Eu, Domnul, Mă fac râu de cuvânt în ziua aceasta și Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu amintirea zilelor în care Mi-am pecetluit cu legea Mea cea sfântă grădinița cuvântului Meu din mijlocul pământului român și chivotul Meu din ea, și Mi-am deschis înaintea celor din cer Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim și slujirea din ea înaintea Mea, și am avut martori din cer veniți cu Mine pe apostolul Andrei și pe trâmbița Mea Verginica, iar de pe pământ l-am avut aici pe arhiereul Meu cel de azi, și cu care Mi-am rostit cuvântul sfințirii și al pecetluirii cu legea sfințeniei a grădiniței izvorului cuvântului Meu, grădinița Mea, pusă deoparte pentru Mine și pentru slava Mea cea de azi, slavă tainică, cuvânt de înviere peste cei de pe pământ. Amin.
Am iarăși în coborârea Mea de azi pe cei doi ucenici, pe apostolul Andrei și pe trâmbița Mea, și cu ei sărbătoare cerească pentru grădinița cuvântului Meu. Ne așezăm la masă de cuvânt cu duhul mângâierii pentru cei ce se nasc din cuvântul Meu și cresc din el pentru mântuirea lor și pentru mărturia Mea peste pământ, căci ucenic al lui Hristos este cel ce-Mi aduce rod și izbăvirea din păcat și din duhul lumii peste cei de pe pământ din loc în loc, că am de adunat pe cei scriși în cartea vieții, pe cei ce vor fi scriși în cartea Mea de azi prin credința lor în venirea Mea cuvânt pe pământ ca să dau mâna multora spre Tatăl, căci Eu de aceea am venit de la Tatăl iarăși cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp.
Îmi desfac brațele ca să-i cuprind pe cei sosiți la izvor pentru sărbătoarea de acum și Mă fac peste ei cuvânt de naștere din nou. Călători de departe cum sunt, aduc cu ei răvășirea dorului Meu pentru arhiereul Meu Irineu, pe care l-am avut lângă Mine și lângă poporul Meu la izvor acum optsprezece ani pentru săvârșirea slujbei de pecetluire a lucrării tainei Mele de nou Ierusalim pe pământ și a bisericii Mele, ridicată pe piatra ei cea dintâi, început nou de biserică sfântă înaintea Mea după voia Mea, după orânduiala Mea cea nouă, căci scris este în Scripturi: «Noi le facem pe toate!», iar Eu așa lucrez acum prin lucrarea cuvântului Meu de azi. Amin.
Vă îmbrățișez în Duhul Sfânt pe voi, cei ce ați venit din cetatea Clujului la masa Mea de cuvânt. Așezați-vă, dar, cu poporul Meu de la izvor la masă și creșteți, tată, hrănindu-vă cu cele ce ies din gura Mea pentru desăvârșirea celor credincioși, căci credința voastră în Mine vă face sfinți cu duhul și cu sufletul, și acestea atrag trupul ca să poată pentru Dumnezeu și ca Dumnezeu și ca să vă faceți cu el biserică sfințită, locaș al Duhului Sfânt și al sfinților cei biruitori în cer prin credința lor, prin iubirea lor. Petrec cu voi alături de poporul Meu de la izvor în ziua aceasta de sărbătoare pentru Sfânta Sfintelor Mele de azi și Mă scriu în carte cu amintirea dulce a zilelor de sărbătoare de atunci. Sfinții și îngerii înconjoară grădinița Mea de cuvânt și stau la gura Mea pentru ca să ia din ea cuvântul Meu, mângâierea lor cea de la Mine, că e mângâiere mare pentru cei din cer izvorul Meu de cuvânt din zilele acestea, e hrana cea din Mine pentru ei. O, așa să fie și pentru voi ziua Mea de cuvânt pentru sărbătoarea de acum. Vă doresc, tată, putere pentru iubirea din voi, căci v-ați deschis iubirea spre taina cuvântului Meu și spre ieslea sa. O, creșteți în iubirea cea de sus și nu vă împiedicați în cele ce v-ar sta în cale ca să vă slăbească veghea și mersul vostru cu Mine după ce M-ați cunoscut și M-ați iubit! Cuvântul Meu este mare, și își are din Mine izvorul creșterea voastră cea de sus. O, cu mare grijă îl hrănesc pe om cu glasul cuvântului Meu, căci Eu lucrez ca Dumnezeu, chiar dacă omul este atât de mic, dar Eu voiesc să-l fac fiul Meu pe om, iar fiul trebuie să semene cu născătorul său ca să rămână fiu. Stăm în ziua aceasta în duhul creșterii de sus și vă dau darul puterii sfinte și vă cuprind în duhul poporului Meu de la izvor, care vă dă ce are de la Mine dat lui. În numele Meu vă dă poporul Meu, așa cum au dat Petru și Ioan celui ce l-au sculat din neputință și căruia i-au zis: «Aur și argint nu avem, dar îți dăm ce avem: în numele lui Iisus Hristos scoală-te sănătos!».
O, mare este sănătatea cea pentru Mine în om, căci fără ea nu este sănătos omul, chiar dacă trupul îi poate. Adevărata comoară a sănătății omului este atunci când trupul lui poate pentru Dumnezeu și ca Dumnezeu pe pământ între oameni, căci sănătatea și trăirea Mea în om aduc Mie rod suflete scoase din foc și aduse la înviere. Eu sunt Cel ce am înviat dintre morți ca să învie și omul așa cum Eu am înviat, căci pentru om am înviat, și sunt începătura învierii, și fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de învierea cea dintâi, și peste care nu mai poate moartea, precum este scris. O, umpleți-vă de înțelepciune, căci pentru tainele Mele trebuie înțelepciune de sus, trebuie credință bine așezată, neclătinată până la sfârșit, până la plata ei, căci adânc Mă doare de cei nu dau să stea cu Mine pe această cale până la sfârșitul ei, sărind ei din bărcuța Mea iarăși în mijlocul lumii cea plină de păcat și care întinează pământul peste tot, alungându-Mă pe Mine de peste tot lumea și duhul ei. O, nu vă bucurați, nu vă odihniți, nu vă liniștiți atâta timp cât stați în mijlocul lumii cu pașii voștri, căci lumea înoată în păcat și lasă urma lui peste tot pe unde ea stăpânește și crește cu veninul ei ucigător de om. Purtați cu voi Duhul Meu și apă sfințită de la izvorul Meu de cuvânt și faceți-vă pârtie cu ea printre morți, căci nu e boală mai grea pentru om ca și duhul lumii, duh care cheamă pe pământ ziua mâniei Mele, zi de durere peste bucuriile cele fără de Dumnezeu ale oamenilor de pe pământ.
O, îmbrăcați-vă în duhul blândeții, că de mare ajutor este el pentru statul Meu în om, pentru căldura lui cea plină de taină sfântă, taină de la care se naște în om înțelepciunea cea de sus, toiagul de sprijin pe calea lui cu Mine, căci Eu locuiesc în înțelepciunea Mea cea din om, și pe care el o dobândește de sus prin duhul blândeții, duh care poate totul în om, Duhul Meu. O, învățați de la Mine acest duh, căci Eu sunt blând și smerit cu inima. Așa le-am spus Eu acum două mii de ani la cei pe care i-am cules ca să urmeze Mie între oameni, și așa le spun și celor de azi care vin la glasul Meu ca să învețe de la Mine blândețea și smerenia inimii Mele, locașul Tatălui Meu întru Mine, și al Meu întru El, căci Eu întru Tatăl sunt, iar El întru Mine este, și așa L-au văzut pe Tatăl ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, care umblau cu Mine oriunde Eu Mă purtam spre mântuirea multora și pentru ca să grăiască atunci și apoi prin vreme glasul Meu și mărturia Mea peste pământ și peste timp. O, acesta este glasul Meu și așa grăiesc Eu, și după acest glas să Mă cunoașteți, iar altfel de cuvânt și altfel de glas să nu cunoașteți, căci Eu sunt Unul Dumnezeu, și așa lucrez când Eu lucrez peste pământ, și nu ca omul lucrez, ci lucrez ca Dumnezeu. Amin.
O, creșterea pe care Eu i-o dau omului prin glasul izvorului Meu de cuvânt n-o mai găsiți așa întreagă, tată, căci fața Mea cea curată n-o poate omul purta atât cât este ea, căci omul este iubitor de sine mai mult decât iubitor de Dumnezeu atunci când el dă să se arate de la Dumnezeu peste oameni și pentru oameni, dar fața Mea cea din Tatăl nu este știrbită, ci este din Tatăl. Vă învăț ca Tatăl, căci Tatăl voiește să fiți frații și surorile Mele și să semănați cu Mine voiește El, ca să fiți ai Lui așa cum sunt Eu. E zi dulce pentru cer în ziua aceasta și e zi de învățătură ea, căci sunteți oițe venite la izvor. O, veniți de-a dreapta Mea ca să fiți oițe, căci de-a stânga Mea nu sunt oițe, ci numai de-a dreapta Mea sunt ele. Luați Scriptura venirii Mele cu judecata și citiți în ea și alegeți-vă să fiți oițe de-a dreapta Mea, acolo unde este salvarea omului, căci Eu aceasta doresc vouă. Amin.
O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aș vrea să-Mi pască oițele și să le pășuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu pașii lui cei pentru slava Mea de azi și nu are cine să-i rupă piedica și să meargă el apoi pentru viața oilor Mele cele atât de puține, căci puține oi sunt și nu au păstor ca să le păstorească și să le înmulțească și să le poarte spre izvor ca să ia din el viața lor. L-am avut lângă Mine atunci, în zilele mărturiei Mele, și apoi a fost pus în legături pe dinafară și pe dinăuntru, și limba i s-a lipit de cerul gurii și nu M-a mai mărturisit cu izvorul Meu de cuvânt, și are căluș în gură față de mărturisirea Mea cea de azi, căci așa i-au cerut cei fricoși, cei ce se tem de el pentru alegerea lui. O, așa au lucrat de strâmtorat și cei de acum două mii de ani Scriptura venirii Mele de atunci, când prin mama Mea Fecioară M-am făcut Fiul Omului și am crescut și Mi-am făcut apoi în taină ucenici credincioși și Mi-am înscris lucrarea pe pământ prin ei, prin cei credincioși, iar când să Mă cunoască oamenii bisericii și să-Mi las mersul pe pământ, M-au luat și M-au pus sub obroc, M-au pus în mormânt ca să nu mai grăiesc, ca să nu mai mărturisesc, dar Eu M-am sculat după ce ei M-au legat sub tăcere și am dat tuturor învierea Mea, și apoi M-am dus iarăși la Tatăl, dar am lăsat pe pământ ucenici, și ei au mărturisit, și mărturia lor a fost adevărată căci Eu sunt Cel ce sunt. Amin.
Am în ziua aceasta cu Mine în cuvânt pe apostolul Andrei și pe trâmbița Mea Verginica, martorii Mei cei credincioși în cer pentru lucrarea Mea de pecetluire a grădiniței cuvântului Meu acum optsprezece ani.
O, fiți mărturisitori în zilele voastre de serbare în mijlocul poporului Meu și luați mângâiere prin glasul vostru de azi! Eu, Domnul, vă fac intrarea în carte. Grăiți, tată, și faceți hrană pentru cei ce se hrănesc și cresc. Amin.
– Eu, Doamne, am fost apostolul Tău acum două mii de ani pe vatra neamului român, și am fost iarăși mărturisitor al Tău în ziua mea de serbare lângă ziua de pecetluire a Sfintei Sfintelor Tale de azi, alături de trâmbița Ta Verginica. Mi-ai păstrat în taina Ta cea de azi darul de întâi chemat al Tău între ucenicii Tăi cei de acum două mii de ani și m-ai luat și acum, la sfârșit de timp, pe această vatră mărturisitor al lucrărilor Tale de azi în nume de întâi chemat al Tău și de botezător cu Duhul Sfânt al pământului român și al neamului de pe el atunci, neam care s-a făcut sămânță a celor ce s-au născut pentru neam creștinesc pe acest pământ. Mă mângâi în zi de amintire sfântă și mângâi durerea grădiniței Tale de cuvânt, căci toate au suflet din sufletul Tău în această grădiniță. Tu știi durerea ei, așa cum și noi, mărturisitorii Tăi, o știm. Ne mângâiem în dureri și nădăjduim în biruința Ta, Doamne, și în taină suferim, și durerea ne va aduce bucurii, nouă și celor statornici în credință și în jertfă pentru mersul Tău de azi.
Aducem aici în mare taină pe arhiereul Tău și îl atingem cu cele de sus și îl binecuvântăm pe el pentru că este scris între martori, Doamne, și este arhiereul Tău de azi, întru care Tu ai binevoit în vremea aceasta pentru pecetluirea grădiniței Tale de cuvânt, iar el a fost credincios și Te-a ascultat. Acum, sub lanțuri cum stă pus, cuvântul lui e înghețat pe buze, dar vine în curând primăvara când toate vor mărturisi pentru Tine și pentru acest neam binecuvântat pentru zilele venirii Tale acum pe pământ cu slava Ta de cuvânt. În taină îl cuprindem și îl mângâiem pe martorul Tău de azi și îl întărim în cămașa răbdării sfinte, căci răbdarea lui își va da rodul ei, o, Doamne. Amin.
Binecuvintez pe poporul Tău de la izvor, popor de jertfă pentru slava Ta cea de acum, o, Doamne. Dă-i lui puterea mărturisirii! Martor credincios să fie el pe pământ până la sfârșit, până la slava Ta cea deplină înaintea neamurilor de pe pământ prin cuvântul venirii Tale de azi în mijlocul neamului român, iar nouă, celor din cer, mângâiere ne dă, Doamne, căci coborârea Ta la poporul cuvântului Tău este venirea Ta cu noi pe pământ la masă de cuvânt, de slujirea bucuriei sfinților Tăi, căci vremea este să-i răsplătești pe ei. Amin.
– Și acum, Doamne, eu, trâmbița Ta, aștept pentru ziua mea de serbare grăirea mea cu poporul cel de azi al meu și al Tău, poporul cel credincios, căci numai cei credincioși până la sfârșit ne sunt popor. Mă alătur bucuriei sfinților și a îngerilor, că e sărbătoarea cea pentru grădinița Ta de cuvânt. Mângâi și alin durerea grădiniței Tale și mărturisesc din cer taina ei și a Ta cu ea.
Las peste fiii din porți odihnă acum, și intru în carte în ziua mea de serbare lângă ziua apostolului Tău Andrei, căci eu acum douăzeci și nouă de ani am intrat întru cele cerești și am lăsat poporul în grija Ta și m-am alăturat Ție pentru această grijă între cei din cer purtată, Doamne. O, binecuvintează cu multul hrana zilei de azi peste cei veniți la izvor spre creștere, iar mâine iarăși coborâm și lăsăm cuvânt în carte în ziua mea de pomenire între sfinți, o, Doamne. Amin.
– Pace ție, Verginico! Pace vouă, apostoli ai Mei, alături de poporul Meu de azi în sărbătoarea cea pentru grădinița Mea de cuvânt, iar mâine iarăși vom grăi poporului. Amin.
Pace ție, poporul Meu de la izvor! Lucrează, tată, în ziua aceasta lucrarea Mea de creștere pentru nou-născuții Mei adunați acum lângă tine la izvor, și iarăși vom grăi pentru ei după ziua aceasta, și trâmbița Mea va suna și glas nou va da ea peste poporul Meu. Amin, amin, amin.