Bat și Mă vestesc la porți ca să intru la poporul Meu cel credincios venirii Mele pe pământ cuvânt mai înainte de arătarea Mea cu ziua Mea de slavă, cu ziua Domnului.
Sunt Domnul. în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, așa îmi așez Eu înaintea ta cuvântul, popor credincios, și-Mi împlinesc cu tine Scriptura Mea prin care am zis atunci: «Cel ce crede în Mine voi coborî la el, și-Mi voi face casă la el, și voi cina cu el, și Mă voi arăta lui», iar cel ce crede îmi este Mie casă și putere pe pământ, căci Eu sunt Cel ce pot, Eu, și nu omul, căci omul este neputincios, tată, așa cum și apostolul Meu spunea: «când sunt slab, atunci sunt tare», și în aceasta stă taina lui Dumnezeu cu omul, statul Domnului în om, poporul Meu. Eu cu cei tari prin ei înșiși nu pot tot așa ca și cu tine, căci rar de tot în timp au fost dintre cei tari care pot prin Hristos, iar dintre cei mici și smeriți cu inima au fost și sunt și vor fi mulți, care prin credința lor în Mine pot totul întru Mine, iar Eu pot totul întru ei, căci taina umilinței de duh în om îl arată pe om aproapele Meu, care, aflându-Mă rănit, Mă ia în casa sa și Mă vindecă, iar Eu îi plătesc lui cu venirea Mea la el. Amin.
E sărbătoare de sfinți, poporul Meu, e sărbătoare, tată, și Eu vin la tine și cinez cu tine, ca să ia de pe masa Mea cu tine cel ce crede în Mine prin coborârea Mea cuvânt pe masa ta, căci mulți și-au aflat mângâierea la masa Mea cu tine, iar Eu le voi plăti lor pentru credința lor. Amin.
O, poporul Meu, se scoală sfinții din odihna lor și-Mi amintesc de Scriptura venirii Mele cu ei pe pământ, iar tu te-ai lăsat casă Mie și sfinților Mei și-Mi legi ranele, căci Eu milă voiesc de la om, iar cel milos cu Dumnezeu știe cum să se jertfească, fiindcă darul milei de Dumnezeu îl învață pe el jertfa cea bineplăcută Mie, și iată, cel milos îmi este Mie casă, tată, așa cum Noe Mi-a fost când Eu nu mai aveam cum să pun piciorul pe pământ din pricina păcatelor oamenilor, care nu aveau milă de Mine pe vremea aceea atât de grea pentru Dumnezeu pe pământ. Noe însă s-a așezat lângă Mine, iar Eu lângă el, și am zidit cu el casă de salvare pentru cel credincios Mie, dar nu s-au aflat pe pământ credincioși, în afară de Noe și casa lui, care Mi-au fost Mie salvare, și apoi lor.
Lucrarea Mea cu tine este corabie de salvare din urgie a celor credincioși Mie în vremea aceasta, poporul Meu, și fericiți și sfinți sunt cei ce vin și se adăpostesc în această casă, sub această streașină de venire a Mea la om. O, mare este darul credinței statornice și plata ei, tată, și grea este plata celor necredincioși lucrărilor Mele cu care îi întâmpin pe ei așa cum l-am întâmpinat pe poporul Meu Israel când plângea sub robie în Egipt! O, ce frumos a crezut el în Moise, trimisul Meu la el ca să-l izbăvesc pe el de duhul lumii, de Egipt, tată! O, poporul Meu, îmi plânge Duhul și-Mi răvășesc durerea pentru poporul cel îndărătnic de atunci, căci credința lui n-a fost statornică, tată, și s-a ridicat poporul acela împotriva trimisului Meu la el, căci nu scăpase de duhul lumii poporul acela, puțin la credința lui în Mine și în trimisul Meu la el ca să-l izbăvească pe el de duhul Egiptului, tată. Uită-te tu la Iosua cel credincios, care nu părăsea cortul întâlnirii Mele cu Israel și care stătea credincios și supus duhului lui Moise, izbăvitorul cel de la Mine peste Israel cel robit în Egipt. O, ce mare plată are cel credincios, tată! Tot poporul Israel a pierit atunci prin necredință, dar Iosua a fost înveșmântat cu biruință și Mi i-a dus în Canaan pe cei născuți pe cale, și Eu n-am rămas rușinat prin proorocia Mea, și iată învățătură de credință și de izbăvire, căci dacă numai unul, doi din Israel au fost credincioși, credința lor le-a pregătit salvarea lor și a celor mici din Israel, așa cum credința lui Noe a pregătit corabia de salvare lui și celor din casa lui.
Lucrez peste tine darul credinței biruitoare, poporul Meu de azi, și mereu îți înmulțesc acest dar, căci toate ale Domnului s-au împlinit prin credință, tată, căci cei ce cred nu sunt din lumea aceasta și nu-și țin dragostea în lume, ci în Mine o țin ei, iar cel ce-și strânge în Mine, are, tată. Am binecuvântat lucrarea Mea de azi cu tine încă din vremea trâmbiței Mele Verginica, poporul Meu, și am dat darul credinței sfinte pe mai departe peste un popor care se naște pe cale ca și atunci în Israel, tată. Mi-am păstrat întru Mine fii credincioși, și credința lor Mi-a rodit un popor, cu care am intrat pe porțile slavei, căci el a biruit lumea, iar slava Mea se odihnește peste el și îl poartă din slavă în slavă, căci mereu, mereu, Eu vin la el cuvânt de slavă, iar de pe masa Mea cu tine iau cei din cer, fiule, și, iarăși, mulți de pe pământ. împărăția Mea în tine s-a făcut copac mare, și în el se adună păsările cerului și-și fac cuib, tată, și Eu îți întăresc credința când îți spun aceasta, căci credința este cea mai mare taină a vieții veșnice, și din viața veșnică este coborât acest dar, și trebuie mereu hrănit acest dar, mereu îngrijit ca să fie și ca să se înmulțească el spre slava Mea pe pământ, tată, și spre slava sfinților Mei, care vin cu Mine la tine pentru împlinirea cuvântului Meu, care, iată, Mă aduce cu sfinții, poporul Meu. Amin, amin, amin.
– O, Doamne, Tu ești Dumnezeul sfinților și al celor credincioși, și ai făcut împărăția Ta pe pământ, căci Ți-ai zidit un popor credincios la care vii, precum ai spus că vei lucra prin cei credincioși. împărăția Ta cu poporul Tău este asemenea unui copac mare, în care-și au cuib sfinții cerului, iar sub poalele lui stă poporul Tău, care se hrănește cu roadele din copac, Doamne. O, ce minunat ești Tu întru sfinții Tăi în cer și pe pământ, Doamne, după cum este scris: «Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut voia Sa întru ei și a arătat lor așezământul Lui». Duhul proorociei, duhul pe care l-ai pus peste fiii cei de azi ai Tăi, acest dar Te ține pe Tine cuvânt pe pământ acum, Doamne, așa cum Te-a ținut pe toată vremea proorocilor Tăi care scriau cu mâna lor pe pământ cuvântul Tău de peste ei. Dar acum s-a făcut râu al vieții cuvântul Tău, limpede ca cristalul, și în limpezimea lui omul poate să-și vadă fața și să și-o curețe și să și-o împodobească, Doamne, și să strige la Tine din neputința lui, iar Tu să-l izbăvești pe el, așa cum pe David îl izbăveai mereu, căci el plângea la Tine în toate strâmtorările în care îl ținea poporul Israel și îți spunea: «Auzi-mă, Doamne, când mă rog Ție, și de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu și mă acoperă Tu de adunarea celor ce viclenesc, care lucrează fărădelege și care și-au ascuțit ca sabia limbile lor, și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase, ca să săgeteze din ascunzișul lor pe cel nevinovat, spunând: Cine ne va vedea pe noi?».
O, Dumnezeule mare, e mare întuneric pe pământ, că mari sunt slăbiciunile celor ce aleargă după alți dumnezei, dar Tu ești Stăpân biruitor și-Ți zidești împărăție pentru sfinți, Doamne, căci scris este: «Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei», și așa lucrezi Tu azi cu poporul Tău cel mic, și cu duhul proorociei îl călăuzești pe el și arzi de dorul lui, întărindu-i pașii, întărindu-i credința și înmulțindu-o pe ea, căci această lucrare de popor nou, și povățuit de Dumnezeu, este corabia de salvare a omului de ieri, de azi și de mâine, Doamne, și fericiți sunt cei ce știu să stea neclintiți prin valuri pe această luntre, pe care Tu ai pregătit izbăvirea făpturii. Tu ai zidit un popor, un copac pe pământ, și în el își fac cuib sfinții cerului, iar eu, mireasa Ta, ceea ce Te-am iubit pe pământ după ce am biruit în mine lumea, care mă ispitea spre ea, m-am făcut mireasă a Ta, biserică a Ta, iar Tu ai stat în mine și Te-ai sfințit cu slava Ta în trupul meu plăpând, și eu Ți-am fost uceniță, căci am lăsat tată și mamă, frați și surori, rude și averi și lumea, așa cum lasă toți cei ce Te iubesc, și Te-am iubit pe Tine așa cum iubește un ucenic al Tău, vrednic să fie al Tău prin lepădarea de sine și prin dulce crucea Ta, purtată de el pe pământ, spre asemănarea lui cu Tine. îl îndemn pe poporul Tău cel mic de azi, îl îndemn spre înmulțit duh de răbdare, de iubire și de răbdare, Doamne mare, Mire al sfinților, căci prin răbdarea lui cea întru Tine Tu vei prăsi și vei înmulți numărul celor izbăviți din lume, din moartea cea de pe pământ, Doamne izbăvitor. O, cât de dulce grăiești Tu azi cu poporul Tău, pe care l-ai ales ca să mărești apoi credința lui și să-Ți fie credincios! Dă-i lui credința lui Noe, a lui Iosua, a lui David, dă-i lui darul răbdării sfinților și curăță Tu de buruieni acest ogor și slăvește-Te cu slava Ta cea văzută pe această țarină cu comoara Ta în ea, căci darul Tău este mare peste cel de azi popor al Tău, și toate ale Tale zise se împlinesc întru el, precum întru Tine s-au împlinit toate cele despre Tine rostite prin gura profeților Tăi, o, Doamne. Amin, amin, amin.
– O, poporul Meu, mireasa Mea Parascheva te-a mângâiat și te-a dăruit cu daruri prin rugăciunea ei spre Mine pentru tine, iar rugăciunile sfinților sunt cele ce întăresc pe sfinții Mei cei lucrători cu Mine peste pământ. Stai acum la masă de serbare de sfinți, și ne vom întoarce spre scursul zilei iarăși în cartea Mea cu tine, ca să te cuprind în cuvânt de dimineață și de seară, tată, că Eu nu știu cum să te mai dăruiesc cu iubirea Mea pentru iubirea ta, cu care stai înaintea Mea ca să ți-o întăresc, ca să ți-o zidesc pe temelie de neclintit, căci tu, poporul Meu, te-ai făcut bucuria Mea, mângâierea Mea în suspinul Meu cel mult după om și-Mi ești casă pentru venirea Mea și-Mi ești masă de cină, iar Eu îți pun pe ea viața Mea, făcându-Mă pe masa ta trup și cuvânt, așa cum nicăieri pe pământ Eu nu mai sunt ca și pe masa ta, căci vai de cetatea peste care nu este duh de prooroc de la Dumnezeu, Duh de Dumnezeu peste ea!
Eu sunt cu tine, poporul Meu, iar duhul proorociei te călăuzește și te crește și te zidește ca să fii al Meu și ca să fiu Eu al tău și să-ți fiu Dumnezeu și să-ți fiu Stăpân și să-ți fiu Mântuitor, poporul Meu, și să te am înaintea Tatălui rod al iubirii Lui pentru om, prin Mine, Fiul Său iubit, întru Care El a binevoit, așa cum și Eu întru tine binevoiesc, popor izbăvit de Mine, Izbăvitorul tău ceresc, Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin.
***
Iarăși te cuprind în cuvânt spre sfârșitul zilei de serbare pentru sfinții Mei, poporul Meu. Eu pot aceasta, fiule, căci sunt Dumnezeu și pot să grăiesc cu omul, dar credința omului este prea departe de Dumnezeu ca să mai poată crede omul în lucrările Mele, în Scripturile care M-au vestit că voi lucra, căci am zis prin prooroci: «Eu însumi voi purta grijă de oile Mele și le voi păstori și le voi da pășunea Mea», iar cei din morminte aud glasul Meu de peste tine, tată, și se mângâie cu multul pentru împlinirea Scripturii venirii Mele cu învierea morților, căci Eu sunt pe masa ta trup și cuvânt pentru tine și pentru cei ce așteaptă glasul Meu în mormintele lor, și pentru omul de pe pământ, care Mă află la tine cu învățătura vieții veșnice, și iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credința lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învățătură de înviere, învățătură peste vii și peste morți, poporul Meu. îngerii Mei iau acest cuvânt și îl vestesc peste pământ, și mulți pe pământ îl împlinesc pe el peste viața lor, căci cartea Mea de azi, care este cuvântul vieții veșnice, este vestită de Mine încă din vremea proorocului Daniel, când Eu i-am zis lui că la sfârșit, în vremea marii strâmtorări pentru Mine și pentru credința omului în Mine, cel ce va fi scris în cartea aceea va fi mântuit, și mulți din cei ce odihnesc în morminte se vor deștepta, unii spre viață veșnică și alții spre ocară veșnică, iar cei care au îndemnat pe mulți pe căile dreptății vor fi în veci ca stelele, și mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți, iar cei nelegiuiți se vor purta tot în nelegiuiri și nici unul din ei nu va pricepe, căci numai cei ce au înțelepciunea Mea vor înțelege și vor ajuta pe mulți spre duhul învierii.
O, poporul Meu, te-am făcut fiu al înțelepciunii, căci în mijlocul tău curge din gura Mea râul cuvântului Meu, care dă viață, tată, iar tu trebuie să ai temere de Dumnezeu ca să rămâi cu înțelepciunea Mea peste tine. Cei ce aud glasul Meu de peste tine și nu au temere de Dumnezeu, aceia se întorc la fărădelegi, tată, căci nu-L pricep pe Dumnezeu dacă nu au temere de El. Lucrarea Mea de peste tine, prin care Eu zidesc iarăși omul, este corabia de salvare, tată, și fericit este cel ce crede în venirea Mea la tine, înfricoșându-se să mai petreacă cu cei fără de lege peste viața lor, și voiesc să-Mi ridic la loc poporul care a mers cu Mine pe calea celor cincizeci de ani de cuvânt al Meu peste pământ în vremea aceasta, căci Eu, tată, nu-l pot uita pe cel ce M-a crezut și M-a iubit cu credința lui, și voiesc să-l fac să poată cu Mine și cu mântuirea lui cea de la Mine pentru credința lui, dar Eu îl plâng pe poporul Meu cel de demult al Meu, căci din mijlocul lui sunt și acum cei care-l prigonesc pe el ca să nu se scoale, ca să nu poată cu Mine cel ce a mers cu Mine pe cale în vremea acestui cuvânt. Eu, Domnul, Mă voi scula pentru cei ce-Mi clatină și acum poporul și voi sta față în față cu ei și-i voi întreba pe ei despre lucrarea lor, iar dacă ei nu-Mi vor răspunde, le voi răspunde Eu, și voi lucra cuvânt peste ei, și cuvântul Meu este cu putere, căci vreau să-Mi scol poporul spre viață veșnică, vreau să-l ridic pe cel ce a căzut din brațul Meu de Păstor și să-l ajut să împlinească voia Mea și să-Mi deschidă ca să vin la el și să cinez cu el, căci cel ce crede în Mine este cel ce împlinește peste el toată voia Mea. Eram prin trâmbița Mea Verginica în mijlocul poporului Meu cel de la început și cel de la mijloc și îl plângeam pe cel ce o prigonea pe ea, și îl plâng și acum pe acela, căci mulți din cei ce o loveau pe ea pentru lucrarea Mea de peste ea, au plecat din trup fără de pocăință pentru acest păcat și grea îmi este durerea pentru aceștia, căci vai celor ce s-au lepădat după ce au crezut!
Și vă rog pe voi, fiilor unși de Mine pentru slujirea învierii morților, ridicați spre Mine rugăciune duioasă pentru cei ce au lepădat viața și credința lor lângă lucrarea cuvântului Meu, ca să micșorăm cumva ocara de peste aceștia, tată, că n-are cine-i mai salva pe ei din plata celor necredincioși. Aș voi să-i scap de ocară, căci au fost dintre cei ce au crezut, și apoi s-au dus iarăși spre nelegiuiri, și Mă uit în poporul Meu cel de demult că mai e creștin care nu stă bine pe picioare, și pe lângă aceasta mai e și nemulțumit, căci duhul umilit nu se lipește de el ca să-l învieze pe el. Cel ce nu-i primește pe prooroci, acela a fost și este îngâmfat, și pentru acela trebuie rugăciune, tată, căci unul ca acela nu are înțelepciunea temerii de Dumnezeu, și vai celor ce nu se tem așa, căci vor striga în zadar când vor striga, așa cum strigau la Noe în vremea potopului toți cei ce și-au văzut de ale lor când Noe zidea pe pământ corabia salvării făpturii în vremea când nimeni nu mai avea pe Dumnezeu în el, ci numai placul lor și duhul lor îl aveau toți.
O, fiilor unși, rugați-vă pentru acest popor care a mâncat la masa Mea în vremea celor cincizeci de ani de cuvânt, acum, când Eu sunt pe pământ cuvânt pentru judecata făpturii. Rugați-vă, tată, pentru credința celor ce au crezut și apoi s-au întors de la Mine, căci vai de cei ce nu au peste ei duhul Meu proorocesc, care strigă pentru pocăință după om! Vă cuprind în cuvânt la începutul și la sfârșitul sărbătorii ca să vă așez la rugăciune pentru cei slabi în credință, fiilor. O, credința nu este a tuturor, dar poporul care a crezut la începutul acestui cuvânt și apoi s-a lăsat spre trup, acela nu va fi judecat ca și cel care nu a crezut, și va fi judecat pentru adulter, tată, căci M-a iubit și apoi M-a părăsit, purtându-se apoi după dumnezeii lui, după poftele lui.
Iar tu, popor statornic în credință și în fapta ei, stai, fiule, sub duhul proorociei, căci Eu însumi te călăuzesc și nu mai trimit prooroci la tine, căci scris este: «Eu însumi voi păstori oile Mele și le voi priveghea». O, cine mai este de pe pământ ca să-i facă bine omului? O, cine ți-ar mai face ție bine, poporul Meu, când toți cei ce-și zic păstori își văd de ale lor, nu de ale Mele? Iată, Eu însumi stau cu tine și te păstoresc, Eu însumi cobor și îmi fac sălaș în tine și-ți pun masă, tată, și te hrănesc ca să te am în vremea aceasta cețoasă și întunecoasă, iar tu ai grijă de sporirea credinței tale, care să-ți ajute faptei ei, și ai grijă de duhul rugăciunii, ca să stai în ea mereu, poporul Meu, căci Eu ți-am spus că tot cel ce nu lucrează rugăciunea peste el, este prins de diavolul, tată.
Îți voi da lacrimi ca să plângi cu Mine și pentru Mine și la Mine pentru salvarea omului necredincios, poporul Meu. Ia această lucrare de la Mine, ia, tată, și fii lucrător, căci cel fără de lucru este prins de diavolul, fiule. O, nu-ți trebuie timp aparte ca să lucrezi cu Mine și ca Mine, ci îți trebuie Duhul Meu în duhul tău, iar El știe să Se roage și să împlinească, poporul Meu. Dă-Mi creștere în tine, tată, dă-Mi mărire în tine, căci voiesc prin tine să-Mi întăresc peste tot poporul, și voiesc să-l adun ca să-l povățuiesc pe el, ca să-i dau putere prin cuvântul Meu și să-i dau temere de Dumnezeu, din care el să învețe înțelepciunea vieții și a învierii, tată.
Te-am cuprins în cuvântul Meu, cuvânt de dimineață și de seară, poporul Meu. Cuprinde-Mă și tu în duhul rugăciunii tale, așa cum Eu te-am povățuit azi, și cuprinși să stăm și să ne dăm putere și un duh să fim prin puterea Mea peste puterea ta, căci Eu sunt Cel ce-ți dau viață ca să ai și ca să dai celor ce nu au viață, și apoi să primești coroniță de la Mine pentru lucrarea ta cu Mine, pentru darul Meu din mijlocul tău, fiindu-Mi tu casă a Mea, poporul Meu. Amin, amin, amin.