Coboară Domnul cuvânt pe pământ, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Intru pe porți în cetatea Mea de fii ai cuvântului Meu. Intru la poporul Meu din mijlocul neamului român, căci Mi-am ales din acest neam un popor de ucenici, și în mijlocul lor îmi scriu cartea Mea de azi, Evanghelia cea veșnică, despre care este scris în Scripturi că se va ivi, iar cuvântul Meu din ea va da acum fiecăruia după cum este fapta sa, și toate se vor împlini după cum este scris să se împlinească. Amin.
Voi, copii care-Mi stați porți ca să intru la poporul Meu cu darul creșterii sfinte pentru el mereu, mereu, voi, tată, aveți de suferit mereu pentru poporul Meu, dar Eu, Domnul, vă mângâi cu Duhul Meu Cel dulce ca să vă întăresc ca pe copiii cei mici ai Mei, chiar dacă cei ce vă urăsc pe voi nu găsesc că Eu sunt Cel ce fac aceasta, că Eu sunt acest cuvânt, dar Eu le spun la aceștia că Eu nu fac nimic decât ceea ce este scris în Scripturi, căci am venit și vin să împlinesc Scripturile, și Mă uit în ele și le împlinesc, și iată, în ele stă scris despre slava Mea de azi cu poporul Meu cel ales din români pentru venirea Mea de acum și pe care Eu, Domnul, îl numesc pe el ca în Scripturi, poporul Noului Ierusalim, și scris este despre el: «Vărsa-voi pacea Mea peste el ca un fluviu, și ca un șuvoi ieșit din albie se va vărsa peste el slava noroadelor; ca pruncii vor fi purtați la sân și dezmierdați vor fi. După cum mama își mângâie pe fiul ei, așa îi voi mângâia Eu pe ei în Ierusalim, și mâna Mea se va arăta lor, iar vrăjmașilor lor, mânia Mea». Amin.
Eu, tată, ca un Părinte scump vin și vă întăresc pe voi mereu, ca să puteți voi pentru venirea Mea, pentru lucrarea Mea cea grea. Și pentru că ea este grea de purtat, Eu vă mângâi sub greul Meu și vă dau mereu, mereu noi puteri în încercări, căci voi Mă ascultați și îmi slujiți pentru că Mă iubiți și pentru că Eu am pus în voi duh iubitor de oameni ca să vă fie milă de făpturi, tată, iar pe cei miloși Eu îi mângâi și le dau puteri pentru milă, ca să biruim judecata cu mila, tată, că iată, numai de judecată își face omul rost, căci cine se iubește pe sine, așa cum știe omul să facă, unul ca acela nu știe să pornească după Mine când dă să facă aceasta, fiindcă este scris: «Cel ce nu urăște pe tată și pe mamă și pe soție și pe copii și pe frați și pe surori, chiar și sufletul său, nu poate fi ucenicul Meu, căci cine dă să-și câștige sufletul, îl va pierde, iar cine-și pune sufletul său pentru Evanghelia Mea, acela și-l va dobândi pe el». Amin.
Este scris în Scripturi cuvântul Meu cel de acum două mii de ani și prin care am spus: «Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și, luându-și crucea, să-Mi urmeze apoi», dar greu mai găsesc Eu pe pământ om care să priceapă acest cuvânt al Meu și lucrarea lui, și iată, voi suferiți, tată, de la cei ce vin lângă voi pentru lucrarea cuvântului Meu, și nu știu aceștia să vină atunci când vin, și apoi vă fac dureri mari și lacrimi vă fac, tată, iar Eu, Domnul, vă mângâi atunci, vă șterg lacrima, dându-vă din Mine puteri ca să puteți pentru Evanghelia Mea de azi, carte despre care scrie în Scripturi, cartea Mielului, tată.
O, e grea crucea Mea de azi! E grea de purtat venirea Mea de azi! N-am cu cine să Mă ajut sub crucea Mea de azi, tată, și se petrece și azi pilda cea de acum două mii de ani când n-am putut să fiu ajutat sub cruce de către cei ce-Mi erau apropiați, și M-au ajutat pe calea crucii cei străini și nu i-am avut aproape pe cei pe care i-am povățuit cu atâta cuvânt ceresc, fiilor copii. Sufletul din voi suspină ca și al lui David, care suspina înaintea Mea sub apăsarea cea de la poporul său, iar Eu, Domnul, îi dădeam lui biruință asupra celor ce-l pizmuiau pe el din poporul său, precum și vouă vă dau, și mereu vă voi da, căci voi stați sub crucea Mea de azi, și necredința e mare, tată, și e ca în vremea lui Noe necredința de azi. Cine a crezut atunci că Eu i-am spus lui Noe să-și zidească salvarea? N-a crezut nimeni, n-a ascultat nimeni, și toți și-au văzut de ale lor până a venit apa și i-a luat pe toți, precum este scris. Tot așa este și azi nepăsarea și necredința, căci am venit acum și v-am așezat pe voi înaintea Mea ca să-Mi ridic barcă de salvare pentru omul credincios, ca să-Mi ridic iarăși biserica, tată, căci e de mult dărâmată și pustiită de păgânii din ea, de cei cu viață păgână înaintea Mea și care-și zic biserică a Mea, și Eu Mi-am zidit prin voi iarăși biserica pe piatră și sunt hrana ei și învățătorul ei ceresc, și necredința oamenilor e mare, tată, dar Eu le arăt lor barca de salvare, și ei zic că nu este adevăr în cuvântul chemării Mele pentru ei, zic și cei de azi ca și cei din vremea lui Noe, care-și vedeau de ale lor când Noe lucra la cuvântul Meu de peste el salvare celor credincioși, și iată, cuvântul Meu cel de azi va sta la judecată cu cei chemați la masa milei Mele și nu vin la chemarea Mea, și mai ales cu cei ce vin și apoi pleacă iarăși la viață păgână, călcând peste sfințenia Mea în ei. S-au temut aceștia de crucea pe care trebuia să și-o poarte pe calea cea cu credință pentru cruce și au lepădat viața cea întru sfințenie și s-au dus și s-au făcut hulitori asupra mersului Meu de azi cu slava cuvântului Meu, care cheamă la salvare omul. O, ce să le fac Eu la aceștia decât ceea ce-și fac ei?
O, nu e cu Dumnezeu viața cea făcută de omul însuși, ci e cu Dumnezeu viața cea trăită în voile lui Dumnezeu și după Scripturi împlinită. Iată, cei ce n-au ascultat de Noe au murit, și iată-i cum mor cei ce nu ascultă ca voi, și apoi pleacă și lovesc în urmă, lovesc în voi ca să vă disprețuiască și să-și acopere necredința, dar nu, nu va fi ca ei, căci aceștia vor primi plata de la masa aceasta, fiindcă Eu nu Mă las batjocorit până în sfârșit, căci dreptatea stă de-a dreapta Mea și ea va hotărî. Amin.
Eu, Domnul, le grăiesc acum celor ce lovesc în voi cu defăimare, și le spun așa:
O, ce să fac Eu cu voi, cei ce vă răzvrătiți asupra lucrării cuvântului Meu de azi? Ce să fac, tată, cu voi? Iată, vă ascundeți și loviți din ascuns fața Mea și a fiilor Mei de azi, cu care-Mi port venirea. Ați venit din lume să-Mi fiți alături, și apoi iarăși v-ați întors înapoi și ați dat de pe voi hăinuța sfințeniei; ba, mai mult, împroșcați cu noroi fața Mea, fața lucrării Mele de azi. O, nu-i frumos ce faceți. Nu-i frumos, tată, să îngreuiați mersul celor de sub crucea Mea. O, cine v-a fermecat pe voi ca să nu vă plecați adevărului? Ați început în duh, și acum căutați în carne desăvârșirea? De ce loviți cu dușmănie, tată? De ce vă răzvrătiți, fiilor? De ce faceți ce a făcut Core? A avut Core dreptate, tată? O, de ce nu vă întoarceți ca să vă pocăiți, și Eu să vă dezleg de păcate și să vă iert prin pocăința voastră? Atâtea suflete au venit și au mâncat și au băut de la masa aceasta și au plecat iarăși într-ale lor, dar n-au lovit în Mine așa cum loviți voi. Au căzut aceia iarăși în păcatele lor de mai înainte, dar n-au lovit ca voi, n-au aruncat înapoi cu noroi.
O, nu uitați că nu este noroi care să poată murdări fața Mea și a purtătorilor Mei, fața slavei Mele, tată! Iată, stați în ascuns și loviți, și Mi-e milă de voi și de cei ce v-au fermecat pe voi ca să vă ducă spre necredință după ce M-ați iubit și M-ați sprijinit pe calea Mea de azi. Apropiați-vă iarăși de scaunul darului, ca să luați iarăși milă și har să aflați, că prea grea pedeapsă vă pregătiți, tată, și Mi-e milă de voi!Voi știți despre cei ce au lovit în lucrarea Mea de azi, purtată de cei ce stau sub sarcina ei, și știți cum plâng aceia în cer acum după iertare, după mântuire, după izbăvire, și e greu focul de peste ei, și așa mărturisesc ei acum lucrarea Mea în care au lovit în vremea trupului lor. Rugați-vă la Mine cu lacrimi să vă iert, și să-i iert și pe cei ce v-au fermecat pe voi de v-ați întors împotriva Mea, că iată, cei apropiați M-au dat spre defăimare prin nemulțumirile lor, prin dorul lor de dreptate și de mărire, tată. O, v-ați făcut leneși la pricepere. Voi, cei care s-ar fi cuvenit să-i învățați pe cei nepricepuți, aveți iarăși trebuință să vă învețe cineva începutul cuvintelor lui Dumnezeu, căci hrana cea tare este pentru cei desăvârșiți în iubire, care au simțire deprinsă să deosebească binele și răul, tată, precum este scris. O, nu uitați, nu uitați cuvântul Meu cel de acum două mii de ani și prin care am spus așa: «Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze, căci cine va voi să-și mântuiască sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelia Mea, acela îl va mântui, căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă-și pierde sufletul? Căci cine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta preacurvar și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru mărirea Tatălui Său cu sfinții îngeri».
O, v-ați despărțit de Mine pentru viață trecătoare, tată. întoarceți-vă la iubire și la sfințenie! Nu vă îngâmfați împotriva Mea și a mersului Meu de azi și a poporului Meu, ci umiliți-vă și veniți să vă iert, ca să nu suferiți. Lăsați-vă spre Mine ca să vă șterg păcatele cele asupra Duhului Sfânt, Care grăiește astăzi pe pământ, că nu este noroi care să poată murdări fața Mea, și Eu nu voiesc să se întoarcă pe fețele voastre noroiul aruncat de voi în Mine. Voiesc să-i îndrept spre pocăință și pe cei ce v-au ademenit pe voi de v-ați întors împotriva Mea. Slăbiciunile lor, nemulțumirile lor au adus defăimare peste fața lucrării Mele. O, crucea nu trebuie lepădată, ci trebuie purtată, măi tată. Nu-i frumos fără cruce. E rușinoasă viața fără cruce. Fața lumii e amăgitoare și îl slăbește pe om spre ea, dar Eu îl ajut pe cel ce strigă la Mine din această închisoare, căci lumea este închisoarea în care cade cel ce greșește lui Dumnezeu, și este iadul pe pământ, nu altceva este lumea, iar Eu pentru lume nu M-am rugat nici atunci la Tatăl, și nici acum nu Mă rog, dar Mă rog de lume să se întoarcă la Mine și la înțelepciunea cea de la început, prin care Dumnezeu a făcut cerul și pământul și omul și toate câte sunt făcute de Dumnezeu.
O, întoarceți-vă cu pocăință, tată, și Eu vă voi primi pe voi și vă voi șterge păcatul lepădării voastre de Mine. Nu aveți voi norocul să nu fiu Eu acest cuvânt, cu care dau să-l trag pe om din calea potopului, cuvânt în care voi loviți acum, după ce ați crezut în el atâta vreme, tată. V-am mai rugat, și, iarăși, încă vă rog, opriți-vă și pătrunde-ți-vă de frică! Nu voiesc să vă ajungă frica, tată, căci voi în voi loviți când dați să aruncați defăimare peste lucrarea Mea, și nu uitați că este scris în Scripturi că sluga care a știut de la stăpânul său ce să facă și n-a făcut va fi bătută mult. O, vindecați-vă de necredință! Nu vă puteți ascunde sub necredință. Iubirea pe care Mi-ați purtat-o atâta vreme și dreptatea a toate vă vor scoate în față și va fi rușinos. O, e sărbătoarea crucii. Veniți sub cruce, tată, veniți sub slava ei, căci crucea este slavă! Intrați sub acoperământul Meu, sub scutul crucii, tată, că vine vreme urâtă pe pământ! Căutați acum din vreme sub scutul Meu și încumințiți-vă, ca să vă pot ajuta, ca să vă pot pregăti ocrotire ca unora care ați fost ai Mei. Nu vă bucurați de fața lumii; ea va pieri cu toată minciuna ei cea trecătoare, căci lumea este osândită de însăși lucrarea ei cea mincinoasă peste om. Vă grăiesc ca unora care știți și nu ca unora care nu aveți cunoștință. îndrăzniți, tată! Eu am biruit lumea. Călcați cu moartea pe moarte precum am călcat Eu, și apoi am înviat! Ați intrat în închisoare de bunăvoie, tată. Eu vin să vă deschid încuietorile ca să ieșiți și să porniți spre Mine, că Mi-e milă de voi. Vă găsesc îngerii scriși la masa aceasta a Mea, în cartea Mea de azi și nu pot veni după voi ca să vă ajute dacă stați cu spatele la Mine. Este scris cuvântul unui înțelept că Dumnezeu este peste tot, așa încât dacă omul se întoarce cu spatele la El, El este față în față cu omul în toată vremea. Amin.
O, suflete care lovești acum în lucrarea cuvântului Meu! Lasă piatra jos și luminează-te, tată, de la lucrarea cuvântului Meu, care te cheamă iar sub scutul Meu ocrotitor! Scoală-te, și Hristos te va lumina și iarăși te va curăța, căci Domnul nu voiește pierzania ta! Amin.
Și acum, poporul Meu, tu ești mărturisitorul Meu, tu ești fața slavei Mele de azi, căci cu tine Eu Mă slăvesc înaintea fiilor oamenilor și cu tine Mă sprijinesc întru venirea Mea cuvânt peste pământ acum, la sfârșit de timp. îi aștept să vină la Mine și la tine pe cei ce s-au întors împotriva Mea și a ta, ca să-i curăț și să-i scap de plata necredinței lor și să-i salvez de la suferința care și-o zidesc lor fără de înțelepciune. Ridică, fiule, rugăciune la Mine pentru cei ce nu știu ce fac lovind în Mine și în tine prin necredința lor, cu care-și acopăr voia liberă, voia plăcerilor, voia cea rea, care-l duce pe om la despărțire de voia Mea, așa cum face omul pe pământ, căci așa au ajuns acum aceștia prin duhul nemulțumirii și al judecății, tată.
O, feriți-vă de tristeți, fiilor! Feriți-vă de cuvintele care lovesc cu mânie în voi! Stați sub acoperământul Meu până ce va trece furtuna, tată! Iată, Mă slăvesc în voi înaintea fiilor oamenilor în ziua aceasta de sărbătoare a crucii, precum am proorocit Eu prin cuvântul Meu de peste voi că Mă voi arăta cu voi lumii necredincioase.
O, poporul Meu Ierusalim, te mângâi, tată, ca pe un prunc. Acum două mii de ani le-am spus fiilor lui Israel: «Până nu veți fi ca pruncii nu veți intra întru împărăția Mea». Te mângâi, poporul Meu, căci scris este: «Ca pruncii vor fi purtați la sân și dezmierdați vor fi. După cum mama își mângâie pe fiul ei, așa îi voi mângâia Eu pe ei în Ierusalim, și mâna Mea se va arăta lor, iar vrăjmașilor lor, mânia Mea». Amin, amin, amin.