Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, Domnul Iisus Hristos. Tatăl M-a trimis, nu vin de la Mine Însumi. Mă fac cuvânt peste pământ și Mă fac carte. Nu vorbesc de la Mine Însumi, ci de la Tatăl, și sunt voia Tatălui Savaot pe pământ și în cer, între oameni și între sfinți. Amin.
Vin la tine cuvânt cu sărbătoare de sfinți, popor al cuvântului Meu cel dătător de viață. Vin la tine ca să-i bucur pe sfinți, căci cei ce-și zic fiii împărăției cerurilor stând în loc știut sfânt, aceia nu fac roadele împărăției, iar Eu o iau de la ei și o dau celor ce rodesc faptele ei, precum am spus acum două mii de ani că voi face. Amin.
O, Tatăl Meu Savaot, sunt Fiul Tău Cel îndurerat de la om. Suspinul Meu și al sfinților Mei numai Tu îl mângâi, că ești Tată. Omul vorbește de Noi cu duh de îngâmfare și se dă fiu al împărăției cerurilor în loc știut sfânt între oameni, dar oamenii nu știu, săracii, că fiii împărăției cerurilor sunt cei ce au în ei duhul pocăinței și roadele lui, Tată. Acum două mii de ani când Ioan a ieșit din pustie ca să-l vestească pe poporul iudeu pentru duh de pocăință, el le spunea că s-a apropiat împărăția cerurilor, și veneau spre el și se botezau cu apă mulți din cei ce-l auzeau proorocind și chemând la pocăință, dar celor ce nu făceau roade de pocăință, pe aceia el îi dădea pe față ca pe unii care fugeau de mânia lui Dumnezeu, și nu că se apropiau de duhul pocăinței și de roadele ei apoi.
Suspin cu sfinții, Tată, și de la Tine suspin, nu de la Mine Însumi. Ca și acum două mii de ani caut după om ca să-l trag la Tine și la Mine, și nu cunosc oamenii duhul pocăinței spre iertarea lor, Tată. O, Tatăl Meu, să-i dăm omului înțelepciunea cea de sus, Tată, căci omul este jos, și de jos culege, și nu-și cunoaște omul cărarea, Tată. De cincizeci de ani stau cu masă de cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp, dar greu mai învață omul să stea la masa Noastră, la masă cu Noi, Tată, la masa împărăției cerurilor, Tatăl Meu. Mi-e dor de om cu roade de pocăință în el, și voiesc să-l ajutăm pe om, o, Tată. Amin, amin, amin.
– O, dulce Fiul Meu, cum să Te mângâi, cum să Te alin, tată? O, când Te voi avea fără de durere de la om, dulce Fiul Meu? De șapte mii de ani Îți aștept Eu bucuria și odihna, ca un Tată milos și îndurerat de durerea Ta, dar omului nu-i este milă de Dumnezeu, Fiule zdrobit de dor ca și Mine, Tatăl. Suntem zdrobiți, suntem așteptând și suspinând, ca și sfinții care se poartă cu Tine în venirea Ta pe pământ la om, tată. Când a ieșit Ioan să Te vestească venit, ca să Te primească poporul Israel, erau prea îngâmfați în duhul lor cei care stăteau mari peste Israel, iar gustul pocăinței nu-l putea atinge pe el, din pricina păcatelor lui și a depărtării lui de Dumnezeu, și Te-a luat Israel ca pe unul care-i tulbura liniștea lui, și Ți-a făcut rost de vină și Te-a răstignit pe cruce, Fiul Meu trimis din cer pe pământ după om. N-am avut ce să facem atunci, decât să suspinăm și să Ne lăsăm mici, purtând în trupul Tău cel chinuit toată ispășirea vinei omului care nu știe decât să păcătuiască în însuși trupul său ca să nu aibă Domnul loc în el, Fiule fără adăpost în om pe pământ. Atunci a ieșit Ioan și Te-a vestit, iar acum Tu Însuți vii, tată, și Te vestești venind cu sfinții și făcând voia Celui ce Te-a trimis atunci și acum, căci Tu asculți de Mine, Fiule scump. Amin.
O, popor al Fiului Meu Cuvântul! Să știi, tată, că dacă prin duh de pocăință vine omul spre acest izvor dătător de viață, atunci omul știe să facă roadele împărăției cerurilor, dar dacă el vine să scape de plata păcatelor lui nelucrând pocăința în duhul lui, unul ca acela nu a dat de lucrarea împărăției cerurilor, lucrare care își are roade în om și în afara lui apoi.
O, popor călăuzit de Fiul Meu întru a Sa venire cu sfinții Lui! Patria română este patria Domnului, patria venirii Fiului Meu în a doua Sa venire pe pământ, precum Eu, Tatăl, L-am trimis. Tot pământul în lung și în lat va auzi și va înțelege în curând că patria română este patria cerească, patria sfinților Domnului, căci Fiul Meu va birui pentru slava ei, pentru înnoirea ei, iar cei ce vor fi în ea vor rodi din mijlocul ei roadele împărăției cerurilor, și va fi Dumnezeu mângâiat, căci rodul Său Îl va mângâia pe El. Amin.
O, popor care asculți glasul Fiului Meu întru a doua Sa venire pe pământ! Dă, tată, veste peste pământ; dă, tată, cartea Domnului în cele patru laturi, ca să facă roade vrednice de pocăință cei ce se vor sfinți pentru Domnul și pentru patria cerească, patria venirii Lui cu sfinții pe pământ. Nu te îndoi, tată, de această împlinire. Glasul împărăției cerurilor este cuvântul Fiului Meu, cu care pregătește patria cerească și slava ei în mijlocul pământului. Amin.
O, țară română! Eu, Tatăl, te îndemn la pocăință, la lucrarea roadelor împărăției cerurilor în mijlocul tău. Primește iubirea Fiului Meu, care se face cuvânt pe vatra ta. De cincizeci de ani lucrează Domnul la veșmântul tău cel pentru venirea și pentru slava Domnului tău. În tine este Domnul cuvânt, căci te-a ales să fii patria cerească pe pământ, iar Eu, Tatăl Savaot, încununez Adevărul, pe Fiul Meu Cuvântul în mijlocul tău, și spun: cuvântul cel de peste tine este Fiul Meu Cel iubit, întru Care Eu am binevoit, și te învăț cu duh și cu cuvânt de tată: ascultă glasul Fiului Meu și împlinește-l pe el, spre slava Lui și a ta. Amin, amin, amin.
– Ți-am ascultat iubirea pentru țara venirii Mele cu sfinții, Tată Savaot. Strig în ea și Eu, și sfinții Mei vestea împărăției cerurilor peste ea. Eu vin în ea pregătindu-i slava, dar puțini se trezesc ca să Mă ia în ei cu strigarea Mea. Eu însă le voi da o inimă nouă, iar ei vor căuta apoi și vor găsi înțelepciunea cuvântului Meu și se vor sfinți pentru roade de pocăință, roadele împărăției cerurilor, Tată, și se va împlini pe pământ taina patriei cerești, după cuvântul Tău și al Meu, Tatăl Meu. Amin.
– Mărturisesc și eu, Doamne. Strig și eu ca și acum două mii de ani. Atunci am strigat la poporul Israel ca să se pocăiască pentru împărăția cerurilor, cu care Tu veneai la el, iar acum strig la poporul român să vină spre pocăință, spre roade cerești și spre mărire apoi, după voia Ta. Amin.
Te strigă Ioan Botezătorul, popor român. Patria ta e patria cerească, fiindcă în ea Se face Domnul cuvânt de venire a Sa a doua oară de la Tatăl pe pământ. Cei ce vestesc în tine numele Domnului, să nu vorbească de Domnul unii altora cu duh de îngâmfare, ci cu duh de pocăință, arătându-și unii altora calea cea cu bucuria smereniei pe ea, spre duh de pocăință și spre roadele împărăției cerurilor apoi, iar de nu vor lucra așa, iată, împărăția cerurilor se ia de la ei și se dă celor ce fac roadele ei, iar cei ce se îngâmfă sub numele ei, aceia vor rămâne goi și rușinea lor se va vedea. Amin.
O, căiește-te de viața ta cea fără Dumnezeu în faptele ei, poporule român, și te îmbracă în veșmântul curăției și stai înaintea Domnului, smerindu-te sub slava venirii Lui la tine, spre înveșmântarea ta și a pământului pe care stai, căci patria română poartă pe ea taina patriei cerești, și vei vedea împlinirea acestui cuvânt, căci duhul pocăinței și duhul proorociei dă acum să te trezească și să te înnoiască, țară a Domnului la sfârșit de timp. Amin.
Iar tu, popor al cuvântului lui Dumnezeu, deschide-ți tot mai cu dor înțelepciunea și te așează în taina împărăției cerurilor înaintea celor ce iau de la tine cuvântul vieții și al împărăției sfinților pe pământul tău. Arată slava Domnului, vestește-o peste tot, precum eu am vestit-o, și smerește-te prin duhul pocăinței și prin cuvântul lui Dumnezeu, care te așează în împlinirea lui. Cartea Domnului să-ți fie odihnă și toiag și trezie ție și celor ce o iau de la tine spre pocăința lor și spre roadele împărăției cerurilor în ei. Stai ascultând de Domnul tău, popor hrănit din cer, căci ascultarea ta va fi biruința Domnului, și apoi mângâierea Sa și odihna Sa. Amin, amin, amin.
– Iată glasul lui Ioan care botează duhul omului în duhul pocăinței și al credinței sfinte. Eu, Domnul, sunt vestit de sfinți, iar Tatăl Mă mărturisește Fiu al Său în mijlocul oștirii sfinților venirii Mele, căci oștirea sfinților umblă cu Mine, așa cum este proorocit să fie. Amin.
O, popor învățat de duhul venirii Mele, de cuvântul Meu care așteaptă pe pământ împlinirea lui! Taina patriei cerești începe de la tine, de la acest pământ, pe care Eu am așezat și așez după voia Mea. Învățătura cea din mijlocul tău, ai grijă mereu să fie numai de un fel. Toți să vă învățați unii pe alții învățătură la fel, căci Domnul este Unul. Poporul Israel era îngâmfat pentru că se știa poporul lui Dumnezeu pe pământ, dar tu, popor mititel, stai în duh de pocăință mereu, și el te va ajuta să stai și să fii. Eu te povățuiesc prin cei ce sunt cuvântul Meu în mijlocul tău să iei înțelepciune din Scripturi, dar să nu iei singur. Ia și învață să fii și să poți, căci tu trebuie să fii lucrul cel nou, aluatul cel nou, cel plin de rodul învățăturii cerești, care-ți dă ție față slăvită și împlinirea ei, poporul Meu. Stai la gura izvorului învățăturii care curge prin cei ce te învață ca și Mine din mijlocul tău, și să bei dacă stai, și să nu mai însetezi apoi, ci să fii apoi, și împlinit să fii și să înveți, căci numai cel împlinit prin învățătură, numai acela învață, numai acela este, iar cine nu știe să învețe, nu este și nu poate cu Domnul unul ca acela.
Iată, am lucrat în tine cuvântul sărbătorii de azi, poporul Meu. Ioan, botezătorul Meu, a fost cale a venirii Mele cu oștirea sfinților. Te-am întărit și Eu pentru împărăția Mea de peste tine, iar Ioan i-a povățuit pe oameni spre pocăință și te-a îndemnat pe tine spre înțelepciunea împărăției cerurilor, căci tu această lucrare o ai împărțită de la Dumnezeu, iar rodul ei este așteptat de oștirea sfinților care vin la masa Mea cu tine și se hrănesc din ea. Te privesc și te așteaptă sfinții, popor al venirii Mele. O, nu uita de duhul cel frumos al pocăinței, Ierusalime. Prin el îndeamnă-te frate pe frate la roadele împărăției cerești, care vine la tine ca să te țină în ea. Unii de la alții să ne întărim: Noi de la voi, și voi de la Noi, căci cerul cel plin de sfinți așteaptă cu dor pe pământ patria cerească și împărăția ei. Patria cerească este taina cea de peste tine în toată frumusețea ei, în toată taina ei, poporul Meu. Amin, amin, amin.