Am cunoscut din anul 1974 această coborâre când locuiam în oraşul Târgovişte. Am fost chemaţi prin lucrare. Mama Verginica a trimis să ne cheme prin sora soţului meu. Mergeam foarte des la Pucioasa, unde cobora Domnul şi vorbea prin mama Verginica. Prin acest glas primeam învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos: cum să ne purtăm, cum să ne fie îmbrăcămintea, să mergem în toate sfintele sărbători la biserică, să postim, să ne rugăm, să păzim cele zece porunci, să le purtăm cu noi în orice loc, să fim buni creştini ortodocşi, să păzim învăţăturile preoţilor. Mama Verginica era foarte evlavioasă şi de o blândeţe cum n-am mai întâlnit.

În anul 1976, în luna august, am fost internată prin poruncă, împreună cu mama Verginica, la spitalul judeţean din Târgovişte, unde i se spunea „femeia cu inima cât roata carului“. Aici, mama Verginica era urmărită de securitate. Aici am văzut foarte multe semne şi minuni.

Mi s-a spus că am o boală foarte grea şi, fiind internată, au spus şi medicii la fel. După aceea, în anul 1978, în luna ianuarie, am fost internată din nou, spunându-mi-se că am cancer. Am mers la spitalul Filantropia din Bucureşti, unde am stat timp îndelungat. În acel an, în vinerea patimilor Domnului Iisus Hristos, prin mama Verginica a fost trimis la mine unul din credincioşii din acest popor, care a pus mâinile peste mine şi mi-a spus că este trimis să mă vindece, ceea ce s-a întâmplat. După ieşirea mea din spital, am mers la mama Verginica, de unde am primit noi învăţături prin lucrările pe care le ascultam, şi din sfânta Scriptură. Ceea ce medicii nu au crezut vreodată, ca eu să capăt vindecare, s-a împlinit prin cuvântul acestei lucrări.

Odată a fost chemat pe nume soţul meu şi i s-a spus să nu mai fie însoţit pe motocicletă de cineva din afara lucrării, iar dacă o va face, nu va mai putea circula, ceea ce s-a şi întâmplat. O altă minune a lui Dumnezeu a fost vindecarea mea pentru a doua oară, de durere de stomac, la doi ani după ieşirea mea din spital, în ziua Înălţării Domnului, tot prin acel credincios care mai fusese trimis la mine.

De mai multe ori am căzut pe cale, dar am fost ajutată, şi nicăieri nu am găsit pace şi linişte decât lângă acest popor şi lângă lucrarea Domnului. Dar bunul Dumnezeu nu m-a lăsat niciodată. Mărturisesc cu toată convingerea că această lucrare sfântă este de la Dumnezeu, şi cred că Dumnezeu a vorbit şi a lucrat prin aleşii Săi.

Mă numesc Cârlan Maria, şi locuiesc în oraşul Moreni, judeţul Dâmboviţa; aparţin de parohia Moreni.