Mila Mea dumnezeiască se face cuvânt peste pământ ca să-l chem pe om la izvorul milei Mele, la înviere să-l chem, căci sunt Cel milos. Mă fac cuvânt de sărbătoare cu înviere peste om, căci sunt Cel ce am înviat dintre morți ca să-i scol și pe ei prin învierea Mea și să le dau înapoi viața, căci sunt Cel milos și umblu cu mila în grai ca să-i dau omului lumină și înviere să-i dau.
Cobor în grădinile Mele cu tine, popor al cuvântului Meu, și cobor în mijlocul tău cu mama Mea Fecioara ca să împărțim tămăduiri. Hristos a înviat! Așa le spunem celor ce se adună la izvor și la rugăciune tămăduitoare în ziua aceasta și la veghe pentru calea lor cu Dumnezeu. Hristos a înviat!
O, mamă Fecioară, mama Mea, dulce și tămăduitor să-ți fie cuvântul în ziua ta de serbare, mamă! Trebuie să-i învățăm pe cei ce stau la învățat că vindecarea începe de la suflet, mamă, de la ceea ce este de la Dumnezeu în om, mamă, iar această vindecare vine de la ascultarea de Dumnezeu în om, o, mama Mea. Cine-i hrănește omului ascultarea de Mine? Iubirea face aceasta în om, iubirea de Dumnezeu, mamă. Să le dăm har, să le dăm putere de iubire, mamă, căci ea vindecă pe om de tot ce este străin de Dumnezeu în el și îl ajută apoi să meargă pe cărările iubirii, mamă. Ne facem cuvânt peste fiii și fiicele poporului cuvântului Meu și le dăm învățătură tămăduitoare și-i rugăm să Ne asculte povața, mamă.
O, e scumpă povața cea din cer peste tine, poporul Meu. Duh de ascultare să cauți să ai, căci cei ce nu ascultă cad de la Dumnezeu, și e dureros să cadă omul de lângă Mine după ce stă lângă Mine cu pașii lui, cu iubirea lui. Când omului îi piere ascultarea de Dumnezeu, îi piere și iubirea, și apoi îi piere și credința, și toate acestea vin peste om din lipsa temerii de Dumnezeu și nu de altceva cum ar da el să creadă. Duhul fățărniciei pune apoi stăpânire peste om în fel și chip și se ascunde în sine omul și nu mai are inima curată nici față de sine, nici față de cei din jurul lui, și diavolul se bucură și se odihnește cu lucrarea lui cea rea în cel ce pierde temerea de Dumnezeu. Vin cu povață de tămăduire, vin cu mama Mea Fecioară și las izvor de tămăduire, povață cu învățătură cerească peste tine, poporul Meu, de peste tot poporul Meu, și să ia de pe masa Mea cu tine omul care caută după Dumnezeu, tată, că-i trebuie iubire de Dumnezeu omului și nu poate avea omul mai mare bucurie ca aceea care-i vine lui de la iubirea de Dumnezeu. Cine să-i spună lui aceasta? Cine să-l învețe pe om să vină după Mine? Cine să Mă spună pe Mine omului câtă fericire pot Eu să-i dau și să-i spună lui câtă deșertăciune este în el tot ceea ce el caută să facă și să aibă? O, tu, mama Mea, tu știi să grăiești cu omul și să dai tămăduire sufletului lui. Tu ești izvor de mângâieri, de tămăduiri, mama Mea. Dă-i poporului Meu povața ta de mamă și dă-i lui putere să poată mult cu Dumnezeu și mult cu iubirea și cu ascultarea, o, mama Mea. Amin.
— O, îi dau, Fiule scump al meu, îi dau cu multul poporului Tău, căci toate în mine din Tine sunt mai înainte de nașterea Ta din pântecele meu cel fecioresc. Îi dau povață de iubire de Dumnezeu și-i dau poporului Tău duh de credință, căci toate prin credință se fac în om pentru Tine, toată împărăția Ta în el, Fiule scump.
Hristos a înviat, popor al învățăturii cea de sus! Fiul meu Iisus Hristos mi-a dat cuvânt să te povățuiesc în ziua mea de serbare în mijlocul tău. Îți trebuie multă povață, îți trebuie mereu povață de înviere dacă ești fiu al lui Dumnezeu pe pământ. Fiii trebuie să știe mereu de la tatăl lor, de la mama lor ceea ce au de făcut și de lucrat și trebuie să aibă veghe peste ei, căci duhului fățarnic trebuie mereu să i se știe lucrarea în om, și nu bănuie omul câtă rădăcină are în el acest duh, care strică adevărul. Să se cerceteze fiecare pe sine și să se curețe mereu de lucrarea acestui duh viclean și să ceară prin rugăciune ajutor din cer mereu, mereu pentru lupta cea bună și să stea în pocăință adâncă și sfântă, căci aceasta este mare fericire și este mare tămăduire și este lucrarea care-l nimicește pe diavolul și toată puterea lui cea rea în om.
O, tu ai ajutor mare, popor al Fiului meu Iisus Hristos. Te ține Fiul meu de mânuță cu tot cuvântul Lui de peste tine, numai să nu te înveți tu cu bunătatea Lui, ci să te înveți cu ascultarea de El, măi fiule. Coboară greu la tine Domnul, iar tu trebuie să prețuiești mult truda Lui cea pentru tine și pentru paza ta și pentru creșterea ta cea de sus, pe care El ți-o dă. Cu mare trezie trebuie să stai și să fii, căci iubirea cea pentru Dumnezeu are lucrare mare în om și se varsă în părți cerește și se varsă când ea este, și așa lucrează ea acolo unde este și unde se varsă ea.
Ai grijă să fii în iubire și să fie ea în tine, fiule al Fiului meu. O, ai grijă mare, ai grijă de credință în cuvântul Fiului meu, Care S-a făcut izvor de cuvânt în mijlocul tău. Vezi să nu-ți fie puțină credința, ai grijă, căci scris este că de la cel ce nu are i se ia și ce mai are. Dureros este să se stingă în om credința, dar când neascultarea îl prinde sub ea prea mult pe om, ea îl desparte pe om de Dumnezeu și-i stinge iubirea de Domnul în suflet, și apoi vine dușmanul vieții, vine necredința și-l smulge pe om din brațul Domnului. Dacă ai credință mică ești sărac, fiule, și n-ai putere pentru Dumnezeu, și nici El n-are pentru tine, și este scris că de la cel ce nu are i se ia și ce mai are și i se dă celui ce are mai mult, că așa este cu credința, iar tu rămâi gol și fără nici un acoperământ, că nu te poți juca cu Dumnezeu cum ai da tu să crezi că se poate oricum cu tine, cel ce ai gustat din atâta izvor de har și n-ai dat să te îmbogățești în iubire și în credință și în lucrare cu folos pentru Dumnezeu, nu pentru tine, fiule, dacă tu ești al lui Dumnezeu. O, nu e totuna cu cel ce nu a știut de izvorul acesta și de gustul lui cel sfânt, nu e totuna ca și cu cel ce a stat la masă cu Domnul și apoi se duce nebun în părți ca plată a nestatorniciei lui și a lipsei inimii curate în el.
Fiilor, fiilor, când știți că ați greșit, căiți-vă adânc și alergați spre iertare și spre împăcare cu Dumnezeu. Când greșiți unii prin alții, unii de la alții, nu stați nepăsători, ci alergați spre salvare, fiilor, dar nu mai dați să aveți legături cu cei cu care v-ați dus spre greșeală, ci căutați salvarea de la cei cu inima curată pentru Domnul și pentru voi. O, e mare înțelepciune aceasta ce vă învăț eu pe voi acum, că n-a făcut așa acest popor și mulți s-au pierdut, de la începutul cuvântului Fiului meu prin trâmbița Sa Verginica și până azi, o, mulți s-au pierdut pe cale dacă n-au ascultat așa, și s-au pierdut unii prin alții dacă n-au mers cu călăuză miloasă, cu lumânare de înviere în mână ca să vadă drumul și pașii lor pe drum.
O, când Domnul îți spune cum să lucrezi pe cale, tu așa să faci, fiule al acestui cuvânt, care te ține de mânuță ca să nu cazi, ca să nu rătăcești de la ascultare, fiule. O singură masă de învățătură să aveți, o singură sală de petrecere cu Domnul să folosiți, căci mai multe feluri de duhuri și de voințe și de dorințe dau să taie felii din trupul bisericii de nou Ierusalim, dau să-L împartă pe Fiul meu în bucăți, pe Cel ce Se-mparte și nu Se desparte împărțind.
O, feriți-vă de duhul fățărniciei, fiilor! Cu adâncă durere vă povățuiesc eu pe voi în ziua mea de serbare cu Fiul meu Iisus Hristos în mijlocul vostru și cu dar de tămăduiri mari peste voi. Când voi n-ați fi întregi cu inima și cu iubirea și cu credința și cu fapta ei și cu ascultarea înaintea Domnului, și față în față frățește, duhul fățărniciei este cel ce face această neorânduială. Vă trebuie mereu povață pentru această împlinire sfântă a inimii curate unii față de alții și înaintea Domnului în unire frățească, fiilor. Nimeni să nu aibă părți aparte, înțelegere aparte, duh aparte, inimă aparte, purtare aparte, vorbire aparte, ci toți o pâine să fiți, toți o iubire și o știre, toți un cer strălucitor pentru Domnul și pentru sfinții Săi, care privesc pe pământ la voi precum priviți voi de pe pământ cerul, fiilor. Unii altora să vă știți inimile și să vi le simțiți, ca să puteți lucra unii pentru alții în vreme bună și în vreme mai puțin bună, căci unii altora sunteți mădulare, și nu uitați aceasta! Fiți cu grijă mare pentru cuvântul rostit de voi chiar și în gând, ca nu cumva să se folosească diavolul de la voi și să facă după vreun cuvânt rău spus de voi asupra voastră, căci gura și inima trebuie să vă fie la fel și cerești să vă fie, ca să nu aibă diavolul ce folosi pentru el de la voi împotriva voastră apoi. Vedeți voi de ce vă învăț eu să vă feriți de duhul fățărniciei, fiilor? El lucrează cu dus întors prin cuvintele voastre, care nu sunt totdeauna la fel cu ceea ce voiți sau urmăriți, și apoi duhul cel fățarnic aduce vouă fapta fățărniciei voastre, fiilor. O, feriți-vă și gândul, nu numai vorbele voastre să le feriți de ceea ce nu vreți să vină peste voi când voi rostiți cu ușurință pentru ispitire în jur cuvinte vătămătoare vouă și Domnului cu voi. Este scris omului că din cuvintele lui se mântuiește sau se osândește, și trebuie mare credință ca să nu disprețuiască el acest adevăr bine rostit de Domnul pentru trezie în om, fiilor.
O, fiți frumoși cu inima, fiți frumoși foarte, că această frumusețe este cea care se vede bine în afara voastră, precum se vede în afară și ceea ce este urât în voi. Începeți orice lucrare măreață, începeți-o cu credință și puneți la ea iubirea și apoi statornicia acestora, și aveți grijă mare de cuvintele din voi și din afara voastră, fiilor. Nimic, o, nimic nu câștigă cel slab în credință lângă acest cuvânt. Sunt ridicați din mijlocul poporului Fiului meu fii cu inimi necredincioase în ei și care aduc clătinare din credință peste cei slabi, care nu și-au strâns merite ale credinței lor. Fiți tari în fața acestor vijelii, căci cei neîmplinitori au lucrare rea, au dușmănie peste cei ce se luptă lângă Domnul cu iubire și cu credință, fiilor. Stați alături cu cei credincioși și tari în credință și uitați-vă câtă pagubă aduce necredința peste cei ce s-au clătinat și dau să clatine ei pe cei slabi, pe cei șovăielnici, pe cei nemulțumiți și cârtitori lângă Domnul. N-ar fi să aibă nici un drept lângă Domnul cel ce vine să-I fie Lui fiu, ci doar iertare să-și capete lui prin pocăință mare, și nu nemulțumit să stea lângă Domnul. Fiți sfinți întru toate, fiți tari cu credința, că această tămăduire dau să aveți peste voi în ziua mea de serbare, în zi de izvor de tămăduiri, fiilor.
Iar Tu, Fiule Doamne, Iisuse scump al meu, ajută-i pe ei să poată să Te creadă pe Tine până la sfârșit și să le strângi lor plata credinței lor și să aibă la Tine bogăție de har prin credința lor, Fiule înviat dintre cei morți pentru mila Ta de ei. O, învață-i mereu pe cei ce-Ți sunt fii, pe cei ce s-au dat să fie ai Tăi, căci sunt ai Tăi, iar eu stau înaintea Ta pentru ei și mă rog cu rugăciune tare, fă-i tari pe ei, tari în credință, tari în iubire, și prin acestea tari să fie ei în ascultare de Tine, Fiule milos, Doamne mângâietor. Amin.
— O, cum să nu-i întăresc Eu pe ei în cele ce am Eu de așezat în ei pentru Mine, mamă? Le dau și iar le dau mângâieri și puteri. Îi învăț să-Mi dea și ei Mie asemenea, ca să putem unii de la alții și unii pentru alții, mamă, iar tu atât de sănătos i-ai învățat azi taina tămăduirii, vindecare de duhul fățărniciei, care nebănuit atacă din partea diavolului pe cei ce învață calea adevărului pe pământ, și Mă plec înaintea ta ca un Fiu iubitor și-ți mulțumesc pentru marea ta iubire și povață peste poporul Meu, mamă. Amin.
O, popor de nou Ierusalim, ai nume nou, fiule. Toate să strălucească de înnoire în tine și peste tine, toate mereu! Nimic vechi nu se potrivește la hăinuța ta, la slava Mea, cu care Eu te învălui. Iată, noi le facem pe toate. Mereu, mereu lucrăm așa, căci așa am zis între Mine și Tatăl, între Mine și tine apoi, căci cu tine împlinim, Eu și cu Tatăl, această Scriptură. Peste zece zile voi îmbrățișa pe mulți care vin la izvorul Meu de cuvânt, la masă cu ucenicii și cu mironosițele învierii Mele în mijlocul tău, tată. Le voi da mult și-i voi ajuta să poată mult apoi. Le binecuvintez pașii spre izvor, trimit îngerași întru întâmpinarea lor și-i voi face să simtă cu ei oastea cerească însoțindu-i spre izvorul Meu de cuvânt și spre grădinile Mele cu tine, poporul Meu. O, mult îi iubesc pe cei ce cred cu putere. Mă bucur de la ei, Mă mângâi de la ei și dau să le înmulțesc mereu credința și iubirea și lucrarea lor cea sfântă prin iubirea dintre ei, întru care Eu Mă odihnesc când ea este, dovedindu-i ea pe ei ucenici ai Mei.
Pace ție, poporul Meu! Cu mare greu am coborât la tine în ziua aceasta, Eu și mama Mea Fecioara. Am găsit neputință în porți, căci diavolul se bagă să facă dureri, dar am stins durerea și am dat cuvântul Meu ție, căci sunt Cel ce pot. Hristos a înviat, îți spune ție mama Mea Fecioara dimpreună cu ucenicii și mironosițele învierii Mele, care așteaptă ziua lor cu Mine în mijlocul tău.
Ia tămăduiri, poporul Meu, ia, tată, și învață să iei, că ai izvor bogat de învățătură peste tine, fiule. O, cine e mai bogat ca tine pe pământ? Nimeni, tată, nimeni, n-are nimeni bogăție ca a ta. Păzește-o și fii vrednic de ea, și prin credință vei putea așa. Amin.
Pace ție, poporul Meu! Îți dau binecuvântare și putere îți dau să-Mi pregătești praznic de înviere, că vin la izvorul învățăturii Mele cu ucenicii și cu mironosițele Mele, vin cu cerul la tine, fiule. Fii plin de putere prin iubire, căci tu ești sprijinul Meu, tu ești casa Mea, tu ești Betania Mea pe pământ acum, la sfârșit de timp, poporul Meu. Amin, amin, amin.