Pe cale de îngeri Îmi cobor glasul și pe tron de heruvimi stau, și slava Mea este cuvântul, iar cetele îngerești Îmi cântă ca în cer: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Atotțiitorul, Cel ce era și Cel ce este și Cel ce vine! Amin.
Eu sunt Cel ce sunt! Sunt Domnul Iisus Hristos și Mă mărturisesc pe Mine Însumi cine sunt, căci Tatăl Meu Savaot Mi-a dat toată puterea în cer și pe pământ, fiindcă M-am coborât din cer pentru om și M-am întrupat în Fecioară ca să Mă nasc Prunc mic și să-i dau omului pildă să fie mic și să crească tot așa, să nu crească mare, că el așa a crescut și așa crește și nu rămâne statornic omul, că nu are căpetenie peste el ca să învețe să fie mic, să fie statornic, să aibă viață în slavă, în ascultare ca a îngerilor, care au căpetenie peste ei și sunt în slavă, în mare slavă, în mare aplecare, și tot așa și lucrare. Amin.
Cobor la izvor, cobor cu îngerii și cu izvor de cuvânt. Cu slavă de îngeri cobor și întâmpin pe poporul adunat în jurul slavei Mele în zi de sărbătoare pentru îngeri, care cu freamătul lor mângâie tainic creștetul aplecat al celor ce au venit la sărbătoare îngerească în grădinile Mele cu poporul Meu cel jertfitor slavei venirii Mele cuvânt pe pământ, când Tatăl, iată, Mă trimite să Mă fac cuvânt de foc și să-l curăț cu el pe om pentru venirea Mea, și stau în grădinile Mele cu tine cuvânt, poporul Meu, și hrănesc, fiule, inimioarele care Mă strâng în ele ca să le dau putere să se facă sfinții Domnului.
Acum două mii de ani am venit și am lucrat ca atunci, iar acum vin și lucrez cu mult cuvânt spre facerea omului și îi cer lui să treacă prin apă și să nu piară, să treacă prin foc și să nu ardă, că la potopul cu apă a pierit tot omul, și la foc tot așa, dar acum vreau sfânt să se facă cel ce vine la Mine, că vreau să rămân cu el după ce mânia va trece, căci Noe a scăpat dimpreună cu cei ce au ascultat de Mine și de el, iar ceilalți au pierit, iar tinerii în cuptorul de foc în văpaie aruncați au scăpat, pentru că au ascultat de Mine și de căpetenia lor. Adam însă nu și-a pregătit salvarea nici măcar în rai fiind, ci și-a pregătit neascultarea, și iată ce înseamnă trupul, carnea și sângele, care sunt trup!
O, pe pământ e numai foc și toți oamenii ard în el, și e numai ape și toți pier în valuri, ca la potop, și e numai sânge, numai fire pe pământ.
Mă fac cuvânt de slavă pentru îngeri, căci cetele îngerești au ziua lor de serbare prin biserică, și îngerii au căpetenie peste ei și sunt ei slava Mea prin ascultare de căpeteniile de peste ei. Mihail, căpetenia oștirii Domnului, îngerul Meu, strigă acum peste cei ce iubesc cuvântul Meu: Să stați bine și cu frică și cu mare luare aminte să stați și să ascultați, că e vreme cu căderi și cu încăpățânare pentru necredință și pentru trădări și pentru căderi, iar Domnul vă învață salvarea! Amin.
O, popor adunat lângă poporul Meu cel de la izvor, am pus acum două mii de ani o întrebare ucenicilor Mei cei de atunci și le-am zis lor: «Cine zic oamenii că sunt Eu?». Vă pun și vouă această întrebare acum, iar voi dați răspuns și spuneți-Mi cine ziceți voi că sunt Eu, Cel ce grăiesc? O, Eu sunt Cel ce am fost hărăzit de Tatăl Meu prin cuvântul cel proorocesc al Duhului Sfânt că voi fi spre ridicarea și spre căderea multora, și iată, așa sunt. Cei cu inimă de evreu Mă disprețuiesc și zic că de la ei putere se dau Mesia cei care Mă așează în carte cuvânt în zilele acestea. Alții spun că nu pot cuprinde ei adevărul despre acest cuvânt, iar alții Mă aud și Mă mărturisesc că Eu sunt Hristosul, Mântuitorul celor credincioși. Dar voi cine ziceți că sunt Eu, Cel ce grăiesc vouă? O, ce să fac cu cei ce nu Mă primesc Mântuitor peste ei prin acest cuvânt ieșit din gura Mea și care se face carte pe pământ?
O, pace vouă, și fiți credincioși! Oștirea îngerilor e tot un freamăt aici, în văzduhul colinei slavei Mele cu poporul Meu slujitor venirii Mele acum cuvânt pe pământ. Pace vouă, și fiți ca îngerii, căci îngerii au căpetenii, și așa se fac ei slava Mea, iar văzduhul tresaltă de lucrarea slavei! O, nu numai îngerii trebuie să aibă căpetenii, ci mai mult oamenii trebuie să aibă, ca să se facă ei slava Mea. Arhangheli trebuie să fie și între oameni, ca și între îngeri, dar trebuie să fie bine învățată și înțeleasă căderea îngerilor și să fie veghe pentru înțelepciune, ca nu cumva vreo căpetenie de peste oamenii cei credincioși să se înalțe ca să cadă și să atragă spre cădere ceata lui toată, că e de dat răspuns la Dumnezeu pentru umilință sau pentru semeție, și apoi e de primit plată pentru faptă, pentru credință sau pentru necredință, căci cel semeț își pierde când nu se gândește, își pierde credința și își pierde puterea, și-și pierde plata apoi.
O, pace vouă, și fiți credincioși, căci sunt la sărbătoare îngerească veniți sfinții și părinții, și sunt cei adormiți veniți la masa Mea cu îngerii și sunt ca frunza și ca iarba de mulți, căci Eu, Domnul, le-am făcut din vreme chemarea, iar ei așa au ascultat. Mihail, căpetenia oștirii Domnului, îngerul Meu și al poporului Meu, dă glas îngeresc sărbătorii de azi și strigă cu tărie:
— Slavă Ție, Doamne, că ai început să împărățești și să-Ți faci popor sfânt pe pământ pentru venirea Ta! O, slavă Ție, Stăpâne al oștirilor Tale, că mare este darul poporului Tău de azi în români, căci pentru învierea morților Tu l-ai ales pe el și l-ai așezat la împlinirea Scripturilor Tale cele pentru răscumpărarea trupurilor, că mare este așteptarea celor ce așteaptă! O, să învețe cei ce vin să se facă popor al Tău pentru venirea Ta, să învețe de la îngeri, căci îngerii au căpetenii și sunt ei slava Ta! O, iată câtă sărbătoare de cuvânt, iar eu cârmuiesc în numele Tău masa de cuvânt din ziua aceasta a îngerilor și văd pe trâmbița Ta Verginica venită la popor, cu scump popor la masa Ta de cuvânt în mijlocul poporului Tău cel de pe pământ acum. Ea a venit, iar eu am privit și am așezat în ordine tot lucrul cuvântului de azi.
O, sună tu, trâmbiță a Domnului, și dă acum rând cetei tale! Amin.
— O, binecuvântat ești, Doamne, că ai ales dintre oameni rugători Ție pe pământ și în cer pentru împlinirile Tale, prin cuvânt proorocesc rostite și pregătite ca să fie, iar eu am cu mine de mânuță la masa de azi a îngerilor, am pe păstorul Daniel, că multă vreme a păstorit el spre Tine turma care s-a ridicat din cuvântul Tău cel de azi! Acum un an eu, trâmbița Ta, am venit cu îngerul Tău și l-am adus înaintea Ta, ca să-l așezi pe el între sfinții Tăi rugători, că era vreme de grea cumpănă pentru neamul român, și mult a dorit acest păstor de suflete slava Ta lucrând și împlinindu-se în mijlocul acestui neam, după cum a crezut el de mult în cuvântul Tău, care a vestit-o pe țara română aleasă Ție de venire a Ta acum, la sfârșit de timp, Doamne.
O, hai, păstorule Daniel, ia-ți glasul cel păstrat în cer când Domnul ți l-a luat mai din vreme și hai să cuvintezi poporului de ieri și de azi, căci cine păstorește cu credință și cu nădejde pentru Domnul turma lui, acela nu moare niciodată, și moare numai cel ce vrea să moară. S-a scurs un an de când ne-am întâlnit între cei din cer, și vreau acum să împlinim grăire mare peste poporul acestui cuvânt. Ți-a fost dor să grăiești, o, ți-a fost dor! Mângâiere aș vrea să capeți acum de la grăirea pe care o așezi azi în cartea Domnului.
O, frumoasă este grăirea între cei din cer, și mare să fie credința și înțelepciunea celor ce ascultă acum pe păstorul Daniel, pe martorul cel credincios al lui Dumnezeu-Cuvântul pe pământ, Domnul, Care vine și grăiește acum în mijlocul unui popor credincios pe vatra neamului român. Amin.
— O, mi-e duhul cuprins de așteptare și de bucurie pentru poporul cel ascultător, după cum este și între îngeri această slavă, și mi-e duhul cuprins de durere pentru poporul care n-a avut răbdare, răbdare până la sfârșit, așa cum eu am avut și am. M-a chemat Domnul din lume pe când eram cuprins de ea și m-a luat și m-a curățat frumos și m-a făcut slugă a Sa ca să-L înțeleg și ca să-L urmez apoi cu toată ființa și vremea și ascultarea mea înaintea Sa pe pământ. M-am dat cu totul ascultării de acest cuvânt, iar râvna aceasta am dorit-o mereu în toți cei care au aflat izvorul lui Dumnezeu-Cuvântul, și din pricina acestei suferințe pline de așteptare și de răbdare am stăruit și cu blândețe, și cu dojană peste cei greoi la mers și la putere pentru cele cerești, cerute de Domnul de la acest popor. Am pierdut mult și mereu, căci când Domnul pierdea, eu pierdeam ca și El, și suferința aceasta m-a apăsat ziua și noaptea și mă scotea din casă și strigam ca să mă audă cei ce făceau suferință. O, ce mare este suferința unui păstor de la cei ce nu pășesc frumos și curat după Domnul, și am suferit în casa mea această durere, și am suferit în fiecare casă de creștin depărtarea de Domnul a fiecăruia din cei ce au fost alăptați la acest sân, la izvorul de cuvânt al Fiului lui Dumnezeu.
N-au stat frumos la crescut cei ce se nășteau în credință prin acest cuvânt. N-au stat mici, ci s-au mâniat pentru orice trezire, pe care dădeam mereu să le-o fac. Văd acum în cer, și din cer văd cât de mult pierd cei ce nu caută dojana peste viața lor, și mă doare în cer pentru tot ce n-am putut pentru viața fiilor acestui popor. Cei ce se nasc și se vor mai naște pentru Domnul prin acest cuvânt, să primească sfatul cel bun de a nu căuta bunătate pentru ei, ci altceva să caute ei, căci bunătatea nu-l poate pregăti pe om pentru cer, de vreme ce el, atât de semeț cum este, dă să aștepte pentru el daruri, pe care nu le merită și pe care nu e bine să și le dorească, ci e bine să stea în oștire cu căpetenie peste ea și în umilință fără margini să stea, iar pocăința cea de zi cu zi să-i fie cale de odihnă sufletului lui, că mare lucrare îi trebuie peste el celui ce vine să-L cunoască pe Domnul prin acest cuvânt și să se arate Lui, desfăcându-și învelișul său ca să fie văzut și vindecat pe dinăuntru, căci pe dinăuntru stau carii care rod în om mântuirea lui cea de la Domnul. Nu sunt pe pământ păstori care să-l lucreze pe dinăuntru pe cel ce vine să se dea Domnului, și omul este închis în sine și nu dă să dea drumul la ușă ca să intre vindecătorul și să-i cerceteze viața, și apoi fața.
O, aș sta de vorbă cu mulți frați, că mult am voit aceasta peste mulți când am putut să voiesc. Le-aș spune multora din poporul acestui cuvânt înțelesuri tainice, pe care ei n-au voit să le pătrundă cu Domnul, ci singuri au voit, și au greșit și greșesc, și prea mult greșesc. Le spun însă celor ce stau și se uită din lături la mersul Domnului și al cuvântului Său pe mai departe, și le spun să nu uite că în lucrarea mea de apostol înaintea Domnului eu am lăsat scris poporului epistole adeveritoare cu amănuntul pentru înțelesul cel de sus al tainelor care se împlinesc acum prin cuvântul Domnului și prin faptă, căci lucrarea de nou Ierusalim, pe care tot o așteaptă cei ce s-au îndărătnicit prin păcatul îngâmfării, iat-o pe ea împlinindu-se și tot depănând pe acest caier împliniri, pe care numai cei ce vor să se păstreze orbi nu dau să vadă și să înțeleagă, căci nestatornicia cea de la nemulțumire i-a făcut pe ei să piardă și să tot piardă câștigul, pe care n-au știut să și-l agonisească, și pentru care le trebuia credință sfântă până la sfârșit, căci tainele lui Dumnezeu sunt taine, nu sunt din pământ sau din piatră sau din lemn sau din fier, ci sunt din duh și din Dumnezeu luate și înțelese și văzute, numai să fi voit să deslușească acest popor simbolurile toate, care ascund sub ele pe Domnul împlinitor pe pământ în acest cuvânt și prin acest popor credincios al bisericii de nou Ierusalim, căci prin credința celor credincioși Lui lucrează Domnul faptă împlinită. Mi-a dat Domnul să înțeleg și să văd și să mărturisesc, după ce prin grele încercări am trecut din partea celor necredincioși și răzvrătiți și nestatornici în iubire în vremea acestei lucrări.
Mi-e dor să grăiesc poporului pe cele neînțelese de el, de necredința lui, o, și-mi face Domnul semn că iarăși intră în carte la capătul sărbătorii și-mi va face punte spre popor cu adâncime de grăire, și acum aștept lângă trâmbița Lui, căpetenie în cer pentru cei între noi trecuți sus, și doresc să grăiesc copiilor mei după trup despre cumințenia pe care le-o cer față de lucrarea cuvântului și de toate așezările Domnului, și, iarăși, doresc să aduc rugăciune Sfintei Treimi pentru patria română și pentru scump poporul de nou Ierusalim în mijlocul neamului român, că mult am mijlocit în cer când am plecat și când neamul român era în cumpănă mare pentru viața lui, pentru salvarea lui de sub capcana deschisă atunci ca să-i îngreuieze lui și mai greu suferința prin care trece de o lungă bucată de timp.
Vă ating cu duh părintesc pe toți cei strânși la glasul cuvântului de sus și vă cer să învățați mersul cu căpetenie, că fără așa mers nu este biruință în Domnul, nu este, și este numai mers rătăcitor și amenințat în fel și chip pentru căderi și pentru trădări, și apoi pentru dureri.
O, mi-e dor să grăiesc, Doamne, mi-e dor! Amin.
— O, ți-e tare, tare dor, iar Eu, Domnul, voi face cale dorului tău cel sfânt spre popor. Alinul Meu îți șterge fruntea ostenită de așteptare, că voiesc să grăiești acestui popor despre taina învierii, taina celor înviați și în drum spre înviere, ca să știe cei ce dau să moară și să nu se joace de-a moartea, ci să înțeleagă ei taina învierii. Amin.
— O, Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne, în cer și pe pământ cârmuind cu slavă, că taina slavei Tale o văd atât de frumos sfinții și îngerii Tăi! Eu, căpetenia oștirii Tale, văd pe omul cel întâi zidit de mâna Ta din pământ, îl văd acum cum îl plânge pe om. Suspină el și-l plânge pe omul care se desparte de Tine pentru păcat, după ce el a adus în trup păcatul când nu Te-a ascultat în rai, și iată-l cum Te roagă pentru învierea celor ce au greșit și au murit ca și el prin greșeală, de la el și până azi, și strigă el la Tine cu rugă arzândă și zice:
— Apropie, Doamne, slava învierii pentru toți cei care au greșit prin păcatul meu cel din rai! M-am despărțit de Tine pentru femeie și am iubit-o pe ea cu inima mea, și pe Tine Te-am părăsit, și nu mi-a fost de folos că am făcut așa, ci îmi este durere pentru fiecare om care cade prin păcatul meu, căci omul nu-și iubește femeia decât pentru păcat, iar Tu acum două mii de ani ai spus să-și iubească omul femeia așa cum Tu ai iubit biserica, căci taina căsătoriei s-a făcut păgânie și închinare la idolul plăcerilor și Te îndurerează omul și moare mereu prin păcat și cu păcat. O, iartă-i pe păcătoși și le dă lor darul vederii, că noi vedem acum lucrarea tainei învierii în mijlocul poporului Tău rugător pentru noi, cei care am murit prin păcat. O, miluiește gloata care așteaptă învierea și iertarea, Doamne, că Tu numai din mila pentru om pe toate le lucrezi. Plâng și-Ți cer învierea tuturor, că ei porunca Ta așteaptă, și nădăjduiesc așteptând. Amin.
— O, vin curând, vin curând și le deschid ca să iasă! Vin curând. Amin.
Auzi, poporul Meu, auzi, tată, glasul celor din morminte! E zi de sărbătoare, fiule, și stau la masă îngerii și sfinții și cei ce așteaptă de dincolo cu dor.
Și acum mângâierea Mea se face dulce pentru cei ce au venit cu pasul până la izvor, la masă de îngeri. O, iubiți, iubiți viața cea trăită pentru venirea Mea, că Eu vă aștept pe deplin să-Mi ajutați venirea! Aplecați-vă pentru iubire și luați în auz tot ce doresc Eu în voi! Vă ies mereu în prag la sărbători cu slavă de nou Ierusalim și vă cuprind în cuvânt mângâios și Mă umplu de mângâiere de la voi de câte ori veniți la izvor și stau cu voi la masă! Iubiți această bucurie. Îngerul Meu Mihail, căpetenia oștirii Mele, vă deschide vouă spre Mine, că-Mi este slujitor. Oștirea îngerilor s-a făcut una în ziua aceasta pentru ei, căci îngerii au căpetenii. Așa să pășească spre Mine cei ce se fac popor al venirii Mele, stegari ai slavei cuvântului Meu, care vine pe pământ. Mă voi ține după voi cu tot cuvântul Meu cel de azi și voi privi la voi dacă-i veți pregăti casă la voi. Amin.
Se binecuvintează de toată oștirea cerească masa de sărbătoare a îngerilor, alături de poporul Meu cel credincios! Slava Mea cu voi se face cuvânt și vă așează cu Mine la masă cu sărbătoare îngerească. Pace vouă! Fiți credincioși! E mare frumusețe sărbătoarea Mea și a îngerilor Mei cu voi. Îngerul Meu Mihail slujește între Mine și voi, între cei din cer și voi. Credința voastră să fie iubire, ca să aibă putere și viață cuvântul Meu peste voi.
Eu sunt Cel ce sunt și stau în mijlocul neamului român ca pe vârf de munte înalt și-i strig pe toți spre slava Mea și stau pe tron de heruvimi și-Mi cântă acum cu slavă cetele îngerești: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Atotțiitorul, Cel ce era și Cel ce este și Cel ce vine, și plin e cerul și pământul de mărirea Lui. Amin, amin, amin.
Partea a doua
Îngerul Meu Mihail cârmuiește în numele Meu masa de cuvânt din ziua aceasta până la ridicarea ei. S-au strâns bucatele de pe masă, iar cei adunați au primit binecuvântare tainică pentru calea lor spre casă. O, sunt de neînchipuit de frumoase și greu de pătruns tainele Duhului Sfânt și lucrarea lor, căci omul este prea mărginit cu lucrarea duhului și cu înțelegerea. Eu însă Îmi desfac tainele pentru cei ce înțeleg și, mai mult, pentru cei ce cred prin darul Duhului Sfânt, pe Care nu-L pot avea cei ce sunt bogați în duhul lor, în vederea lor, bogați în duh de om, și tot așa și în trup, căci scris este în Scripturi: «Numai cei înțelepți vor pricepe, iar cei neînțelepți nu», cei fără de umilință de duh nu vor înțelege nimic, pentru că nu au pe Domnul cârmuitor peste mintea lor, iar omul de la minte se îmbolnăvește, mintea i se strică mai întâi, și apoi ochii și apoi fapta, și așa i se strică omului iubirea pe care ar mai putea s-o aibă. Când Eu îl văd așa pe om, Îmi ridic din el tot ce mai e de la Dumnezeu în el și rămâne el cu plata minții lui și atât, cu tot ce adună mintea lui de la ea putere și voire, iar îngerul cel bun nu-l mai poate ajuta pe el, din pricina lucrării minții lui zbuciumate, căci Domnul și slugile Lui cerești stau în loc cu pace, în loc cu credință și cu duh de umilință și de pocăință, nu stau în omul zbuciumat, nu stau în cel ce se smulge din Dumnezeu.
O, fiilor din porți, nu citesc, tată, nu citesc cuvântul Meu cei ce vă defaimă pe voi și pe cei ce stau de partea Mea, iar cei ce între ei mai citesc, se răvășesc, se îndoiesc, judecă pe Dumnezeu și pe voi, căci mintea lor s-a îmbolnăvit. Cine are iubirea bolnavă, tot așa și mintea o are, iar roadele iubirii nu mai pot odrăsli în el, căci duhul cel rău îi stăpânește mintea și este dușmănie și este loc fără de pace inima lui.
Mă doare de cei atât de bolnavi, dar n-am cum să-i vindec, așa cum nici pe Iuda nu l-am putut vindeca după ce duhul rău a venit la el cu arătare nălucitoare și i-a spus lui că Iisus Hristos nu-l iubește pe el și că numai pe ceilalți ucenici îi iubește Domnul, și n-am putut să Mă mai apropii de inima lui apoi, căci sămânța urii și-a făcut în el lucrarea și l-a întunecat de tot, și M-a urât el apoi, din pricina întunericului din el, căci scris este: «cel ce urăște pe fratele său, este în întuneric», și iată ce face lipsa iubirii din inima omului! Când iubirea nu-și arată roadele ei în om și din om, zadarnic ar mai spune omul că are iubire, și mai ales când roadele urii și ale răutății inimii sunt lucrate de om și se învederează la lumină.
O, cum să mai aibă loc lucrarea duhului umilinței în cei ce vă defaimă pe voi și pe cei ce stau de partea Mea și a duhului mărturisirii, fiilor copii? O, să nu fiți triști, tată! Să fiți liniștiți, fiilor! Pe Moise îl urau frații lui din pricina invidiei din ei și îl invidiau din pricina darului Meu din el și îl vorbeau de rău, găsindu-i vină ca să-l disprețuiască, dar Eu lucram în el și cu el, că mare eram Eu în inimioara lui duioasă, în locașul credinței lui, și îl însoțea pe el îngerul Meu, și pentru Moise, nu pentru popor făcea aceasta îngerul Meu, mergând el în fața oștirii lui Israel în stâlp de foc și de nor, și nu-l iubea Israel pe Moise, ci îl judeca și îl lovea pe el Israel, până ce Eu, Domnul, l-am ascuns pe el de la fața lor, căci păcatul nerecunoștinței era mare între Israel și Moise, o, și câte minuni și semne mari au stat față în față cu ochii lui Israel, lucrări cerești, despre care nu s-a mai auzit până atunci, dar tot împietrită a rămas inima lui Israel, până ce de tot s-a pietrificat! O, fiți liniștiți, tată, căci acum este acum, că lucrarea Mea de cuvânt se slăvește peste voi și peste pământ și naște fii pentru Dumnezeu și pentru viață sfântă înaintea Sa, și acestea sunt minuni mai mari decât oricare altele, tată, și vreau să-Mi fac din români un popor mare de sfinți cu viața, sfinți cu iubirea, sfinți cu credința și cu fapta, și prin care Eu să pot. Uitați-vă în timp, uitați-vă înapoi, că Eu, Domnul, numai prin așa slujitori am putut și am lucrat. Credința în cuvântul Meu cel rostit, aceasta trebuie să am în omul slujitor, și lucrez Eu apoi prin el ca și prin Moise și-Mi fac cale cu mărire peste pământ pentru duhul mărturisirii, duh care cheamă omul de la păcat la sfințenie și-i dă putere să se nască din nou prin cuvântul Meu cel de sus, și care vine până la urechea omului și o curăță pe ea și sfințește tot trupul apoi, și așa poate Domnul prin sămânța Sa semănată peste pământ cu duhul iubirii, Duhul lui Dumnezeu.
O, copii credincioși, voi ați rămas cu Mine, tată, așa cum a rămas Iosua pentru Moise cu toată ființa lui și a putut el apoi totul pentru Dumnezeu, iar ceilalți din Israel s-au răzvrătit toți. Îi învăț acum pe fiii poporului Meu, îi învăț să ceară și să aibă înțelepciune și să stea lângă Mine și lângă voi, ca să poarte ei biruința Mea așa cum a purtat-o Iosua, ucenicul cel credincios al proorocului Moise, și așa cum a purtat-o Elisei, ucenicul cel credincios al lui Ilie proorocul, că mare putere de minuni cerești are duhul credincioșiei prin cei ce-l poartă pe el înaintea călăuzitorilor lor!
Îmi alunecă cu dulce cuvântul pe buze și vi-l grăiesc spre alinarea Mea și a voastră. Îi aud pe cei ce vă disprețuiesc și vă hulesc, și și-au făcut ei din aceasta o haină a sufletului lor răvășit. O, întăriți spre statornicie pe poporul cuvântului Meu, fiilor, căci Eu îi spun lui că e mare pagubă vorbirea de rău, vorbirea în deșert, și îl învăț să se ferească de cei ce defaimă și împart necredință cu limba lor, că aceia și-au pierdut iubirea și și-au pierdut mintea, iar limba lor împarte batjocuri. O, cine din ei ar mai putea stinge focul care l-au aprins ca să nu-i ardă, ca să nu se întoarcă asupra lor, o, cine? Duhul adevărului, El este duhul umilinței și al pocăinței și este Mângâietorul, și M-aș sălășlui cu El în cei ce vă urăsc pe voi și vă vorbesc de rău unii altora, și i-aș curăți pe ei de toată tulburarea și întinăciunea, care vin de la răutate, și i-aș mântui pe ei de întunericul care-i chinuie și le dă neastâmpăr, dar cum să fac Eu aceasta când ei se dau atât de drepți, atât de mari și, unde mai pui, se dau apărătorii lui Dumnezeu când zic ei că voi sunteți rătăciți și că sunteți păcătoși! O, păi cum să nu zică așa când ei au nevoie să-și acopere nestatura lor, necredința lor și neîmplinirea cuvântului Meu, care le-a cerut lor despărțirea de lume, sfințenie și iubire, credință și pace și multă multă umilință?
Am spus prin Scripturi să nu se facă judecători fiii credinței, căci numai Eu sunt Judecătorul, și am spus, iarăși, să fie ei învățători prin viață cerească în ei mai mult decât orice cuvânt rostit de ei ca învățătură peste om.
O, fiilor care vă răzvrătiți asupra mersului Meu cu poporul cel credincios! O, nu Mă conduceți, tată, spre mânie! Îmi ațâțați mânia dacă mergeți mai departe cu păcatul lui Datan, Aviran și Core. Mă supăr pe voi cu mânie dacă vă jucați de-a păcatul lui Cain. Am spus cândva prin cuvântul Meu cel cu durere în el, am spus că nu e bună joaca, și am spus că joaca se face duh rău și umblă apoi prin poporul Meu și-Mi însăgetează până la os pe cei cu care Eu Îmi port venirea. Am spus, și n-am fost mincinos, și n-am fost ascultat când am spus că nu e bună joaca cu răutatea și cu dușmănia, cu mânia și cu clevetirea, cu defăimarea și cu minciuna pentru ea. O, ce v-am luat, cu ce v-am păgubit, tată, de-Mi puneți spini groși în carne pe calea mersului Meu cu poporul cel mai mic și cel mai credincios al vremii lucrării Mele cea de cincizeci de ani în zilele acestea? O, de ce, tată, hrăniți voi mânia în inima Mea? Credeți voi, oare, că vă luptați doar împotriva celor credincioși Mie acum, și prin care Eu, Domnul, Care v-am păstorit odinioară și pe voi, iată-Mă cum merg mai departe cu ei, cu cei ce cred cu putere în cuvântul Meu, care este același, precum Eu Același sunt? Iată, grăiește acum cu voi îngerul Meu Mihail și va da el rând în cartea Mea de azi cuvântului rostit în ziua aceasta, față în față cu Mine și cu cei din cer și cu voi. Îngerul Meu nu strânge masa cuvântului și nici oștirea cerească nu merge la locul ei până ce tot cuvântul și grăirea celor din cer nu va pune în carte pe cele ce vor rămâne în ziua aceasta scrise în ea. Amin.
— Eu sunt îngerul Domnului. Căpetenia oștirii Sale sunt, și sunt îngerul poporului Său cel din zilele acestea, noul Israel, poporul noului Ierusalim. Mi-a dat Domnul misiunea s-o însoțesc pe trâmbița Sa Verginica și am însoțit-o pe ea încă din pruncia ei, și apoi în toată vremea trâmbițării Domnului prin ea, și apoi în cerul sfânt, și sunt îngerul celor bravi și sfinți ai acestui popor și care s-au alăturat numărului celor din cer, și sunt îngerul celor ce sunt aici, pe pământ lucrători mari ai tainelor Lui și ai venirii Lui, taine scrise în Scripturi să se împlinească pe pământ în zilele acestea. Amin.
Eu sunt îngerul Domnului, îngerul iubirii Lui pentru cei credincioși Lui, și sunt îngerul mâniei Lui pentru cei ce-I hrănesc mânia și-I sting duhul milei și al răbdării în lupta lor împotriva Lui și a celor credincioși Lui. Am stat cu oastea cerească în ziua aceasta martori ai cuvântului ceresc și a toată sărbătoarea îngerilor, sus, în cer, și jos, pe pământ, și am vegheat sus și jos duhul celor strânși la ziua de serbare a îngerilor lui Dumnezeu și a toate căpeteniile lor, în fața cărora eu am stat și am cârmuit masa Domnului, masa de praznic și tot cuvântul de pe masă. Ascult de Domnul, căci sunt îngerul Lui și merg cu El pentru ocrotirea poporului Lui de azi, în față și în spate merg ziua și noaptea și merg și slujesc și ocrotesc pe fiii cei credincioși și mă arăt așa, slujind și împlinind, văzut și nevăzut pentru împlinirile care se așează la vedere, după hartă. Amin.
Dau acum rând trâmbiței Domnului, Verginica, și oștirii cu care ea este venită la masa îngerilor lui Dumnezeu cu poporul Său de pe pământ. Ea are azi lucrare de cuvânt alături cu păstorul Daniel și cu poporul cel din cer al acestei lucrări. Ea este însoțitoarea mea, iar eu, însoțitorul ei, și mare a fost pe pământ lucrarea ei cu Domnul, și tot așa de mare este și din cer acum, și mereu cu ea eu sunt, și tot așa sunt și cu poporul ei pe pământ, mereu mereu.
Îți dau intrare, o, trâmbiță a Domnului pentru zilele cele de apoi! Masa cuvântului se strânge după ce tot cuvântul zilei va fi așezat în cartea sa spre mărturie și spre lucrare, și apoi oștirea cerească merge la locul ei și la lucrarea ei pe mai departe, în cer și pe pământ. Amin.
— Binecuvintează, Doamne, intrarea mea în carte și oastea mea din cer cu care am venit la masa Ta de cuvânt cu poporul adunat la izvor și cu toți îngerii din cer! Voiesc să-Ți cer să aduci Tu tot așa de mare ordine, tot ca a celor din cer să așezi mereu la toate întâlnirile cerului cu pământul pe pământul Tău ales acum, aici, unde-Ți paști Tu poporul cu toiagul Tău de cuvânt. Îngerii au căpetenii și se cunosc că au, după ordinea ascultării și a lucrării lor. O, tot așa să fie și pe pământ, tot ca în cer, Doamne, să fie în toate zilele, și mai ales în toate sărbătorile întâlnirii celor din cer cu cei de pe pământ slujitori Ție pentru toate lucrările pe care le ai de așezat și de purtat. În vremea mea de pe pământ cu poporul cel care a crezut cuvântului trâmbițării Tale prin mine, eu n-am avut putere să aduc poporul la așa ordine, așa cum văd eu acum în mijlocul poporului nou-născut din cuvântul Tău cel de azi. Erau toți răsfirați pe la casele lor, pe la treburile lor, în iubirile pământești, că nu Te-a iubit poporul cel de la început al acestei lucrări așa cum Te iubește cel mai mic azi, așa cum Îți slujește venirii Tale de acum poporul Tău cel mai mic, Doamne. Iată, cei mici pot. De ce pot cei mici? De mici ce sunt, de aceea pot ei să asculte și să aibă căpetenie peste ei, precum îngerii din cer, precum în cer, așa și pe pământ, o, Doamne. E bine cei ce stau sub ocrotire să asculte de la căpeteniile lor, nu de la dușmanii oștirii, căci celor ce nu le sunt cunoscute lucrările, chiar dacă au fost ei ascultători cândva și frați, aceia împart nedumerire și dușmănie peste oștire și sunt însemnați ca dușmani, trăgându-se la răspântii și la întuneric ca să atace oștirea. O, cine se putea gândi?
Se uită cu tânjire oștirea cea din cer acum a acestei lucrări, se uită cu duioșie și cu dorire se uită să vadă cum sunt acum împlinirile pe care ei de departe le-au văzut cu credința, și care acum se împlinesc. Ai trâmbițat prin mine cuvântul Tău douăzeci și cinci de ani în mijlocul poporului care venea și asculta glasul Tău, și se uită cu tânjire cei ce sunt plecați sus, iar eu îi am ca rod înaintea Ta în cer, și am acum alături, sus, pe păstorul Daniel și mă mângâi, Doamne, și am ridicat mai mare, mai cu putere duhul rugăciunii în cer pentru cele ce trebuie să le așezi Tu pe pământ în zilele acestea prin credința poporului Tău cel mai mic. O, s-au rărit la număr cei ce erau cândva la masa cuvântului Tău cel de azi, și s-a împlinit cu ei Scriptura care spune: «Unul va fi luat, și altul va fi lăsat, și din cinci dintr-o casă doi sunt împotriva a trei, sau trei împotriva a doi», unii împotriva altora pentru calea Ta, Doamne, căci unii din ei au rămas cu Tine și cu poporul până azi, iar alții s-au nemulțumit și s-au semețit și împart dușmănie și hulă împart până azi.
Îi este dor păstorului Daniel de grăire cu poporul, și-l las acum să intre, o, Doamne, că dorul celor din cer arde ca focul cel ceresc și mână cerul pe pământ spre lucrare, și așa este dorul păstorului Daniel acum, și ne scoală el la lucrul cuvântului cel de foc, o, Doamne. Amin.
— Da! Focul Duhului Sfânt arde în duhul meu și în cuvântul meu, pe care acum cu foc îl cobor la poporul rămas pe pământ, și care a venit și m-a condus în ziua când m-am alăturat celor din cer, acum un an. Pentru cei din cer a fost măreață zi ziua mea acum un an, dar pentru poporul de pe pământ al acestui cuvânt a fost slab înțeleasă taina acelei zile de biruință a Domnului, căci m-a luat Domnul lângă El în cer pe când neamul român intrase în clește mai mult, și din cer am vegheat, de lângă Domnul, cu putere pentru ca să nu biruie vrăjmașul cel roșu cu toate ispitele lui fruntea acestui neam în zi de încercare. Stau lângă Domnul acum la veghe pentru binele lui prin această lucrare de cuvânt, că neamul român a avut parte de alegere aleasă ca să vină Domnul pe vatra aceasta acum cuvânt la sfârșit de timp, și glasul Lui să se facă pe pământ carte și slavă a lui Dumnezeu între pământ și cer, taină după care atât de mult am tânjit eu pe pământ să se împlinească.
O, mi-e duhul cuprins de jale grea pentru poporul acestui cuvânt care n-a avut credință și răbdare până la sfârșit ca să nu se fi întors întru ale sale cel ce a stat la masa acestui cuvânt, iar Domnul a pierdut și L-a durut. Când eram pe pământ cu trâmbița Domnului grăia cu mine Domnul și mă striga pe nume ca să se vadă grăirea Lui cu mine, așa cum a lucrat El în toate vremile grăire cu servii Săi. Acum grăiesc și eu cu servii Domnului ca să grăiesc cu cineva și ca să se înțeleagă și să fie înțeles cu credință, și grăiesc vouă, celor ce purtați în zilele acestea pe Domnul spre popor și spre pământ. O, cine n-a îndurat dispreț între cei ce au iubit pe Domnul, cu milă și cu credință stând în slujba Sa? Fiți plini de răbdare! A spus Domnul să se dea deoparte cel ce nu-i place cum cere El poporului de la capătul lucrării Lui de cuvânt, și să stea cuminte ca să nu-i fie rău, nu să hulească, nu să dușmănească, nu să disprețuiască. Cei neîmplinitori nu m-au primit nici pe mine ca să-i călăuzesc, că nu le-a plăcut să aibă peste ei căpetenie ca îngerii din cer, ci le-a plăcut să fie liberi și să-i iubească Domnul așa cum sunt ei. Voi însă ați primit călăuză peste voi, și Se bizuie Domnul pe voi acum și Își ridică, sprijinindu-Se cu voi, popor prin cuvântul Său cel de naștere din nou a lumii, și toate Scripturile se împlinesc prin cei credincioși, și sunteți nădejdea Domnului. Le spun celor ce vă disprețuiesc pe voi și îi întreb: cine le-a spus lor să facă aceasta? Cine-i călăuzește spre a fi judecători și defăimători? Pe cine au ei căpetenie și de ce lucrează ei așa? O, între cei ce au stat statornici lângă Domnul n-a fost nici o vreme să nu se aleagă dintre ei trădători și disprețuitori! Cine umblă pe cale fără lucrarea Domnului cu el, fără lucrul cel pentru Domnul cu pașii lui, acela nu este om purtător de Dumnezeu și ascultător, și cu aceștia nu vă opriți de vorbă, că au cuvinte cu venin și cu moarte în ele, căci eu am fost pățit, și apoi am suferit. O, vai de cei ce duc în rătăcire pe cei ce iubesc și împlinesc acest cuvânt sfânt de naștere din nou a lumii!
Grăiesc vouă, celor ce acum v-ați desprins de lângă Domnul și faceți lucrare lăturalnică, dând să dărâmați pe ici, pe colo, pe cei credincioși ai acestei lucrări. O, cine v-a trimis? Aveți trimitere? V-a împuternicit cineva din cer sau de pe pământ să faceți lucrarea pe care o faceți voi? Vă grăiesc de milă, și de lângă Domnul grăiesc vouă, câți sunteți răzvrătiți, așa cum ați făcut voi, câțiva, în urma luării la cer a trâmbiței Verginica, și tot pe acești copii v-ați răzvrătit și atunci, și ați tulburat și duhul meu atunci, și eu am greșit, și apoi am suferit, și iată și voi cât suferiți și nu vă prinde teama! O, să vă fi născut voi pe pământ pentru această lucrare de răzvrătire asupra celor credincioși? Dar cum va fi capătul răzvrătirii voastre, vă gândiți? O, înspăimântați-vă! Uitați-vă la lucrarea Domnului că merge și nu stă din lucru, și în mare taină împlinește Domnul cuvântul Său cel tainic și mult cuvânt la vedere este împlinit, iar voi loviți din lături mersul Domnului și nu vă vedeți slăbiciunea, căci slăbiciune mare este răutatea și cădere mare este dușmănia, și tot așa invidia și îngâmfarea și mânia, arme cu care voi vă jucați, doar-doar ați mai găsi inimi slabe care să ia de la voi și să moară din credință ca și voi! O, nu! V-au făcut urâți la suflet și la trup aceste unelte diavolești, iar ceata voastră cade tot mai jos! Vai celui ce râde și batjocorește mersul Domnului și al credincioșilor Lui și al cuvântului Lui! Nu vă spun pe nume, căci sunt îmbrăcat în duhul umilinței în cer, dar va trimite Domnul carte în popor și vă va arăta răzvrătiți și cu lucrare răzvrătitoare pe unde găsiți inimi slabe. Curând, curând vă face Domnul oprirea, căci voi n-ați ascultat să fiți cuminți, iar celui ce nu ascultă îi trebuie nuia.
Îi rog din cer pe copiii mei cei după trup, să fie cuminți îi rog. Eu sunt în cer martor mare venit de pe pământ acum și mă așează Domnul mărturisitor în cer și pe pământ, martor al lucrării și al bisericii de nou Ierusalim, despre care am mărturisit poporului încă de pe pământ, și i-am mărturisit pe purtătorii ei dimpreună cu taina locurilor binecuvântate de Domnul să fie acum grădinile Sale cu poporul Său cel de acum, la sfârșit de timp. O, aveți grijă cu frică să nu vă frigeți voi inimile și mințile și credința în focul cel aprins de cei răzvrătiți în acest popor, și care stau în lături și fac foc și fac fum, așa cum au făcut ei și în urma trâmbiței Verginica, de au defăimat pe cei care, iată, și azi Își are Domnul mersul cu ei. Stați cuminți și fiți cu credință, chiar dacă nu mai voiți să propășiți mai mult în cele cerute de Domnul acum pentru noul Lui popor. Păstrați cu mare ascultare tot ce Domnul a așezat și nu dați să întindeți mâna spre cele lăsate în urma mea mărturie Domnului și puse deoparte. Fiți cuminți! Căutați să vă întoarceți mai mult cu fața și cu inima spre cuvântul Domnului, ca să știți tot ce grăiește El în zilele acestea, și nu aplecați urechea la răzvrătirea celor dușmănoși și neastâmpărați cu limba lor! Îi veți cunoaște după roadele lor pe cei ce iubesc pe Domnul după adevăr, și pe cei ce hulesc și disprețuiesc mersul Lui cu poporul cel nou, și despre care Domnul a vestit din timp că se va ridica și se va sfinți pentru El.
Mă doare, ca și pe pământ mă doare necredința și răutatea și lucrarea cea răzvrătitoare a finului meu de la Târgoviște, o, și mă doare necredința celor de la Gheboieni, hrănită ea de cei ce se cred drepți, drepții cei de la început. Mă doare de goliciunea lor și a fiilor lor, mă doare de statura cea atât de mică, atât de puțină în Domnul a celor ce au rămas în casa trâmbiței Domnului, și care nu iau aminte la strigătul cerului pe urma lor, dându-se ei voinici cu mintea lor, și care aduc rușine în cer pe fața poporului credincios trecut sus în vremea acestei lucrări. Mă aplec Domnului cu rugă de foc pentru răceala mare în care stau ei și cei ce cred ca ei, semănând cu ei la mers, și-mi spune Domnul: curând, curând le voi face oprirea. Dar voi, copii după trup ai mei, fugiți de păcatele celor răzvrătiți și fiți cuminți și încrezători, că mersul Domnului sporește și se împlinesc cele vestite de El în vremea acestui cuvânt. Am pus la adăpost prin cuvânt sfânt tot ce-am lăsat mărturie pentru Domnul. Lăsați-le la locul lor cel lucrător și nu căutați nici unul din voi să stricați ceva, să călcați ceva, iar Domnul va vedea și va scrie plată la El pentru voi, pentru păstrarea lucrurilor Domnului, că toate sunt ale Domnului, toate câte au fost cu mine și le-am pus să fie și să mărturisească. Fiți apărătorii Domnului și ai mei, ca să aibă Domnul milă de voi pe pământ și în cer, iar ceata celor răzvrătiți din popor țineți-o departe de voi, și veți fi înțelepți. O, dacă voiți, ascultați sfatul meu ceresc și lăsați, fiilor, mâncatul de carne și de cele ieșite din carne, că e vremea Domnului acum, și lăsați păcatul și voia lui cea slobodă în voi și îndeletniciți-vă cu sfințenia, că e grea pedeapsa pentru păcat și pentru cei ce au știut de la Domnul și n-au adus spre ascultare peste ei cuvântul Său. Fiți curați cât mai mult cu trupul, cu sufletul și cu duhul și fiți cu mâinile curate înaintea Domnului și înaintea oamenilor. Curățiți-vă în râul de cuvânt al Domnului, cercetați-vă prin servii Săi în toate câte nu v-ați curățat, că e vreme de cumpănă pe pământ și vrea Domnul să-i însemneze cu ocrotire pe ai Săi. Vă mulțumesc acum că ați luat în urechi grăirea mea. O, cât m-aș alina între cei din cer dacă și inima o veți face sălaș al grăirii mele cu voi în ziua mea de pomenire de un an sosit între cei din cer. Amin.
O, mă uit de lângă Domnul la băiatul lui Toma și la lacrima cu usturime a tatălui său, între cei trecuți sus din popor. O, ce viteaz în răutate se dă acest fiu neascultător de cele ce trebuia să facă el pe pământ înaintea Domnului! N-a ascultat de sfaturile care i s-au dat la vreme. A fost îndărătnic și a stat în duhul lui mereu, iar satana l-a făcut acum locaș al său și al hulirii drumului Domnului. O, ce păcat! O, cum să vină el, oare, spre pocăință? Plata pe care și-o adună el acum este grea. Ce va face el dacă va pieri hulind și răzvrătind?
Rog de lângă Domnul pe tot poporul să vegheze pentru mers curat și credincios și statornic în iubire, că e vremea cu căderi, și strigă aceasta Mihail arhanghelul: «Să stați bine și cu frică și cu mare luare-aminte, căci Domnul este spre ridicarea și spre căderea multora, așa cum în prooroci este scris despre El!». Amin.
O, căutați cu viață sfântă și cu zile de post și cu multă și vie rugăciune, că altfel nu mai are omul pe Domnul putere, și se face potrivnicul lui Dumnezeu cel ce nu stăruiește cu arme cerești pentru veghea cea împotriva ispitelor vieții. Eu așa vă învăț acum din cer. Amin.
O, voi cei ce acum împrăștiați răzvrătiri peste cei ce merg frumos pe calea cuvântului lui Dumnezeu ca să-i cădeți de la sânul Lui, o, dacă voi nu v-ați întări unii altora răutatea și necredința care vine de la răutate, ați scăpa de aceste păcate și v-ar lumina pe voi cumva Duhul Sfânt ca să vi se deschidă ochii, pe care-i țineți atât de strâns închiși. Cum de nu obosiți? Vă îndemn dintre sfinți, fiți cuminți! Aruncați armele răutății, care vă aspresc inima și graiul și vă duc spre batjocorire de frați! O, fiu răzvrătit, ești prea mic ca să te mai și mânii, și zadarnic te mânii, că mânia e duh rău și-ți face fața urâtă și te îngâmfă, și apoi te mânii când îți vine să faci aceasta, și omul se face urât semenilor lui și nu-și dă seama de această răutate.
Să se îndrepteze rugăciunea mea spre Tine, Doamne, că eu Te rog acum din cer să ocrotești cu putere lucrarea cuvântului Tău pe pământ, iar pe purtătorii Tăi să-i ajuți s-o poarte, Doamne, ca să ai sprijinitori, că mult Îți trebuie acum slujitori credincioși și statornici pentru lucrul învierii peste oameni. O, întărește pe piatră veșnică pe poporul Tău de nou Ierusalim, ca să se teamă cei necredincioși de puterea credinței lui și de roadele ei și, Doamne, să ai grijă de el cu toți sfinții Tăi! Amin.
O, din cer și până pe pământ strig cu rugă Ție pentru slava cea de la Tine pregătită neamului român, o, Doamne. Păzește-i pe cei curați la inimă pentru acest neam și nu lăsa să fie doborâți de la cârmă cei ce veghează cât pot ei de mult soarta lui de azi și de mâine, căci toate stau în puterea Ta și nu în mâna celor ce caută numai ale lor. Cu foc în suflet Ți-am cerut pe pământ, mereu cu lacrimi Ți-am cerut să nimicești puterea antichristă, și tot așa și din cer Te rog: fă din pământul român cetatea sfinților de la sfârșit de timp și curăță de necredință și de păcat acest pământ și neam! Tot cuvântul rostit de gura Ta în vremea celor peste cincizeci de ani prin acest izvor de cuvânt, Tu fă-l faptă, Doamne și, la rugăciunea slujitorilor Tăi credincioși pe pământ și în cer, fă cer nou și pământ nou pe pământul român, și patria cerească fă să strălucească pe el spre mângâierea Ta, că ești fără mângâiere până ce vei aduce toată biruința Ta față în față cu toată împotrivirea satanei, că este scris ca Tu să biruiești. Fierbinte Îți aduc ruga mea, așa cum mi-a fost ea și pe pământ, și-Ți mulțumesc acum pentru acest dar și alin, cu care azi m-ai mângâiat. Privesc poporul adunat și plâng și mă mângâi, și Te rog păstrează-l cu mână tare și înmulțește-l, Doamne. O, dă-i lui cununița pentru cei de la sfârșit copii ai Tăi, iar îngerul Tău Mihail să-l aibă ziua și noaptea în paza sa și în slava Ta, slava cea de acum a Ta, Cuvinte Doamne. Amin.
— Îngerul Meu Mihail slujește împlinirea rugăciunilor tale, păstorule Daniel, și fericiți sunt cei ce cred cu putere în lucrarea cuvântului Meu, slujită de îngeri, din cer și până pe pământ. Amin.
O, l-am făcut pe om după chipul și asemănarea Mea, nemuritor, așa l-am făcut să fie atunci când l-am zidit, dar el n-a stat așa cum l-am făcut Eu. Chiar dacă i-am spus lui să nu caute să moară, el n-a vrut să creadă că adevărat i-am spus, și s-a luat după cel ce i-a slujit lui și semeției lui, îngerul cel dintâi cu ceata lui toată, și a căzut ca omul această ceată atunci, și așa a căzut și Israel după ce Eu, Domnul, am dat să-i dau lui biruința, iar el n-a ascultat și s-a supărat și s-a răzvrătit și a murit.
O, copii care-Mi purtați venirea, aduceți-vă aminte, tată, că Eu am spus că tot ceea ce dă acest popor să nu știți voi de la mijloc, ajunge la Mine cu păcat, și iată, a fost adevărat ce-am spus, și tot cuvântul Meu se adeverește așa cum a fost rostit, și este adevărată lucrarea cuvântului Meu cea purtată cu voi pe masa poporului sfințit. Cei ce se ascund de voi ca să nu știți voi lucrarea lor, aduc aceia încercări și dureri pe calea Mea cu voi, dar Eu sunt Cel ce trec cu voi prin toate și singuri nu vă las. O, fiți credincioși, fiilor! Ce poate face omul? Cel necăjit slujitor al Meu, David proorocul, plângea în plâns și zicea: «Toate gândurile lor sunt împotriva mea și vor locui lângă mine și se vor ascunde și vor păzi călcâiul meu ca și cum ar căuta sufletul meu, dar ce-mi poate face omul, Doamne?». Eu, Domnul, sunt în duhul vostru și vi-l știu cu suspinul lui și nu vă las, și sunt mereu biruitor pentru voi. Fiți credincioși, tată, și întăriți cu Mine pe poporul credincios, iar de duhul lumii din om să nu se teamă el, și să ocolească pe cel răzvrătit și plin de venin și să asculte așa și pacea s-o păzească pentru statul Meu în el și cu el, căci poporul cel credincios este truda Mea și a voastră pentru el, fiilor. Amin.
Toți sfinții și toți îngerii cu toate suitele lor merg acum la locul lor, iar îngerul Meu Mihail trâmbițează cu putere: «Să stați bine și cu frică și cu multă luare aminte la Domnul și la tot cuvântul Său cel de viață dătător și să strigăm cu duh de slavă: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Atotțiitorul, Cel ce era și Cel ce este și Cel ce vine, căci plin e cerul și pământul de mărirea Sa!». Amin.
Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul Tatălui Savaot, pecetluiesc cu numele Meu masa de sărbătoare a îngerilor și tot cuvântul zilei de serbare. Pace ție, popor de la izvor! Am ajuns cu pace și cu dulce strângerea mesei de prăznuire a îngerilor.
Pace vouă, și vegheați! Vegheați să-Mi fiți slujitori, căci Eu, Domnul, Mă sprijin cu voi în zilele acestea, zile de împliniri ale Scripturilor cele de apoi pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.