Pace ție, poporul Meu de azi, popor din români și prin care Eu am așezat pe pământ masa cuvântului Meu, care vine cu norii! Pace ție, popor al cuvântului Meu de azi! Aștept cuprins de dor zilele cele pentru Dumnezeu și pentru sfinți pe pământ ca să pot să Mă las cuvânt în carte, tată. O, mereu Mi-aș așeza glasul în mijlocul tău, mereu aș fi și aș grăi și aș sta cu tine așa cum stau părinții cu fiii lor mereu, dar Eu țin de puterea purtătorilor Mei și țin de dorul celor ce Mă așteaptă ca să vin și ca să-i hrănesc, și ca să Mă hrănească și ei, căci unii prin alții trăim și unii în alții ne odihnim, și aceasta după măsura care vine spre Mine de pe pământ, poporul Meu. Glasul cuvântului Meu se zorește și azi spre tine, că e sărbătoare de sfinți, tată, și stau sfinții cu tânjire după masa cuvântului Meu din mijlocul tău, la care și ei se hrănesc, căci sfinții se hrănesc cu glasul cuvântului Meu, cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, poporul Meu. Amin.
Intru prin porți și te hrănesc cu învățătura Mea, Ierusalime de azi, și ia-o, tată, în pântecele sufletului tău și îndrăgostește-te de ea ca să Mă ajuți să ard de dor după tine și tot mai din plin să vin, că Eu nu numai în sărbători aș coborî în carte, dar tu ești îngreuiat de griji, și ele îți încorsetează statul Meu cu tine, și M-aș grăbi să te ușurez, dar trebuie să voiești tu aceasta, și cu iubire să voiești, tată. Eu, Domnul, dau mereu să-ți hrănesc iubirea și să te eliberez de tine, ca să poți aceasta ce-ți spun. O, să învățăm să-L iubim pe Dumnezeu, și să căutăm să ne fie întreagă iubirea, mereu iubirea și frumoasă ea prin puterea și prin lucrarea ei, tată. Pe cei ce-Mi sunt ucenici lucrători de har sfânt, pe aceia întăriți-i și cinstiți harul din ei și rodul adus Mie de ei, că numai așa pot Eu vedea în voi bucuria și rodul credinței voastre, fiilor. Eu azi vă învăț iarăși minunat, tată, iar voi apropiați-i pe îngeri de voi, ca să vă aducă ei înaintea Mea mai mult, căci altfel nu puteți sta înaintea Mea, tată, ci numai prin îngeri, dacă le dați lor mult acest prilej. O, nu fiți zgomotoși, nu fiți gălăgioși, nu fiți plini de cele duse de voi zi cu zi prin multe griji, ci fiți sfioși, fiți pentru îngeri așa, tată, și dacă vreți, cereți-Mi cu sfială și cu sfințenie în rugăciune, cereți-Mi să vă arăt lumea îngerilor și lucrarea lor pentru voi, și a voastră pentru ei și, iarăși, nelucrarea lor, și a voastră pentru ei, după cum stați voi de mult sau de puțin înaintea Mea. O, fiți sfioși pentru îngeri și nu-i uitați pe îngeri, și unii pentru alții fiți sfioși, tată, și așa veți fi și față de îngeri, iar altfel nu, fiilor. Inimile voastre să stea în fiori la gândul că îngerii freamătă de-a pururi pe lângă voi, căci cel ce uită de îngeri păcătuiește, tată, și apoi cu greu mai primește să-l curăț de greșale. O, nu fiți ca Adam, care s-a supărat pe Mine când am voit să-l repar după ce a greșit. Nu fiți, tată, nici ca urmașul lui, care și-a urât fratele și l-a ucis prin invidie, în loc să-l iubească pe cel care-L iubea pe Dumnezeu.
O, fiilor, să învățăm să-L iubim pe Dumnezeu, tată, căci cei ce nu ascultă de Dumnezeu, aceia nu ascultă de cei trimiși la ei, și aceia greșesc și vor greși și apoi vor fi prăbușiți prin neascultarea lor. Nimeni și nimic nu te poate salva decât tu, cel ce ai fost sau nu pe voia Mea, dar Eu te învăț lucrarea iubirii, tată, și te învăț după cum a fost omul de iubitor sau de neiubitor după ce l-am făcut Eu pe el, căci din pilde se înțelepțește cel ce voiește să se înțelepțească, iar Eu numai în pilde am grăit pe pământ, și tot așa grăiesc și din cer.
O, dacă Eu lucrez mai mult printr-un ucenic, și lucrez altceva decât cu tine, lucrez așa după măsura Mea și după alegerea cea din vecii, iar tu să nu ridici păcat de invidie în inima ta împotriva Mea și a fratelui tău, căci acesta este de nouă ori păcat mai mare decât orice păcat mare pe care-l poate omul săvârși, căci prin păcatul invidiei a venit moartea pe pământ, și iată, omul care face păcatul invidiei poartă în el moarte.
O, fiule, învață de la Mine taina mântuirii de rău și nu te teme, tată, să te știu cu ale tale dedesubturi, că e bine să te știu, ca să te scap apoi de plata cea dureroasă a celor ascunse ale tale, căci dacă Adam nu M-a lăsat să-l curăț, așa cum a făcut și urmașul său care și-a ucis fratele prin păcatul invidiei, aceștia n-au scăpat de plata cea dureroasă pentru cele cu care ei s-au ascuns de Dumnezeu. O, învață-te, fiule, să te deprinzi cu învățătura Mea și s-o iei spre lucrare, tată, ca să te scap din dureri prin lucrarea iubirii și a credinței și a luminii, căci lucrarea lui Dumnezeu nu se oprește în loc, ci, din contra, lucrează și nu se împiedică în om, și ea se învederează în cele ce dau s-o împiedice pe ea, căci lucrarea dumnezeiască este cea vorbită de rău, nu cea vorbită de bine de mulți. Eu am fost vorbit de rău pe pământ ca un răufăcător, ca un păcătos, și așa a lucrat apoi dreptatea cea pentru Mine, și a lucrat prin umilința Mea.
I-am spus mereu poporului Meu cel de ieri și cel de azi, i-am spus să nu se răzvrătească, iar cel ce nu a ascultat nu a înțeles ce i-am spus.
O, ia aminte, tu, cel ce te-ai răzvrătit și încă te răzvrătești în stânga și în dreapta ta! Te va pedepsi, tată, acest păcat, căci păcatul tău își va arăta rodul și vei fi pedepsit după rodul tău, și rodul te va ustura, tată, și te va învinui. O, te-am învățat mereu să fugi de duhul zavistiei și să nu-l lucrezi pe el înăuntrul și în afara ta apoi, căci el e duh viclean, tată, și apoi te pedepsește. Așa te-am învățat Eu iubirea de Dumnezeu, iar tu te supărai și Mă părăseai. O, dacă arunci cu piatra în baltă se poate să nu se facă valuri? Dacă faci foc poți tu să-l împiedici să nu iasă fum din el? Ba, din contra, iese și mai mult fum dacă înăbuși focul pe care-l aprinzi. O, fiule care n-ai stat frumos în lucrarea Mea, Eu te-am ajutat să crezi și să înțelegi pe când erai orb față de lucrarea Mea de azi, și apoi tu M-ai lovit peste obraz ca orbul Bartimeu, tată. O, cum poate omul care crede în Mine să se ridice apoi împotriva Mea? Ți-am spus de mult că-ți voi grăi despre aceasta și te voi învăța cum, ca să te ajut să te pocăiești, tată, și apoi să înveți să-L iubești pe Dumnezeu dacă voiești.
O, nu vor birui cei ce dau să strice mersul Meu prin acest cuvânt peste pământ. Mă voi atinge cu suferință de cei ce umblă pe ascuns să pună stavilă mersului Meu pe pământ cu acest cuvânt de venire a Mea, și mersului celor credincioși, după împlinirea pe care o cere venirea Mea de la Tatăl pentru pregătirea unui popor care să Mă primească la venirea Mea. Toți cei care au trecut prin acest popor, aici vor fi strigați de îngeri ca să dea răspuns pentru viața lor cea de până la venirea Mea și pentru fapta lor, răspuns rușinos sau fericit, după cum le-a fost de curată inima și lucrarea și viața cu care au stat sau nu au stat frumos sub învățătura Mea, după ce au cunoscut de la Mine viața și lucrarea ei în om, iubirea de Dumnezeu în om.
Voi trimite îngeri din cer și îi va sorta pe cei ce au stat la masa aceasta, și atunci se va vedea fiecare cum a stat, dacă a slujit lui Dumnezeu sau diavolului, căci poporul cel miluit de Mine și-a pierdut vremea cu ascultarea pe la uși și ferestre și cu urmăritul ca să spună apoi: „Iată ce-am auzit și ce-am văzut eu!”, iar cine face acest păcat, aceluia îi împrumută diavolul vederea lui, urechea lui și ochiul lui la cel ce ascultă dinadins și pândește dinadins, căci are putere obraznică diavolul prin cei ce lucrează ca el pentru zâzanie și pentru lucrarea ei, lucrare de la diavol în om.
O, poporul Meu, te învăț, tată, iubirea de Dumnezeu, și trebuie să le știi pe cele împotriva iubirii, tată. O, cele adevărate sunt cele pe care Eu, Domnul, le arăt omului, și nu ochiul cel rău al lui prin pânda lui după cel pe care nu-l iubește, căci Eu arăt prin vedenie, tată, și așa descopăr Eu pe cele de la Mine ca să fie descoperite și știute și apoi învederate. Vor trăi și vor vedea cei ce nu cred așa, și va fi așa cum a fost cu bătrânul Simeon, care n-a crezut până ce n-a văzut pe Fecioara și pe Pruncul ei, dar acela s-a umilit și și-a cerut iertare și slobozire de legătura cea pusă peste el de îngerii Mei pentru necredința lui.
Când Eu îi spun omului răul din el, el trebuie apoi să se ferească de el, ca să nu fie pedepsit de răul acela. Așa îl învăț Eu pe om iubirea de Dumnezeu, că iată, pe pământ e numai zavistie, numai invidie, și se clatină om pe om de pe picioare și cad grămezi oamenii, căci ei nu știu ce este iubirea de Dumnezeu și statul în picioare.
Mi-e milă de neamul român, că iată, nu știe să stea pe picioare în vreme de încercare și de furtună peste el.
O, neam român, deschide-Mi și nu fi orb, că e vorba de soarta ta cea de la Mine, nu cea de la om, tată, căci omul lui antichrist s-a despărțit de datini acum o mie de ani, iar acum dă să înghită toată rămășița cea păstrată de Mine prin har. O, nu fi orb, popor român! Nu-Mi da peste față ca orbul pe care l-am vindecat de orbire, și apoi a uitat și a căzut în păcat și Mi-a dat cu palma peste obraz pe drumul crucii Mele. Când era orb am fost bun, că l-am vindecat de a văzut, dar după ce l-am făcut să vadă cu ochii trupului lui, M-a lovit peste obraz.
Iată lucrarea lui antichrist, lucrare cu nume de biserică a lui Hristos, lucrare care se întronează în biserică, precum este scris în Scripturi! O, nu te lepăda, creștin român, căci turma care s-a lepădat de strămoși acum o mie de ani voiește să înghită de tot turma cea mică, cea care a mai rămas pe calea cea de la început. Eu am spus încă de acum două mii de ani: «Nu te teme, turmă mică; Tatăl voiește să-ți dea împărăția», dar acum îi spun turmei mici să se lupte pentru credința cea de la sfinți, că iată, turmă mică, dă să-ți mănânce credința cei ce demult s-au despărțit și au stat ascunși sub nume de biserică, și acum scot capetele ca să muște pe cei ce s-au păstrat Mie. Dar iată biserica Mea! Am ridicat-o sus spre Mine cu un ceas mai devreme de căderea credinței și a bisericii, căci biserica cea care avea să fie cea dreaptă se vinde acum pe preț de nimic.
O, popor român, a ajuns la tine vremea lepădării de credință, tată. Strânge-te strâns lângă Mine, căci omul nu te poate ocroti, ci, din contra, cei ce zic că te păstoresc te vând la cei ce au trădat credința, tată. O, roagă-te la strămoșii tăi să mijlocească pentru tine la Dumnezeu și pentru credința ta cea de Mine așezată înaintea ta prin apostoli trimiși de Mine peste pământ ca să învețe pe neamuri calea.
în venirea Mea azi în cuvânt am pe împăratul Constantin, care grăiește de lângă Mine și spune așa:
– O, neam creștin de peste tot, și tu, o, neam român! Nu mai sunt împărați și preoți care să vă aducă vouă calea credinței, calea Domnului, cale cu cruce și nu fără cruce, cale cu luptă pentru credința sfinților, fiilor creștini. O, luptați-vă, voi! Luptă-te și tu, neam român, căci sfinții din cer lucrează pentru tine dacă ești credincios.
O, neam român, bate la poarta ta omul care te cheamă să te lepezi de credință, dar acesta este duhul lumii, duhul lui antichrist. Domnul Dumnezeul tău Iisus Hristos stă pe vatra ta cuvânt de Duh Sfânt și te hrănește ca să nu mori de la fața lui Dumnezeu, dar dacă tu nu auzi șoapta Lui, vine furul și-ți sparge casa când tu dormi. O, nu uita învățătura Domnului Dumnezeului tău, nu uita să urăști lumea și duhul ei cel ademenitor chiar dacă ar avea ea limbă după Dumnezeu, căci duhul lumii atrage și farmecă pe om chiar cu numele lui Dumnezeu, ca să-l facă pe om să se hrănească apoi din lume și nu din cer, iar omul se încântă pentru un ban, pentru o pâine sau pentru o haină, dar totul e momeală și minciună, căci prin acestea stă capul cel veninos al șarpelui care mușcă, stă la răspântii balaurul cu șapte capete, care se scoală să ia stăpânire peste pământ, precum este scris în Scripturi, și numai apoi să vadă omul pe cel ce l-a momit pe el spre lumea cea fără de viață și spre duhul ei. O, neam român, nu te încânta de glasul care vorbește ca după Dumnezeu, căci acest glas este cursă pentru credincioșii Domnului și nu pentru fiii lumii, care sunt ai lumii și nu le mai trebuie cursă întinsă lor. O, nu vă adunați comori în lume, căci curând, curând fiecare va trage acolo unde este comoara sa și rădăcina ei.
Ridică-ți pe umeri cruce sfântă, neam român, și nu împrumuta pentru tine, căci Domnul iese în calea ta și te învață să stai în casa ta și să nu deschizi la îndemnul străin. E vremea cea roșie zbătându-se să ocupe pământul cu roșeala ei, cu boldul morții ei. O, nu-i deschide ei! Amin.
înțelepțiți-vă din Scripturi, creștini de pe pământ, și stați în dreapta credință, căci cei mulți, care s-au smuls acum o mie de ani ca să-și facă ei credință, aceia s-au întărit ca să doboare acum rămășița care stă prin har înaintea Domnului. Intrați sub cruce, voi, cei care ați rămas cu părinții! Nu uitați crucea, căci eu am biruit cu Domnul prin cruce, prin credința cea din strămoși, iar crucea aceasta trebuie purtată și nu lepădată pentru cele de pe pământ, care trec ca paiul. Eu am ridicat crucea și credința și am dat-o celor din vremea mea, căci am fost împărat păgân, dar Domnul m-a luat și m-a așezat ca să arăt crucea Sa.
Se lasă Domnul cu îndemn peste tot neamul creștin. Sus crucea! Sus crucea, cu trei degete împreunate însemnându-vă cu ea în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Biserica lui Hristos este cea prigonită, cea strâmtorată, nu cea slăvită de oameni pe pământ. îi veți cunoaște după roadele lor pe cei care vă povățuiesc și pe cei care vă abat de pe drumul crucii, calea pe care au mers strămoșii crucii. Deschideți ochii și învățați din roadele lor pe cei ce sunt ai lui Hristos, dar eu vă îndemn spre izvor, fii ai neamului român. Domnul Se face cuvânt pe vatra voastră ca să nu vă lase să muriți. Fiți vii, ca să puteți crede în învățătura Lui, care vine să vă ocrotească de lupi. Sus crucea! Cu ea veți învinge toate capetele veninoase, care caută spre inimile voastre și nu spre trupurile voastre. Deschideți Scripturile care spun despre vremea aceasta și veți găsi în ele înțelepciunea credinței, fii români.
Iar Tu, Doamne, trezește duhul strămoșilor sfinți și întărește crucea Ta peste neamul Tău cel de la sfârșit de timp, neamul român, la care Tu ai venit ca să Te slăvești pentru sfârșit și pentru începutul cel nou, căci biserica Ta va fi și nu se va sfârși. Amin, amin, amin.
– Și acum, Eu, Domnul, pecetluiesc cuvântul împăratului Constantin, care stă alături cu mama sa împărăteasa în cerul cel de sfinți. Facă-se voia Mea peste neamul român cel binecredincios, iar cel puțin credincios să se înțelepțească mai înainte de clipa când va fi prea târziu. Amin.
Acum, poporul Meu, hărăzesc vreme caldă, cu dulce pentru ziua strângerii celor ce vin la izvor, dar prin rugăciunea ta voiesc să împlinesc. Peste două zile cobor la tine iarăși cuvânt pentru serbare de înălțare, fiule, înălțarea Mea de-a dreapta Tatălui. îmi întăresc fiii din porți ca să Mă țină să cuvintez în ziua serbării înălțării Mele. Voi da cuvânt cu putere pentru sărbătoarea Rusaliilor și pentru pregătirea ei de pe pământ și din cer. Amin.
O, poporul Meu, caută, tată, să se facă voia Mea în mijlocul tău. Fii treaz pentru aceasta ce ți-am spus, căci Eu sunt în mijlocul tău prin trezia ta, tată. O, păstrează-Mă în mijlocul tău, căci Eu aș tot grăi peste tine, și numai cu tine aș sta dacă tu ai sta numai cu Mine. Hai, tată, să aducem vremea aceasta, hai, poporul Meu! Toți ca unul, și unul ca toți, că altfel nu se poate cu voi pentru planul Meu cel din vecii și care așteaptă să puteți pentru el, fiilor. O, sunt mulți care așteaptă după voi să puteți, sunt mulți care așteaptă să vadă slava Mea cât mai curând, și aceia cred și așteaptă. Credința lor va ajuta pe Dumnezeu întru venirea Sa, și pe aceia Eu, Domnul, îi îndemn la împlinirea voilor Mele cele pentru venirea Mea, și numai așa credința lor Mă va ajuta să vin și să vadă ei slava Mea și venirea Mea cu ea. Amin, amin, amin.