Intră Domnul în carte cuvânt. Stați întru întâmpinarea Mea, copii din porți, și dați-Mi intrare în carte, că pun hrană de cuvânt pe masa poporului Meu, și orice cuvânt al Meu să-i fie lui de hrană. Ca pasărea care aduce hrană în cioc și își hrănește puii ca să trăiască ei prin hrana cea din gura ei, așa Îmi hrănesc Eu poporul cu hrană de cuvânt, nu numai cu pâine îl îngrijesc pe el. Voiesc să dau învățătură de viață și de creștere poporului Meu. E sărbătoare de sfinți, și mereu trebuie să-Mi învăț poporul, căci lucrul unui învățător nu este altul decât să dea învățătură și mereu să dea, și mereu să fie învățător cel ce învață pe cei ce stau la învățat. Amin.
Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile, și am încă în amintire ziua când părinții Mei M-au dus la opt zile după nașterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, și Mi-au pus numele Iisus, așa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui, și a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea mângâierea lui Israel, după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, și M-a luat el în brațe și M-a binecuvântat și Mi-a zis: «Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozește pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău».
Mă așez învățător ție, poporul Meu, și apoi îți dau cuvântul învățăturii și putere ca să-l împlinești pe el, spre pacea ta, fiule, spre pacea dintre frați și spre mângâierea Mea cea de la tine, căci când fiii ascultă se naște bucuria cea din ascultare răsărită, căci ea este rodul ascultării. Ascultă tu ca un copil învățătura Mea din ziua aceasta, și să vă purtați între voi așa cum trebuie să se poarte copiii înaintea părinților lor, spre rod de bucurie apoi, măi fiilor, căci voi nu trebuie să vă faceți învățători unii peste alții decât prin ascultare, și, văzându-se ea între frați, să ia frații unul de la altul puterea ascultării, și cu răbdare să se poarte fiecare înaintea fratelui său. Amin.
Iată cum vă învăț Eu în ziua aceasta! Vă învăț să fiți cu duhul smerit unul față de altul, iar acest duh să vă ajute pe voi să vă vedeți și să vă spuneți singuri greșalele, că Eu v-am spus vouă că omul greșește mult într-o zi și trebuie să-și curețe ziua spre sfârșitul ei apoi, ca să fie curat în ea înaintea Mea și să fie omul curățat. O, nu cumva să credeți că nu greșiți cu nimic într-o zi ca să stați nepăsători pentru câștigarea zilei. Voi trebuie să vegheați, tată, peste purtarea voastră spre sfârșitul zilei și să vă întrebați dacă nu cumva v-ați făcut grei sau nepăsători pentru duhul frăției sau v-ați mărit cu ceva înaintea celor de o lucrare cu voi. Este scris în Scripturi să vă spuneți greșalele dintre voi spre vindecare de ele, fiilor, și unii altora să vi le arătați spre creștere curată și neîngreuiată de greșale.
O, nu este bine, fiule, să te înveți să-i spui fratelui tău că a greșit dacă nu ai numire de învățător și de veghetor peste frați. Te scrie diavolul cu duh de judecată dacă faci așa, dacă nu ești numit să faci aceasta. O, să nu vă deprindeți să lucrați așa între voi și voi, măi fiilor. Să ia de la voi învățătură tot poporul Meu cel ascultător de peste tot, căci sunt și mulți neascultători, iar Eu nu le pot da și celor ce nu ascultă, și așa trebuie să facă și cei ce învață pe frați din partea Mea.
O, fiilor, mărturisiți-vă greșalele dintre voi unii altora, căci trebuie să vă vindecați de ele, tată. Să nu vadă fratele tău că tu rămâi nepăsător de greșeala pe care el o vede la tine, ca nu cumva să-ți spună el greșeala sau ca nu cumva să-l slăbești spre greșeală și pe el, căci omul este slab, tată, și are obiceiul cel slab să se ia după om, după cel ce greșește, și nu e bine aceasta, și e bine să ia de la învățător, că numai învățătorul are de la Mine să învețe pe frați sau să judece pricinile dintre ei, cu orânduială de la Mine pusă. O, nu trebuie să-i spui fratelui greșeala lui și să-i dai sfat pentru ea, ci trebuie să cauți greșeala ta și s-o spui lui, iar el ți-o va spune pe-a lui apoi, și așa vine vindecarea de la unul la altul, căci din părerea de rău pentru greșeală vine în tine îndemnul ca s-o apeși pe ea pentru eliberarea ta de sub ea, și așa să luați unul de la altul îndemn pentru vindecare de greșale, fiilor. O, nu trebuie împlinită de formă învățătura aceasta a Mea de peste voi, și nici cu fățărnicie, ci trebuie din smerenia inimii, tată, și trebuie să se îndeletnicească bine inima cu lucrarea aceasta a vindecării de greșale, și nimic nu trebuie lăsat pe mâine, fiilor, căci fiecare zi are neputințele ei, fiindcă e vechi omul în neputințe, dar Eu stau la mijloc între voi și vă dau mereu duh de viață, și numai pentru aceasta Mi-am făcut Eu coborârea la voi, și nepregătiți mereu de Mine nu puteți sta înaintea Mea, fiilor, căci diavolul este învățat să vă învinuiască înaintea Mea, iar Eu trebuie să-i arăt lui ocrotirea pe care v-o fac, și despre care vă învăț, ca să vadă el și să slăbească cu pâra lui mereu adusă înaintea Mea pentru cei credincioși ai Mei, și care nu-și scutură vina, ci și-o vindecă pe ea, unii altora mărturisindu-și greșalele dintre ei, căci taina frăției este mare și trebuie curată să fie ea între frați. Vă veți mira, poate, pentru aceasta ce vă învăț Eu astăzi, dar Eu voiesc să vă scap de osândă, tată, căci dacă vă faceți unii peste alții învățători pentru greșalele dintre voi, să știți că vă învățați să nu mai cântăriți greșalele voastre mai mult decât pe ale fraților voștri, și nu este drept să lucrați așa, tată, nu este, fiilor, căci Unul este Cel Drept. Voiesc să fac mult bine peste tot pe unde sunt strânși în chiticele creștini pentru slava Mea de azi, pentru bucuria Mea înaintea Tatălui, dar să asculte cei ce stau uniți pentru duhul învățăturii și a frăției apoi, căci frăția are lucrarea vindecării greșalelor unul de la altul prin mărturisirea lor, medicamentul celor ce iubesc să fie sănătoși și curați de greșale. Ochiul care se uită la greșeala fratelui său, acela este ochi strâmb, ochi care nu vede drept, căci se uită în lături, și aceasta vine de la diavolul. O, nu zidește frăția această lucrare, ci duh de judecată naște ea între frați, iar cei ce judecă așa cad în judecată, cad în însăși sabia lor.
Vă învăț cu durere și cu nădejde, măi fiilor, că adâncă rană Mi-au făcut cei ce nu M-au ascultat și au căzut în adâncul păcatului neascultării, judecând ei după ochiul și după mintea lor, de au adus hulă și durere obrazului Meu și slăbire peste cei slabi cu viața și cu credința. O, cât de greu câștig Eu un suflet de pe calea păcatului și cât de ușor cade cel îndoielnic încă! Mai bine le era acestora să creadă în cuvântul Meu cel sfânt, cu care-l miluiesc azi pe om, decât să-și ia ei dreptul de judecători peste cei puși de Mine spre luminarea neamurilor în zilele acestea de întuneric cum n-a mai fost.
O, ce de hulă ați născut, măi fiilor răzvrătiți și nemulțumiți! Au n-ați citit în Scripturi de cei ce s-au răzvrătit în pustie? Eu am spus: «Nu judecați, ca să nu cădeți în judecată!», iar cuvântul Meu este bun și este adevărat, și judecata este grea. Mi-e milă de voi, dar Mi-e și de Mine. V-ați încumetat să vă smulgeți de la pieptul Meu și de sub veghea Mea cea pentru voi, dar măcar să nu fi lovit în urma voastră dacă v-ați tras de lângă Mine după ce ați stat la masă cu Mine atâta vreme, tată. O, v-ați bucura să cad Eu acum cu lucrarea Mea cea de peste cincizeci de ani, purtată cu greu prin vreme până în zilele acestea, și v-ați bucura să nu fiu adevărat în acest cuvânt, dar Eu nu cad, căci sunt adevărat în cuvântul acesta, o, fiilor răzvrătiți, fiindcă Eu nu Mă răzvrătesc. Numai cei ce se răzvrătesc cad. O, v-ați ascuțit limba și înțepați cu ea pe față și pe furiș și dați încă să înveninați cu veninul necredinței voastre și pe alții, care Mă cred adevărat în cuvântul Meu de azi, și despre care voi ziceți că e omul, tată. O, nu-i nimic că ziceți așa, Eu nu Mă supăr de la cei fără de minte. Ziceți ce vreți să ziceți, huliți cum vreți, că Eu nu vă opresc, dar Îmi apăr de voi pe poporul Meu cel statornic în credință și Mi-l învăț mereu pe el nejudecata cea pentru frați și nerăzvrătirea. O, rușine, tată, pentru ceea ce faceți, și care vă face urâți în cer și pe pământ prin răutatea voastră și prin duhul de judecată pe care-l folosiți, și de partea căruia v-ați ales, dar acesta nu vă acoperă vina. Eu văd că nu vă e rușine, căci ați dat-o de la voi, dar râde diavolul de voi, și voi nu vedeți, tată, și vă spun Eu că veți vedea. Râde de voi și lumea și va râde tot mai mult, că nimeni nu vă va ferici pe voi pentru cele ce ați luptat împotriva lucrării Mele și a mersului Meu peste pământ pentru înnoirea lumii, lucrare scrisă în Scripturi s-o împlinesc acum. Voi ați semănat pe ascuns lucrarea voastră fățarnică împotriva celor ce au rămas cu Mine ca să merg prin ei și să nu stau, și nu voi sta, căci sunt Atotputernic, iar când veți plânge, unde veți găsi mângâiere? Vă am în cartea Mea prinși, și ați rămas văzuți lângă Mine în vreme, iar acum sunteți fugari de calea Mea cu poporul Meu, și rău Mi-ați înțepat obrazul și greu Îmi este când văd ce faceți punându-vă acum în față platoșa cea fățarnică a necredinței, după ce ați mers cu Mine atâta vreme, fiilor răzvrătiți acum atât de cumplit, atât de nesocotit, și pe furiș, tată, de parcă Eu sunt orbul și surdul pentru cele ce faceți. Au n-ați citit ce zice Duhul: «Zdrobi-voi coama casei necredincioase, golind-o din temelii și până în vârf, căci Domnul străpunge cu săgeți tari capul puternicilor ei când ei se năpustesc ca un vifor ca să-i zdrobească pe cei credincioși și smeriți»? E zi de învățătură pentru poporul Meu și vă aduc și vouă aminte de învățătura Mea, pe care ați părăsit-o când v-ați tras de lângă Mine ca să lucrați răul pe care-l faceți, și l-ați făcut. O, tată, erați voi cineva pe pământ când ați venit să fiți ai Mei, de v-ați luat așa de mare avânt cu ale voastre nemulțumiri apoi? O, Eu v-am dat de lucru lângă Mine de milă, fiilor, nu că erați voi cineva, ci puterea Mea a fost aceasta, ea și dreptarul Meu, pe care voi l-ați strâmbat acum, și iată, nu mai aveți peste voi învățător și veghetor, și rătăciți buimaci, tată. Atâți câți sunteți trași în lături acum pentru răzvrătire, după ce ați stat ani mulți lângă Mine, Eu pe toți vă învederez și vă numesc răzvrătiți, și vă îndemn cu milă: fiți cuminți, căci judecata este grea. Nu poate nimeni să-Mi oprească mersul, iar voi v-ați crezut prea meritoși și apoi prea nemulțumiți de v-ați sculat cu nemulțumiri și ați lovit cu hulă în mersul Meu, în Duhul Meu Cel Sfânt, Care Se face cuvânt și înnoiește lumea sub puterea Lui, sub învierea cea de la Mine pentru om. Eu însă Mă voi slăvi pe mai departe cu slava Mea și voi merge cu ea, iar voi veți rămâne în urmă, căci cu cei răzvrătiți nu e de pierdut vremea, ci e de mers cu Domnul mereu, mereu, și iată, Eu merg. Amin.
O, să nu se laude nimeni cu mintea sa, cu dreptatea sa, cu vederea sa, cu sfințenia sa, ci să lupte pentru acestea mereu, doar va primi el scăparea sa de foc pe pământ și în viața cea de după trup, căci sfinții care au biruit până acum s-au osândit pe ei înșiși ca păcătoși, deși ei se făceau un trup cu Mine prin sfințenia lor și prin împărtășirea lor cu Trupul și Sângele Meu, Care spală pe cel ce se pocăiește și vine spre viață.
O, cum să fie omul dornic după Dumnezeu dacă el ucide animalele și se face un trup cu ele apoi, mâncându-le? Iată, cine se unește cu un trup, este un trup cu trupul cu care se unește, și cine mănâncă animale se face un trup cu ele în însuși trupul său, dar Eu vin și îl învăț pe om să nu mai mănânce animale și să nu mai mănânce oameni, căci omul care mănâncă de pe piață nu știe ce mănâncă. Eu însă știu, și de aceea îi spun ce-i spun și îl chem pe om să audă ce-i spun și să creadă apoi și să asculte de Dumnezeu, că Eu vin din Tatăl cuvânt pe pământ ca să-l învăț pe om voia Mea în el, spre viața lui, fiindcă omul prin toate moare.
Tu însă, poporul Meu, stai, tată, treaz întru toate și ține departe de tine tot ce-ți poate aduce necredință și clătinare, că Eu vin și-ți spun toate, iar tu să iei învățătura Mea și s-o dai, căci oamenii nu au învățător, tată. Mărturisiți-vă unii altora greșalele dintre voi, și diavolul va fugi de voi, că lui nu-i place vindecarea de greșale. O, nu vă faceți învățători, că nu oricine trebuie să învețe pe om, fiilor, ci numai cei puși la această lucrare. Fiți copii, așa cum am fost Eu, de am ascultat de părinți așa cum Îmi spuneau ei sau Mă purtau, căci copiii nu trebuie nici ei să asculte de oricine, ci numai de părinții care-i cresc pe ei, că dacă altfel fac, ei se rup de părinți și umblă pe furiș de ei cu gândurile și cu faptele și cu pasul lor, iar ascunderea este de la diavol, care-l îndeamnă pe om să se ascundă după ce calcă el orânduiala de peste el, paza lui de tot răul din jur și de diavol. Amin.
Am în coborârea Mea în ziua aceasta pe ierarhul Vasile cel mare și se lasă el cu învățătură arhierească peste voi și peste om, și spune el așa:
– O, să nu se laude, Doamne, să nu se laude omul, să nu se bizuie omul pe mintea sa, pe simțirea sa, pe înțelepciunea sa, pe starea sa, pe curăția sa, și să nu se laude nici un trup cu sfințenia sa, cu curăția sa, că numai Domnul este Cel Sfânt, iar omul să se osândească pe sine pentru nevrednicia sa, căci și cei sfinți se smeresc întru totul prin duhul lor cel umilit, duhul cel plăcut lui Dumnezeu în om! Aceasta îl povățuiesc eu pe om în ziua mea de sobor între sfinți, o, Doamne, Învățătorule, că Tu m-ai luat și m-ai ridicat și m-ai făcut păstor și învățător de viață vie peste cei credincioși, și am lucrat întărit de duhul umilinței și am deschis celor credincioși ușile bisericii, iar celor hulitori le-am închis pe ele, după ce ei au luat lor locașul sfânt. Atunci m-am ridicat cu cei credincioși cu rugă fierbinte spre Tine să vii cu puterea Ta din cer și să desfaci ușile încuiate, căci se pângărise locașul sfânt sub cheia celor netăiați împrejur la inimă și necredincioși, iar Tu ai ascultat ruga mea și ai cutremurat locașul sfânt și s-au deschis ușile lui cele încuiate de hoți, și am intrat pe uși cu poporul cel credincios Ție și mie, căci eu eram păstor cu milă de oi, așa cum Tu ești pentru ele, și mă rog Ție dintre sfinți pentru poporul Tău de azi al cuvântului Tău să întărești din cer pază pentru el, și la rugăciunea lui să faci împlinire pentru paza lucrării Tale și a locașurilor Tale cu el, ca să nu fie pângărite, Doamne, căci ei sunt mici pe pământ și n-au putere de apărare, dar Te au pe Tine de partea lor, și Tu poți totul prin cei credincioși, prin cei smeriți cu inima, așa cum Tu i-ai învățat pe ei să fie venind la ei cuvânt de învățătură în ziua mea de serbare între sfinți. Aduc încă Ție rugă tare pentru arhiereul Tău Irineu, martorul Tău de azi, ținut în lanțurile răutății și ale invidiei arhiereilor de azi pentru că a fost el servul Tău, martor al înnoirii care vine de la Tine în zilele acestea pe pământ, după cum este scris: «Noi le facem pe toate!», căci el n-a lucrat să strice, ci să împlinească legea în întregimea ei și biserică după voia Ta pe pământ înaintea Ta, căci arhiereii și preoții de azi au luat casa Domnului și au încuiat-o pentru Tine și pentru sfinții Tăi și stau ei mari peste oameni în numele Tău, dar nu stau cum am stat eu, ostenind mereu pentru turma Ta cea credincioasă, dezrobind-o pe ea de atacurile demonilor, de blestemele toate, de duhuri vrăjitorești și jertfindu-mi viața pentru paza celor credincioși și dezrobiți de sub greutăți prin râvna mea cea pentru Tine și pentru turma Ta. O, dezleagă legăturile de pe arhiereul Tău, că vremea se apropie, Doamne, iar oamenii sunt cu multe blesteme peste ei, și nu e cine să-i ajute, că nu mai au preoții putere de iubire, putere de credință și de curăție și de post și de rugăciune și de umilință înaintea durerilor de pe pământ. O, nu știu oamenii câte blesteme stau peste ei și nu înțeleg din întâmplări, căci ei își atrag blesteme prin faptele lor, prin cuvintele lor. Rostirea de cuvinte de blestem și nedezlegate apoi, aceasta este legătură pusă peste mulți și nedezlegată, și oamenii suferă greu de la înseși cuvintele lor, și nu mai sunt salvatori pe pământ pentru ei, căci Tu Ți-ai pus pe poporul Tău deoparte numai pentru Tine, și el lucrează numai cum îi spui Tu, și așa lucrează cei ce ascultă de părinți, iar altfel nu. O, zace turma Ta în necunoștință și în răni fel de fel. Ridică-i ei păstor spre vindecarea ei, o, Doamne! Amin.
O, popor al Domnului, păstrează-te curat! Nu te opri în ceata celor răzvrătiți, ca să nu fie vinovată urechea ta, căci Domnul așa te-a învățat. Curățește-ți urechea, n-o lăsa sub vină dacă ea s-a făcut vinovată, iar cei ce nu-și fac această curățire nu mai au simț, și sunt sub blestem, și se vede aceasta, și plânge Domnul între sfinți de cei ce s-au tras din bărcuța Sa cu fii în ea și s-au dus în lături fără de cârmaci peste ei, dar locul lor se umple înapoi mai frumos, și Domnul nu rămâne de rușine cu mersul Său, cu lucrul Său cel mare și cu poporul Său cel ascultător. Fiți treji pentru vindecarea greșalelor, căci cine spune că nu greșește acela se osândește să stea sub greșeală, fiindcă omul greșește prin multe și mereu, și tot mereu trebuie el să se vindece pe sine învinuindu-și greșalele și păzindu-se cu mare grijă ca nu cumva să pomenească fratelui său greșeala, că nu oricine trebuie să fie învățător și povățuitor și judecător faptelor omului, fiindcă cel ce judecă trebuie să vindece prin lucrarea lui, că multe blesteme stau peste oameni, și nu e diavolul vinovatul, ci e omul care se dă diavolului prin înseși cuvintele și faptele lui. Amin.
O, dă-le lor putere de înțelepciune, Doamne, și dă-le lor duh de ascultare, duh de copil, iar arhiereului Tău Irineu dă-i, Doamne, dezrobire de sub cătușe, că Tu ești Cel ce poți! Așa Te rog eu dintre sfinți. Amin.
– Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce pot, Eu sunt lucrarea sfinților Mei și cuvântul lor cel de foc pentru împlinirea lui!
Să te așezi să înveți învățătura Mea de peste tine, poporul Meu, că am lăsat în ziua aceasta învățătură nouă peste tine și lucrare nouă ție, tată. O, ai grijă să nu ții nevindecate greșalele tale! Cere-Mi credință și umilință, cere-Mi minte și vedere sfântă ca să-ți poți înțelege și privi greșalele și ca să-ți lucrezi îndreptare, tată, căci greșalele nevindecate te țin rob, te țin sub blestemul lor. Am de grăit, am în Mine grăire multă, pe care n-am cum s-o grăiesc, o durere de-a Mea, și nu Mi se face cale ca s-o grăiesc acolo unde ea Mă doare și Mă înțeapă. Răbdarea Mea e mare și Mă apasă, și lucrez pentru răbdare încă.
Fiți liniștiți, fiilor zbuciumați pentru durerile Mele împărțite cu voi ca să le port! Eu, tată, sunt Cel ce veghez, căci voi nu puteți întru toate, fiindcă răzvrătirea e pe furiș și se vrea la masă cu voi. O, fiilor, Mă doare de voi, tată, și stau cu cerul tot de sfinți și de îngeri pentru ocrotirea voastră și a lucrării Mele cu voi. Cei vinovați asupra voastră își ascund vina. Lasă să și-o ascundă, căci și Eu stau departe de ei, fiindcă Îmi fac cale de mers și merg neamestecat ca să pot să merg, iar cei neascultători și răzleți să-și înțeleagă lucrarea! Au nu ei și-au ales așa?
Fiți liniștiți, tată, fiți copii și lăsați pe Tatăl să lucreze pază bună, iar sfinții Mei să vă ocrotească din partea Mea, fiilor, și lucrarea Mea cu voi să fie curată de calea celor ce s-au răzvrătit. Amin.
Pace vouă! Liniștea să vă cuprindă pe voi, iar duhul umilinței să se apropie de cei răzvrătiți și pitiți cu răzvrătirea lor. Voi ieși cu voi într-o zi în calea celor ce lovesc din plin în voi și în cei credincioși rămași ai Mei și vom sta față în față cu ei, că durerea Mea de la ei e mare, iar ei sunt niște oameni și atât și uită că omul este mic și fără de cuvânt înaintea Mea. Fiți cuminți! Pace vouă! Nici să nu vă pese de toate câte se nasc în ei prin duhul nemulțumirii și al răzvrătirii, căci tot în ei lovesc toate câte ei lucrează cu atâta nesocotință de minte.
Pace vouă, fiilor! Pace ție, poporul Meu cel credincios! Sărbătoarea de azi s-a făcut cale de învățătură sfântă pentru voi. Luați și lucrați din cuvântul Meu, fiilor. Ferice de voi că aveți pe Domnul Învățător peste voi, dar mai ferice de voi este când voi împliniți peste voi mereu, mereu cuvântul Meu, mereu, mereu, o, fiilor. Amin, amin, amin.