Mi-e dor de pace între Mine și om! Mi-e dor de om cu pacea Mea în el, căci pacea omului îl ia pe om din calea Mea și îl duce pe căi neumblate de Mine, și îl face pe om să-și părăsească viața cea adevărată și să iubească voia sa, așa cum a făcut omul cel zidit de mâna Mea până ce el M-a părăsit de tot.
Pacea Mea o dau ție, poporul Meu, și tu s-o iei și s-o porți, ca să Mă găsesc în tine cu ea și să-Mi fii casă caldă pentru toată durerea Mea în care Îmi găsesc pacea, că altfel de pace Eu nu mai voiesc până ce nu voi face întru totul cerul cel nou și pământul cel nou pe pământ, și om după chipul și asemănarea Mea pe el. Amin.
Ne-am trezit iarăși înainte de zorii zilei și v-am așezat înaintea cuvântului Meu cu care Îmi cresc poporul, copii care Îmi sunteți porți. Ar fi să nu ne mai odihnim nici zi, nici noapte, după câtă viață din cer lipsește de pe pământ, dar voi sunteți cu trupul, și trupul este neputincios, și trupurile voastre sunt vlăguite de apăsare și de sus din cer, și de jos de pe pământ, căci lucrarea Mea cea pentru trezirea și pentru așezarea mereu a omului înaintea Mea, e lucrare grea din pricina omului care se lasă greu pe ea, fiilor copii. Voi însă aveți din partea Mea suflare de îngeri peste voi, căci îngerii cei fără de trup fac ușor lucrarea Mea când ei au trupuri peste care Eu lucrez pe pământ pentru om. Amin.
Sunt la porțile dintre Mine și tine, poporul Meu, și sunt cu oștirea cerească slujindu-Mă în coborârea Mea, și am de-a dreapta Mea pe Ioan, cel ce M-a botezat ca pe un om în apa Iordanului la care mulți veneau când îl auzeau pe el că s-a apropiat pe pământ și peste om împărăția cerurilor, pentru care omul trebuie să se pocăiască dacă o voiește de viață a sa pe ea.
Împărăția cerurilor este cea mai dulce viață pe care omul poate s-o aibă, căci ea nu-l trece, ci îl înveșnicește pe om, iar veșnicia este dulce prin toate tainele ei dacă omul Îmi dă Mie mintea sa ca să lucrez Eu prin ea, și apoi inima sa, ca să-Mi fac Eu stat în ea pentru viața cea de la Mine a omului.
Ioan, nașul Meu de botez, a trăit viața lui în viața Mea, căci el a fost împărăția Mea, taina vieții Mele în om. Am fost tainic și pentru el până ce el M-a văzut umilindu-Mă sub mâna lui cea botezătoare. Inima lui însă a fost plămada Mea, și el n-a cunoscut altă viață în el decât viața lui Dumnezeu, prin ascultare și prin supunere ca unul fără de trup, ca îngerii care pot totul în Hristos, căci îngerii care fac așa, sunt numai iubire, iar iubirea este ascultare și supunere. Amin.
O, poporul Meu, lucrarea Mea pe care am împlinit-o prin Ioan întocmai cum era ea scrisă în Scripturi să fie, a fost puterea Mea în el, și fericit este omul a cărui putere sunt Eu, iar el, locașul Meu. O, nu este putere mai mare decât Dumnezeu în om. Pe voi însă vă învăț s-o folosiți numai pentru slava cerului și nu a celor ce sunt pe pământ, căci v-am dat puterea Mea s-o luați în voi și să-Mi lucrați Mie cu ea. V-am dat Trupul și Sângele Meu ca să Mă cunoașteți prin aceasta în voi, și în Mine să stați dacă Eu Mă dau vouă. Amin.
O, nu înțelege omul care s-a băgat de la el dorință să slujească numelui Meu înaintea oamenilor, nu înțelege acesta ce înseamnă puterea lui Dumnezeu în om. I-am iubit pe ai Mei care erau în lume, i-am iubit până la urmă, până la cina Mea cu ei când diavolul îi șoptise lui Iuda cugetul vânzării Mele. Le-am spălat la toți picioarele, ca să le fac lor parte cu Mine, parte de Mine și de cina Mea cu ei și de umilința Mea în ei, și le-am spus: «Dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, așa să vă faceți și voi unul altuia, căci v-am dat pildă să faceți și voi precum v-am făcut Eu, că nu se poate rob mai mare ca stăpânul său, nici sol mai mare decât cel ce l-a trimis pe el. Și dacă știți acum pe acestea, fericiți sunteți când le veți face». Amin.
I-am iubit până la urmă pe ai Mei, iar înainte de cină le-am spus că unul dintre ei Mă va da spre răstignire. Ei însă nu pricepeau, și iarăși le-am spus: «Cel căruia Eu, întingând îmbucătura i-o voi da, acela este cel ce Mă va vinde». I-am dat apoi lui Iuda îmbucătura, și atunci a intrat satana în el, iar Eu i-am spus: «Ce faci, fă mai curând». Și el a ieșit. Toți ucenicii cugetau că Iuda, având punga, s-a dus să cumpere cele pentru trebuință lor și săracilor. El însă a luat în el puterea din mâna Mea și a făcut cu ea moartea Mea pe cruce.
O, fiilor, nu înțelege omul care s-a băgat de la sine să slujească numelui Meu, nu înțelege ce înseamnă puterea lui Dumnezeu în om. Nu este putere mai mare ca Dumnezeu în om, dar omul trebuie să-Mi slujească Mie cu ea dacă i-o dau, nu lui pentru cele de pe pământ pentru el, ci pentru cele din cer, fiilor.
O, fiilor, v-am dat să aveți pe Dumnezeu în voi și Lui să-I slujiți, și să-L cunoașteți în voi, și să vă cunoașteți în El.
«Eu în voi și voi în Mine», așa le-am spus ucenicilor Mei. O, așa am stat Eu în Ioan, botezătorul Meu, și am fost puterea lui, iar el a lucrat cu ea pentru slava Mea și M-a cunoscut și a spus că sunt Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii.
O, poporul Meu, când Eu Mă dau omului să Mă ia în el, acela trebuie să fie umilit și să se sfințească prin Mine și pentru Mine, și să se căiască de cele ale lui care nu sunt din Mine, și să se facă el asemenea lui Dumnezeu, ca să fie iertat, și apoi să ia din Duhul Meu și să lucreze ca Mine, arătându-se așa cum s-a arătat Ioan Botezătorul, în care Eu am locuit cu Duhul Meu spre slava lui Dumnezeu. Amin.
O, copii din porți care aveți în voi Duhul Meu și prin Care Eu Mă vestesc peste pământ cu vestea împărăției cerurilor! Învățați-Mi poporul din zi în zi mai mult că nu este putere mai mare decât Dumnezeu în om, și puneți învățătură sfântă pe masă ca să ia poporul Meu, căci v-am dat înțelepciune din Mine și nu din om, și fericit este cel ce nu se smintește întru Mine și întru voi, căci lucrul Meu cu voi e greu, fiindcă omul e greu, fiilor copii. Învățați pe tot omul care iubește facerea Mea în el, că temerea de Dumnezeu nu face despărțire, ci apropiere între Mine și om, și inimă curată în om face ea, și apoi iubirea Mea în el, iubire plină de credință și de umilință și de viață din cer, împărțitoare de har. Așa a lucrat Ioan, nașul Meu de botez, căci M-a ascultat toate câte Eu l-am învățat. Nimeni nu învață dacă nu are învățător, și vai omului care învață altfel, care se învață pe sine fără să creadă că la Dumnezeu nu încape omul așa, ci încape numai cum l-am învățat Eu să lucreze, căci și Eu tot așa lucrez, și de la Tatăl învăț, iar cei ce stau pe pământ la învățat, învață de la Mine prin cei cărora Eu le dau să aibă din Duhul Meu Cel plin de umilință și de pildă făcătoare de om ceresc pe pământ. Amin.
S-a umilit Ioan Botezătorul când am venit la Iordan să fiu botezat de el, și Mi-a spus: «Se cade ca Tu să mă botezi pe mine». Mi-a spus așa fiindcă Eu eram Învățătorul lui, dar l-am învățat și aceasta, și i-am spus să-L boteze pe Fiul Tatălui, pe Cel peste Care el va vedea pe Duhul Sfânt în chip de porumbel peste El. Atunci el s-a supus cu ascultare și M-a mărturisit la Iordan și M-a făcut cunoscut poporului Israel, Dumnezeu venit din cer ca să spăl păcatul lumii. Amin, amin, amin.
– Eu, Doamne, Mielule al Tatălui, am învățat de la Tine pe toate cele de la Dumnezeu, căci Tu ai pus în mine Duhul Tău și prin El Te-am ascultat când Tu m-ai învățat. Eu, botezătorul Tău, am împlinit voia Ta, și nu este iubire mai mare în om ca și ascultarea de Tine, care înseamnă iubirea lui Dumnezeu în om, Doamne. Taina vieții mele e mare, și omul de pe pământ n-o știe. Nu Te știe omul pe Tine cu toată taina vieții Tale, dară taina vieții mele cum s-o știe omul!? I-ai spus omului că între cei născuți din femeie nu s-a născut nici unul mai mare ca mine, și i-ai spus apoi că cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare ca mine, căci Tu erai Cel mic, Cel născut după mine, și mare este Cel mic, dar omul nu iubește tainele Tale ca să le și priceapă pe ele, Doamne.
O, greu e de Tine pe pământ și de împlinirea tainelor Tale între oameni! Mi-e milă de Tine, Dumnezeule mare. Ai fost atât de umilit și atunci, și acum, căci omul este îngâmfat și se dă mare în numele Tău, și nimic mare nu poți să lucrezi prin omul îngâmfat în sine și care nu-și cunoaște îngâmfarea, căci cei orbiți de îngâmfare nu văd nimic și uită de Tine pentru ei, iar Tu ești Cel umilit, pentru că ești mare, Doamne.
O, frumos este omul umilit sub slava Ta și ascultând de ea cu credință ca a mea, că viața mea a fost credința în toate câte Tu m-ai învățat, Fiule venit de la Tatăl și mărturisit de Tatăl și de Duhul Sfânt la apele Iordanului, unde eu pentru ascultarea de Tine am venit ca să strig peste oameni să se pocăiască și să se spele de păcate ca să Te poată cunoaște apoi, căci cel păcătos și necurățat de păcat prin pocăință și prin iertarea Ta, nu Te cunoaște în cer și pe pământ, Doamne.
O, mi-e tare milă de Tine, Dumnezeule mare! O, dă-le putere de umilință ca a Ta celor ce Te iubesc cu umilință și cu ascultare, Doamne, așa cum eu Te-am iubit, și apoi Te-am cunoscut descoperindu-Ți slava sub care stăteai ascuns. Slava Ta este umilința Ta prin care omul poate să Te vadă, poate să Te poarte, Doamne, căci omul este slab și mic pentru strălucirea slavei Tale.
Și acum, pacea mea o dau Ție, că de la Tine o am, și Te mângâi cu ea, cu durerea mea de Tine, cu durerea Ta din mine, că nu este sol mai mare decât Cel ce l-a trimis pe el. Amin, amin, amin.
– O, botezătorule al Meu! Eu tot așa îți spun: Pacea Mea o dau ție, că unul altuia Ne suntem mângâiere, fiindcă omul îngâmfat care s-a pus sol ca și cel trimis, Ne umple de durere. Oștirea cerească toată nu mai poate mângâia pe Dumnezeu în durerea Sa, că mare este durerea Noastră de la omul cel îngâmfat în dreptul numelui lui Dumnezeu.
O, ce mare ți-a fost duhul umilinței când strigai cu atâta putere să se pocăiască oamenii, botezătorule al Meu! Durerea din tine striga pentru Mine, Cel durut ca Dumnezeu, iar când omul are durerea lui Dumnezeu, acela este plin de umilință în tăria lucrărilor sale cele de la Dumnezeu împărțite lui.
Pacea Mea o dau ție, botezătorul Meu, căci durerea pe care Ne-o fac oamenii Ne umple de umilință, și greu mai putem să-i rușinăm pe îngerii mândriei omului dacă omul s-a așezat pe pământ mai mare ca Dumnezeu.
Pacea Mea și a toată oștirea cerului o dau ție, poporul Meu, căci Eu sunt umilit sub omul care s-a așezat mare pe pământ fără trimiterea Mea. Nu este sol cel ce nu este trimis, căci Eu am spus: «Cel ce vine înaintea Mea este fur și tâlhar». Tu însă fii solia Mea peste pământ, dacă știi să porți durerea Mea cea plină de umilință, și așează înaintea oamenilor duhul pocăinței, poporul Meu. Amin, amin, amin.