O, poporul Meu, dacă Eu n-aș coborî puterea Mea pe pământ pentru ca să pot să vin pe calea cuvântului Meu la tine, n-aș avea cum să vin ca să te sprijin pe calea Mea cu tine, că de pe pământ Eu nu am ajutor pentru venirea Mea, și n-am găsit sprijin la om, căci omul este învățat să aștepte el de la Dumnezeu, și cu greu pot să-Mi fac ucenici ai lucrului Meu și ca să înțeleagă ei lucrul Meu, și apoi să ia învățătura Mea și să facă din ea duhul lor, și apoi să-Mi ridic ucenici, și ucenici din ucenici.
în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, vin pe cărare la tine, poporul Meu. Acum două mii de ani Mi-am făcut cărare spre om, și apoi am mers. Mi-am făcut ucenici, și am pus în ei Duhul Meu, prin învățătura pe care le-o dădeam, prin tainele cu care-i învăluiam ca să-i pot ține și să nu Mi-i smulgă lumea, și am lucrat mult peste ei, ca să-i deprind cu smerenia de duh, că fără ea omul nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu pe pământ și nu-L poate primi ca să se facă apoi ucenic al Meu și cărare a Mea spre om, și a omului spre Mine, că asta este munca unui ucenic de al Meu: smerenia de duh, și lucrul lui cu Mine apoi, și pentru Mine. Amin.
Când eram cu ucenicii Mei, din timp în timp, din loc în loc, îi făceam să aștepte clipele întâlnirilor, căci îi învățam cu putere, cu duh din Duhul Meu, iar cine ia din Duhul Meu, acela dorește și așteaptă, și apoi își pierde viața în viața Mea, câștigându-se pentru Mine, trăind în Mine, cu gândul la Mine și la cuvântul Meu cel plin de viață și de dor de viață, căci viața este lumina oamenilor, și aceasta era cuvântul Meu cel dătător de viață. Mă așezam în mijlocul lor, iar ei se așezau de o parte și de alta a Mea, așa cum am stat și în seara cinei când ei s-au așezat în stânga și în dreapta Mea, iar Eu la mijloc îmbrățișându-i în Duhul Meu ca un învățător Care dă și în dreapta și în stânga, și cu dreapta și cu stânga, căci lucrul Meu cu omul e greu și pentru Mine și pentru ucenicii Mei când e vorba să primească omul pe Dumnezeu așa cum este El și nu așa cum L-ar dori fiecare pe Dumnezeu cu el și pentru el.
Stăteam cu ucenicii la masă, iar ei Mă înconjurau din părți, se strângeau în jurul iubirii cuvântului Meu, și așa stăteam cu ei la masă, și eram blând și smerit cu inima înaintea lor, ca să Mi-i pot face cărare spre oameni, ca să meargă ei și să lucreze același fel de lucru ca al Meu cu ei, și nu să se semețească în lucru sau că sunt ucenicii Mei așa cum s-a semețit Israel cum că era poporul Meu, căci cine lângă Mine se semețește, acela nu poate să dea viață oamenilor, nu poate să facă lumină din lumina Mea, cărare spre om ca să vadă omul calea spre Dumnezeu, spre lumina învățăturii vieții, pe care atât de puțini oameni o caută ca apoi s-o dorească și să se strângă lângă Dumnezeu ieșind din lumea aceasta, așa cum au ieșit ucenicii Mei, care învățau din învățătura Mea o nouă iubire de viață, o nouă putere de biruință, căci Eu am spus, și tot așa spun și acum: «Noi le fac pe toate, iar cele vechi trec cu trosnet, căci nu se poate pune vin nou în vase vechi», că nimic vechi nu poate să înnoiască lumea, așa cum este proorocită înnoirea a toate. Amin.
O, poporul Meu, am grăit cincizeci de ani acum, la sfârșit de timp, și cu dor am dorit să-Mi fac ucenici de același lucru cu Mine, dar cei peste care Eu semănam cuvântul vieții își căutau de la Mine viață pentru ei, nu pentru Mine în ei, și n-am putut să-Mi fac ucenici din ei, căci un ucenic de al Meu nu mai are nimic al lui, nu se mai dă decât lui Dumnezeu, ca apoi să-L dea pe Dumnezeu oamenilor, așa cum a făcut Ioan, botezătorul Meu, când a ieșit de s-a făcut cărare a Mea spre oameni mărturisind despre lumină, despre pocăință, căci aceasta face în om lumina când poate să-l pătrundă și să-l înnoiască pe om prin duhul pocăinței. Și iată, în toată lucrarea Mea cea prin proorocul Ioan Botezătorul, pe cât de mult a fost ea biruitoare pentru taina Mea între oameni, pe atât a fost și biruită prin duhul desfrânării sufletului și a trupului omului, căci omul nu înțelege să nu-și dea sufletul spre desfrânare, nu trupul, fiindcă dragostea desfrânată este cea care nu seamănă cu Dumnezeu, ci cu omul, iar când ea este atinsă în om din lături, omul e în stare să ucidă, pierzându-și mintea mai întâi, așa cum s-a petrecut cu regele Irod, care prin dragoste desfrânată a uitat de Dumnezeu și s-a vândut fără să se aștepte jurământului, care avea să fie apoi făptuitor de moarte a proorocului Ioan. Numai duhul dragostei desfrânate a ucis pe prooroci în toate timpurile, și acest duh, zice el că vede bine. Așa este, vede bine, dar vede ca să-L nimicească bine pe Dumnezeu și pe proorocii Lui, așa cum a fost și în vremea lui Ioan când după multul lui stat în temniță de unde își învăța ucenicii calea spre Hristos, a fost mucenicit în ziua de ospăț a nașterii lui Irod, care, tulburat fiind de băuturi și mâncări, amețit la minte, s-a învoit cu tăierea capului lui Ioan, moarte de prooroc, pusă la cale de femeie amețită de duhul desfrânării, duh care ucide pe proorocii lui Dumnezeu, și așa a fost ucis Ioan în cetatea mucenicească a Sevastei, după ce a făcut lucru de ucenic al lui Hristos, lumină din Lumină, osândind păcatul de pe pământ și întunericul în care își face culcuș păcatul.
O, poporul Meu, Ioan Botezătorul este mare, căci el a trăit pe pământ ca păsările cerului și ca crinii câmpului, neîngrijindu-se de sine, ci numai de Dumnezeu în trupul lui și în oameni, căci el pentru Dumnezeu se născuse, și pentru El a mărturisit, și pentru El a fost mucenicit în ziua de pomenire a nașterii regelui Irod, fiul tatălui său care a ucis paisprezece mii de prunci ca să Mă piardă pe Mine, Cel născut în Betleem prunc prin orânduiala Tatălui Meu.
O, poporul Meu, mulți se roagă lui Ioan Botezătorul ca să le dea ajutor pentru viața lor, dar ca să privească la viața lui îngerească pe pământ, nu face omul aceasta cu mintea lui, căci omul nu are învățător. Vai celui fără învățător de la Dumnezeu peste el, că acela nu are calea Mea sub el, căci pe calea Mea este numai învățătură, din care se nasc ucenici care Mă mărturisesc pe Mine oamenilor, și iată, cel fără de învățător amețește prin însăși mintea lui, ridicându-se să ia din el și nu din Dumnezeu.
O, poporul Meu, învață, fiule, ca să știi să nu ucizi pe prooroci prin mintea ta, ca să aibă oamenii de unde să învețe, și fă-te ucenic al învățăturii Mele și nu lua din tine, căci toate cele bune și rele ale omului mărturisesc despre el înaintea lui Dumnezeu, dar omul uită aceasta, căci firea lui nu-l învață ceva mai rău decât să uite pe Dumnezeu și să ia minte din sine asupra altui om ca să-și facă omul dreptate, iar unul ca acela nu ia în el învățătura smereniei de duh, din care poate să învețe calea uceniciei, umbrit fiind de duhul învățăturii Mele dacă iubește ca Dumnezeu și nu ca omul învățătura cea din cer. Amin.
– O fărâmiță de cuvânt lângă cuvântul Tău, Doamne învățător, căci eu dacă Te-am botezat în Iordan, aceasta înseamnă că Te-am mărturisit oamenilor că ești Mielul lui Dumnezeu și că eu sunt ucenicul Tău. Oamenii nu știu cât de mult m-ai învățat Tu pe mine întâlnindu-ne în munți, și cât de smerit ai fost Tu față de mine, ucenicul Tău, că m-ai învățat despre Tine cu totul, dar numai la Iordan Te-ai descoperit mie că Tu ești Cel Care erai mărturisit de mine, că Tu ești Cel tainic și că numai Tu știi să Te smerești atât de mult.
Eu plâng în cer, Doamne, alături cu toți sfinții, plâng că nu poate omul să se smerească, și că e mic de tot omul care nu are smerenie de duh, dar e atât de mare cât poate ucide pe Dumnezeu și pe proorocii Lui, Doamne. Eu nu m-am născut decât pentru Tine, iar trupul meu mă adăpostea în el, și aveam duhul plin de Dumnezeu, râvna lui Ilie, și am ieșit de am strigat la oameni să se pocăiască, nu să fugă de mânia lui Dumnezeu și atât. Am ieșit făcându-mă cărare a Ta spre oameni, iar Tu erai pe pământ Dumnezeu tainic, necunoscut de oameni, smerindu-Te până înainte de patima Ta când le-ai spus la ucenici că Tu ești Dumnezeu Hristos și că vei pătimi prin vânzare, ca să se înfricoșeze toți urmașii oamenilor să nu-L mai vândă pe Dumnezeu apoi. Dar oamenii s-au stricat de tot, și se dau ucenici ai Tăi și își fac averi cu numele Tău, și își fac slavă om de la om, și e greu pe pământ cu calea Ta de la cer la pământ, și eu îi mângâi cu mâna mea, care Te-a botezat în Iordan ca un mărturisitor al Tău, îi mângâi pe cei care stau cărare a Ta spre oameni în vremea aceasta așa de întunecată când lumina plânge prin întuneric, dar întunericul e omul, și omul nu cuprinde lumina cu sufletul lui, nu-L iubește omul pe Dumnezeu, pentru că se iubește pe sine omul.
Dar eu îl cuprind în cuvânt pe poporul Tău, Doamne, și îl învăț cu Duhul Tău din mine să fie ca Tine poporul Tău, și să nu fie ca omul. Iar după ce va aduce el Ție sărbătoarea mea de venire spre cerul cel nevăzut de om, voi sta în sfat cu poporul Tău de azi, că eu îți sunt ucenic și mărturisitor, și Tu ai spus la ucenicii Tăi să fie sare și lumină pe pământ. Amin.
– O, popor al venirii Mele cu înțelepciunea Tatălui pe pământ! Stai, fiule, la învățat, și tu să nu iei din tine, căci dacă iei din tine ești om, iar dacă iei din Dumnezeu ești ucenic și ești mulțumit și mulțumitor. Ioan, botezătorul Meu, a fost mulțumit prin toate cele pentru care el s-a născut, și a știut să le lucreze, căci a stat la învățat, și a învățat dacă a stat la învățat. Nu toți cei ce stau la școala învățăturii Mele, nu toți învață, nu toți ascultă să învețe, căci cine e deprins să ia din el și din om, nu poate să stea în duhul smereniei, duhul care îi face Domnului ucenici. Eu însă te îndemn, și cu duhul smerit te îndemn să fii mic ca să fii mare, să fii cum a fost Ioan, care nu M-a ispitit, ci a învățat ca un ucenic, ca un mărturisitor al Meu, a învățat până la mucenicească mărturisire.
Scris este: «Să nu ispitești pe Dumnezeu». Stai cu duhul smerit și cu răbdare, căci cine are dinți de lapte și se încearcă cu ei în bucate tari, își rupe dinții, poporule al Meu. V-am învățat, fiilor, să treceți din trup în duh ca să puteți mânca tainele cele mari și tari ale Mele. Fiecare din voi își știe măsura în el, dar Eu știu și mai desăvârșit care vă este măsura, și e bine să fiți cu duhul smereniei și cu răbdare ca a Mea, ca a proorocului Meu Ioan, fiilor. Căutați să aveți duh îngeresc și să luați de la ucenicii Mei Duhul Meu, și prin El să creșteți în duh, iar când voi scădeți, să cresc Eu în voi, așa cum a făcut Ioan, care vă va învăța pe voi, acum, taina vieții îngerești pe pământ, taina Mea cu ucenicii Mei, poporul Meu. Amin, amin, amin.
***
O, poporul Meu, ce frumos este omul și locul în care poate încăpea și trăi învățătura Mea dumnezeiască! O, poporul Meu, lumea Mă răstignește mereu, și pe nicăieri Eu nu mai pot încăpea și nu mai pot trăi, căci lumea îl desparte cu totul de Dumnezeu pe om, și omul nu-și simte moartea aceasta dacă el stă în mijlocul lumii, dacă el nu este îmbrăcat cu Duhul Sfânt, prin lumea aceasta a întunericului omului.
N-a crezut poporul acesta pe care l-am învățat dumnezeiește, n-a crezut că nu-I poate sluji și lui Dumnezeu și lui mamona, căci pe unul îl va pierde dacă va face așa, dar cel pierdut de om, este el însuși, fiindcă omul se pierde în el, în mintea lui se pierde, pentru că el nu învață de la Mine pe viu ce face lucrarea Duhului Sfânt în om, față de lucrarea duhului omului care crede pe Dumnezeu și iubește pe Dumnezeu așa cum știe el din duhul lui însuși. Ioan, botezătorul Meu, n-a luat din duhul lui, din mintea lui, și a luat de la Mine, și a dat ucenicilor lui, și iată, el te învață azi taina duhului îngeresc, duhul care se smerește, care scade când cresc Eu în om, și prin Duhul Meu să crești tu în duh, și să înveți tot mai adevărat taina vieții îngerești pe pământ, taina Mea cu ucenici de un lucru cu Mine, poporul Meu. Amin, amin, amin.
– Din duhul smereniei Tale am învățat eu să nu iau din mintea mea, ci să iau de la Tine, Doamne, ca să-Ți fiu ucenic, ca să-Ți fiu înger lucrător de la Tine, căci taina duhului îngeresc în om, stă de șapte mii de ani între cer și pământ și nu se poate așeza la lucru, pentru că omul ia din mintea lui, așa cum s-a deprins el să lucreze după ce Tu l-ai întocmit, după ce el Te-a părăsit pentru mintea lui. Omul nu Te-a părăsit pe Tine pentru altceva decât pentru mintea lui, pe care și-a folosit-o, iar când a văzut că pentru aceasta Te-a pierdut, a suspinat amar, și cu suspin s-a îngropat în sine, și nu s-a mai regăsit în Tine, Doamne, după ce din Tine a luat omul duh de viață. O, durerea aceasta a pierderii în sine a omului nu o mai simte amară omul, căci numai omul care Te regăsește în el așa cum ești Tu, numai acela știe ce este suspinul Tău și al lui, numai acela mai suspină după Tine pe pământ, Doamne al celor smeriți la duh și la inimă așa cum ești Tu între cei din cer și între cei de pe pământ, căci la Dumnezeu este în cer precum pe pământ, și pe pământ este precum în cer. Amin.
Grăiesc cu cei din porțile Tale, care au învățat din suspinurile Tale și ale lor taina duhului îngeresc în om, duhul care plânge fără de casă între cer și pământ și în ucenicii Tăi, Doamne, așa cum a plâns în mine în toată vremea, după ce am știut ce face omul înaintea Ta și ce faci Tu înaintea omului ca să-l deprinzi pe el cu dragostea tainei duhului îngeresc, dragoste care nu-l cade pe om din Dumnezeu și pe Dumnezeu din om. O, nu se întâmplă tot așa și cu dragostea omului, care îl cade pe om, și pe Tine din om, Doamne, căci vai omului fără de veghetor peste el!
O, ce dulce mi-a fost viața mea vegheată de Tine, Mielule al lui Dumnezeu! Ce dulce este duhul îngeresc în om când omul scade ca să crești Tu și să stai Tu în el și în lucrul lui, căci el nu știe să stea în Duhul Tău, fiindcă această minune o face în om duhul ascultării de Dumnezeu. Voiesc să-i învăț pe cei ce sunt azi ucenici lucrători ai Tăi, și voiesc să-i mângâi pe ei cu această învățătură, care să se reverse peste poporul Tău apoi. Amin.
O, copii ucenici care aduceți pe Domnul pe pământ cuvânt! Cel ce vă pune pe voi înaintea oamenilor sub obroc pentru el însuși, pentru mintea lui însăși, e greu acest păcat, căci prin voi trece lumina lui Dumnezeu peste pământ, fiindcă învățătura Duhului Sfânt al cuvântului Domnului este lumină a lumii. Cel ce dă să fie mare în ochii omului micșorându-vă pe voi pentru mintea lui și pentru mintea omului, acela să se curețe bine de acest păcat întunecat, căci întunericul din lume este omul, este mintea omului, nu este altceva întunericul cel din afară, despre care este scris în Scripturi. Nu poate omul scăpa de păcatele acestui întuneric decât dacă învață de la Dumnezeu taina duhului îngeresc în trupul său, așa cum eu am învățat de la Hristos, Mielul nostru, căci Tatăl L-a dat nouă, ca să ne mântuiască pe noi și să ne umple de El și de învățătura cea de la El mereu. El este mereu, și lucrarea Lui se numește mereu astăzi, căci omul mănâncă în fiecare zi, nu mănâncă altfel, ci astăzi mănâncă atunci când mănâncă. Dar iată, lumea îl desparte cu totul pe om de Dumnezeu, căci ea și numai ea a fost și este mereu, mereu vrăjmașa Domnului, și a omului apoi. Domnul însă nu Se bucură, ci suspină pentru această pieire de la acest duh pieritor de om, și de Dumnezeu din om. Iar voi, ucenici învățători, care stați în Domnul pentru că Domnul stă în voi, nu dormiți nici noaptea, nici ziua, căci Domnul are nevoie de popor sfânt, de viață îngerească și mai ales de duh îngeresc în fiii poporului Său, iar această taină e o mare lucrare, și ferice de toți cei din acest popor al tainei venirii Domnului acum cuvânt pe pământ, ferice lui dacă va căuta clipele întâlnirilor cu Duhul Sfânt, Care Se desface și Se împarte cu limbile Lui prin duh de biserică, prin Duhul lui Hristos, Mielul învățător.
O, ucenici învățători, dați cu totul deoparte somnul, că nu e de la Domnul somnul, ci e de la trup. învățați poporul acestui sfânt și dumnezeiesc cuvânt că somnul este de la trup, iar trupul este de la părinți, de pe pământ, precum sufletul este de la Părintele ceresc, din cer, și Căruia îi suntem datori mereu astăzi. învățați poporul trezia cea pentru zilele acestea când vedeți cum pe neștire vine din loc în loc ziua Domnului cea mare și înfricoșată, și noi trebuie să-l vestim pe omul de pe pământ, ca să nu ne ceară Domnul socoteală de viața omului, de întunericul de pe pământ, care este mintea omului, duhul minții omului care a pregătit prăpăd peste om.
Iată ce dulce învățătură vă dau, și prin ea să se boteze mereu, mereu poporul venirii Domnului: unde nu este smerenie, nu este înviere. Domnul S-a smerit, și apoi a înviat. Să ia aminte poporul cuvântului vieții, să ia aminte la învățătura mea, căci de la Domnul o am. Vă spun vouă că în cine nu este smerenie nu este înviere. Toți cei care au auzit și au venit și au băut din râul învățăturii de azi a Domnului ca să creadă apoi, și să se așeze în viață îngerească apoi, aceia au căzut de la Domnul prin mintea lor, căci au avut pretenție că au minte, și s-au ridicat prin mintea lor, și tot prin mintea lor au și căzut, căci cine se înalță, cade, iar cine se smerește, este înălțat. Amin.
Omul îl dă deoparte pe Domnul, îl dă prin mintea lui, căci mintea omului nu este a lui Dumnezeu, ci este a omului, și e rar pe pământ și prin vreme omul care are pe Dumnezeu în el, pe Duhul Sfânt în el, umilința de duh, sălaș al Duhului Sfânt în om.
Luați aminte la învățătura mea de ucenic al lui Hristos, Mielul Tatălui: în cine nu este smerenie nu încape înviere. Unde este minte de om, nu încape Domnul. Fii atent, popor pecetluit cu semnul Domnului. Nu obosi Duhul lui Dumnezeu, nu-L chinui, nu-L alunga prin duhul minții tale, căci Domnul este Cel smerit și Se dă în lături acolo unde omul se semețește pentru mintea lui însăși. Așa s-a semețit Israel și și-a spus poporul Domnului, și dacă s-a semețit, nu a înviat, ba a murit de tot față de Domnul și de Duhul Domnului, chiar pe calea Domnului cu el.
Fiți ochi și urechi; voi sunteți neam împărătesc, neam sfânt, al lui Dumnezeu, împăratul Cel veșnic, popor agonisit de Dumnezeu prin sângele Fiului Său, Care S-a făcut un trup cu voi, și din sângele Lui aveți viață și împăcare cu Tatăl, dar sunteți datori să lucrați ca fii ai lui Dumnezeu și să fiți ai puterilor cerești, nu ai voștri să fiți voi. Adam s-a ales pe el și pe femeia lui, și L-a omorât în el pe Dumnezeu. Irod s-a ales pe el și pe femeie, și L-a omorât în el pe Dumnezeu și pe proorocul lui Dumnezeu. Irod era rege, și era desfrânat, călcând porunca lui Dumnezeu care spune: «Să nu fii desfrânat», iar dacă mai-marele poporului este rău, tot poporul lui este la fel, și iată cum mintea omului nu poate sta alături cu mintea lui Dumnezeu, cu Duhul Sfânt, Care lucrează și grăiește prin prooroci, pe care Domnul îi face gura Sa pe pământ între oameni.
N-are Domnul sprijin de pe pământ pentru venirea Sa cu bucurie pentru cei drepți și cu judecată pentru cei desfrânați. N-are Domnul ajutor de la om, căci omul care mai crede în Dumnezeu e învățat să aștepte el ajutor de la Dumnezeu și cu greu poate Domnul să-Și facă ucenici și apoi să Se folosească de ei pentru lucrul Lui și să înțeleagă aceștia ce este și cum este lucrul lui Dumnezeu.
Fără smerenie de duh, omul nu poate avea pe Dumnezeu, nu poate avea înviere, și are în locul acesteia mintea sa omul. Dar tu, popor al venirii Domnului, caută și lucrează și așteaptă lucrând la clipele întâlnirilor, căci cine ia din Duhul Sfânt, acela îl dorește și îl așteaptă pe El în duh de biserică. Uită-te bine, ca să vezi bine cum crapă burdufurile vechi în care se pune vin nou. Uită-te și pe vremea mea, căci pe cât a fost de biruitoare taina mea de la Domnul, tot atât de biruită a fost de om. Iar tu ia de la Domnul, ia de la ucenicii Lui și nu sta în tine, nu sta în mintea ta și cu mintea ta, și stai în Duhul Domnului, Care este în mijlocul tău, popor al Domnului, căci lumea nu te lasă să fii numai cu Domnul, ci vrea să fii și cu ea, să fii și ca ea, dar tu să te lupți și să rămâi, și să înviezi mereu, mereu, prin smerenia de duh, căci omul este întunericul de azi pe pământ, întunericul cel mai din afară. Iar tu, popor al Domnului, să fii lumină din lumina din El, să fii asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu, așa cum am fost eu. Amin.
L-am învățat pe poporul Tău, Doamne: unde nu este smerenie, nu este înviere, așa i-am spus eu lui, Doamne. Amin, amin, amin.
– Așa îi spun și Eu, Domnul. Eu sunt Cel ce M-am smerit, și apoi am murit, și apoi am înviat întru Tatăl. Cel fără de această învățătură amețește prin însăși mintea lui ridicându-se să ia din el și nu din Dumnezeu, Care este cu duhul umilit.
O, poporul Meu, învață de la Mine, că dacă omul nu ia învățătura Mea, nu poate învăța să nu ucidă pe Dumnezeu și pe proorocii lui Dumnezeu, al căror cuvânt sunt Eu. Nu lua minte din tine, fiule poporul Meu, căci firea omului nu-l învață pe om ceva mai rău decât să-L uite pe Dumnezeu și să ia minte din sine omul asupra altui om. Uită-te peste lucrarea omului cea din toate vremurile și vezi cum stă Domnul umilit sub mintea omului care se face mai mare ca Dumnezeu. Tu însă luptă-te pentru lumina Mea în tine, pentru Duhul Meu în tine, pentru cuvântul Meu, care este lumină a lumii. Dă-Mă pe Mine oamenilor, nu pe tine, că pe tine te poate ucide omul și lumea, dar pe Mine nu Mă mai poate acum ucide. Dar dacă nu știi cum să Mă dai, nu Mă da, ca să nu-Mi faci pagubă, fiule. învață însă, căci tu ai pe Domnul învățător peste tine. învață să lucrezi peste tine, și peste om apoi. învață, și nu pierde în zadar vremea învățăturii Mele de peste tine.
învață, poporul Meu, învață, și nu uita că unde nu este smerenie, nu este înviere, nu este Duhul Sfânt în om, nu este Dumnezeu cu omul dacă omul nu este blând și smerit cu inima ca și Dumnezeu, Care aceasta îl învață pe om: smerenia, și apoi învierea, mereu astăzi învierea, poporul Meu. Amin, amin, amin.