Mă fac cale pentru sfinţi, căci ei văd şi aud cuvântul venirii Mele şi ştiu făgăduinţa proorociei că Eu cu ei trebuie să vin şi să lucrăm împreună peste sufletele şi peste duhurile şi peste trupurile oamenilor, peste cei credincioşi, şi peste cei puţin credincioşi, şi peste cei necredincioşi.
Sunt Domnul! Venirea Mea în cuvânt se vesteşte, şi Eu trebuie să vin tot mai cu bogăţie de cuvânt, că mila Mea de om se face grea peste Mine, iar Tatăl Mă îndeamnă să grăiesc şi să-l miluiesc pe om cu duhul înţelepciunii şi al cunoştinţei de sus, că pe pământ e durere ştiută şi neştiută, şi are nevoie omul de binecuvântare pentru cele bune, şi de curăţire de cele ce sunt spre paguba lui.
Sunt Domnul Iisus Hristos. Sunt Cel viu, şi am călcat cu moartea pe moarte, şi Tatăl Mi-a dat putere în cer şi pe pământ, şi am spus aceasta după învierea Mea ucenicilor Mei şi i-am trimis cu putere să vestească ei aceasta printre oameni, iar cei ce vor crede, să fie botezaţi de ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi să fie ai Mei ca şi ei, precum şi cei ce nu vor crede, să fie ştiuţi şi ei, şi aceia să rămână aşa cum sunt ei, precum este scris.
O, să te trezeşti bine, bine, popor al cuvântului Meu, şi să iei, tată, în tine tot sfatul Meu de peste tine, tot ce grăiesc Eu ţie din cer şi de pe pământ, căci zilele sunt tot mai grele, tot mai cu durere în ele, iar viaţa ta trebuie să atragă spre ea în toată clipa binecuvântarea Mea, care poate de la Mine binele tău, paza ta cea de la Dumnezeu, fiule. O, să nu ai grijă mai mare ziua şi noaptea ca şi grija de a Mă asculta aşa cum Eu te călăuzesc să faci şi să lucrezi, ca să nu te doară de la greşeala neascultării, tată. Eu te învăţ şi din cer, şi de pe pământ, dar nu e de glumă cu ascultarea, ci e de stat sub ea cu mare veghe pentru ea, căci cei ce ascultă sunt ocrotiţi de tot răul, de toată ispita care vine pe pământ ca să încerce pe oameni.
Vin cu mucenicul Meu Haralambie sfinţitul, vin la tine cu sfinţii, poporul Meu. Le-am dat lor încă de pe pământ puterea Mea pentru tine, că tu ai nevoie de prieteni adevăraţi, tu, cel mai mic al Meu. O, să stai mic în mâna Mea, căci cei ce au stat mari lângă Mine şi lângă tine n-au avut putere să înţeleagă taina Mea de peste tine, şi te-au privit cu duh şi cu ochi omenesc şi te-au dispreţuit şi te-au dat din calea lor, dar Eu rămân cu tine, rămân şi nu Mă duc, şi stau lângă tine şi te acopăr cu mantia Mea şi a sfinţilor Mei şi te păstrez mărturie a Mea înaintea Tatălui şi a oamenilor de pe pământ, căci eşti cel credincios, şi te voi ocroti de ceasul ispitei, tată, precum este scris, iar sfinţii Mei sunt asemenea Mie, şi tot aşa te vor ocroti şi ei, că tu ai de tată şi de frate pe Tatăl ceresc şi pe Mine şi pe sfinţii Mei, numai să iubeşti tu ascultarea; ascultarea şi credinţa, o, poporul Meu. Amin.
– Venirea Ta cu sfinţii mă aduce cu Tine în oştirea cea de arhierei ai Tăi din cer, căci oşti din cer vin după Tine, precum este scris, o, Doamne.
O, mi-e tare dor de venirea Ta, ca şi la toţi sfinţii Tăi. La toţi le este dor să vii şi să poţi cu biruinţa Ta pe pământ, acum, când omul fărădelegii caută cum-necum să-Ţi ia scaunul Tău de domnie şi aşternutul Tău şi să poată el în locul Tău cu planul său cel întunecat mai mult decât oricând, căci sunt şapte mii de ani de când omul asta caută în nebunia lui, în dorul lui de stăpânire peste pământ şi peste cer.
O, cine Te-a iubit, cine Te-a mărturisit mai mult decât sfinţii Tăi! Ai coborât har mare pe pământ după învierea Ta şi ai ridicat oştiri de sfinţi mărturisitori şi Te-ai scris prin ei Dumnezeu adevărat pe pământ, prin semne şi prin minuni. Acum lucrăm din cer, şi suntem în război cu întunericul din om, şi suntem de partea celor credincioşi făgăduinţelor Tale cele împotriva vrăjmaşilor Tăi şi a celor ce nu cred duhului mărturisirii, o, Doamne.
O, nu vă temeţi, voi, fii ai credinţei sfinte! Fiţi fii ai ascultării de tot cuvântul Fiului lui Dumnezeu, Care vine pe nori la voi şi Se împarte prin voi celor credincioşi venirii Lui cu sfinţii acum, la sfârşit de timp! Nimic să nu faceţi mai mult decât ascultare de tot cuvântul Său în tot ceea ce lucraţi voi pentru El şi pentru voi, căci cei ce-L ascultă pe El sunt cei ocrotiţi şi sunt cei ce luptă alături de El şi de noi pentru biruinţa Lui asupra morţii şi a iadului, precum este scris. Nu uitaţi de lucrarea binecuvântării! Folosiţi-vă de cei sfinţiţi de Domnul între voi pentru voi! Duhul, sufletul şi trupul trebuie să vă fie închinate şi blagoslovite, cu toată lucrarea şi mişcarea lor, sub semnul sfintei cruci şi sub cuvântul binecuvântării lui Hristos, Căruia Tatăl I-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, iar El a dat sfinţiţilor Săi. Amin.
Voi, cei sfinţiţi ai Domnului în mijlocul poporului Său cel binecredincios, în dar aţi primit de la El, în dar să daţi celor pentru care aţi primit, şi nu altora, şi vor fi ei cei ocrotiţi! Amin. O, nu este izbăvire de rău mai mare ca aceea prin cuvânt rostit în numele Domnului pentru stârpirea răului şi pentru sporirea binelui cel de la Domnul pentru cei credincioşi şi sfinţi. Diavolul pândeşte clipă de clipă să vă găsească vină şi neascultare de Domnul, ca să vă tragă sub arcanul său, dar sfinţii Domnului veghează şi ei. Vegheaţi, vegheaţi şi voi la fel! Creşte pe pământ teama în oameni, dar în voi să crească credinţa şi nădejdea în biruinţa lui Hristos, pe care strigaţi-o să vină, să vină, căci noi, sfinţii Lui, stăm pentru voi la hotarul dintre bine şi rău, şi staţi în braţul Domnului şi nu ieşiţi, că afară e pedeapsă pentru cei necredincioşi! Rugaţi-vă Domnului, rugaţi-vă cu rugăciunile sfinţilor, care au în ele mult, mult duh de pocăinţă! Rugăciunile lor sunt cupele milei cea pentru voi, cei credincioşi. Fiţi vii prin rugăciune şi îndeletniciţi-vă să fiţi rugăciune pe pământ, vie ca focul care arde şi care curăţă în calea sa înainte şi înapoi, în dreapta şi în stânga, în sus şi în jos, dar fiţi cu ţinere de minte şi fiţi dulci pentru cele vii şi lucrătoare, spre care sunteţi îndemnaţi de Domnul şi de sfinţi, fiilor! Amin.
O, dulce Doamne, dulce ai fost Tu în mine şi dulce mi-a fost viaţa cu Tine! Când eram batjocorit şi sfâşiat de cei necredincioşi, săracii, Tu erai aşa de dulce în mine, cât eu nu mai aveam gândul şi simţul la usturimea trupului meu, a cărnii mele, şi aşa mă îndulceam de dragostea Ta în mine, şi aşa Te mărturiseam Dumnezeu al meu la păgâni, la cei ce mă făcuseră privelişte a lor pentru numele Tău, pe care-l purtam înaintea lor, şi nu ştiau ei ce fac, iar eu le voiam iertarea şi le voiam întoarcerea la Tine multora din ei prin mărturisirea mea cea din mijlocul prigonirii Tale şi a suferinţelor Tale în mine, şi creştea, Doamne, numărul ucenicilor Tăi mărturisitori ca şi mine apoi.
O, să se bucure de dragostea Ta şi a mea poporul Tău cel mic de azi, căci noi, sfinţii Tăi, stăm azi în dragostea Ta cea pentru ei, dragoste plătită cu jertfă întreagă, ca să fie azi de putere şi de izbăvire pentru cei ce sunt ai Tăi pe pământ! Se îmbată omul de gândirea la sine, de bucuria de sine şi de dorul de a fi plăcut unul altuia, dar eu am dat de la mine acestea şi am luat dragostea Ta, ca s-o am pe ea plată în cer, şi să dau plata mea la cei ce nu au pe pământ, căci Tu ai spus la toţi: «Milă voiesc, nu jertfă!». Amin.
Binecuvântare arhierească las pe creştetul tău, popor al cuvântului venirii Domnului cu sfinţii în zilele tale! Fiţi pe buze cu cuvânt de binecuvântare pentru Dumnezeu şi pentru voi! Maica Domnului şi sfinţii Lui stau nedespărţiţi de voi. Vegheaţi pentru rugăciune şi pentru ascultare, şi tot răul vă va ocoli pe voi! Nimic, nimic fără Dumnezeu, o, fiilor. Amin.
– Eu, Domnul, îndulcesc iubirea sfinţilor şi Mă îndulcesc în ea, în iubirea cea pentru tine, poporul Meu de azi. O, lasă-te, tată, lut moale, ca să te poată modela Făcătorul tău, căci lutul moale stă la lucrat şi nu-l doare! Învaţă-te să nu te doară! Stai moale ca să nu te doară, ci să te bucuri de facerea ta de la cei ce au lucrarea facerii tale cea de la Mine, că pe pământ sunt numai vrăjitori şi vrăjitoare, şi se duc singuri oamenii la aceştia ca să-i facă şi să le facă lor viaţă, şi cred oamenii în vrăjitori şi în vrăjitoare şi le caută sprijinul, dar toate acestea au pentru om un capăt dureros apoi.
Am mângâiat iubirea şi dorul sfinţilor Mei, că doresc la tine sfinţii Mei, poporul Meu, dar mai mult doresc ei ocrotirea ta, căci ei văd că tu eşti al Meu şi că te am la masa Mea, şi văd ei tot răul de pe pământ, tot ce ameninţă omul şi viaţa omului, şi strigă la Mine sfinţii pentru Mine şi pentru tine, tată, ca să ajung la biruinţă, Eu, şi cu ei şi cu tine, şi strigă sfinţii la Mine, fiule. O, strigă şi tu ca ei, strigă şi tu, strigă tare, poporul Meu, şi fă-te, tată, tot o strigare şi strigă-Mă, strigă-Mă mereu: «Vino, Doamne!». Amin.
O, vin! Vin şi tot vin! Voiesc să vin şi să pun capăt săgeţilor cele ascunse, care dau să tot iasă din tolba fiilor stăpânitorului întunericului acestui veac trecător. Voiesc cu tine să lucrez şi să biruim în acest necumpătat război împotriva omului, poporul Meu. Voiesc mai curând decât se aşteaptă, voiesc să întorc împotriva capului omului necredincios rodul prostiei lui omeneşti şi diavoleşti, cu care el se încearcă în sabia Mea. Amin.
Ridicăm armele, fiilor! Sus, sus armele! Postul şi rugăciunea, psaltirea şi binecuvântarea fiecărei clipe cu cuvântul binecuvântării, şi a fiecărei lucrări şi mişcări, şi ridicăm nădejdea cea cu ascultare pentru ea, poporul Meu, mai mult decât oricând, tată. O, tu eşti mic, dar puterea Mea este mare, nu uita! Crede şi nu te îndoi întru Mine, fiule, căci Eu sunt Cel ce-ţi grăiesc aceasta! Dă-Mi loc în tine ca să pot Eu! Tu eşti mic, dar pot Eu. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Nu uita, dă-Mi tot locul în tine, şi pot Eu. Tot ce nu poţi tu, pot Eu. Pot Eu, poporul Meu. Amin, amin, amin.
23-02-2010
