Te cuprind iarăși în cuvânt, Ierusalime mic. Tu ești micuț, dar taina Mea cu tine este mare, poporul Meu. Sunt așa de puțini între cei de pe pământ care dau să înțeleagă taina Mea cu tine, căci cei ce ar fi să înțeleagă întreg ar trebui să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie și ție prin lepădare de sine, adică prin părăsirea slavei deșarte, care nu-l lasă pe om să dea de la el vremelnicia și duhul lumii și să se facă el credincios și sfânt și bogat în faptele credinței sfinte. Cu tine însă Mă mângâi, și mângâi tot cerul de sfinți și de îngeri când vin în mijlocul tău cuvânt. E hrana celor din cer cuvântul Meu de peste tine, e rodul așteptării lor, e Domnul pe pământ cu sfinții și cu îngerii, iar credința ta Îmi întărește calea spre tine, și apoi tu Mă dai la toți cei ce s-au deprins cu venirea Mea la tine, cu glasul Meu care naște iarăși lumea. Mare bucurie și mângâiere se lasă de la cuvântul Meu de azi peste toți cei care M-au iubit sau nu M-au iubit în vremea celor șapte veacuri de când lumea cea văzută s-a întocmit la cuvântul Meu, iar Eu sunt cuvântul Tatălui Savaot.
Minunat și mult am lucrat în vremea lui Moise pentru biruința Mea pentru poporul Israel cel de atunci și care căzuse rob în Egipt ca plată a păcatelor lui, plata trufiei, și de la ea, a neiubirii și a netemerii de Dumnezeu. Și dacă Israel a plâns cu umilință și cu pocăință, Eu i-am ridicat izbăvitor iscusit în credință și în umilință și Mi-am arătat prin el mila Mea de Israel, care plângea așteptându-Mă să-i întind mâna și să-l iau iarăși la sânul Meu. I-am grăit lui Moise și i-am spus tot ce voi face prin mâna Mea cea tare și prin mâna lui pentru cei ce plâng strigându-Mă să-i izbăvesc. Minunat a lucrat puterea Mea împotriva puterii omului trufaș care stăpânea peste poporul Meu cel robit în Egipt din pricina fărădelegilor lui. Milostivirea Mea însă Îmi este trezită atunci când pocăința și umilința strigă la Mine din om ca să-Mi arăt pentru el slava Mea dumnezeiască, putere cu care omul nu se poate lupta, ci se lasă învins, căci omul nu poate ceea ce numai Dumnezeu poate.
O, minunată și multă este, iarăși, lucrarea cuvântului Meu de azi, Ierusalime, poporul Meu, căci tu ai crezut că Eu sunt Cel ce grăiesc cu putere, ca un Dumnezeu, și iată, te cuprind mereu în cuvânt, iar taina Mea cu tine e mare, căci așa este la sfârșit ca să pot Eu lucra cu înțelepciunea Mea facerea lumii, căci toate s-au stricat și sunt supuse stricăciunii după ce le-am făcut și după ce trufia a intrat în om și l-a smuls din brațul Meu. N-a fost însă să Mă las biruit și să nu am om cu credință în Mine din vreme în vreme, ca să-i arăt adesea omului că Eu sunt Dumnezeu adevărat și minunat și că omul este om și nu poate peste Dumnezeu, oricât de mult l-ar sluji duhul trufiei lui, duh care a căzut din cer peste om când omul a zguduit prin trufia lui lumea îngerilor și când îngerul cel mare a slujit trufiei din om pierzându-și întâietatea și ascultarea de Dumnezeu Făcătorul.
Și, iarăși, poporul Meu, minunat și mult este cuvântul Meu de peste tine, ca să te deprind mereu, mereu că tu ești poporul Meu și că Eu sunt Dumnezeul Cel adevărat, Domnul și Stăpânul tău Care te învață să fii credincios și cuminte și să asculți cuvântul Lui care vine să facă iarăși lumea cea de sus și lumea cea de jos, și apoi totul să fie una, precum a fost la început. Amin.
Am la masa ta cu Mine cuvânt de serbare și de mângâiere a sfinților, poporul Meu. Mucenicul Ștefan, mistuit de râvna cea pentru Mine, Dumnezeul Cel adevărat în cer și pe pământ, s-a smerit pe sine și M-a înălțat pe Mine înaintea celor trufași care nu știau să slujească pe Dumnezeu după adevăr, și cărora Eu le-am stat cu putere împotrivă pentru trufia lor, și ridicându-Mi ucenici din cuvântul Meu de peste mulțimile care-Mi urmau învățătura cea plină de putere, am biruit semeția celor ce domneau peste lume în numele Meu, și M-am mărturisit Domn și Stăpân prin gura ucenicilor Mei cărora le-am dat Duhul Meu râuri de ape vii, izvorâte din râul vieții după ce le-am dat harul și darul credinței sfinte pentru umilința inimii lor cu care ei M-au cuprins și M-au mărturisit apoi. Mucenicul Ștefan prin minunea mărturisirii lui și-a dovedit înaintea celor plini de sine înțelepciunea lui cea din Scripturi pentru venirea Mea pe pământ ca să judec lumea cea din întuneric chemând-o la lumină Eu Însumi, întrupat în Fecioară, și născut între oameni, și crescut până la vârsta desăvârșită, și apoi, ucenicii Mei prin care am lucrat cu Duhul Meu fapte mari, mărturisitoare prin Scripturi despre slava Celui drept judecând ei lumea prin cuvântul mărturisirii lor, căci lumea a fost judecată când Eu am venit de la Tatăl acum două mii de ani împlinind toate cele scrise despre Mine în Scripturile lui Moise, în prooroci și în psalmi.
O, poporul Meu, nu pot fi cuvinte care să poată mărturisi bucuria sfinților Mei, mărturisitori în vremea lor, când Mă văd ei pe Mine cuvânt de facere din nou a lumii, cuvânt în mijlocul tău. Iubirea Mea de tine îi umple și pe ei de Duhul Meu, de iubirea Mea, căci sfinții sunt asemenea Mie și de aceea Mă văd ei cum sunt, și tot așa lucrează și ei peste tine. Am ceată de sfinți mucenici la masa Mea cu tine și mereu te povățuiesc să înveți să le dai lor din bunul Meu, să fii primitor de oaspeți cerești, căci cu cerul vin când vin la tine, și pun masa când vin.
Împarte-te sfinților, poporul Meu, și fă-le duh de bucurie dinspre tine spre ei, că mare le-a fost așteptarea și lacrima după împărăția Mea cu ei pe pământ ca să răscumpăr sângele lor pentru care ei strigă și cu dor așteaptă să Mă vadă Împărat pe pământ, cu împărăție peste sfinți, căci a celor sfinți care au știut să iubească și să creadă ca niște prunci, a acelora este împărăția iubirii, împărăția lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire, poporul Meu, și așa sunt și sfinții care te binecuvintează pe tine în cer și pe pământ vestindu-te că ești poporul venirii Mele, casa Mea de întoarcere după două mii de ani de așteptare a Mea și a lor. Amin.
– Eu, Doamne scump și mare în cer și pe pământ, Te mărturisesc cu aceeași râvnă când n-am tăcut cu cuvântul cel despre dumnezeirea Ta până ce, rușinați, cei ce și-au recunoscut vina m-au ucis cu pietre, că așa fac cei ce nu-și pot purta vina din pricina trufiei lor pământești și omenești. Îți mărturisesc poporul care Te-a primit acum când ai venit a doua oară de la Tatăl, și pe care l-ai ocrotit atât de mult secerând prin îngerii Tăi ocrotitori pe toți cei care au pândit viața lor cu Tine în vreme de mare necredință și de deșertăciune și de vremelnicie cum n-a mai fost pe pământ de când Tu ai întocmit veacurile și curgerea lor. Le spun celor trufași care stau pe scaunul drepților din voia lor, nu din voia Ta, le spun că au fost și ei judecați acum prin venirea Ta, căci i-a găsit venirea Ta mâncând și bând, însurându-se și măritându-se, uitând ei de Scripturile Tale care spun că toți cei care se vor învrednici de veacul Domnului, aceia nu se însoară și nu se mărită, căci sunt ca îngerii și nu mai pot să moară de vreme ce se fac fii ai învierii. Tu ești Cel ce ai spus această Scriptură peste cei ce Te ispiteau pentru desfrânarea lor. Iată, iarăși lumea a fost judecată, căci Tu ai venit, iar lumea și cei de peste ea care stau pe scaun de drepți ai Tăi, sunt fiii veacului acesta, care se însoară și se mărită și nu se învrednicesc de veacul cu care Tu vii pentru cei ce trăiesc ca îngerii, și apoi pentru cei ce vor învia din țărâna pământului și vor sta pe picioarele lor. O, nu știu ce-i așteaptă cei ce Ți-au pus sub obroc venirea Ta de acum și pe poporul slavei venirii Tale. Se clatină din zi în zi mai mult statul lor și slava lor deșartă și trufia lor de a se numi pe ei înșiși și unii pe alții slujitori ai dreptății peste cei fără de păstori de ai Tăi. Curând, curând împărăția lor nu va mai fi, și se va ridica un popor drept și se va adăuga venirii Tale cu sfinții, că Tu așa ai spus că vii când vei veni. Și ai venit, Doamne, și tainic este cuvântul venirii Tale, iar glasul Tău de peste poporul Tău acesta îl aud morții din morminte și se pregătesc pentru porunca îngerului Tău care îi va scula, și ei vor mărturisi la toți cei vii cuvântul acesta cu care Tu îi hrănești pe cei mici ai Tăi, și la care masă de cuvânt doresc sfinții și îngerii și vin cu Tine, după cum Tu ai proorocit acum două mii de ani.
Mă aplec cu supunere de ucenic și Îți dau toată slava, cu glasul duhului meu mărturisitor că am avut bucuria și mângâierea să Te mărturisesc și acum, la sfârșit, că ești Cel drept, Cel viu în vecii vecilor după ce toți cei care nu Ți-au cunoscut venirea acum două mii de ani au făcut cu Tine tot ce a fost scris să facă ei, și apoi Tu ai înviat și ai judecat lumea numai prin învierea Ta, și ești în Tatăl, și Tatăl este în Tine, și Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor, iar sfatul Lui împlinește cuvântul lui Dumnezeu care spune: «Noi le fac pe toate!». Amin, amin, amin.
– O, poporul Meu, Mă mărturisesc sfinții în cer și pe pământ, dar omul trufaș este nesimțitor. M-au mărturisit și drepții și păcătoșii când am venit lucrând de la Tatăl, dar cei trufași și-au păstrat aluatul din care s-au născut, căci tatăl lor este diavolul.
Întărește-ți credința și iubirea și stai înaintea Mea, Ierusalime. Pune, fiule, masă pentru Mine de câte ori Eu vin să pun pe ea pentru tine și pentru sfinți și pentru toți cei ce se vor învrednici de veacul Domnului, precum scrie în Scripturi. Înțelepțește-te și umblă drept pe calea Mea cu tine. Așează-te sub lucrarea harului și să prinzi drag și dor pentru darul vorbirilor sfinte și cerești la care să Se strângă Domnul și sfinții și să-ți adauge har peste har, și să fii tu lucrare de har și rod de har pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.