Dorul Meu după om Mă coboară pe pământ cuvânt de facere a omului, cuvânt de facere a Mea în om, căci locaşul lui Dumnezeu este în om pe pământ şi stă faţă în faţă cu omul, prin omul cel credincios lui Dumnezeu între oameni, şi nu are necredinţa omului putere să-Mi taie paşii Mei de pe pământ, căci Eu Mă arăt Stăpân mare şi pot peste tot şi peste toate câte-Mi stau în cale, şi pot ca Dumnezeu. Amin.
Mă vestesc la porţi ca să intru cuvânt în carte. Sunt Fiul Tatălui Savaot, şi M-am făcut prin cruce Mântuitorul din moarte al omului, numai să poată omul crede cu inima sa că am venit pe pământ acum două mii de ani ca să fac lucrarea de mântuire a omului, iar omul trebuie să se aplece pentru adevărul acesta şi să-l înţeleagă, prin vestirea lui la tot omul prin ucenicii Mei din unul în altul, de atunci şi până azi.
Sunt Domnul Mântuitorul şi Învăţătorul, aşa cum Îmi spuneau fariseii care veneau acolo unde Eu învăţam mulţimile care se strângeau pe lângă Mine pentru cuvântul vieţii, cuvântul Meu cel dătător de viaţă, şi Mă iscodeau aceştia pentru duhul învăţăturii, şi erau cu două feţe, şi tot aşa lucram şi Eu cu ei pentru iscodirile lor asupra Mea, şi îi păzeam pe ei de răspuns, de păcatul care se pregăteau să-l facă prin a-Mi găsi vină după lege ca să Mă dea la moarte după legea lor, iar când M-am lăsat prins pentru că venise ceasul lor, aşa au spus ei: «Noi avem lege, şi după legea noastră El trebuie să moară, căci S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu», iar Pilat procuratorul Mi-a scris deasupra capului Meu cel răstignit numele de rege al poporului iudeu, gata, gata să fie el pentru aceasta învinuit ca unul care este împotriva Cezarului, dar n-a mai putut fi întors, şi a spus el apoi: «Ce am scris, am scris», şi a scris el pe tăbliţa crucii numele Meu de pe cruce: Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor, şi eram Eu atunci adevăratul biruitor peste ei şi peste moarte, căci am împrumutat pentru trei zile împărăţia celor morţi şi M-am dus la ei pe calea crucii, pe calea suferinţei şi a morţii şi Mi-au deschis ca Unui Împărat al făpturii, ca Unuia Care are cheile adâncului, şi am scos din suferinţă şi din aşteptare sufletele celor sfinţi şi drepţi cu credinţa şi i-am trimis mărturisitori pe pământ în Ierusalim, şi am dat apoi de peste Mine puterea morţii şi am călcat-o sub călcâi şi M-am sculat înviindu-Mă, şi mare a fost lucrarea aceasta de trei zile când Eu am biruit cu moartea pe moarte, şi în a treia zi am sfârşit-o, căci am murit pentru trei zile şi am înviat, şi sunt viu în vecii vecilor, precum este scris în mărturisirea Mea prin ucenicul Meu Ioan, căruia i-am arătat că iarăşi voi veni şi iarăşi voi grăi la popoare şi la limbi şi la neamuri şi la mulţi împăraţi şi voi face lucrarea Tatălui Meu, Care Mă trimite ca s-o fac, şi nu poate omul s-o oprească pe ea, căci este scrisă să fie. Amin.
Dau neamului român vestirea Mea de azi şi Mă aşez cu ea înaintea neamurilor de pe pământ şi n-o pun sub taină, căci pecetea lui Dumnezeu este ea, şi cu ea pecetluiesc pe cei care suferă şi plâng din pricina celor stricate de pe pământ şi necunoscute ele după faţa lor, faţa adevărului minciunii cu care oamenii sunt amăgiţi de cei ce stăpânesc taina fărădelegii a tot pământul.
Dau tuturor de veste că vine Mirele, şi Şi-a pregătit mireasa şi vine, căci duhul miresei este Duhul Meu, şi Duhul şi mireasa zic: Vino, Doamne!
Îţi dau de veste şi mereu îţi amintesc, neam român, că tu eşti ţarina cu comoară în ea, fiindcă din tine Mi-am pregătit mireasă şi Mi-o pregătesc şi Mi-o ţin de veghe pentru venirea Mea pe vatra ta cuvânt de Duh Sfânt, şi am masă de cuvânt şi nuntă am în tine, iar tu eşti atâta de străin de petrecerea Mea în mijlocul tău, tată! O, nu vrei să ştii şi să înveţi şi să te bucuri cu adevărat. Îţi sunt potecuţele înfundate de cei ce se încumetă să-Mi astupe Mie calea spre oameni, dar Eu am cale tainică şi Mă dau tainic celor ce Mă află şi Mă caută, şi taina nunţii Mele se împarte, şi nu poate omul necredincios împotriva lui Dumnezeu, fiindcă venirea Mea se face grai auzit pe pământ, şi duios îi grăieşte omului ca să-i dezmorţească duhul încleştat şi să dorească după Dumnezeu apoi, iar cel ce este scris pentru Dumnezeu, acela vine după Mine, vine şi se face ucenicul Meu, şi mărturisitor credincios se face spre ridicarea multora. Amin.
Am avut demult pe pământ un fiu iubitor de Dumnezeu şi l-am privit îndelung pentru focul din el al dragostei de Mine şi i-am dat putere să se dea Mie şi să se împartă apoi cu mărturia Mea la mulţi, iar părinţii cei sfinţi ai vremii l-au pomenit pe el în duminica a patra a Postului cel mare cu numele lucrării lui duhovniceşti, trepte de învăţătură peste biserica Mea dreptcredincioasă de pe pământ, treptele virtuţii sufletului. Duhul lui mărturisitor se face cuvânt peste biserică şi vesteşte el vestea cea nouă, venirea Mea cuvânt azi pe pământ, însoţit de sfinţii Mei, aşa cum Duhul Sfânt a grăit să se facă. Amin.
–O, binecuvintează, Iisuse Doamne, mărturisirea mea cea pentru Tine în ziua mea de pomenire bisericească, şi duhul meu se bucură întru venirea Ta cea de azi şi mărturiseşte el întru venirea Ta! N-a putut să-mi aline sufletul învăţătura despre toată ştiinţa cea din vremea mea, căci eu mă voiam Ţie jertfă de iubire şi de credinţă şi de lucrare sfântă pentru Tine şi pentru oamenii din vremea mea şi cei de după mine, şi din fragedă tinereţe m-am suit sus, pe muntele sfânt, şi m-am dat spre sfinţenie, călugărindu-mi viaţa şi numele sub lucrarea ascultării, lucrarea celor mântuiţi, iar după trei ani m-am suit şi mai sus, în inima muntelui sfânt, şi am ars de dragostea Ta patruzeci de ani, şi mă hrăneam cu hrana care nu prihănea viaţa mea de sihastru şi nu dădeam niciodată să-mi satur pântecele, şi aşa ţineam departe de inima mea pe diavolul mândriei, care dădea să-şi facă simţirea în mine, dar eu plângeam atunci cu lacrimi şiroi şi cu mare priveghere de zi şi de noapte, şi mă dădeam spre odihnă numai cât să nu slăbească puterea minţii, iar rugăciunea mea era prin tot ceea ce eu eram şi făceam, şi am îngrijit prin veghea mea pe cei ce erau vieţuitorii muntelui sfânt şi binevesteam lor învăţătura mea cea pentru Tine, şi mi-a rămas ea de povaţă bisericii Tale, Doamne. Focul meu după Tine m-a ţinut mereu pară de foc, căci am dorit să port şi să înţeleg viaţa Ta în mine şi să Te bucur cu ea înăuntrul trupului meu, care-mi găzduia sufletul, părticica cea de la Tine pentru viaţa mea pe pământ.
Le spun la cei ce urmează Ţie între oameni că trebuie mare dragoste de Dumnezeu în cei ce apucă pe cărările Tale ca să fie ei număraţi. Le spun lor că puţin de tot face omul pentru viaţa lui şi pentru Tine în el, şi că mult trebuie să poată omul pentru cele ce vor fi, pentru mâine, Doamne. Le spun celor ce cred în Tine că darul credinţei trebuie împodobit cu mari lucrări, cu mari virtuţi, cu mari trăiri duhovniceşti, căci Duhul este Cel ce dă viaţă, şi le mai spun lor că venirea Ta este sigură ca zorii şi că astăzi este glasul Tău peste pământ, şi trebuie dezvârtoşarea inimilor pentru acest dar al Tău peste oameni, şi apoi lucrare mare pentru venirea Ta şi pentru mărturisirea Ta, aşa încât Tu, Doamne, să poţi spune la cât mai mulţi în ziua măririi Tale: «Voi sunteţi martorii Mei!». Amin.
Îţi mulţumesc cu duhul aplecat că mi-ai dat fericirea să Te mărturisesc din cer oamenilor de pe pământ! Duhul meu se mângâie cu multul, ca o răsplată a mea pentru văpaia de foc a dragostei de Tine din vremea fragedei mele tinereţi şi până la sosirea mea în patria cea de sus a sfinţilor Tăi. Duhul meu s-a mângâiat, o, Doamne, şi să rămână scris înaintea Ta mângâierea mea cea de azi! Amin.
– O, scrie, Mihaile, pe cel ce a fost serafim de foc înaintea Mea pe pământ, şi să rămână el în duhul mângâierii cea de azi a duhului lui. Amin.
Iar ţie, neam român, îţi doresc înţelepciune de sus, tată, ca să nu te desparţi de Mine prin înţelepciunea ta, că pe cel ce îl ajută mintea se semeţeşte prin ea şi nu poate sta întru Mine unul ca acela. O, de Mi-ai auzi tu glasul Meu care zice: «Să nu vă învârtoşaţi inimile la glasul Meu ca în timpul cercetării şi ca în ziua ispitirii în pustie, unde M-a ispitit Israel, care a văzut lucrările Mele, iar Eu am urât neamul acesta patruzeci de ani că n-a voit să cunoască el căile Mele şi a rătăcit pururea cu inima, şi n-au intrat întru odihna Mea, căci M-au mâniat».
O, deşteaptă-ţi urechea, neam român! Am sădit în tine taina patriei cereşti pe pământ. Nu-ţi învârtoşa auzul şi inima la glasul Meu ca Israelul cel necredincios, care până azi a rămas aşa, iar Eu l-am urât şi l-am lepădat, şi te-am ales de atunci pe tine de neam al Meu şi ţi-am trimis de la Mine ţie botezător ca să fii tu neam nou-născut înaintea Mea, iar Eu Îmi aduc aminte de tine şi grăiesc peste tine cuvântul Meu cel de azi şi te îndemn la post şi la rugăciune, căci diavolii de azi au putere mare în oameni şi ascultă oamenii de ei, şi voiesc să-i vestesc pe oameni să se deştepte şi să asculte de Dumnezeu, căci Eu sunt Mântuitorul omului, iar diavolul va fi legat pentru vecii şi va fi aruncat în iezerul unde arde foc şi pucioasă, şi cu el îngerii lui. Amin.
Îţi dau învierea din necunoştinţă, o, neam român. Te hrănesc cu Duhul Meu, tată. O, primeşte chemarea ta la Mine şi ia-Mă de Mântuitor, ia-Mă cu adevărat, că vreau să te slăvesc cu slava Mea înaintea neamurilor de pe pământ, o, ţară a strălucirilor, din pricina darului Meu din mijlocul tău, care străluceşte în cer şi pe pământ! O, ia din gura Mea, ia din mâna Mea darul Meu cel pentru tine şi caută cu izvorul Meu din mijlocul tău, căci râu de viaţă veşnică M-am făcut în tine din partea Tatălui Savaot!
Har, har peste tine, ţara Mea de azi, casa Mea de venire acum, la sfârşit de timp, şi te fă fecioară, tată, şi aşteaptă-Mă în prag, căci Eu nu te mint, şi iată, îţi dau ţie, îţi dau venirea Mea, ţi-o dau ca să Mă ai şi ca să te am, dar fă-te tu dragoste pentru Mine, căci Eu sunt Mântuitorul tău, Eu sunt Cel ce sunt, o, ţara Mea cea de azi! Amin, amin, amin.
14-03-2010
