Mă vestesc la porţi că intru cuvânt în carte cu mama Mea Fecioara, că e sărbătoare între sfinţi pentru ea în cer şi pe pământ. Cartea Mea cea din zilele acestea primeşte în ea cuvântul Meu cel de azi şi stă deschisă pentru venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om, iarăşi, ca să judec în ea viii şi morţii şi să aduc în ea vestea, mereu vestea începutului celui nou şi fără de sfârşit, aşa cum Scripturile M-au vestit că voi lucra pe pământ în zilele cele de apoi. Amin.
Sunt Domnul Iisus Hristos, şi mărturisesc că Eu sunt, şi, iarăşi, Mă mărturisesc cei ce-Mi sunt martori, aşa cum M-au mărturisit la schimbarea la faţă cei ce au făcut dovada strălucirii feţei Mele pe muntele Tabor, între Moise şi Ilie stând Eu şi grăind cu ei pe munte în ziua aceea, şi a fost adevărată mărturia a doi sau trei martori, şi a fost de ajuns să rămână scrisă ea şi apoi crezută de cei credincioşi, de cei ce iubesc pe Dumnezeu pe pământ. Aşa este şi cartea Mea de azi. Ea este dovedită adevărată prin mărturia martorilor Mei, prin multele mărturii vreme de mai bine de cincizeci de ani şi până azi, când Mă deşert cu multul Meu cuvânt în carte, mărturisit fiind Eu de cei ce Mă primesc când vin ca să cuvintez.
Eu sunt Dumnezeul celor credincioşi, aşa cum am fost în toate vremile până azi, şi nu sunt Dumnezeul celor mulţi, căci Eu Mă numesc Dumnezeul celor aleşi. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, şi în toate vremurile am preţuit mai mult un om credincios decât un popor întreg, şi am lucrat minuni pentru mulţi prin cel unul credincios, căci pe Israel l-am lăsat să trăiască pentru rugăciunile lui Moise cel drept, iar pe poporul cel mult al împărăţiei lui Ahab nu l-am ascultat, dar l-am ascultat pe Ilie proorocul Meu în dreptul acelui popor, şi aşa Mă mărturisesc Eu, Domnul, prin martorii Mei cei credincioşi.
Am ales pe Avraam şi i-am zis lui: «Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta, şi voi face din tine un popor mare şi te voi binecuvânta şi voi mări numele tău, încât vei fi pentru alţii binecuvântare, şi voi binecuvânta pe cei ce te binecuvintează, iar pe cei ce te blesteamă îi voi blestema, şi se vor binecuvânta în tine toate neamurile pământului», şi am tot grăit lui Avraam apoi, căci el Mă asculta. Şi am grăit cu Isaac şi i-am zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău. Nu te teme, Eu sunt cu tine şi te voi binecuvânta şi voi înmulţi seminţia ta, pentru Avraam, robul Meu», iar cei ce îl urau pe Isaac au venit apoi să-i spună: «Noi am văzut prea bine că Domnul este cu tine». O, şi M-am arătat lui Iacov şi l-am binecuvântat şi a mărturisit el apoi: «Am văzut pe Domnul faţă către faţă şi am scăpat cu viaţă».
Grăiesc aşa ca să-l pot ajuta pe om să înţeleagă lucrarea Mea peste pământ cu omul cel credincios când Eu, Domnul, vin şi-i grăiesc lui pentru el şi pentru mulţi apoi, căci temător de Dumnezeu este cel credincios Mie, că Isaia proorocul a mărturisit şi a zis: «Am văzut pe Domnul stând pe tron înalt şi măreţ şi serafimii stăteau înaintea Lui, şi atunci am zis: Vai mie, sunt un om păcătos şi sunt pierdut, căci pe Împăratul, Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!».
O, poporul Meu, o, fiule hrănit cu multul Meu cuvânt, o, cât şirag de martori a fost şi-au dat mărturie pentru Mine cu ei în vreme, şi Mă doare, tată, când văd că omul stă necredincios pe pământ! Te-am ales să-Mi fii martor în zilele acestea până la marginile pământului pentru cuvântul Meu cel de azi şi să fii credincios Mie în toată lucrarea ta cu Mine, în toată lucrarea Mea cu tine şi să fii frumos, frumos înaintea Mea de-a pururi, fiule. O, tu ştii ce-l face frumos pe om, dar îţi spun şi Eu, şi spun tuturor când îţi spun ţie în grăirea Mea cu tine, că sfinţenia îl face frumos pe om, şi apoi voi sunteţi frumoşi prin cele cu care vă hrăniţi, ca Daniel şi cei trei tineri, care se hrăneau ca şi voi şi erau atâta de frumoşi faţă de cei ce mâncau cărnuri şi desfătări de mâncări, şi sunteţi frumoşi prin duhul mărturisirii, fiilor, căci voi Mă mărturisiţi pe Mine oamenilor prin cuvânt şi prin faptă, cuvânt venit din cer la voi şi împlinit peste voi, şi de la voi peste pământ, şi cuvântul Meu vă este cârmă vouă, o, fiilor. Cei ce-şi pierd credinţa în venirea Mea cea de azi la voi, aceia păţesc aşa ca plată a inimii lor, care nu s-a purtat curat faţă de Mine şi faţă de voi, şi au păţit aşa pentru că s-au iubit pe sine mai mult decât pe Mine şi pe voi, iar iubirea împărţită se pierde şi nu rămâne nimic din ea.
Voiesc, tată, şi mult voiesc să fiţi mereu un duh cu Mine, o inimă cu Mine, aşa încât simţămintele voastre să fie ca ale Mele, şi tot aşa şi înţelegerea pentru cele ce Duhul Meu le lucrează faţă în faţă cu voi, căci deosebirile dintre voi pentru toate acestea nu v-ar ţine pe voi într-o unire şi într-o simţire pentru toate câte Eu voiesc ca voi să fiţi una, să gândiţi la fel, şi să simţiţi la fel ca să gândiţi la fel, o, şi multe greutăţi de duh şi de suflet şi de trup fug de la voi şi dintre voi când voi sunteţi una în simţire şi în gândire prin duhul umilinţei şi al pocăinţei mereu, tată, căci are neamul omenesc nevoie de pocăinţă, fiilor.
Sunt în mijlocul vostru cu mama Mea Fecioara, o, fiilor, şi Ne alinăm grăind cu duh de sărbătoare pentru ea între sfinţi şi între voi. Să ne aşezăm la masă de cuvânt cu ea, că mare este iubirea şi dorul ei cel sfânt!
O, e mare iubirea ta pentru poporul Meu de azi, mamă! Poporul cuvântului Meu cel de azi este el, şi este mărturisitor, mamă. Duhul mărturisirii îl face mare pe om înaintea Mea, şi între cei din cer apoi, că acela se roagă apoi pentru toţi cei de pe pământ, mamă. Nu ştie omul ce înseamnă rugăciunea şi cum lucrează ea, nu ştie omul, mamă. Spune-i tu poporului Meu taina şi puterea rugăciunii curate, ca să audă graiul tău cei ce vor să înveţe din cer lucrarea rugăciunii şi puterea ei când ea cere pentru Dumnezeu prin om pe pământ! O, lasă-te cu duh de sărbătoare de cuvânt peste poporul cuvântului Meu, mamă, şi acoperă-l pe el cu acoperământul tainelor de sus în ziua ta de serbare între sfinţi, o, mama Mea. Amin.
— Aşa ascult şi aşa lucrez, precum Tu spui să fac, Fiule al pântecelui meu cel fecioresc, căci multe sărbători sfinte s-au aşezat pe pământ prin lucrarea tainelor cereşti, care vin şi se descoperă celor credincioşi ca să le aşeze ei spre lucrare apoi şi ca să îndulcească ele cu iubire pentru sfinţi pe poporul cel credincios. O, să-i învăţăm ce este şi cum este lucrarea rugăciunii, Fiule. E bine să ştie ei că atunci când prin sfinţi mijlocesc cu rugăciunile lor spre Dumnezeu, sfinţii se roagă odată cu ei şi duc rugăciunea lor la Dumnezeu în clipa aceea, căci au trecere sfinţii, iar rugăciunea cea curată şi cu putere pentru ea este cea care cere cu credinţă şi cu umilinţă şi cu pocăinţă, Fiule scump al meu. E bine să ştie ei să se roage frumos, adică cu pocăinţă şi cu duioşie în ea, şi să-i ceară pe sfinţi să ducă rugăciunea lor la Dumnezeu. E bine să fie adevăraţi în rugăciune cei ce se roagă prin mijlocitori, şi care trebuie să simtă părtăşia cu cei ce se roagă într-adevăr, că mari minuni şi semne cu minuni pot coborî pe pământ şi peste oameni prin rugăciunea cea adevărată de pe pământ spre cer!
O, fii ai cuvântului Fiului meu, daţi putere sfântă rugăciunilor voastre către Domnul şi către sfinţii mijlocitori vouă spre El pentru rugăciunile voastre, căci ei se roagă odată cu voi şi prind puteri rugăciunile făcute aşa! Fiţi destoinici pentru rugăciune, căci toate prin rugăciune se dobândesc, numai să fiţi voi credincioşi şi sfinţi şi uniţi într-un gând întru Iisus Hristos, Mijlocitorul nostru către Tatăl, Domnul sfinţilor, fiilor!
O, iubiţi cu multul rugăciunea cea către mine pentru voi şi pentru neamul român înaintea Domnului! Trebuie mult sprijinit cu rugăciunea acest neam. V-a dat Domnul prin duhul să rostiţi rugăciuni mari pentru acest neam, iar voi ridicaţi-le spre cer cu arsură de suflet, ca să vadă Domnul şi să împlinească, fiilor. Duhul pocăinţei în rugăciune are cea mai de sus putere prin cei ce se roagă pentru un neam. Când voi faceţi pocăinţă pentru voi şi pentru fraţii voştri şi pentru strămoşii voştri către Dumnezeu, ei se roagă cu voi odată, iar dacă sunt la durere ei primesc atunci uşurare prin rugăciune odată cu voi spre Dumnezeu, şi primesc chiar iertare multă prin pomenirea lor în rugăciunea cea cu pocăinţă pentru voi şi pentru ei. O, eu de atâtea ori am făcut mare biruinţă pentru cei credincioşi care erau în strâmtorare mare, de mă chemau să le dau biruinţa, şi lucram minunat, după cum era de mare puterea rugăciunii şi a pocăinţei celor ce mă chemau. Aşa lucrez eu azi pentru neamul român, căci ştiu că el este azi ţarină a Domnului şi vine Domnul, Fiul meu, pe vatra lui cu a doua Lui venire pentru judecată peste vii şi peste morţi şi pentru noua Lui împărăţie pe pământ, împărăţia lui Dumnezeu cu oamenii, iar voi cereţi-o să vină, şi ea va veni şi va cuprinde în lung şi în lat pământul, numai să ştiţi şi să iubiţi voi puterea rugăciunii cea plină de pocăinţă şi s-o daţi de ştire neamului român, ca să se împlinească ea. Amin.
Vă îndemn acum să vă rugaţi să iasă din oameni păcatul cel greu al trufiei, fiilor, căci acesta este păcatul care îi scoală pe mulţi unii împotriva altora, aducându-i spre ură şi spre neînţelegere apoi. Când voi vă rugaţi aşa pentru acest neam, fiţi înţelepţi şi cercetaţi-vă pe voi înşivă ca să fiţi curaţi, curaţi de acest păcat, ca să poată avea izbândă rugăciunea, fiilor micuţi. Cel ce urăşte pe aproapele său sau, mai mult, pe aproapele Domnului, acela ajunge la acest păcat după ce el are în inimă păcatul trufiei, al îngâmfării, al măririi de sine, păcat care-l cade pe om de la Dumnezeu. Toţi cei care alunecă de pe calea cea cu mărire, calea cea cu fraţi, acelora nu le ajunge iubirea sau cinstirea care li se dau, şi cred ei că merită mai mult şi nu le este dat, şi apoi cad greu unii ca aceştia, care uită pe calea lor cu Domnul câtă durere a purtat El pe pământ de la toţi, şi cu multă iubire şi răbdare a răbdat şi nu i-a dispreţuit, ba, din contra, le-a zis: «Voi fi cu voi până la sfârşitul timpului!».
Iată păcatul îngâmfării, păcatul de la care se naşte nemulţumirea în om, acest păcat îi hrăneşte omului mintea şi inima şi pierde omul ceea ce are mai scump, pierde fraţii, cea mai mare comoară, cea mai scumpă, şi mai întâi ajunge la dispreţ şi la ură pentru ei şi apoi îi pierde, şi rămâne fără nimic unul ca acela şi îşi duce viaţa pe căi grele şi prăpăstioase şi pătate şi nu mai vede ce-a pierdut după ce el îşi pierde mintea cea văzătoare.
O, dacă omul alege calea mântuirii şi dacă vrea să înveţe ce este ea, unul ca acela trebuie să se pregătească de război împotriva lui însuşi şi împotriva diavolului ca să poată el fi biruitor ori de câte ori ar slăbi înapoi spre păcat şi spre viaţă fără Dumnezeu, căci calea mântuirii înseamnă Dumnezeu, nu mai înseamnă omul. O, îi trebuie multe ispite omului ca să ştie el ce înseamnă Dumnezeu şi ca să ştie că Domnul Se dobândeşte cu luptă împotriva ta însuţi. Când omul nu se poate birui pe sine, e bine să lase loc celor din jurul lui să facă aceasta, şi cu umilinţă mare să stea el în faţa a toate câte vin şi-l probează pe el la umilinţă şi la răbdare, prin iubire lucrate acestea peste el.
O, e bine să se lase mic omul şi e bine să stea cuminte în faţa a toate câte vin să-i încerce viaţa, căci omul este mic de tot, chiar dacă lui nu-i place să stea mic. Mare putere are rugăciunea celui ce poate să se aplece vieţii, aşa cum eu am povăţuit azi pentru taina vieţii şi a rugăciunii omului credincios, care să-L ajute pe Dumnezeu cu rugăciunea lui pentru cele ce trebuie să se aşeze pe pământ curând, curând, cel mai mare regat, neamul Fiului meu Iisus Hristos, neamul creştinesc, neam nou, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu dintre oameni, aşa cum Duhul grăieşte prin Scripturi despre noua împărăţie, despre înnoirea lumii ce va să fie. Amin.
Vă acopăr cu duhul iubirii, fiilor, duhul împărăţiei cerurilor cu oamenii cei credincioşi şi sfinţi, şi pe care Domnul, Fiul meu Iisus Hristos, îi alege pentru El dintre oameni aşa cum i-a ales pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov ca să le fie El lor Dumnezeu apoi pe pământ, căci Fiul meu este din veac şi până în veac Îngerul sfatului cel mare, şi de la început Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt S-a sfătuit şi a lucrat pe pământ în toate timpurile prin toţi aleşii Lui.
Vă cuprind în duhul păcii şi al rugăciunii mele cea pentru voi înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh şi vă păstrez în Domnul şi pentru Domnul cu voi prin rugăciunea mea cea pentru voi. O, păzeşte-i, Tată, păzeşte-i Fiule, păzeşte-i, Duhule Sfinte, şi dă-le lor, Doamne, izbândă în lucrarea Ta cu ei, căci ei sunt agoniseala Ta pentru zilele slavei, slava care vine şi se pregăteşte venind! Amin.
Eu sunt ocrotitoare mare a pământului român şi a neamului cel credincios de pe el şi sunt în mijlocul lui vindecătoare a celor trufaşi ai acestui neam, pentru care eu mijlocesc. Curăţă, Doamne, de trufie pe toţi cei trufaşi în neamul român şi pune iubire şi milă în inimile fiilor acestui neam şi pune duhul păcii şi al cuminţeniei, căci se tot scoală cei răzvrătiţi şi lacomi de trufie şi de dreptate şi se tot întorc unul împotriva altuia prin păcatul trufiei dintre ei! Umileşte-i pe cei trufaşi şi apleacă-i spre umilinţă, şi ridică-i cu mână tare şi ţine-i pe picioare pe cei ce vor bine acestui neam şi păzeşte-i pe ei de ura cea din jur asupra lor, căci Tu ai zis mereu peste fiii neamului român: «Pace vouă!»! Risipeşte, o, risipeşte planurile cele rele ale celor ce fac cu mintea lor planuri duşmănoase asupra celor drepţi ai acestui neam, şi apoi pune pacea Ta între fiii români, căci Tu vii şi Te slăveşti în cuvânt în mijlocul acestui neam şi ai pe poporul cuvântului Tău cel de azi mijlocitor în mijlocul lui pentru el înaintea Ta! O, slavă venirii Tale cuvânt pe vatra neamului român, şi fă acest neam să Te cunoască în acest cuvânt şi, Doamne, să Te asculte apoi! Amin.
— O, cum să nu fac Eu, mamă, după dulce rugăciunea ta şi a poporului cuvântului Meu cel de azi când tu acoperi cu atâta milă şi iubire pământul român şi neamul de pe el, credincios şi necredincios, rugându-te pentru luminarea lui când tu aduci Mie rugăciune odată cu poporul Meu mijlocitor cu rugăciunea, iar el te aduce pe tine mijlocitoare la Mine rugăciunii lui spre Mine ca să ridic spre slava Mea pământul român şi neamul cel credincios de pe el? O, împuternicesc prin cuvânt ocrotirea ta pentru ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp, şi te mângâi cu iubire pentru iubirea ta de ea, o, mama Mea! Amin.
O, cum să nu fac Eu după miloasa rugăciune a ta pentru neamul român, popor al cuvântului Meu? Te-am aşezat să mijloceşti din partea Mea pentru el, tată. Roagă-te cu pocăinţă, fiule, ca să ajungă şi pentru el pocăinţă înaintea Mea, şi-i voi da lui de ştire rugăciunea care se urcă la Mine din mijlocul lui pentru el, ca să lucrăm bine, tată, şi bisericeşte să strigăm şi să ştim toţi strigarea. O, pace ţie! Încă îţi întăresc puterea cea pentru lucrările Mele cu tine şi pentru sporul lor prin mânuţele tale, dar şi tu să ai spor în lucrarea mărturisirii, fiule, şi să ai rugăciune plină de pocăinţă, tată, ca să putem muta aceşti munţi din locurile lor, aceşti oameni răi şi trufaşi în neamul român, care nu vor binele Meu acestui neam, şi îl vor doar pe-al lor, de parcă ar fi ei veşnici aşa cum sunt ei acum, potrivnicii păcii Mele şi ai dreptăţii pe vatra neamului român.
Îi voi ocroti sub acoperământul Meu şi al mamei Mele Fecioara pe cei bravi pentru sufletul cel sfânt al acestui neam şi pentru duhul dreptăţii a toate, şi voi muta din locurile lor pe cei trufaşi în duhul lor, care se vor mari prin puterea lor faţă în faţă cu cele ce vin şi sunt spre slava Mea peste neamul român. Amin.
Pace vouă, fiilor! Am grăit cu voi şi Eu, şi mama Mea Fecioara în ziua ei de serbare, zi aşezată de ea însăşi ca să fie slăvită şi sărbătorită prin biserică pe pământ peste cei credincioşi. Sunt Domnul Iisus Hristos, şi cu numele Meu pecetluiesc tot cuvântul Meu cel grăit azi între Mine şi voi, şi între Mine şi cei de pe pământ, acolo unde cuvântul Meu trimite carte scrisă, fiilor. Amin, amin, amin.
14-10-2010
