Sunt cu praznic de înviere între pământ și cer și Mi-e Duhul duios după om, și tot așa Mi-e și cuvântul. Sunt Domnul învierii și rostesc cu ucenicii și cu ucenițele Mele de acum două mii de ani salutul învierii Mele dintre cei morți: Hristos a înviat!
Duios ar fi să fie omul la rostirea salutului învierii Mele, duios l-aș vrea pe om, că numai duioșenie am Eu, Domnul, pentru om. Cine își pierde duioșenia, acela nu mai are iubire. Dacă Eu, Domnul, n-aș fi duios pentru om, o, ce ar face omul cel păcătos, cel abătut de la calea vieții? Acum două mii de ani am căutat să-Mi aleg ucenici și i-am dorit pe ei să fie duioși ca și Mine, căci cei duioși sunt dulci, sunt blânzi, sunt calzi cu sufletul și sunt îndurerați cu dulce și nu cu amărăciune, sunt plini de răbdare în suferințe, iar lacrimile lor sunt dulci pentru ei și pentru Dumnezeu și au în ei duhul mângâierii și îl împart pe el.
Mă purtam din loc în loc ca să-i mângâi pe oameni, și ei Mă căutau pentru că Mă știau duios și plin de duhul mângâierii, iar Eu îi mângâiam, îi îmbrățișam și puneam mângâieri peste durerile lor, peste ranele lor. Duioși am căutat să fie și ucenicii Mei și îi învățam, prin purtarea Mea duioasă ca și Duhul Meu. Chiar și când le-am spus lor că întristat de moarte este sufletul Meu pentru că Mi Se pregătea răstignirea și despărțirea Mea de ei, Eu numai duioșenie le-am împărțit lor și atunci, căci mila Mea întrece orice păcat al omului, chiar și cel mai greu păcat dacă este săvârșit din neștiință, căci atunci ucenicii Mei erau încercați de îndoială cu privire la Mine. O, cel mai greu păcat este necredința cu care omul lovește în Duhul lui Dumnezeu, în Cuvântul lui Dumnezeu, care a grăit și grăiește prin prooroci și prin gura Mea pe pământ.
Când Eu Mi-am ales ucenicii pe care am voit să-i aleg să fie cu Mine, i-am trimis apoi pe ei să propovăduiască și să aibă putere să vindece bolile și să scoată afară pe demoni, căci la Mine se grămădea atâta gloată pentru vindecare de beteșuguri încât năvala celor suferinzi făcea pe duhurile rele să Mă strige și să-Mi zică înaintea fariseilor „Fiul lui Dumnezeu”, chiar dacă Eu le certam ca să nu Mă dea pe față înaintea celor ce căutau viața Mea. O, dar ai Mei, auzind că Eu Mi-am ales și Mi-am trimis ucenici pentru vestirea Mea și pentru vindecarea celor neputincioși, au zis că Mi-am ieșit din fire și că trebuie să Mă prindă, și ziceau că am demon, și cu el scot pe demoni din oameni. Eu însă i-am chemat și le-am zis lor că satana pe satana nu-l scoate afară, și nu se dezbină întru sine o împărăție ca să mai dăinuiască ea apoi, ci are sfârșit apoi, și le-am spus lor așa: «Adevărat grăiesc vouă că toate păcatele ierta-se-vor fiilor oamenilor și hulele câte vor huli, dar cine va huli asupra Duhului Sfânt nu are iertare în veac, și de păcat veșnic va fi vinovat». Am spus aceasta mâniindu-Mă pe necredința lor, pe învârtoșarea lor, pe lipsa lor de duhul duioșiei, căci când Eu Mă mânii de la om, pentru necredința și învârtoșarea lui Mă mânii, și nu pentru păcatul firii lui celei căzute în neputințele ei, căci Eu pe cei neputincioși în fel și chip îi vindecam de ei și de neputințele lor, dar pe cei necredincioși în puterea Mea cea dulce, cea plină de Duhul Sfânt, nu puteam să-i vindec, așa cum nici azi nu pot, și îi plâng pe aceștia cu tot cerul Meu de sfinți, și îi plâng.
O, poporul Meu, când frate pe frate se salută cu salutul învierii Mele și nu simte în inimă duiosul duh al acestei urări, Eu, Domnul, îi îndemn pe cei credincioși să aibă grijă de dulcele credinței lor, tată. Te învăț, poporul Meu, să fii duios, fiule, căci fără duh duios după Dumnezeu, duios pentru Mine între frate și frate, nu e dulce frăția cea întru Mine dintre frați. Asprimea duhului nu-l poate ține pe om în duhul duioșeniei, și îl ține departe de cer, departe de Dumnezeu pe pământ, și omului îi trebuie duioșenie ca să-i pot fi Eu lui Dumnezeu, iar el Mie fiu.
I-am ales ucenici ai Mei pe cei cu duh duios în ei, căci ei aveau să ierte în numele Meu toate păcatele oamenilor și hulele câte vor huli, și să-i vindece de toate beteșugurile lor pe cei ce se vor apleca să creadă Mie prin propovăduirea lor, dar celor necredincioși ei nu puteau să le facă nici un bine din pricina lipsei din ei a duhului duios, prin care omul se mlădiază la orice strigare, la orice chemare.
M-am arătat după învierea Mea ucenicilor Mei, iar ei aveau duhul duioșeniei în ei și M-au primit înviat, dar ucenicul Toma nu era cu ei la prima Mea arătare după înviere, și s-a umplut de dor în el ca să Mă vadă. La opt zile apoi, când era și el lângă ceilalți ucenici, strânși mănunchi cum stăteau ei atunci, iarăși M-am arătat în mijlocul lor zicându-le duios: «Pace vouă!», și apoi am luat degetul lui Toma și l-am pus în coasta Mea și în mâinile Mele străpunse de cuie și l-am mângâiat pe el și i-am spus să fie credincios, și nu necredincios, și l-am numit fericit, și i-am mai spus că mai fericiți vor fi decât el cei ce nu au văzut și au crezut.
O, fiilor, numai cei cu duhul duios sunt cei ce cred lucrărilor Mele între oameni. Păstrați-vă în duhul duioșeniei, tată, păstrați-vă în credință, fiilor, și păstrați-vă credința, căci ea trebuie păstrată cu mare putere și lucrare pentru puterea ei, pentru ca să rămână ea în voi și cu voi. O, cum veți face aceasta? Iată cum. Căutați, tată, să nu vă îndoiți întru adevărul venirii Mele la voi cuvânt, și de la voi peste pământ. Orice ar trece peste voi, prin orice ați trece voi, orice v-ar încerca pe voi, nu căutați să vă faceți rost de îndoială sau de sminteală, tată, ci păstrați-vă în duhul cel duios, fiilor. Ce face duhul cel duios în voi? O, el iubește, el iartă, el mângâie, el poate pentru Mine și pentru frați, el este statornic prin toate ispitele, el are blândețea în firea lui, el este duh din Duhul Meu, căci iartă și se jertfește fără să ostenească și vede ca Dumnezeu, Căruia toate îi sunt cu putință și nu cu neputință. O, fiilor, ce este cu neputință vouă este cu putință la Mine, tată. Nu uitați acest dulce cuvânt al Meu și fiți ca Dumnezeu, tată, cu putință vouă să fiți duioși unul pentru altul pentru iertare și pentru iubire și pentru mângâiere, căci Eu mângâierea și îmbrățișarea le-am dat ucenicilor Mei cei întristați și descumpăniți pentru ispita care i-a încercat pe ei în credința lor în vremea pătimirii Mele pentru salvarea omului. O, așa să așteptați voi izbăvirea când sunteți îndurerați și încercați de dureri. Ca ucenicii Mei să stați strânși mănunchi într-un singur duh și să așteptați mila și îmbrățișarea Mea cu voi. Fiți duioși și miloși, căci când Eu Mă mâniam pentru necredința celor învârtoșați, spunându-le aspru pedeapsa necredinței lor, dădeam prin aceasta să-i trezesc din rătăcirea lor și să ia ei bine seama ca să nu fie pedepsiți de înseși faptele lor, de însuși duhul lor învârtoșat, iar Duhul Meu duios Mă umplea de milă pentru ei. O, fericiți sunt cei ce văd și apoi cred, dar fericiți și mult mai fericiți sunt cei credincioși, cei duioși, căci duhul cel duios este cel ce poate totul prin credința cea din om, fiilor. Amin.
O, Mi-e milă de tine, popor român! Grăiesc iarăși cu tine, tată, și stau cu cartea deschisă între Mine și tine ca să te vestesc prin ea să faci voia Mea pentru salvarea ta, și ca să te mângâi și să te îmbrățișez dându-ți mângâierea Mea. Ți-am vestit ție voia Mea și ți-am dat s-o lucrezi înaintea Mea pentru viața ta. Te-am povățuit, tată, să faci trei zile de post (28, 29, 30 aprilie - n.r.) și ca să primești ți-am deschis veghea, tată, dar nu te teme când Eu te strig spre voia Mea chemându-te cu asprime spre credință și spre împlinire. Ți-am vestit zile de post, și apoi am clătinat pământul sub tine, și tu te-ai temut și te temi. O, dar pământul grăiește și el cu tine pe limba lui și se așează lângă Mine ca să te îndemne și el să iei în socoteală limba Mea, grăirea Mea de peste tine, tată, prin care îți cer ascultare de cuvântul Meu pentru paza ta cea de la Mine, fiu român. O, nu ațâța mânia Mea prin neascultarea ta dacă ai da să nu asculți ruga Mea pentru viața ta! Brațul Meu duios se desface peste tine pentru ocrotirea ta, dar ascultă tu de Dumnezeu, tată, și caută după cuvântul Meu din mijlocul tău și ia-l pe el de pe masa poporului Meu pe care-l hrănesc Eu pe vatra ta cu tot cuvântul care iese din gura Mea ca să stea el înaintea Mea și să Mă ajute pe Mine pentru salvarea lui și a ta, popor român. Dă din gură în gură vestea postului cel de trei zile pe vatra ta, căci ți-am cerut aceasta pentru izbăvirea ta, și apoi tu să urăști păcatul, tată, dar fii credincios pentru ca să Mă primești. Și dacă vrei să ajut Eu credința ta, fă ca Toma și vino și vezi lucrarea Mea de cuvânt, dar vino cu duioșie și vino cu umilință și cu pocăință și nu cu ispitire ca fariseii din vremea aceea când Eu îi vindecam pe toți neputincioșii și când fariseii îmi spuneau că Mi-am ieșit din fire și că am demon pentru puterea cu care făceam Eu atâta bine peste neputințele oamenilor. O, dar acum e vremea credinței cea împotriva necredinței de pe pământ, credință pe care Eu le-am ajutat-o oamenilor cu tot ceea ce am lucrat atunci atât de minunat, dovedindu-Mă prin toate că sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, jertfindu-Mă pentru om cu moarte pe cruce și înviind apoi pentru învierea lui, căci pentru om am murit Eu și pentru om am înviat apoi.
O, cei ce s-au sfințit cu trupul în vremea lor de pe pământ pentru credința lor în Mine, aceia sunt acum întru cele cerești și sunt sfinții Mei, și sunt, și sunt cei vii, iar cei ce sunt cu trupul sunt mărginiți din pricina trupului și a vederii trupului, vedere mărginită ca și trupul, dar cei ce au trecut hotarul desființându-l pe el, aceia văd ca și Dumnezeu și văd pe cele ce nu se văd din pricina mărginirii vederii trupului omului. O, fericiți sunt cei ce văd, dar iată, mai fericiți sunt cei ce cred și ajung apoi să vadă ei ca Dumnezeu! Amin, amin, amin.
– O, Domnul meu și Dumnezeul meu Cel duios! O, Doamne, eu Ți-am fost ucenic duios, duios, și inima mea ardea de râvnă ca să Te înțeleg prin toate tainele Tale adânci și ca să Te trăiesc, Doamne, din plin, și ca să ai Tu cald în mine, în locașul meu, cu care m-am dat Ție cu dor ca să-l umpli de dor. îi doresc pe fiii Tăi de azi plini de dor. îi doresc pe oameni cu dorul Tău aprins în ei, fericiții Tăi îi doresc, și le doresc să aibă parte de rodul cuvântului Tău cel proorocesc, prin care Tu ai spus atunci când eu Te-am dorit îmbrățișat cu mine pentru ca să-Ți unesc cu mine ranele, Doamne, și mi-ai spus: «Fericit ești tu, ucenicule al Meu, că M-ai văzut și ai crezut învierea Mea, dar mai fericiți sunt și vor fi cei ce nu văd și cred!».
O, credeți prin mărturisirea mea, vă spune vouă, tuturor, cel ce a pipăit ranele Domnului, rane deschise pe veci de veci pe trupul Său cel înviat din răstignire! O, credeți, fiilor! Eu sunt învățător pentru voi, sunt ca învățătorul meu Iisus Hristos Cel înviat dintre morți, sunt ca El, învățător, căci sunt ucenicul Lui cel mai mărturisitor între toți ucenicii care au stat cu El la masă după învierea Lui. Credeți învierii Lui cea pentru voi! Credeți iubirii Lui cu care vă cere să-L ascultați pe El cu iubire! Amin.
O, neam român, să fii ucenic duios și să nu dai să fii cărturar sau fariseu ca să nu-L primești pe El, că iată-L pe Domnul Cel înviat cuvântând cuvântul venirii Lui pe vatra ta, a doua oară venind de lângă Tatăl la om, și e adevărată venirea Lui de azi și e vestită prin Scripturi ca să fie, și iată, este. Este Domnul cu tine pe pământ, neam român! Fii credincios ucenicului Său care-ți mărturisește aceasta ție de lângă învățătorul lui, Iisus Hristos Cel înviat.
Fiți duioși, fii români, căci duhul duios în voi vă va da putere să credeți și să vă izbăviți de satana și de necredința cea rea! îndrăzniți spre Domnul Cel înviat, Care a biruit lumea și pe stăpânitorul ei! Vă pune Domnul credința la încercare. îndrăzniți și biruiți-vă, și veți fi biruitori, și numai cei ce se biruiesc sunt cei biruitori. O, treceți din trup în duh, căci duhul lumii dă să vă țină în lume cu duhul și cu fapta, dar voi fiți biruitori peste lume ca Domnul, ca să fiți apoi ca și El, lumină a neamurilor pe pământ, ajutându-l pe om să se lepede de sine și să vină după El. El este împăratul Care cârmuiește lumea cu împărăție care nu cade, căci împărățiile împăraților pământului cad cu tot cu împărații lor, și rămâne numai Domnul împărat, și fericiți sunt cei cred aceasta și îi slujesc Lui și împărăției Lui pe pământ, prin cei credincioși Lui împărăție a Sa pe pământ, și care sunt oștenii împărăției lui Dumnezeu. Fiți ucenicii Lui, fiți oștenii Lui și fiți fiii Lui, fii români! Fiți neamul lui Dumnezeu, fiți împărăția lui Dumnezeu pe pământ, fii români, neam român, și așa nu va cădea împărăția ta, împărăția lui Dumnezeu din mijlocul tău! Amin, amin, amin.
– O, popor român, petrec praznic de înviere și de cuvânt de înviere, și petrec cu ucenicii și cu ucenițele Mele pe vatra ta. Peste șapte zile Mă așez cu praznic de înviere cu mironosițele învierii la masa cuvântului Meu din mijlocul tău, și te voi învăța de la masa Mea cuvântul vieții veșnice, tată. Rămân cu cartea deschisă între Mine și tine, și tu învață să citești în ea, fiu român, iar Eu, Domnul, te voi lumina. Te voi binecuvânta și te voi lumina ca să te fac lumina Mea peste pământ, numai să fii tu credincios Celui ce grăiește cu tine din ceruri, popor român. Binecuvântată să-ți fie credința ta cea lucrătoare, cea ziditoare, dar stai întru Mine, stai în duhul duioșeniei, neam român, și duhul acesta te va învia, te va înălța spre slava Mea și a ta, căci tu ești țara Mea. Hristos a înviat, țara Mea, și tu vei învăța neamurile învierea! Amin, amin, amin.
Acum te binecuvintez pe tine, poporul Meu cel din români, căci tu, tată, ești casa Mea de venire și îmi dai adăpost pe pământ când vin, și din acest cort Eu sunt cu oamenii ca să-i învăț pe ei și să le fiu lor Dumnezeu.
Hristos a înviat, poporul Meu de nou Ierusalim pe pământul român! Pace ție pentru ca să fii ajutorul Meu, așa cum Eu sunt ajutorul tău mereu, mereu, tată. Hristos a înviat, și din mijlocul tău, Eu, Domnul Cel înviat, învățând voi învăța neamurile de pe pământ învierea, și mulți se vor scula și Mă vor întâmpina pentru venirea Mea, iar Eu le voi da lor slava Mea, așa cum ție ți-o dau, poporul Meu. Amin, amin, amin.