Mă las în cartea Mea cuvânt cu sărbătoare de naștere în el, căci Eu sunt Cel ce dăinuiesc din veac și până în veac și Mă fac cale de cuvânt între cer și pământ, între Dumnezeu și om, căci pentru om am grăit și înainte de facerea lui, și după ce l-am zidit, și cu Tatăl am grăit Eu grăirea Mea și a Lui, și este una grăirea Mea și a Lui, căci Eu și cu Tatăl Una suntem. Amin. O, nu tot așa este între om și om grăirea ca să fie una cei ce grăiesc unii cu alții, și aceasta este durerea cea de șapte mii de ani între pământ și cer, durere între om și Dumnezeu, și între om și om, căci semeția și-a zidit casă întărită în om după ce omul s-a încumetat să nu asculte de Dumnezeu, și de atunci se lovește om pe om, se supără om pe om, se încearcă om peste om pentru întâietate și se desparte om de om pentru nemulțumirea dinspre unul spre altul, și de aceea omul nu dăinuiește, și de aceea este trecător omul și este necredincios tainelor vieții, căci așa trăisc pe pământ cei necredincioși, și apoi ei trec.
O, poporul Meu, te am al Meu ca să pot să grăiesc pe pământ. Dacă nu te-aș avea față în față cu cuvântul Meu n-aș mai grăi pe pământ. Eu trebuie să am cu cine să grăiesc ca să rămână cuvântul Meu, și apoi împlinirea lui, căci Eu am spus că vor trece și cerul și pământul, dar nu și cuvântul Meu ca să nu se împlinească el între pământ și cer, și aceasta e bine să creadă omul, căci oricum el va vedea împlinirile Mele, așa cum și pe Mine Mă vor vedea cei ce M-au împuns, după cum este scris.
Te-am ajutat, fiule, să ai credință în lucrările lui Dumnezeu pe pământ, căci aceasta este taina celor credincioși. Tu ești poporul cu care grăiește Dumnezeu la sfârșit de timp, așa cum în toate veacurile am grăit cu servii Mei, cu cei credincioși, tată, cu cei blânzi și smeriți cu inima înaintea Mea, și în care Eu am loc cu taina facerii, cu cuvântul facerii a toate, după ce Eu îl pot rosti pe pământ pentru împlinirea lui.
O, mare bucurie e pe Mine când pot să Mă bucur de darurile celor credincioși Mie și care mereu învață de la Mine tainele lui Dumnezeu! Cei credincioși sunt cei ce dăinuiesc, și cum să nu Mă bucur Eu de răscumpărarea omului? O, nu este minciună dăinuirea pe vecii a celor credincioși. Ei rămân pe vecii slujitori lui Dumnezeu, și mai mare lucrare fac ei după mergerea dintre cei trupești cu duhul și cu trupul, mai mari puteri au ei apoi, pentru că ei se duc la Tatăl, așa cum Eu M-am dus la Tatăl de lângă ucenici, iar ei apoi au lucrat peste cei credincioși mai mari lucrări, căci se făceau mijlocitori Tatălui pentru cei credincioși de pe pământ, și care duceau pe mai departe calea Domnului între oameni.
O, fiilor, mare putere are un fiu credincios Domnului pe pământ, și apoi în cerul sfânt putere pentru cei credincioși ca și el în urma lui! O, fiilor, dacă ar ști bine omul cum să se folosească de darurile credinței, el le-ar folosi pe toate numai pentru Dumnezeu. Omul însă vrea să se folosească el, nu Dumnezeu, și de aceea nu știe omul taina credinței și taina celor credincioși. Grăiesc cu voi cuvinte mari, fiilor, și sunt cu mama Mea Fecioară la masă de cuvânt între voi, iar cu ea, sfinții cerului, căci ea are sărbătoarea ei cea pentru nașterea Mea din pântecele ei cel fecioresc, și o însoțesc sfinții, tată. Te învață în ziua aceasta mama Mea Fecioara, poporul Meu. Învață tu învățătură sfântă de la ea și te fă, fiule, apoi, rod al învățăturii ei. Amin.
– Grăiești cu ei cuvinte mari, Fiule născut din pântecele meu fecioresc, iar eu le doresc lor credință în cuvântul Tău de peste ei, că mare putere are un fiu credincios Domnului pe pământ, și apoi în cerul sfânt pentru cei credincioși ca și el pe urma lui! O, ferice celor ce știu să folosească toate darurile Tale numai pentru Tine, căci sunt rari de tot cei ce pot aceasta, cei ce dăinuiesc apoi cu cele de la Tine în ei pentru oamenii cei credincioși! David împăratul, părintele meu și al Tău după seminție, a spus deslușit despre darurile celui credincios Ție și l-a numit pe acela fericitul Tău față în față cu cei necredincioși, căci a spus David: «Fericit este bărbatul care nu umblă în sfatul celor fără de lege, și cu păcătoșii nu stă, și în clica defăimătorilor nu șade, căci îndeletnicirea lui este legea Domnului, în care el caută ziua și noaptea cu mintea lui, ca pomul sădit lângă pâraie de apă ca să rodească el la vreme, iar verdeața lui nu pălește, și orice lucrează el izbutește, dar nu tot așa este cu cei nelegiuiți, că aceia sunt ca pleava luată de vânt, și în ziua judecății nu vor fi biruitori necredincioșii, căci păcătoșii nu stau și nu vor sta în sfatul celor drepți, fiindcă Domnul cunoaște calea celor drepți, iar calea celor păcătoși îi duce la pieire pe cei de pe ea». O, calea cea largă are pe ea pe cei păcătoși și-i duce la piere pe ei, iar calea cea îngustă are pe ea pe bărbatul cel credincios, căci acela nu stă pe calea și în sfatul păcătoșilor, ci legea Domnului este desfătarea lui, și grăiește David în cuvântul său de un bărbat sfânt și de mai mulți păcătoși, de unul curat față de cei mai mulți, care iubesc fărădelegea și calea ei, cale care piere și nu dăinuiește, pe când cel credincios nu pălește, căci este pom lângă pâraie de apă și se adapă și rodește la vreme și izbutește în lucrarea sa, și grăiesc cu tine această taină, Fiule Isus Hristos, copil al fecioriei mele, și grăiesc cu poporul cuvântului Tău și îi spun lui că el este pomișorul cel sădit de Tine lângă râul Tău de cuvânt, din care el se adapă, în care el caută cu mintea lui și găsește legea vieții și se hrănește cu ea și rodește pentru Tine prin darurile Tale de peste el, căci fericit este un fiu credincios Domnului și mare putere are el pe pământ, și apoi în cerul sfânt pentru cei credincioși ca și el, și iată taina celor ce dăinuiesc, și nu este minciună dăinuirea pe vecii a celor credincioși, și toți trăiesc în Tine apoi, și Tu ești Cel veșnic, ești Fiul Tatălui Savaot și al meu, și ești veșnic. O, fericită sunt eu ca mamă a Ta, căci m-am folosit de darurile Domnului numai pentru Tine pe pământ, iar Tatăl m-a învrednicit de fericirea aceasta ca să-Ți fiu mamă pentru nașterea Ta între oameni pe pământ, și spun acum cuvânt împotriva celor ce nu-mi cinstesc fecioria trupului meu pe mai departe după nașterea Ta, și spun că Duhul Sfânt a fost sămânța din care Tu ai crescut trup de om în pântecele meu cel fecioresc, și tot Duhul Sfânt Te-a luat din pântecele meu cu puterea Lui cea lucrătoare și Te-a așezat în brațele mele ca să Te cresc, ca să-Ți fiu mamă pentru creșterea Ta, iar trupul meu a rămas fecioresc, fiindcă sămânța Duhului Sfânt nu strică fecioria ci o desăvârșește pe ea, dar omul care se bizuie numai pe trup e slab cu mintea și nu poate pricepe cu ea pe Dumnezeu, pe Cel curat și sfânt, pe Cel ce l-a zidit pe om, și care poate orice voiește El.
Grăiesc cu Tine în ziua Noastră de serbare pentru nașterea Ta, Fiule sfânt, și grăiesc poporului cuvântului Tău, și fericit este înaintea celor din cer poporul cu care Tu grăiești pe pământ, căci cinstea aceasta e mare și nu o are pe ea nici un împărat de pe pământ, și toți sunt ca pleava luată de vânt, împărați și supuși, dar poporul Tău este moștenirea Ta, iar Tu, moștenirea lui, și fericită este legătura dintre Tine și el, taina care leagă pe om de Dumnezeu pe pământ!
O, popor fericit de cei din cer, o, fiuț mititel, să prețuiești pe Domnul, Care Și-a făcut casă la tine pe pământ, și să fie Domnul desfătarea ta, căci El te mângâie pe pământ cu cele din cer ca să te aibă El apoi mângâiere Lui în durerile Lui de la om. Taina fecioriei inimii s-o lași mare în tine, și numai Fiul meu Cel curat și sfânt să stea în inima ta, numai El, căci El te-a ales mireasă a Sa pe pământ în mijlocul acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul acum, la sfârșit de timp, când Domnul Își are sălaș pe vatra aceasta. Nu uita că tu ești rodul credinței celor credincioși venirii Domnului pe pământ cuvânt acum, la sfârșit de timp. Nu uita să ai recunoștință pentru cinstea ta cea de la Dumnezeu dăruită ție prin alegerea ta popor al Său. Nu uita numai Lui să-I slujești, numai Lui să te dăruiești zi și noapte, numai Lui să-I încredințezi pașii tăi cei duhovnicești și cei trupești, numai Lui, fiule mic, iar diavolului nimic să nu-i lași, așa cum eu nimic nu i-am lăsat, și numai pentru Domnul am fost pe pământ, numai Lui m-am dat, și apoi m-am dat casă a venirii Lui cu trupul între oameni și S-a născut din mine Domnul pe pământ, Dumnezeu din Dumnezeu fiind El la nașterea Lui între oameni, cale de naștere făcându-Se Lui trupul meu cel fecioresc. Ia, fiule, sămânța Duhului Sfânt în inima ta și crește-L pe Domnul în ea și naște-L pe El în mulți apoi, că asta ți-a fost alegerea pe care Domnul ți-a hărăzit-o ție pe pământ.
Luați foc din foc, fiilor! Luați Duh Sfânt din Duh Sfânt din unul în altul și aduceți pe cei din cer lângă voi la această flacără de Duh Sfânt, căci cerul sfinților se dă vouă la masa de cuvânt a Fiului meu Iisus Hristos între voi! Treziți în voi și între voi mereu iubirea dintre voi și El, așa cum El face cu voi, trezind peste voi mereu cuvântul Său cel împărțitor de viață! Învățați mereu să fiți, și nu fiți trecători, fiilor, căci cei ce nu învață să fie, aceia vor fi trecători. Taină mare spun vouă acum: Avem de împlinit Scriptura biruirii morții și răscumpărarea trupurilor. Fiți credincioși, fiți credincioșți, fiți credincioși, căci oasele celor din morminte așteaptă îmbrăcarea lor în trupul învierii lor, așa cum proorocul Isaia a proorocit și a zis: «Să se deștepte cei ce locuiesc în pulbere și să salte de bucurie pe picioarele lor cei din morminte, iar cei de pe pământ să se bucure», dar fiți credincioși, fiți credincioși, fiilor! Amin.
Iar tu, Fiule Doamne, dă-le lor putere pentru toate câte Tu ai de împlinit cu ei și prin ei pe pământ, prin cei credincioși Ție, căci partea lor de moștenire ești Tu, fiindcă ei Te-au ales dând totul pentru Tine, părinți și frați, soți, soții și copii, rude și prieteni, țarini și ranguri, și apoi pe ei înșiși s-au dat pentru numele Tău cel mare pe pământ peste ei, ca ei să n-aibă nume, ci Tu să ai. Amin.
O, ce frumos, ce frumos Ți-ai făcut Tu alegerea când m-ai ales pe mine mama Ta Fecioară! Eu n-am avut nici părinți, nici frați, nici altceva pe pământ, căci Tatăl m-a curățat de toate acestea mai înainte de ființa Ta în mine și m-a făcut de toate săracă, și așa m-a pregătit El ucenică a Ta, asemenea Ție făcându-mă Tu apoi întru Tatăl, și fiică a Ta prin învierea Ta pentru cei credincioși, parte făcându-mă Ție pe pământ, și cu nimic mai încurcându-mă, ca să Te pot avea numai pe Tine strânsură a mea pe pământ, și toate, toate apoi în cerul sfânt așteptându-mă și ieșindu-mi în cale pentru dăinuirea mea pe vecii. Slavă nașterii Tale pe pământ între oameni din trupul meu cel fecioresc, păstrat de Dumnezeu numai Ție pe vecii! Bucurie a fost pentru cei din cer la nașterea Ta, și apoi la învierea Ta cea pentru ei, pentru cei ce Te-au așteptat cinci mii de ani ca să vii și ca să fii întrupat, și răscumpărător al făpturii apoi!
Să Te iubească cu toată inima, cu tot sufletul și darurile lor cei ce sunt fiii credincioși ai poporului Tău de azi, iar pe ei să nu se iubească, fiindcă întreagă trebuie să fie dată Ție iubirea celor ce Te iubesc, și prin ei să învețe mulți iubirea cea pentru Tine, și vor învăța-o mulți, căci crește credința în cuvântul Tău de azi peste pământ, și va tot crește ea peste mulți, și toți va fi să învețe taina dragostei dintâi, dragostea cea cu fior în ea pentru Tine, Cel iubit de fiii credinței. O, slăvește-Te în cei credincioși, și prin ei pe pământ, Fiule Doamne, ca să vadă orbii lumina slavei Tale și să crească duhul mărturisirii, duhul prin care se ridică mulți spre credință și spre tainele ei ziditoare de fii cerești pe pământ, fiii lui Dumnezeu, și apoi împărăția Ta peste ei, și cu ei pe pământ apoi! Amin, amin, amin.
– Duhul proorociei, așa numesc Eu duhul tău, mamă, duhul care a grăit azi în mijlocul poporului Meu cel de azi. Amin.
Duhul mărturiei este Duhul Meu și al sfinților Mei la masa Mea de cuvânt cu tine, poporul Meu. Fă, tată, pași tot mai mărișori pentru mersul cel sfânt al Duhul Meu mărturisitor printre oameni, că e de mers de acum, că fi-va să se scoale mulți spre duhul mărturiei și pentru el, dar am nevoie de cale întărită Mie de tine, ca să pot grăi pe pământ cu multă tărie de înviere, și îi voi aduce pe mulți la credință sfântă și, vrând-nevrând, vor face ei voia Mea, căci toate cuvintele Mele se împlinesc. Amin.
În zi de sărbătoare de naștere Eu am grăit cu tine tainele Mele, poporul Meu. Fă-ți, tată, din ele veșmânt și îmbracă-te în slava Mea de peste tine, căci ziua Mea așteaptă la hotar, și ea va fi cea mai mare zi, și noapte nu va mai fi, și va fi numai ziua Mea, numai ea, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.