O, iar și iar învățătura Mea se face sărbătoare peste tine, popor al cuvântului Meu cel de azi. E sărbătoare de înviere, iar zilele Mele de sărbătoare cu tine se fac învățătură peste tine din partea Mea, tată, căci ce lucrare mai mare poate avea un părinte decât aceea de a-și învăța mereu, mereu pe ai săi ca să fie ai săi mereu, mereu, iar duhul cel potrivnic dacă nu vede învățătură pe masă într-o casă și veghe pentru casa aceea, vine el și sparge casa și o destramă apoi, ca semn că duhul cel rău a avut loc de intrare să-și facă lucrarea sa cea rea, așa cum el pândește de șapte mii de ani pe urmele omului ca să-l doboare dinaintea lui Dumnezeu dacă el a căzut de la Dumnezeu prin neveghea omului pentru ascultarea de Dumnezeu, după ce Dumnezeu l-a făcut pe om.
E sărbătoare de Paști, Ierusalime al Meu, iar Eu te întâmpin cu salutul învierii Mele: Hristos a înviat! Așa a rămas de la ucenicii Mei și de la mironosițele Mele și așa spun de atunci și până azi creștinii și așa cântă ei în zile de Paști Domnului lor Cel înviat.
Hristos a înviat! Poporului Meu de peste tot îi spun Eu, Domnul, în zile de Paști salutul învierii Mele și îl iau pe el apoi la școala învățăturii, la școala învierii, căci învățătura Mea poartă în ea duh de înviere. Ce făceam Eu altceva acum două mii de ani decât să-i învăț și să-i tot învăț pe cei ce veneau după Mine cu durerile lor? O, nu fac altfel nici azi peste cei ce-Mi simt ființa cu ei și lângă ei prin cuvântul Meu revărsat din gura Mea peste ei. Tainic stau învăluit în cuvânt când grăiesc, iar oștirile cele fără de trup, însoțitorii Mei deasupra grădiniței coborârii Mele, Îmi învăluie trupul Meu cel înviat dintre morți acum două mii de ani și-Mi cântă cântarea de slavă a venirii Mele: Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!
N-am altă lucrare dată de Tatăl Meu Savaot decât să-l învăț pe om, și mai ales pe poporul cuvântului Meu, pe cel ce s-a dat Mie de bunăvoie ca să-l fac pe el popor al Meu în zilele acestea, și iată cât grăiesc Eu cu tine, poporul Meu cel de azi! Ce M-aș face Eu, o, și ce-ai face tu dacă Eu n-aș sta mereu Învățătorul tău în mijlocul tău? Iată-i pe cei ce trebuia să Mă primească așa cum tu M-ai primit! Mai-marii bisericii Mi-au închis pe dinăuntru ușa ca să nu intru la ei, ca să nu intru în casa lor și M-au lăsat afară spre batjocură și Mă batjocoresc, numindu-i mincinoși și rătăciți și nebuni pe cei ce-Mi poartă venirea Mea cea de azi între pământ și cer. O, nu e greu de crezut cuvântul Meu cel de azi, dar cerbicea lor cea tare, mintea celor ce stăpânesc peste oameni în numele bisericii nu-i lasă să fie tulburați sau micșorați de măreția Mea cea în cuvântul Meu văzută, căci Eu, Domnul, nu fac altceva decât ceea ce am făcut la început când grăiam cu omul ca și azi. Și precum la început am fost cuvânt, Dumnezeu prin cuvânt, și când toate prin Mine, prin cuvântul Meu s-au făcut, și fără el nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut, tot așa și acum, la sfârșit, tot așa lucrez, și nu e greu de crezut Dumnezeu și cuvântul Său, ci e greu să voiască omul aceasta, dar cum să-i placă cu Dumnezeu omului când el are atâtea de făcut după inima lui, și cum să-i placă lui cu Mine după atâta vreme de voie a sa între el și Mine?
O, dacă ai ști tu, omule, că locul lui Dumnezeu este lângă tine și în tine, după cum ai fost tu de Dumnezeu făcut să fii, atunci ai putea tu să crezi că e adevărată grăirea Mea cea de azi cu tine, ruptă din cea de la început când grăiam omului așa cum grăiesc azi. Nimic nu e încâlcit pentru ca să înțelegi, dar nu voiești, și nici n-are cine să te îndemne să asculți și să fii supus lui Dumnezeu. Ca și acum două mii de ani nu le convine de Mine și de cuvântul Meu slujitorilor de biserică. Stau cu ușile închise pentru cuvântul Meu cel de azi mai-marii bisericii și supușii lor. Iată înșelăciunea! Toți oamenii sunt înșelați. Se pune pază om peste om ca nu cumva să creadă cineva din slujitorii de biserică și din cei învățați de aceștia. Aceeași cortină, aceeași mantie de batjocură așează peste Mine mai-marii bisericii, de teamă să nu cadă ei de pe scaune din pricina multora care ar fi să creadă pe Dumnezeu-Cuvântul, Care grăiește în zilele acestea cuvântul Său de venire pe vatra neamului român, uitând ei că împărăția Mea nu este din lumea aceasta și nu are nimic în ea. Le-am spus mereu că nu le iau nimic, ci doar să le dau voiesc. Le-aș da iertare de păcate, le-aș da bucurie și mângâiere, le-aș da lucru măreț să lucreze pentru învierea făpturii și le-aș da să poarte în ei împărăția Mea și să gonească din ei și din jurul lor duhul lumii, duhul cel potrivnic lui Dumnezeu, ca să fie pe pământ împărăția cerurilor, nu împărăția omului, căci pe pământ împărățește omul, iar omul este căzut din rai acum șapte mii de ani prin neascultarea lui de Făcătorul său și împărățește el pe pământ cu voia lui, iar pământul este de Dumnezeu făcut, nu de om. Iată înșelăciunea!
Voiesc să iau de pe om acest păcat, această vină, că nu omul a făcut pământul, ci Dumnezeu l-a făcut. I-am spus omului să stăpânească pe pământ după ce l-am făcut pe el om din pământ, dar i-am spus aceasta înainte să-și lucreze el căderea din Dumnezeu prin neascultare. Omul cel ieșit din om este al duhului neascultării omului și al voii libere din om, și nu este al lui Dumnezeu omul cel ieșit din om. Trebuia să vin să-i spun omului aceasta și am venit și vin și-i spun, iar lui îi este greu să se plece și să creadă și să cunoască pe Cel ce vine și grăiește cu el din cer așa cum grăia Dumnezeu la început cu omul, și omul cu Dumnezeu. O, n-am grăit Eu cu omul după ce l-am zidit? Nu i-am spus Eu lui ce să facă și cum să asculte? El însă n-a împlinit cuvântul Meu și M-a înlocuit cu voia sa și M-a înșelat, căci lui nu i-a plăcut cum am voit Eu și a schimbat încă de pe atunci voia Mea cu voia sa și s-a făcut potrivnicul lui Dumnezeu omul cel făcut de Dumnezeu.
O, trebuie să fie prea deștept omul ca să aleagă pentru el binele lui, ca să aleagă pe Dumnezeu și ascultarea de Dumnezeu peste el. Tot de la Mine vine și aceasta ca să poată omul așa, căci la om am așteptat zadarnic, că el Mi-a făcut numai dureri. Acum două mii de ani am spus că fericit este cel ce nu se smintește întru Mine, și cu durere mare am spus acest adânc cuvânt, căci acum șapte mii de ani Mi-a dat omul cu gura sa peste obraz că i-am dat femeia, care l-a smintit pe el, și de-atunci a ales să se smintească așa omul și să se ascundă după Mine în fel și chip, până ce a trebuit să îl las așa pe om.
E prea îndărătnic omul și n-am ce să-i mai fac decât să-l scap de păcat prin suferință, căci cine intră la suferință sfârșește cu păcatul și își poate răscumpăra viața pentru Dumnezeu dacă voiește, dacă este credincios Evangheliei mântuirii prin Hristos, Cel Care vine Mântuitor pentru cei căzuți, numai să vină ei spre Mine și să creadă că Eu pot pentru ei. Amin.
O, fii și fiice ale poporului cuvântului Meu, care vă învață pe voi viața și ascultarea de Dumnezeu! Ascultați ceea ce Eu, Domnul, vă învăț pe voi în zi de praznic de înviere, tată. Căiți-vă adânc de tot ceea ce n-ați lucrat cu ascultare. Căiți-vă mult pentru mintea voastră, care a dat și care ar da să vă scoată de la Dumnezeu, căci asta a făcut la început mintea omului. Vă povățuiesc pe toți cei ce n-ați lucrat bine din pricina neascultării de cuvântul Meu de peste voi din cer și de pe pământ, pe toți cei ce ați suferit zdruncinări și dureri din pricina duhului întunericului care v-a cuprins. Dar ce este duhul întunericului și ce face el? Duhul ascunderii este duhul întunericului. Mintea care lucrează din voi sau din om peste voi, și nu din Mine, este duhul întunericului care vă îngroapă în el. Duhul din om, care-L dă pe Domnul de pe jețul judecății ca să-l judece omul pe om, este duhul întunericului. Mintea omului care disprețuiește pe alt om, împrăștiind intrigă și dispreț între om și om, este duhul întunericului. Graiul rău, cuvântul de bârfă dus de colo-colo ca să facă rău și stricăciune peste bine, este duhul prostiei, duhul întunericului, duh care vine din iad, îmbrăcat pe deasupra cu alb ca să poată lucra din ascuns, din întuneric. Omul cu două limbi, omul limbut, care împarte în părți ispitire și venin, instigare și intrigă apoi, este duhul întunericului. Vorbirea de rău, dușmănia, lauda de sine, nemulțumirea, judecata aproapelui, cârtirea, mândria, nepocăința, multa grăire cea fără de folos, trufașă și mult păgubitoare, toate sunt lucrarea duhului întunecat, duhul întunericului.
O, mila păguboasă este unealta cea cu fața ascunsă, care-l prinde pe cel slab în cătușele ei nebănuite de mintea lui, căci omului trebuie să-i fie mila și iubirea la Dumnezeu, fiindcă este neputincios omul pentru om, căci omul este om și atât. V-am învățat, fii și fiice, să vă feriți de mila dăunătoare mântuirii voastre și a altora prin ea, prin mila cea păguboasă, tată. Când omul cel abătut de la calea cea bună este sprijinit de alt om prin milă păguboasă, mila aceasta ajută căderea omului și nu-l ridică de jos. Numai Eu pot să-l ajut pe om, dacă Mă lasă să-l ajut, iar dacă nu Mă lasă, cum ar putea pe unul ca acela să-l ajute un om?
Pe toți cei care ați suferit și suferiți din partea acestora toate câte v-am arătat acum că nu sunt bune pe calea Mea cu poporul Meu, și nu sunt pentru nimeni bune, vă îndemn cu părintească povață, lăsați-vă zidiți din nou, lăsați-vă lucrați de ziditori, tată, nu de dărâmători de case vii, căci omul este casa lui Dumnezeu și vai celui care se lovește în ceea ce el dă să dărâme zidit de Dumnezeu! O, stați în casă, tată, nu mai ieșiți pe-afară! Stați cu Mine și lângă Mine, căci afară nu este Domnul cu voi, ci este omul, iar omul este om și atât.
Învățați lucrarea uceniciei, învățați-o numaidecât, voi, cei ce încă n-ați învățat-o, și învățați-o adevărat și întreg, căci cine vine să se dea Mie ucenic și fiu, acela nu mai are mamă și tată, nu mai are frați și surori, soție și copii, rudenii și prieteni, ci are numai pe Dumnezeu și ce este de la Dumnezeu să aibă, căci mama Mea și tatăl Meu și frații Mei și soții Mei sunt cei ce fac voia Mea, lucrarea Mea sub sarcina Mea, și nu mai duc sarcina lor cei ce se dau Mie, și sunt cu rădăcină nouă cei zidiți în grădina Mea și nu mai sunt altoi sălbatic, ci sunt altoiți de Mine, căci Eu sunt Grădinarul, și vița Mea este nouă și toată grădina Mea este de soi neamestecat, și tot timpul Eu o plivesc de buruieni ca să semene cu Mine ea și nu cu lumea aceasta, în care Eu nimic nu am.
Primiți cu inimă larg deschisă povața Mea, o, fii și fiice de peste tot, și care ați auzit și ați urmat cuvântul Meu, glasul Meu cel de azi după om! Cei care între voi n-ați ascultat frumos și cu credincioșie de glasul Meu din cer și de pe pământ împărțit vouă, veniți de acum înainte spre mare ascultare și spre mare veghe, tată! Intrați sub mână veghetoare, că multă suferință și multe zgârieturi și multe scuipări primește fața Mea și a lucrării Mele din pricina neascultării cea de la mijloc, tată.
Peste tot să se audă, prin toate cetățile cu fii credincioși lucrării Mele de azi să se ducă povața Mea de trezire și să se împlinească lucrarea veghii și a învierii depline! Mă deșert aici, la izvor, pentru toți și Mă împart apoi spre povață peste tot. Toți cei născuți din acest cuvânt și toți cei ce se vor naște prin el ca să fie fii ai cuvântului Meu pentru sfințenie și pentru cer pe pământ, toți să fie povățuiți îndeaproape și mereu pentru duhul luminii, pentru lucrarea lor întru lumină. Să nu fie în poporul cuvântului Meu om ascuns în sine, om ascuns după om, care să dea loc diavolului, duhului întunericului, ci să fie numai Domnul în toți cu toată fața Sa și să stea omul descoperit cu toate cele din el și din afara lui. Tăiați din rădăcină patima cea rea a grăirii de rău, care-și face loc prin grăirea cea multă și fără de folos pentru cer, prin grăirea a doi câte doi, a trei câte trei în afara grăirii Duhului Domnului între frați. Tăiați de la voi tot ce nu v-am spus Eu, Domnul, să lucrați și tot ce v-am spus Eu să nu lucrați voi, căci numai suferință aduc neascultarea și lucrarea cea de sine a celor ce vin să se dea lucrați de Dumnezeu când vin la Dumnezeu. Căutați să știți să cunoașteți fața vrăjmașă când vine să vă scoată pe voi din duhul ascultării și al veghii sfinte, căci neascultarea este desfrânare cu alți dumnezei, fiilor. O, nu fiți judecători în mijlocul acestui popor călăuzit de Dumnezeu, căci cei ce fac și lucrează așa cum am spus Eu să nu se lucreze și lucrează ei altfel, aceia sunt judecătorii Mei atât cât ei nu pot să creadă, decât numai după ce văd ei ce se adună pe fața Mea în urma lucrării lor, care se ivește la mijloc fără ca Eu s-o așez pe ea spre lucru. Toate neorânduielile care dau să vină și care au fost, toate au venit și vin din pricina neascultării depline de către fiecare fiu sau fiică, strânși în chiticele din loc în loc pentru voia Mea între ei în numele lucrării cuvântului Meu cel de azi, și nu pentru voia lor după ce ei vin spre Mine. Toți aveți măreața datorie să ascultați de Dumnezeu și de toată povața Sa și să nu vă îngânați unii altora greșalele ca să vă lăsați spre greșeală. O, nu așa, tată, căci voi aveți un testament între voi, lăsat de trâmbița Mea când ea a fost luată între cei din cer, și ea a lăsat să vă luați după cei mai smeriți, după cei mai înțelepți, după cei mai blânzi dintre voi, iar Eu vă spun vouă să ascultați așa și nu altfel, tată, ci să ascultați tot ce iese din gura celor care vă veghează ca să vă povățuiască pe voi, și nu vă îndoiți întru ei și nu vă smintiți, tată, căci fericiți sunt cei ce nu se smintesc. O, nu vă luați după cei îngâmfați, care împart zâzanie și fac dușmănie între frate și frate! Când vedeți în fața voastră duhul trufiei din om, lovind în alt om, aveți grijă să nu dați de cărări care vă rătăcesc pașii de pe cale, aveți grijă să nu dați omului putere spre rău și spre dezbinare în vremea lui de răzbunare, fiilor! Trageți-vă în lături, nu vă așezați proptea pentru cel ce nu ascultă, că se va face mai mare neascultarea lui, iar voi veți fi vinovați! Tot ceea ce nu vă spune Domnul să faceți, nu luați să lucrați, fiilor! Nu stați în fața celor ce sunt nemulțumiți în acest popor, căinându-se nemulțumiți ca să slăbească spre ei pașii celor slabi, că vă aduce căderi din Dumnezeu acest duh întunecat al nemulțumirii din om! Nu sprijiniți pe cei îndărătnici și trufași prin nemulțumirea lor, că îi veți vedea tot mai despărțiți de Dumnezeu dacă le veți da prilej să-și verse în părți grăirea cea cu păcat, lucrarea lor cea rea! Toate câte se lucrează așa, Îmi aduc Mie pată și suferință, fiilor, și piedici mersului Meu cel biruitor azi.
O, învățați să stați la adăpost de vremea rea peste voi. Stați adăpostiți în fața duhului întunericului și mușcați-vă limba pentru vorbire de rău unul asupra altuia, că aceasta atrage suferință apoi și clătinare și dureri fel de fel! O, feriți-vă de ascunderi, căci ele se numesc întuneric oricum ar fi ele și nasc întuneric tot mai mare apoi, tot mai greu de biruit apoi! Umblați în lumină, tată! Faceți fapte și lucrări vrednice de lumină, iar fapte care vă ascund sub ele și pe care dați să le ascundeți, nu mai săvârșiți, tată! Orice ispită care vine spre voi să vă îndemne și să vă tragă la împotrivire față de învățătura Mea de peste voi, spuneți-i ei: înapoia mea, satană, ieși de la mine că ești diavol și mă tragi la întuneric, nu te primesc, duh străin de Dumnezeu și de povața lui Dumnezeu!
O, poporul Meu, o, fii și fiice, să învățați, tată, să risipiți ispita când ea vine, căci fața ei cea rea stă ascunsă după lucrarea ei, după neasemănarea ei cu Dumnezeu, fiilor. Lăsați în spate pe cei ce n-au învățat să stea cu fața, căci din aceste hotare nu-i frumos să se iasă în spate, nu-i bine să se mai poată să ieșim la cei ce nu au rămas în ogradă, fiilor. Fiți curați cu inima față de Dumnezeu și de Duhul lui Dumnezeu și de fiii rămași cu Dumnezeu și fiți curați unii față de alții în numele Meu, fiilor. Dacă aveți ascunderi și legături cu cei ce n-au rămas în bărcuța Mea, voi n-aveți inima curată, tată, față de cei ce au rămas cu Mine. O, nu căutați să aveți legături neștiute, nelegitime cu cei ce s-au răzvrătit nemulțumiți, căci vă scrie diavolul în numărul lor dacă nu ascultați ceea ce Eu, Domnul, vă veghez învățându-vă așa. Eu pe toți am dat să-i întorc cu fața la Mine, dar cei ce au rămas ascunși s-au ascuns și mai mult, iar pe unii i-am smuls din foc cu greu, cu luptă grea, tată.
V-am învățat demult și iarăși vă învăț acum să nu aveți buzunare, fiilor, iar voi să înțelegeți grăirea Mea. Buzunarul stă ascuns dedesubtul acoperământului cel de deasupra și e lucrarea întunericului buzunarul, iar cel ce vă învață să folosiți buzunarul este dușman sufletului vostru, tată. Feriți-vă de cei ce lucrează lucrarea întunericului și alipiți-vă de cei ce stau în lumină și în lucrarea dată de Mine lor s-o lucreze și care nu-și iau singuri. Vă povățuiesc adânc, fiilor, căci în adânc trebuie să intru ca să vă scot din dureri și din suspin. Când am spus demult că nu e bună joaca, n-am fost luat în seamă peste tot.
Vă scot la mângâierea Mea pe voi, cei care ați fost încurcați în dureri de la neascultare, tată. Ridicați-vă și fiți vii și lucrați pentru Mine tot ceea ce faceți voi, căci Eu Mi-am ales un popor ca să aibă lângă Mine valoare mare pentru Mine și nu pentru el, și nu ca să vină să fie și atât, căci dacă vine numai așa, Îmi strică via, tată.
O, căutați să-Mi fiți de folos, de mare folos, fiilor, căci și Eu tot așa sunt pentru voi. Fiți cu nădejde în Mine și în iubirea Mea pentru voi, dar și Eu să pot nădăjdui în voi, tată. Ale Mele dintru ale Mele vă dau prin lucrarea Mea cu voi, ca să nu fiți lipsiți, iar voi folosiți-vă de ele pentru lucrarea Mea cu voi pe pământ, nu pentru voi, tată, căci ale Mele sunt ceea ce Eu vă dau. Într-o zi va fi să vedeți voi rodul pe care vi l-ați strâns, și grăbiți-vă să rodiți Mie și nu să pierdeți sămânța, tată, căci sămânța Mea este scumpă, și fiecare bob al ei își va cere de la voi rodul său.
Vă cuprind în duh de mângâiere, căci așa am lucrat astăzi spre voi. Stați așa cuprinși, fiilor! Iubiți lucrarea învierii peste voi și căutați-o și primiți-o când ea se dă vouă! Vă trimit carte de înviere, tată, primiți și împliniți! Am fii dulci așezați între Mine și voi ca să vă dea povață de înviere. Primiți-i cu primire mare, cu inimă mare și cu dor de cer și dați-le de lucru la facerea voastră, că e multă lucrarea facerii, dar e puțină peste voi, fiilor. Căutați-o, dar, pe ea, căutați-o cu lumânarea în mână, că ea nu se dă vouă dacă n-o veți căuta. Iubiți-o pe ea cu multul și nu stați din lucru pentru ea peste voi, că vine ziua să vă vedeți rodul cules vouă în cer, fiilor, și voiesc să am lângă ce să vă strâng.
O, pace vouă, fii și fiice ale Ierusalimului Meu cel de azi, și cu pace multă să luați în voi învățătura Mea și învierea Mea în voi, ca să fiu viu în voi! Hristos a înviat! În voi voiesc să fiu înviat, ca și voi să fiți asemenea Mie, fiilor!
Hristos a înviat! Așa să vadă duhul cel potrivnic că stau în voi, înviat stând și lucrând înviere, fiilor, căci învierea omului am venit lui să-i dau. Amin, amin, amin.