar cine ştie să privească şi să vadă vede aceasta, căci se vede bine ce lucrează cuvântul Meu, care pătrunde cât omul nu cunoaşte pătrunzătoarea lui lucrare, tainica lui putere şi lucrare, şi pentru care mintea omului este mică la pricepere.
O, vreau să Mă bucur de lucrarea Mea din mijlocul tău, de pe masa Mea cu tine, poporul Meu. Harul este lucrarea ascultării şi rodul acestei lucrări, iar între apă şi vin este deosebire, tată. Harul este cel ce lucrează ascultând de lucrarea lui, de lucrarea bisericii. Vreau să Mă bucur în mijlocul tău, o biserica Mea. Ai nume mare, nume măreţ, tată. Făptura ta aşa să arate, ca şi numele măreţ pe care ţi l-a dat harul Meu, căci tu eşti mică, eşti popor plăpând, dar îţi este de ajuns harul Meu. O, ce frumos îţi grăiesc, ce frumos, cu cât har!
Har, har peste tine, poporul Meu, şi cu el să Mă bucuri, şi din el să iau Eu şi să dau la sfinţi şi la îngeri, ca să-i mângâi Eu pe ei de la tine şi ca să vină apoi peste tine lucrarea aceasta, iubirea aceasta, lucrarea mângâierii şi harul ei şi rodul ei cu tine, poporul Meu!
Laudă-L pe Domnul, Sioane mic, şi spune tu spre mărturia Lui: Aceasta am dorit de la Domnul şi aceasta voi căuta, să locuiesc în casa Domnului, în biserica Lui, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui, căci El m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui. Amin.
O, pace ţie, biserica Mea cea de nou Ierusalim pe pământ coborât de la Dumnezeu! Amin, amin, amin.
15-02-2011
