Și acum Mă împart peste popoarele din jur, de aproape și de departe, și rostesc cuvânt ceresc: Pace vouă, popoarelor și mai-marilor de peste popoare! Pace vouă, nu război, nu cuceriri, nu lăcomie, iar în locul acestor rele mari, pace vouă! Vă vestesc că nu vă vor ieși planurile care vă tot încurcă mintea și pacea dintre voi, căci planurile Mele nu sunt ca planurile voastre. Nu mai căutați să faceți voi în locul lui Dumnezeu. Mulțumiți-vă cu ce sunteți și aveți, și apoi lucrați pacea și împărțiți doar pace, așa cum Eu, Domnul, lucrez și împart.
O, e mult de la zis până la făcut. Dumnezeu stă împotriva planurilor căpeteniilor de peste popoare și de aceea să se așeze spre lucrare pacea, și bucuria care vine de la această mare lucrare, căci Eu așa am spus cât am stat cu trupul văzut pe pământ și am spus: „Pace vouă!” și așa i-am învățat și pe ucenici să lucreze ori pe unde vor merge și vor împărți pe Dumnezeu peste pământ.
Iar și iar trimit cuvânt și spun: Pace vouă, popoarelor! Nu uitați de urarea Mea împărțită vouă din cetatea cuvântului Meu de pe plaiul neamului român! Fiți cuminți, fiți cuminți, fiți cuminți! Cu duh de pace să învățați să lucrați, ca să semănați cu Dumnezeu, căci satana, vrăjmașul Meu și al vostru, acest duh trufaș încă de la facerea lumii vă ațâță spre război, spre nedragoste, dar voi miluiți-vă unii pe alții cu inimi curate și fiți ca Dumnezeu, că iată, vin spre voi, vin din cer pe pământ cuvânt și vă învăț cerește și vă cuprind în pacea Mea ca să pot lucra cu voi pace peste pământ, că vine slava Domnului, și a venit această vreme și va fi ea cu oamenii pe pământ, și nicio frumusețe nu va fi s-o întreacă, o, nu, căci împărăția lui Dumnezeu este ceea ce va lua locul vremelniciei, și de aceea voi, mai-marilor de peste popoare, ridicați-vă și lucrați cu Dumnezeu la această zidire veșnică, împărăția lui Dumnezeu cu oamenii, că a venit această vreme și este scris în Scripturi că Eu sunt Alfa și sunt Omega.
Iar și iar voi trimite cuvânt peste pământ, că sunt multe de lucrat și de așezat, iar în cetatea cuvântului Meu să fie veghe și să fiu întâmpinat, și împărțit să fiu.
***
Pace vouă, popoarelor și căpeteniilor de peste popoare! O, fiți cuminți, fiți cuminți, fiți cuminți! Fiți smeriți, fiți blânzi, fiți făcători de pace! Eu, Domnul Dumnezeu, Eu vă trimit acest cuvânt din țara soarelui, unde își are sălaș cuvântul Meu.
Pace vouă în zi de duminică! Fiți fiii duminicii, fiți fiii învierii! Pace vouă! Prețuiți-vă ca frații! Lăsați iubirea să vă lucreze ea, lăsați cerul să vă cuprindă în frumusețea sa! Faceți pace pe pământ! Aduceți Domnului inimile voastre!
Să se scrie pe pământ anul plăcut Domnului, anul păcii! Vine Domnul cuvânt pe pământ și Se împarte vouă. Eu sunt Alfa și Omega. Se unește începutul cu sfârșitul pentru un nou început, cer nou și pământ nou. De pe pământ lucrează minciuna, iar din cer, înnoirea lumii. Fiți credincioși acestui cuvânt!
Sunt Domnul Iisus Hristos și M-am scris pe pământ cu șaptezeci de ani de cuvânt pe plaiul neamului român. Vrăjmașul Meu se numește antichrist și se topește înaintea slavei cuvântului Meu. Vine vremea fiilor lui Dumnezeu pe pământ, căci antichrist cade sub suflarea gurii Mele.
Împăcați-vă cu Dumnezeu, voi, neamuri și popoare și căpetenii ale popoarelor! Aplecați-vă iubirii Lui, fiți plini de dragoste! Tatăl ceresc Mă trimite la voi, iar în ziua aceasta v-am grăit vouă cuvântul Meu în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și v-am cuprins în dragostea Mea.
Mereu și tot mereu vă voi grăi, căci lucrarea cu care vin din cer pe pământ este cuvântul, și-Mi las acum numele Meu pe scrisoarea Mea spre voi:
Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.
Amin, amin, amin.
***
Se deschid cerurile și se lasă peste pământ glasul Meu, glasul lui Dumnezeu. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt. Mă trimite Tatăl Savaot. Nu vin și nu grăiesc de la Mine Însumi. Sunt Cuvântul Tatălui. Tatăl este în Mine, iar Eu întru El sunt.
Strigă pământul la Dumnezeu și spune: „Nu mai pot, Doamne!” Strigă multe glasuri îndurerate și înspăimântate și-Mi spun: „Vino, Doamne, vino!”
O, iată, de aceea vin. Mă cheamă jalea și îngrijorarea celor strâmtorați de pe pământ, iar strigătul lor deschide cerurile, o, că nu mai au unde să se ascundă din fața groazei. O, de ce, oare, așa? O, nu mai este pace pe pământ, și se întâlnește oftatul de jos cu oftatul de sus, și peste tot crește teama și strigătul de pe pământ spre cer, iar Eu, Domnul, cum să nu-Mi las glasul și să nu grăiesc peste pământ și să nu răspund?
Amin, amin zic vouă, mai-marilor de peste oameni, o, nu numai voi sunteți. Mai este și Dumnezeu. Eu, Domnul, vă spun aceasta lăsându-Mi graiul peste voi de deasupra, căci stau pe nor și vă grăiesc și vă spun: Nu numai voi sunteți. Nu uitați de Dumnezeu! Nu voi ați făcut cerul și pământul. Eu sunt Făcătorul lor, și de aceea temeți-vă de Dumnezeu, nu numai unii de alții.
Strig la voi de sus: Pace vouă! Iar și iar strig, și iar și iar voi nu ascultați de Dumnezeu și de aceea crește teama. Glasul bisericii vă spune și vă amintește începutul vremii de post pentru venirea zilei de praznic a învierii Mele de acum două mii de ani, după ce mai-marii vremii Mi-au luat zilele prin moarte pe cruce. O, dar cum începe pe pământ vremea de post și de binecuvântare peste această vreme, căci pe pământ se varsă sânge și se înmulțesc groaza și moartea peste cei neajutorați sub gloanțe, sub mașini de război pe pământ și în văzduh? Duhul urii și al temerii și al răzbunării acoperă peste tot pe pământ în fel și chip, iar Eu, Domnul, sunt purtat de cetele îngerești și de puterile cerești și trec printre clipele groazei de pe pământ și din văzduh și-i cuprind cu îngerii pe cei ce se sting striviți de coasa morții.
Strig la voi, la cei tari și mari de peste oameni: Nu mai treceți peste Dumnezeu!
O, ce mari sunteți voi! Sunteți spaima celor ce mor uciși fără de veste. Vin spre voi și strig cu glasul Meu dumnezeiesc în lung și în lat și vă spun cu aplecare ca un Dumnezeu plin de milă: Opriți-vă! Lăsați pacea cea de la Dumnezeu să vină și să vă cuprindă în ea, dar nu mai fiți lacomi și cruzi. Împăcați-vă între voi ca frații și împăcați-vă apoi cu Dumnezeu. Glasul Meu se așează peste pământ și se face carte pe plaiul neamului român ca să pregătesc împărăția cerurilor și slava ei cu oamenii și înnoirea lumii, că a sosit această Scriptură și această vreme, iar voi ce faceți, și până când? O, întrebați-vă și voi, dar să vă și răspundeți.
O, de ce, oare, atâta război și tot război? Să știți că vă voi opri Eu. Eu sunt Alfa și Omega, Eu vă voi cuminți cu milă sau cu durere peste voi dacă nu vă veți așeza în iubire, dacă nu veți ierta, dacă nu veți băga sabia în teacă.
Încă vă rog și vă aștept și vă îndemn spre duhul liniștirii și al păcii, și de aceea așa grăiește Dumnezeu: Pace vouă!
Iar și iar pace vouă, că ați stârnit durere mare peste pământul de sub voi și nu găsiți prilej bun să vă opriți, să puneți capăt duhului nimicitor!
Las peste voi duhul înțelepciunii de sus ca să vă socotiți cu el gândurile și viața și planurile voastre omenești, că iată, aveți un număr de ani, și nu știți câți veți mai avea, dar lucrați ca și cum n-ați mai avea capăt zilelor de pe pământ și că veți moșteni veșnic ceea ce dați să aveți și să tot aveți. O, de ce, oare, nu vă uitați și sus la Dumnezeu, ca să nu tot stați mai mari ca El pe pământ?
O, umiliți-vă voi, căpetenii de peste popoare, umiliți-vă, oricât v-ați simți de mari și de tari, căci Eu, Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, am fost Dumnezeu adevărat și M-am umilit mult, mult, că de mila omului am coborât din cer ca să Mă nasc om pe pământ și ca să Mă umilesc până la moarte pe cruce și ca să înțeleagă apoi tot omul cât este de mic, și cât de mare se crede de-L poate pierde și pe Dumnezeu dinaintea lui.
A făcut Dumnezeu cerul și pământul și a luat apoi pământ cu mâna și a zidit omul și a suflat duh de viață peste el și l-a făcut ființă vie, și am luat din trupul lui și i-am făcut pereche și au născut ei copii. Duhul îngâmfării însă a nimicit iubirea dintre acești copii și și-au făcut rău unul altuia, o, că nu avea Dumnezeu nevoie de jertfa lor, ci de umilința lor. Ei însă au lucrat de capul lor și au înființat moartea peste oameni, de atunci și până azi, și vă spun acestea vouă, mai-marilor de peste oameni, că duhul îngâmfării vă lucrează și pe voi și vă îndeamnă să vă ridicați deasupra lui Dumnezeu și unii deasupra altora și a oamenilor.
Vă privesc din cer clipă de clipă și sunt milos. Mi-e milă de voi și de cei care mor sub joaca voastră, căci lăcomia și îngâmfarea sunt duhuri rele, care scot iadul din adânc și îl arată pe pământ lucrând, iar Dumnezeu plânge biruit de voi, dar până când?
Aș vrea să vă aplecați și să primiți cuvântul Meu cel pentru voi, și aș vrea să vă lucreze el și să vă așeze înaintea Mea cu umilința de care aveți atâta nevoie pentru voi și pentru cei peste care stăpâniți pe pământ. De aceea împăcați-vă cu Dumnezeu mai întâi, că vine apoi și pacea dintre voi.
O, nu Mă uitați, nu Mă uitați, amintiți-vă de Mine, primiți-Mă! Eu sunt Cel ce sunt. Simțiți-vă o clipă în locul Meu ca să-Mi înțelegeți durerea și mila, duioșia și răbdarea, și apoi simțiți-vă oameni mici, neputincioși. Doar așa veți înțelege de ce Îmi cobor glasul până la voi.
L-am pierdut din rai pe om din pricina neascultării și a îngâmfării cu care s-a simțit și s-a crezut și s-a dorit mai mare ca Dumnezeu. Este viață și după viața cea de pe pământ a trupului. Priviți spre aceste cămări ale vieții veșnice și adunați-vă în ele odihnă pentru vecii, nu viermele neadormit al împotrivirii între voi și Dumnezeu din vremea voastră de pe pământ.
Sunt numai iubire. Vă dau din Mine ca să fiți și voi iubire. Vă strig duios: faceți pace pe pământ și așezați-o între voi! Cereți la Dumnezeu ceea ce nu aveți în afară de cele de pe pământ, pe care le tot adunați pe lângă voi. Cereți pentru voi cele ce nu pier, cereți, ca să vă dea Dumnezeu, căci voi aveți numai ceea ce piere. O, și nu uitați, nu uitați lucrarea bisericii, glasul bisericii, postul cel de șapte săptămâni pentru pregătirea vieții voastre cu Dumnezeu, și apoi bucuria praznicului învierii și pacea dintre voi.
Iar și iar vă cuprind și vă povățuiesc cu duhul păcii, și pentru care aveți nevoie de Duhul Cel din cer. Aplecați-vă așa cum Eu, Domnul, M-am aplecat și v-am grăit vouă în ziua cea de îndurerată amintire când Dumnezeu l-a pierdut din rai pe om, căci lipsa lui de ascultare și de umilință l-a izgonit din slava cea dulce a grădinii raiului.
Binecuvântare așez din cer peste toți fiii lui Dumnezeu de pe pământ pentru putere sfântă prin vremea celor șapte săptămâni de smerenie și de sfințire pentru întâmpinarea praznicului învierii Mele, și las această binecuvântare și peste fiii oamenilor, o, că mulți dintre ei vor avea darul să-L cunoască pe Domnul și să primească putere să se facă fii ai lui Dumnezeu pe pământ.
Binecuvintez cu dulce acest an, anul în care Eu, Domnul, Mă împlinesc pe pământ cu șaptezeci de ani de cuvânt pe meleagul neamului român, și se va așeza sărbătoare mare și vestită de la margini până la margini, ca apoi să-Mi las descoperită slava care a stat sub taină vreme de șaptezeci de ani ca să-Mi poată fi pregătită ziua cea mare a sărbătorii cuvântului Meu, marea sărbătoare românească, sărbătoarea înnoirii, și pe care de atâta vreme o aștept ca să Mă așez cu ea și s-o dau de veste și să afle popoarele și limbile pământului iubirea Mea de la sfârșit de timp, cuvântul Meu, cuvântul lui Dumnezeu care iarăși face lumea, căci nașterea din nou a lumii Mi-a fost dorul pe care l-am arătat în tot cuvântul Meu, în toată această vreme a venirii Mele cuvânt peste pământ, și cu care de la Tatăl am venit și vin. Amin, amin, amin.
***
În zi de duminică, întâia duminică a Postului Mare, așez binecuvântare înnoită peste țara cuvântului Meu, țara română, țara Soarelui, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi așez cuvântul în carte și ies cu el peste pământ în lung și în lat și le grăiesc împăraților de peste popoare și le tot împart îndemnul păcii, o, că nu lucrează pacea între ei acești împărați, așa de mari cum se vor și cum se arată, dar Eu, Domnul, deschid acum Scripturile și le citesc din ele și le spun că Dumnezeu mare este Domnul peste tot pământul și că în mâna Lui sunt marginile pământului și înălțimile munților și că a Lui este marea și El a făcut-o pe ea, iar uscatul mânile Lui l-a zidit, dar lor nu le mai ajung acestea și se războiesc între ei și nimicesc cu sânge rece truda și viețile oamenilor, și tot strigă Dumnezeu la ei și le spune: Pace vouă! Vin însă din urmă părerile de rău și nu vor mai avea vremea în față ca să-și plângă greșelile și durerile pe care le fac celor neajutorați în fața cruzimii lor de a-și strânge pământ mult, că iată, a venit vremea judecății faptelor și fiecare va primi după faptele sale, precum este scris, o, că nu vor să audă strigătul lui Dumnezeu, cuvântul Meu cel plin de milă, iubirea Mea cea pentru păcătoși, cântarea Mea de jale, venirea Mea cuvânt pe pământ.
***
