Mă vestesc la porți că intru cuvânt în carte cu mama Mea Fecioara, că e sărbătoare între sfinți pentru ea în cer și pe pământ. Cartea Mea cea din zilele acestea primește în ea cuvântul Meu cel de azi și stă deschisă pentru venirea Mea iarăși de la Tatăl la om, iarăși, ca să judec în ea viii și morții și să aduc în ea vestea, mereu vestea începutului celui nou și fără de sfârșit, așa cum Scripturile M-au vestit că voi lucra pe pământ în zilele cele de apoi. Amin.
Sunt Domnul Iisus Hristos, și mărturisesc că Eu sunt, și, iarăși, Mă mărturisesc cei ce-Mi sunt martori, așa cum M-au mărturisit la schimbarea la față cei ce au făcut dovada strălucirii feței Mele pe muntele Tabor, între Moise și Ilie stând Eu și grăind cu ei pe munte în ziua aceea, și a fost adevărată mărturia a doi sau trei martori, și a fost de ajuns să rămână scrisă ea și apoi crezută de cei credincioși, de cei ce iubesc pe Dumnezeu pe pământ. Așa este și cartea Mea de azi. Ea este dovedită adevărată prin mărturia martorilor Mei, prin multele mărturii vreme de mai bine de cincizeci de ani și până azi, când Mă deșert cu multul Meu cuvânt în carte, mărturisit fiind Eu de cei ce Mă primesc când vin ca să cuvintez.
Eu sunt Dumnezeul celor credincioși, așa cum am fost în toate vremile până azi, și nu sunt Dumnezeul celor mulți, căci Eu Mă numesc Dumnezeul celor aleși. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, și în toate vremurile am prețuit mai mult un om credincios decât un popor întreg, și am lucrat minuni pentru mulți prin cel unul credincios, căci pe Israel l-am lăsat să trăiască pentru rugăciunile lui Moise cel drept, iar pe poporul cel mult al împărăției lui Ahab nu l-am ascultat, dar l-am ascultat pe Ilie proorocul Meu în dreptul acelui popor, și așa Mă mărturisesc Eu, Domnul, prin martorii Mei cei credincioși.
Am ales pe Avraam și i-am zis lui: «Ieși din țara ta și din neamul tău și din casa tatălui tău și du-te în țara pe care ți-o voi arăta, și voi face din tine un popor mare și te voi binecuvânta și voi mări numele tău, încât vei fi pentru alții binecuvântare, și voi binecuvânta pe cei ce te binecuvintează, iar pe cei ce te blesteamă îi voi blestema, și se vor binecuvânta în tine toate neamurile pământului», și am tot grăit lui Avraam apoi, căci el Mă asculta. Și am grăit cu Isaac și i-am zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău. Nu te teme, Eu sunt cu tine și te voi binecuvânta și voi înmulți seminția ta, pentru Avraam, robul Meu», iar cei ce îl urau pe Isaac au venit apoi să-i spună: «Noi am văzut prea bine că Domnul este cu tine». O, și M-am arătat lui Iacov și l-am binecuvântat și a mărturisit el apoi: «Am văzut pe Domnul față către față și am scăpat cu viață».
Grăiesc așa ca să-l pot ajuta pe om să înțeleagă lucrarea Mea peste pământ cu omul cel credincios când Eu, Domnul, vin și-i grăiesc lui pentru el și pentru mulți apoi, căci temător de Dumnezeu este cel credincios Mie, că Isaia proorocul a mărturisit și a zis: «Am văzut pe Domnul stând pe tron înalt și măreț și serafimii stăteau înaintea Lui, și atunci am zis: Vai mie, sunt un om păcătos și sunt pierdut, căci pe Împăratul, Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!».
O, poporul Meu, o, fiule hrănit cu multul Meu cuvânt, o, cât șirag de martori a fost și-au dat mărturie pentru Mine cu ei în vreme, și Mă doare, tată, când văd că omul stă necredincios pe pământ! Te-am ales să-Mi fii martor în zilele acestea până la marginile pământului pentru cuvântul Meu cel de azi și să fii credincios Mie în toată lucrarea ta cu Mine, în toată lucrarea Mea cu tine și să fii frumos, frumos înaintea Mea de-a pururi, fiule. O, tu știi ce-l face frumos pe om, dar îți spun și Eu, și spun tuturor când îți spun ție în grăirea Mea cu tine, că sfințenia îl face frumos pe om, și apoi voi sunteți frumoși prin cele cu care vă hrăniți, ca Daniel și cei trei tineri, care se hrăneau ca și voi și erau atâta de frumoși față de cei ce mâncau cărnuri și desfătări de mâncări, și sunteți frumoși prin duhul mărturisirii, fiilor, căci voi Mă mărturisiți pe Mine oamenilor prin cuvânt și prin faptă, cuvânt venit din cer la voi și împlinit peste voi, și de la voi peste pământ, și cuvântul Meu vă este cârmă vouă, o, fiilor. Cei ce-și pierd credința în venirea Mea cea de azi la voi, aceia pățesc așa ca plată a inimii lor, care nu s-a purtat curat față de Mine și față de voi, și au pățit așa pentru că s-au iubit pe sine mai mult decât pe Mine și pe voi, iar iubirea împărțită se pierde și nu rămâne nimic din ea.
Voiesc, tată, și mult voiesc să fiți mereu un duh cu Mine, o inimă cu Mine, așa încât simțămintele voastre să fie ca ale Mele, și tot așa și înțelegerea pentru cele ce Duhul Meu le lucrează față în față cu voi, căci deosebirile dintre voi pentru toate acestea nu v-ar ține pe voi într-o unire și într-o simțire pentru toate câte Eu voiesc ca voi să fiți una, să gândiți la fel, și să simțiți la fel ca să gândiți la fel, o, și multe greutăți de duh și de suflet și de trup fug de la voi și dintre voi când voi sunteți una în simțire și în gândire prin duhul umilinței și al pocăinței mereu, tată, căci are neamul omenesc nevoie de pocăință, fiilor.
Sunt în mijlocul vostru cu mama Mea Fecioara, o, fiilor, și Ne alinăm grăind cu duh de sărbătoare pentru ea între sfinți și între voi. Să ne așezăm la masă de cuvânt cu ea, că mare este iubirea și dorul ei cel sfânt!
O, e mare iubirea ta pentru poporul Meu de azi, mamă! Poporul cuvântului Meu cel de azi este el, și este mărturisitor, mamă. Duhul mărturisirii îl face mare pe om înaintea Mea, și între cei din cer apoi, că acela se roagă apoi pentru toți cei de pe pământ, mamă. Nu știe omul ce înseamnă rugăciunea și cum lucrează ea, nu știe omul, mamă. Spune-i tu poporului Meu taina și puterea rugăciunii curate, ca să audă graiul tău cei ce vor să învețe din cer lucrarea rugăciunii și puterea ei când ea cere pentru Dumnezeu prin om pe pământ! O, lasă-te cu duh de sărbătoare de cuvânt peste poporul cuvântului Meu, mamă, și acoperă-l pe el cu acoperământul tainelor de sus în ziua ta de serbare între sfinți, o, mama Mea. Amin.
— Așa ascult și așa lucrez, precum Tu spui să fac, Fiule al pântecelui meu cel fecioresc, căci multe sărbători sfinte s-au așezat pe pământ prin lucrarea tainelor cerești, care vin și se descoperă celor credincioși ca să le așeze ei spre lucrare apoi și ca să îndulcească ele cu iubire pentru sfinți pe poporul cel credincios. O, să-i învățăm ce este și cum este lucrarea rugăciunii, Fiule. E bine să știe ei că atunci când prin sfinți mijlocesc cu rugăciunile lor spre Dumnezeu, sfinții se roagă odată cu ei și duc rugăciunea lor la Dumnezeu în clipa aceea, căci au trecere sfinții, iar rugăciunea cea curată și cu putere pentru ea este cea care cere cu credință și cu umilință și cu pocăință, Fiule scump al meu. E bine să știe ei să se roage frumos, adică cu pocăință și cu duioșie în ea, și să-i ceară pe sfinți să ducă rugăciunea lor la Dumnezeu. E bine să fie adevărați în rugăciune cei ce se roagă prin mijlocitori, și care trebuie să simtă părtășia cu cei ce se roagă într-adevăr, că mari minuni și semne cu minuni pot coborî pe pământ și peste oameni prin rugăciunea cea adevărată de pe pământ spre cer!
O, fii ai cuvântului Fiului meu, dați putere sfântă rugăciunilor voastre către Domnul și către sfinții mijlocitori vouă spre El pentru rugăciunile voastre, căci ei se roagă odată cu voi și prind puteri rugăciunile făcute așa! Fiți destoinici pentru rugăciune, căci toate prin rugăciune se dobândesc, numai să fiți voi credincioși și sfinți și uniți într-un gând întru Iisus Hristos, Mijlocitorul nostru către Tatăl, Domnul sfinților, fiilor!
O, iubiți cu multul rugăciunea cea către mine pentru voi și pentru neamul român înaintea Domnului! Trebuie mult sprijinit cu rugăciunea acest neam. V-a dat Domnul prin duhul să rostiți rugăciuni mari pentru acest neam, iar voi ridicați-le spre cer cu arsură de suflet, ca să vadă Domnul și să împlinească, fiilor. Duhul pocăinței în rugăciune are cea mai de sus putere prin cei ce se roagă pentru un neam. Când voi faceți pocăință pentru voi și pentru frații voștri și pentru strămoșii voștri către Dumnezeu, ei se roagă cu voi odată, iar dacă sunt la durere ei primesc atunci ușurare prin rugăciune odată cu voi spre Dumnezeu, și primesc chiar iertare multă prin pomenirea lor în rugăciunea cea cu pocăință pentru voi și pentru ei. O, eu de atâtea ori am făcut mare biruință pentru cei credincioși care erau în strâmtorare mare, de mă chemau să le dau biruința, și lucram minunat, după cum era de mare puterea rugăciunii și a pocăinței celor ce mă chemau. Așa lucrez eu azi pentru neamul român, căci știu că el este azi țarină a Domnului și vine Domnul, Fiul meu, pe vatra lui cu a doua Lui venire pentru judecată peste vii și peste morți și pentru noua Lui împărăție pe pământ, împărăția lui Dumnezeu cu oamenii, iar voi cereți-o să vină, și ea va veni și va cuprinde în lung și în lat pământul, numai să știți și să iubiți voi puterea rugăciunii cea plină de pocăință și s-o dați de știre neamului român, ca să se împlinească ea. Amin.
Vă îndemn acum să vă rugați să iasă din oameni păcatul cel greu al trufiei, fiilor, căci acesta este păcatul care îi scoală pe mulți unii împotriva altora, aducându-i spre ură și spre neînțelegere apoi. Când voi vă rugați așa pentru acest neam, fiți înțelepți și cercetați-vă pe voi înșivă ca să fiți curați, curați de acest păcat, ca să poată avea izbândă rugăciunea, fiilor micuți. Cel ce urăște pe aproapele său sau, mai mult, pe aproapele Domnului, acela ajunge la acest păcat după ce el are în inimă păcatul trufiei, al îngâmfării, al măririi de sine, păcat care-l cade pe om de la Dumnezeu. Toți cei care alunecă de pe calea cea cu mărire, calea cea cu frați, acelora nu le ajunge iubirea sau cinstirea care li se dau, și cred ei că merită mai mult și nu le este dat, și apoi cad greu unii ca aceștia, care uită pe calea lor cu Domnul câtă durere a purtat El pe pământ de la toți, și cu multă iubire și răbdare a răbdat și nu i-a disprețuit, ba, din contra, le-a zis: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului!».
Iată păcatul îngâmfării, păcatul de la care se naște nemulțumirea în om, acest păcat îi hrănește omului mintea și inima și pierde omul ceea ce are mai scump, pierde frații, cea mai mare comoară, cea mai scumpă, și mai întâi ajunge la dispreț și la ură pentru ei și apoi îi pierde, și rămâne fără nimic unul ca acela și își duce viața pe căi grele și prăpăstioase și pătate și nu mai vede ce-a pierdut după ce el își pierde mintea cea văzătoare.
O, dacă omul alege calea mântuirii și dacă vrea să învețe ce este ea, unul ca acela trebuie să se pregătească de război împotriva lui însuși și împotriva diavolului ca să poată el fi biruitor ori de câte ori ar slăbi înapoi spre păcat și spre viață fără Dumnezeu, căci calea mântuirii înseamnă Dumnezeu, nu mai înseamnă omul. O, îi trebuie multe ispite omului ca să știe el ce înseamnă Dumnezeu și ca să știe că Domnul Se dobândește cu luptă împotriva ta însuți. Când omul nu se poate birui pe sine, e bine să lase loc celor din jurul lui să facă aceasta, și cu umilință mare să stea el în fața a toate câte vin și-l probează pe el la umilință și la răbdare, prin iubire lucrate acestea peste el.
O, e bine să se lase mic omul și e bine să stea cuminte în fața a toate câte vin să-i încerce viața, căci omul este mic de tot, chiar dacă lui nu-i place să stea mic. Mare putere are rugăciunea celui ce poate să se aplece vieții, așa cum eu am povățuit azi pentru taina vieții și a rugăciunii omului credincios, care să-L ajute pe Dumnezeu cu rugăciunea lui pentru cele ce trebuie să se așeze pe pământ curând, curând, cel mai mare regat, neamul Fiului meu Iisus Hristos, neamul creștinesc, neam nou, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu dintre oameni, așa cum Duhul grăiește prin Scripturi despre noua împărăție, despre înnoirea lumii ce va să fie. Amin.
Vă acopăr cu duhul iubirii, fiilor, duhul împărăției cerurilor cu oamenii cei credincioși și sfinți, și pe care Domnul, Fiul meu Iisus Hristos, îi alege pentru El dintre oameni așa cum i-a ales pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov ca să le fie El lor Dumnezeu apoi pe pământ, căci Fiul meu este din veac și până în veac Îngerul sfatului cel mare, și de la început Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt S-a sfătuit și a lucrat pe pământ în toate timpurile prin toți aleșii Lui.
Vă cuprind în duhul păcii și al rugăciunii mele cea pentru voi înaintea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh și vă păstrez în Domnul și pentru Domnul cu voi prin rugăciunea mea cea pentru voi. O, păzește-i, Tată, păzește-i Fiule, păzește-i, Duhule Sfinte, și dă-le lor, Doamne, izbândă în lucrarea Ta cu ei, căci ei sunt agoniseala Ta pentru zilele slavei, slava care vine și se pregătește venind! Amin.
Eu sunt ocrotitoare mare a pământului român și a neamului cel credincios de pe el și sunt în mijlocul lui vindecătoare a celor trufași ai acestui neam, pentru care eu mijlocesc. Curăță, Doamne, de trufie pe toți cei trufași în neamul român și pune iubire și milă în inimile fiilor acestui neam și pune duhul păcii și al cumințeniei, căci se tot scoală cei răzvrătiți și lacomi de trufie și de dreptate și se tot întorc unul împotriva altuia prin păcatul trufiei dintre ei! Umilește-i pe cei trufași și apleacă-i spre umilință, și ridică-i cu mână tare și ține-i pe picioare pe cei ce vor bine acestui neam și păzește-i pe ei de ura cea din jur asupra lor, căci Tu ai zis mereu peste fiii neamului român: «Pace vouă!»! Risipește, o, risipește planurile cele rele ale celor ce fac cu mintea lor planuri dușmănoase asupra celor drepți ai acestui neam, și apoi pune pacea Ta între fiii români, căci Tu vii și Te slăvești în cuvânt în mijlocul acestui neam și ai pe poporul cuvântului Tău cel de azi mijlocitor în mijlocul lui pentru el înaintea Ta! O, slavă venirii Tale cuvânt pe vatra neamului român, și fă acest neam să Te cunoască în acest cuvânt și, Doamne, să Te asculte apoi! Amin.
— O, cum să nu fac Eu, mamă, după dulce rugăciunea ta și a poporului cuvântului Meu cel de azi când tu acoperi cu atâta milă și iubire pământul român și neamul de pe el, credincios și necredincios, rugându-te pentru luminarea lui când tu aduci Mie rugăciune odată cu poporul Meu mijlocitor cu rugăciunea, iar el te aduce pe tine mijlocitoare la Mine rugăciunii lui spre Mine ca să ridic spre slava Mea pământul român și neamul cel credincios de pe el? O, împuternicesc prin cuvânt ocrotirea ta pentru țara Mea de venire acum, la sfârșit de timp, și te mângâi cu iubire pentru iubirea ta de ea, o, mama Mea! Amin.
O, cum să nu fac Eu după miloasa rugăciune a ta pentru neamul român, popor al cuvântului Meu? Te-am așezat să mijlocești din partea Mea pentru el, tată. Roagă-te cu pocăință, fiule, ca să ajungă și pentru el pocăință înaintea Mea, și-i voi da lui de știre rugăciunea care se urcă la Mine din mijlocul lui pentru el, ca să lucrăm bine, tată, și bisericește să strigăm și să știm toți strigarea. O, pace ție! Încă îți întăresc puterea cea pentru lucrările Mele cu tine și pentru sporul lor prin mânuțele tale, dar și tu să ai spor în lucrarea mărturisirii, fiule, și să ai rugăciune plină de pocăință, tată, ca să putem muta acești munți din locurile lor, acești oameni răi și trufași în neamul român, care nu vor binele Meu acestui neam, și îl vor doar pe-al lor, de parcă ar fi ei veșnici așa cum sunt ei acum, potrivnicii păcii Mele și ai dreptății pe vatra neamului român.
Îi voi ocroti sub acoperământul Meu și al mamei Mele Fecioara pe cei bravi pentru sufletul cel sfânt al acestui neam și pentru duhul dreptății a toate, și voi muta din locurile lor pe cei trufași în duhul lor, care se vor mari prin puterea lor față în față cu cele ce vin și sunt spre slava Mea peste neamul român. Amin.
Pace vouă, fiilor! Am grăit cu voi și Eu, și mama Mea Fecioara în ziua ei de serbare, zi așezată de ea însăși ca să fie slăvită și sărbătorită prin biserică pe pământ peste cei credincioși. Sunt Domnul Iisus Hristos, și cu numele Meu pecetluiesc tot cuvântul Meu cel grăit azi între Mine și voi, și între Mine și cei de pe pământ, acolo unde cuvântul Meu trimite carte scrisă, fiilor. Amin, amin, amin.