2.3. Sfâşierea trupului bisericii (anul 1054)

O, luați aminte la cuvântul gurii Mele în ziua aceasta a Mea cu voi în grăire, că ne întoarcem la începutul bisericii Mele și a cărării credincioșilor Mei; iar cine nu voiește să audă și să citească istoria cea de atunci a bisericii lui Hristos, a celor dintâi ucenici ai Mei și a celor lăsați de ei din unii în alții ca și cei de la început, o, cine nu voiește să audă, să nu audă, să nu cunoască ei aceasta, că nu sunt împinși să creadă, dar sunt rugați să ia aminte că biserica lui Hristos nu este așa cum își alege omul să fie ea, ci așa cum a fost așezată ea și întărită pe stâlpi tari odată pentru totdeauna și lăsată sfinților Domnului.

O, dar cine sunt cei care au fost și sunt cei sfinți ai Domnului? Sunt cei ce se sfințesc pentru El, sunt cei ce cred și lucrează ca și cei de la început, de unde a început credința și calea omului cu Dumnezeu. A venit apoi vremea când prin Duhul Sfânt s-au ridicat cu putere de sus cei trei mari arhierei ai turmei ortodoxe, Vasile, Grigorie și Ioan, peste care s-a coborât marea lucrare a Duhului Sfânt și multa ei putere, și au așezat ei rânduială tare pentru cei ce se vor învrednici pe calea ortodoxiei cu viața lor spre Dumnezeu, iar Duhul Sfânt a pecetluit înțelepciunea aceasta coborâtă și lucrătoare cu multul peste ei și a lăsat pe cele din ale Mele luate și vestite să fie așezate peste cele sfinte și peste cei sfinți ai Domnului. La acești trei mari și sfinți arhierei ai bisericii Mele sunt adăugați pentru întărirea bisericii sfinților arhiereul Nicolae, arhiereul Spiridon, arhiereul Haralambie, câțiva din ei numiți acum în grăirea Mea despre începutul cel sfânt al lucrării bisericii Mele, întărită prin sfinții plini de umilință și de smerenie a inimii și de nevoință prin lepădarea de sine, așa cum cer Eu, Domnul, celor ce merg cu Mine pe cale, și au mers ei și mulți ca ei cu lupte grele între cei sfinți ai Mei și vrăjmașii credinței drepte. Iar după o mie de ani de la punerea temeliei bisericii Mele prin ucenicii Mei, o, a fost să vină vremea rupturii și dacă a venit această vreme, Eu, Domnul, am rămas cu puțină turmă, că mare parte din ea și-a ales drumul ei, a dat cu bobii ca să-și aleagă rânduială pe plac, dar, ieșind de sub ascultarea cea de la începutul bisericii, s-a împestrițat orânduiala ei în fel și chip, ca apoi să vină peste turma despărțită rupturi din vreme în vreme, până ce au ieșit mai multe cărări și nume de cărări, multe alegeri de cale fiecare după plac, iar Eu, Domnul, am rămas credincios și întreg cu cei ce au stăruit să meargă după dreptarul cel prin sfinți pecetluit pentru duhul și trupul și mersul bisericii Mele.