Tatăl Savaot este în Mine când grăiesc, căci sunt Fiul și Cuvântul Său, așa cum la început când l-am zidit pe om zicând: «Să facem om după chipul și asemănarea Noastră», El cu Mine și prin Mine și din Mine a grăit. Amin.
Să ne așezăm în cartea Mea din zilele acestea, copii care Mă primiți cuvânt din Tatăl. Voi, și cu tot poporul cuvântului Meu, să știți bine și cu multă trăire că Dumnezeul vostru Se numește Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, căci oamenii care se dau a fi creștini pe pământ nu știu numele lui Dumnezeu, fiindcă numai Duhul Sfânt știe în om, căci Duhul Sfânt este ființa Tatălui și a Fiului, iar când ființa lui Dumnezeu nu are lucrare în om, omul nu-L cunoaște pe Dumnezeu, chiar dacă dă să vorbească despre Dumnezeu. Eu și cu Tatăl când cuvântam împlineam, căci așa lucrează Duhul Sfânt, ființa lui Dumnezeu, după ce Își rostește cuvântul. Amin.
O, cât de mult am iubit Noi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cuvântul cel de facere a omului ca să Ne împlinim casă și ca să Ne odihnim în ea și ca să Ne mărturisim în ea și prin ea! O, copii de Dumnezeu cuvântători! Ucenicii Mei au mărturisit acum două mii de ani taina lui Dumnezeu și credința cea pentru ea și au spus că omul trebuie să creadă în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt și în biserică, și întru acestea botezându-se și crezând, să fie iertat de păcatele sale și să se îndumnezeiască, și prin mărturisire să-L împărtășească oamenilor pe Dumnezeu, fiind omul fiu al învierii și al vieții de veci ce va să fie în cerul cel nou și în pământul cel nou, pe care Dumnezeu le-a făgăduit spre moștenire celor ce-L iubesc pe El. Amin.
O, poporul Meu, toată taina lui Dumnezeu este prin biserică, iar biserica lui Dumnezeu nu este altceva decât omul. Dacă Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, nu Se slăvește în om și din om, nu este omul biserică a lui Dumnezeu și nu-L cunoaște pe Dumnezeu în el și de aceea nici nu-L poate arăta altora, căci Duhul Sfânt, Ființa Tatălui și a Fiului, Se mărturisește și Se slăvește în lături când este în om, și Se împlinește prin om mărturisindu-Se. Amin.
O, cât de mult Mă doare că nu mai am locaș de odihnă și de mărturisire pe pământ! O, fiilor copii, ce frumos este omul care este biserică a Ființei lui Dumnezeu, locaș al Duhului Sfânt, adevărat închinător, așa cum i-am spus Eu samarinencei despre adevărații închinători, care se închină Tatălui în duh și în adevăr, precum Tatăl voiește! L-am zidit pe om atât de frumos cât și Eu sunt, căci am voit să fiu Eu cu chipul și cu asemănarea Mea în el și să-Mi fie el locaș al slavei Mele. Slava Mea este lucrarea Mea, și numai atât trebuia să fie omul, iar Dumnezeu să-i fie Stăpân, fiindcă l-a făcut. Omul însă s-a lăsat păcălit prin nesupunere, iar nesupunerea este ca și necredința. Ea îl face pe om să se încreadă în sine dacă Dumnezeu locuiește în ascuns pentru ca să-l ajute pe om să aibă mereu plata ascultării prin supunere și prin temere de Dumnezeu, armura care nu-l lasă pe om să piardă ființa lui Dumnezeu din locașul Său. Mă doare durere lungă de șapte mii de ani, de când omul a stricat iubirea Mea în el, care l-ar fi ținut pe el locaș al slavei Mele, supus iubirii lui Dumnezeu din el. Când omul zdrobește în el iubirea Mea, el crește în sine și se face păcat împotriva slavei Duhului Sfânt, Care îl face pe om frumos ca și pe Dumnezeu și bucurie și odihnă a Mea în el, căci pentru aceasta l-am creat, și iubind l-am zidit.
O, poporul Meu, când omul își face o păpușă frumoasă, iubind o face, și apoi se bucură de ea, iar ea ascultă, fiindcă nimic altceva nu poate face ea pentru stăpânul ei sau împotriva lui. Așa am lucrat și Eu pe păpușa Mea cea din pământ plămădită, și, uitându-Mă la chipul Meu pe care Tatăl îl iubea, așa am zidit zidirea Mea. Dar dacă apoi am suflat peste ea ca să pun în ea viață, păpușa Mea nu a ascultat de Mine așa cum ascultă o păpușă care nu poate să facă nimic decât ce face stăpânul său cu ea.
O, cât de mult am tânjit să fie omul păpușă cuminte spre bucuria Mea, spre mângâierea Mea, mai ales că Eu i-am suflat și viață în ea ca să fie păpușă însuflețită și să pun în ea iubirea Mea, iubind ea din ea pe stăpânul ei. Am plâns mult pe pământ acum două mii de ani, și le-am spus la toți că până nu vor fi ca pruncii, nu vor intra întru împărăția Mea, întru iubirea Mea, căci iubirea Mea din om îl ține pe om curat și ascultător și iubitor și sfânt, precum Eu sunt, îl ține păpușă dulce spre bucuria Celui ce l-a făcut, așa cum Eu sunt păpușa Tatălui Meu Savaot pentru că Îl ascult și Îl iubesc spre bucuria și spre mângâierea Lui. Amin.
O, copii făcători de Dumnezeu în om! Ce mult doresc să aveți voi păpuși, fiilor copii, fiilor păpuși! Voiesc să vă bucur, căci sunteți copii, și copiii știu să se bucure dacă au bucurii. Eu sunt păpușa Tatălui Meu Dumnezeu, și Mă sălășluiesc cu ființa Mea în voi, ca să Mă așezați voi în om și să-Mi împlinesc împărăția Mea din cei împrunciți prin ascultarea de Tatăl, căci Tatăl așa închinători voiește, cu Duhul Sfânt în ei și cu adevărul care-i face pe ei copii, nou-născuți, fiilor făcători de Duh Sfânt în om. Mi-e dor de om frumos, Mi-e dor de om viu prin Duhul Sfânt din el, că l-am pierdut din Mine și M-a pierdut din el omul cel zidit de mâna Mea, căci nesupunerea lui l-a făcut să nu Mă asculte, și l-a izgonit din Mine pe cel ce n-a mai semănat cu Mine, așa cum Eu cu Tatăl semăn prin supunerea Mea, prin iubirea Lui de Mine, și care Mă ține întru El, și pe El întru Mine.
Hai să plângem după fericirea omului! Hai să plângem înaintea Tatălui, poporul Meu! O, fiilor, faceți-vă păpușile Mele, ca să vă aibă Dumnezeu sălașe ale Sale. O, fiilor, o păpușă făcută de om spre bucuria și spre mângâierea omului, nu cere nimic. Ea nu poate decât să-și dăruiască frumusețea ei celui ce a făcut-o frumoasă pe ea. O, poporul Meu, ia pildă vie din ceea ce Eu am voit să te fac să înțelegi și să poți. Te îmbiu spre iubirea Mea în tine, și care te îndumnezeiește ca să te faci locaș al slavei Mele, fiule poporul Meu.
Ne așezăm la oglindă acum, ca să Ne facem frumoși, din zi în zi mai frumoși. Eu în voi, și voi în Mine să vă uitați, ca să Ne facem păpuși, fiilor. Vă întăresc cu binecuvântare pentru vremea înfrânării de la bucate ca să vă pregătiți strălucit trupușoarele pentru sălășluirea ființei lui Dumnezeu în ele, căci pentru biserici sfințite lui Dumnezeu stă acum scris șapte săptămâni de postire cu trupul și de hrănire cu ființa Duhului Sfânt a inimilor voastre, căci vai celor ce nu știu ce este și ce aduce postirea cu trupul spre bucuria slavei Duhului Sfânt în omul care se face frumos lui Dumnezeu! Gândul Meu să fie gândul vostru, copii lucrători cu Dumnezeu peste vremea aceasta, ca să putem cu Duhul Sfânt pentru ființa cărții care va vesti peste pământ praznicul cincizecimii cuvântului venirii Mele, cuvântul Meu care îl naște pe om din el, spre bucuria împlinirii vieții veacului ce va să fie veșnic pentru cei ce cred toate cele făgăduite de Mine că vor veni pe pământ. Eu spor ceresc vă dau, că sunteți mici, iar cartea cuvântului Meu e mare cât Dumnezeu. Și vă voi da toate cele de trebuință pentru ființa ei cu care vom prăznui praznic de Duh Sfânt, cincizeci de ani de cuvânt de înviere, și apoi un pic de vreme de har și de răbdare cu har pentru nașterea din nou a lumii. Amin.
O, copii care-Mi călăuziți poporul spre harul Duhului Sfânt! Cei ce n-au știut să vă iubească pe voi și să creadă în voi pentru slava Mea pe care o împart prin voi, vor suspina în curând când vor privi și vor vedea că Eu, Domnul, am crezut în voi și am avut în voi iubirea Mea. V-am spus în câteva rânduri că iubirea Mea din voi își are soții ei, și fericiți vor fi cei ce au iubit în voi iubirea Mea și s-au folosit de înțelepciunea ei din voi. Faceți din poporul care stă la făcut, faceți păpuși ale Mele și bucurați-vă de ascultarea lor și mângâiați-vă de la rodul lor cel sfânt. Și fiți păpuși, fiilor, ca să vă am de model pentru cei ce cu înțelepciune cunosc și iubesc viața Mea pentru ei și în ei. Amin, amin, amin.