Eu sunt Păstorul Cel bun, Cel duios și blând, Cel plin de dor să păstoresc și să-Mi adun sub glasul Meu cel duios turmă sfântă ca să-i dau din cer facere nouă și bucurie cerească să-i dau și mângâiere multă, și să-i dau haină nouă din slava Mea țesută, căci vin cu slavă, așa cum este scris să vin la sfârșit de timp și să fac cer nou și pământ nou și om nou născut de sus, din credință în venirea Mea cuvânt pe pământ, precum este scris să vin și să aduc izbăvirea Mea celor care Mă așteaptă să vin strigându-Mă: „Vino, Doamne!” și cărora de două mii de ani le spun: „Da, vin curând!”.
Eu sunt Cel ce sunt, și sunt Cel ce vin pe pământ cuvânt, și vin cu norii, căci așa este scris să vin, și de aceea am adus cuvânt de sus și l-am împlinit prin cei credincioși cuvântului Meu și am zidit cu ei o cetate și îi am pe ei stând înaintea Mea când glasul Meu se lasă peste ei ca să-Mi scrie în cartea sa cuvântul și să-l așeze pe cale să meargă de la margini la margini și ca să-l împlinesc apoi, și să iasă din mersul Meu din loc în loc un popor cules dintre oameni și să-l sfințesc și să-l luminez și să-l am martor tare pe pământ și în cer pentru slava Mea din zilele acestea, când glasul Meu strigă și cheamă la masă cerească pe cei smeriți și blânzi, care Mă vor recunoaște și-Mi vor deschide cu credință, o, și am mireasă din români și te am țară a venirii Mele la sfârșit de timp, România Mea, fata Mea frumoasă, floarea de colț a slavei venirii Mele după două mii de ani de la suirea Mea de-a dreapta Tatălui, căci am coborât din cer și am luat fire de om născut din mamă Fecioară și am crescut și am stat cu oamenii pe pământ treizeci și trei de ani și am murit apoi răstignit de preoți pe cruce și am înviat a treia zi și am mai stat pe pământ patruzeci de zile și M-am suit apoi la Tatăl, de unde am venit, din dreapta lui Dumnezeu Tatăl, și iată-Mă împlinind acum Scripturile rostite de gura Mea atunci, căci am spus că va veni iarăși Fiul Omului și că nu va mai găsi credință pe pământ pentru venirea Sa.
O, dar nu se putea să nu vin dacă așa este scris să vină Domnul pe pământ cuvânt și să fie Păstor bun și blând și să cheme la pășune cerească pe cei credincioși, pe cei atinși de harul cel de sus, căci toate lucrările lui Dumnezeu între oameni s-au așezat prin credința celor aleși de Tatăl să creadă în Mine și în tot ce Eu am lucrat și lucrez între oameni, iar cei necredincioși vor rămâne așa cum sunt și cum își aleg să fie, precum și cei ce cred prin harul cel de sus vor fi mărturisitori ai tainelor Mele și a tot ce Eu lucrez descoperindu-Mă lor, căci tainic am lucrat în toată vremea, o, și nu se putea altfel în mijlocul lumii necredincioase și fără de cale sub picioare, dacă așa își alege ea.
Te păstoresc, neam român, și fac aceasta în taină, și tot așa te și binecuvintez, dacă Tatăl Dumnezeu te-a ales Mie țară de nuntă la sfârșit de timp. O, pace ție și slavă mare pentru slava Mea din mijlocul tău! Ești frumoasă, și nu știe decât Dumnezeu această taină. Am întins masa Mea de nuntă pe meleagul tău și vin cu sfinții și stăm la masă pe pământ și am pe masă cuvântul gurii Mele, cu care păstoresc. Ești frumoasă și păstrată Mie de Tatăl, iar Eu te ocrotesc cu mare iubire, și dor sfânt îți port, o, și-ți sunt Mire, țara Mea. Ești bucuria Mea cea de apoi și vei fi țara bucuriei, și binecuvântați sunt cei cu inimi pline de bucurie, căci bucuria este de la Dumnezeu, și numai cea de la Dumnezeu este cu adevărat bucurie.
Te îmbrac acum în taină cu ocrotire din cer și te acopăr cu binecuvântare, țara Mea. Cerul tău și pământul tău și poporul tău să stea sub binecuvântarea Mea cea de la sfârșit de timp, căci vremurile sunt grele și e prea străină de cer lumea oamenilor. E primejdia necredinței peste tot cu amenințarea ei, iar necredința este semnul venirii Mele, căci Eu vin, și nu găsesc credință ca să vin, o, și de aceea vin, și vin să așez credință în oameni și să am fii cu credință, fii purtători de Dumnezeu, o, și tot ca acum două mii de ani lucrez pentru venirea Mea, și am ca și atunci mărturisitori și vestitori și împărțitori peste pământ ai venirii Mele și ai tainei Mele cu tine acum, țara Mea cea de azi.
O, cu câtă taină îți împart iubirea Mea ție! O, cu câtă taină îți lucrez hăinuța strălucirii tale, ziua schimbării tale la față înaintea popoarelor! Am lăsat din plin să fie aflată taina alegerii tale, țara Mea, și multe popoare știu mărirea ta cea de la Dumnezeu, și va crește credința că Eu sunt Mirele tău Cel din veac și până în veac, Cel de la facerea cea de la început și cea de la sfârșit a ta, și am făcut din tine slava Mea, lucrarea Mea la început, și iată, și la sfârșit, căci ai pe vatra ta semnul Meu cel de la început, când am făcut cerul și pământul și omul, și când pe pământul tău am stat și am cuvântat și am lucrat și am împlinit, și toate sunt mărturia Mea, Dumnezeu lucrător prin cuvânt, iar pământul tău Îmi este martor, și el va rămâne, precum este scris, și va mărturisi, și de aceea în zilele acestea de la sfârșit de timp binecuvintez meleagul român și dau poruncă puterilor cerești să vegheze tot timpul pe cerul de deasupra ta, România Mea, și să ocrotească taina Mea cu tine și să depărteze tot ce ar da să zădărnicească puterea lui Dumnezeu peste pământul și cerul și neamul român, iar Eu, Domnul, voi sta Păstor și voi mângâia cu cuvântul și voi împărți putere sfântă și ocrotire multă peste acest pământ ales Mie, o, și te voi iubi și te voi ocroti, țara Mea.
Binecuvintez biruința luptei dintre lumină și întuneric, dintre fiii cei buni și cei răi ai acestui neam, și voi birui cu cei smeriți, iar cei trufași vor fi rușinați și aplecați cu fruntea la pământ, căci minciuna este însăși rușinarea pe care o vor purta pe față toți lucrătorii întunericului, toți cei care se luptă acum să-i dea în lături pe cei cu inima curată pentru neam ca să se așeze ei iar și iar, dar nu, căci necredința va pedepsi ea însăși pe cei care s-au lăsat spre lucrare vrăjmașă.
Dați-vă în lături voi, cei care vrăjmășiți în mijlocul neamului român! Vă dau de veste că vă lucrați singuri destrămarea, căci sunteți nedrepți, și vă ies prin piele răutatea și lucrarea minciunii, și nu vă va salva minciuna pe care o tot răspândiți ca să loviți cu vină pe cei ce trag la jug pentru soarta neamului român. Sunteți fii ai întunericului prin lucrarea răutăcioasă pe care o tot înșirați peste tot, spre rușinea fețelor voastre. Se destramă țesătura la care tot lucrați ca să puneți mâna pe cârma țării, dar Eu, Domnul, vă făgăduiesc că veți fi învinși și rușinați de însăși lucrarea voastră vrăjmașă și plină de lăcomie de putere și de minciuna care rodește destrămarea voastră.
O, ajunge! V-am mai strigat așa o dată, și n-ați dat să vă potoliți. Ajunge cu atâta ascundere a adevărului lucrurilor! Sunteți dușmani de la mijloc, iar Eu, Domnul, vă stau împotrivă cu cei din cer atât cât nu vreți să credeți încă, chiar dacă tot cădeți în nas. Vin cei din cer și vă destramă ei după cum vă știe lucrarea voastră rea. Dacă nu vă iubiți țara și neamul sunteți pierduți, și vă vor sta împotrivă cerul și duhul dreptății, căci sunteți nedrepți, și aveți ca lucrare invidia, duhul diavolesc al celor fără Dumnezeu prin lucrarea lor.
O, și vă mai spun: nu uitați că sunteți văzuți și măsurați tot timpul de îngerii lui Dumnezeu, care vă știu faptele și vi le pun în cântar și veți pierde ceea ce măsurați cu măsura voastră nedreaptă. Așadar, opriți-vă! Vă strângeți prea multă vină și veți cădea cu zgomot prin lucrarea adevărului lucrurilor, și toți cei nedrepți prin lucrarea lor vor cădea. Acesta este cuvântul Meu cel pentru voi. Amin.
Iar tu, țara Mea, îmbracă-te tot mai frumos în haina credinței și fii tare în credință ca să Mă ai cu tine aproape și tot mai aproape de biruința cea mare, și se vor bucura de această biruință popoarele, o, țara Mea, iar Eu te tot cuprind în slava cuvântului Meu și te înconjor sus și jos și de jur-împrejur de taina și lucrarea puterilor cerești, căci tu ești mângâierea Mea, ești aleasa Mea, și pace ție cu Mine și cu cerul cel de deasupra ta, plin de ocrotire pentru tine!
Și acum te însemnez cu numele Meu cel nou și-ți spun: Pace ție sub slava Mea de peste tine, căci ai pe Hristos de Mire al tău și ai peste tine numele Său mare: Cuvântul lui Dumnezeu, o, țara Mea cea de la început și de la sfârșit de timp! Amin.
Iar vouă, fiilor din cetatea cuvântului Meu, pace vouă în zi de praznic sfânt, și binecuvântare vouă pentru gătirea praznicului cel pentru mama Mea Fecioara, când se vor strânge oițe la izvor și le voi fi Păstor și le voi pune masă, și bucurie pe masă, fiilor!
Iar apoi vom lărgi cortul întâlnirii și mai mult, adică cerul cel de deasupra, că vine ziua praznicului sfintei cruci și vin rânduri-rânduri la apa credinței, iar în ziua aceea vom poposi la Maluri și vom deschide porțile pentru cei însetați și vom ridica împreună cu ei spre cer praznic măreț pe locul în care am coborât întâia oară cuvântul Meu pe pământ în anul 1955, când Mi-am început trâmbițarea, venirea Mea mereu apoi și cuvântul Meu scris de atunci și până azi, căci sunt Păstor ceresc pe plaiul pământului român și-Mi semăn peste pământ sămânța de veac nou, cuvântul Meu, o, și vin mereu sub numele Meu cel nou, căci am nume mare în cer și pe pământ și îl așez ca pecete pe creștetul celor credincioși venirii Mele din vremea aceasta, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.