Să fii atent, poporul Meu, să fii atent la învățătura Mea de peste tine, căci cine este atent la ea, acela o ia numaidecât și o pune peste el ca s-o aibă de veșnicie, fiindcă rodul ei cel împlinitor se face veșnicie fericită, rai și sărbătoare în om, pentru Dumnezeu și nu pentru om. Amin, amin, amin.
O, poporul Meu, dragostea și bunurile ei, dacă își trage omul din ele pentru el, ele nu mai rămân pentru Dumnezeu, și rămân pentru vremelnicia omului. Inima omului, dacă ea nu este plină de Dumnezeu și de sărbătoarea Domnului în ea, ea este plină de dragostea omului și nu de dragostea Mea în om, din care Eu să iau și să fiu iubit de om. O, slab este omul în iubirea cea pentru Dumnezeu, dar tu să fii atent la învățătura Mea de peste tine, poporul Meu, și la rodul ei în tine, căci Eu am murit și am înviat pentru ca să trăiască omul în Mine, și să învețe bine ce înseamnă aceasta ce am făcut Eu pentru omul păcătos, căci cel ce nu se naște de sus nu are în el împărăția lui Dumnezeu, iar apostolul Pavel, pentru ca să trăiesc Eu în el și nu el, spunea la ucenici și făcea așa cum spunea, căci spunea: «Mor în fiecare zi ca să viez lui Hristos». Amin.
Omul înviat este cel ce-L lucrează pe Dumnezeu, iar acela trebuie să învețe de la Mine cum să Mă lucreze în el, ca să Mă vadă apoi în el cel ce se uită la el, căci dragostea și bunurile ei în om nu ia omul însuși din ele, ci ia Dumnezeu, și numai apoi Mă poate lua omul pe Mine din cel în care Eu trăiesc. Amin.
O, poporul Meu, Eu sunt fericit în mijlocul tău numai când am dragostea Mea trăind în tine și între frate și frate, iar mama Mea Fecioara ți-a făgăduit în cel din urmă cuvânt al ei de peste tine că te va învăța încă taina întrupării cuvântului Meu în trupul, în sufletul și în duhul tău, ca să fiu Eu Dumnezeul tău, iar tu, poporul Meu, așa cum Eu te numesc înaintea neamului omenesc de pe pământ.
Cei ce sunt adevărații fii ai bisericii Mele, aceia cred și împlinesc cuvântul iubirii de Dumnezeu în iubirea dintre ei care are drept țintă să-L mărturisească pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, căci altă țintă iubirea de Dumnezeu nu are, poporul Meu, dar oamenii sunt fără învățător peste ei și nu știu să se adune în jurul Meu când se duc la biserică dacă preotul nu este duhovnicesc ca să-L slujească pe Dumnezeu și nu pe el însuși. Se supără preotul când îi zice lumea „popă“. O, să nu se mai supere dacă el are viața lui și nu viața Mea, căci preotul trăiește viața lui Hristos pe pământ și nu viața lui, și numai așa poate el cu umilință să spună: „Fă-mă, Doamne, vrednic să-Ți aduc jertfă duhovnicească pentru iertarea greșalelor mele și pentru cele din neștiință ale poporului, ca să ne învrednicești de harul Duhului Tău Cel bun peste noi, și să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să Te mărturisim pe Tine, Doamne, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Treimea Cea de o ființă și nedespărțită“. Amin.
O, poporul Meu, dragostea și bunurile ei îl fac pe om să Mă mărturisească, îl umplu pe om de iubire, de iertare, de pace, căci omul este mic și nu trebuie să facă altfel decât am făcut Eu pentru om, decât l-am învățat Eu pe om prin însăși viața Mea și prin viața sfinților Mei care pe Mine și nu pe ei s-au avut în ei. Ioan, botezătorul Meu, pe Mine M-a avut în el, căci s-a născut om pe pământ din făgăduința lui Dumnezeu adusă de Gavriil arhanghelul, așa cum și mamei Mele Fecioara a adus-o apoi pentru nașterea Mea cea din făgăduință. Ioan prin darul cel lucrător al proorociei a dat să-l despartă pe regele Irod de dragostea cea cu păcat, căci Irod stătea rege peste Israel, dar n-a primit regele să se despartă de nălucitoarea iubire, și a dat poruncă să fie omorât Ioan.
O, nu știe omul să Mă primească să-i fac bine și să alung de la el răul care vine de la vederea de sine, de la iubirea de sine a omului. O, nu Mă cunoaște omul când vin spre el cu binele lui, nu Mă vede orbul când vin spre el să-i vindec ochii, și dacă nu Mă vede nu-Mi deschide să-i aduc doctorii. Dragostea și bunurile ei numai de la Mine vin în om, dar e prea mare omul ca să se aplece să-L primească pe Dumnezeu când El stă ascuns în om așa cum a stat în Ioan, botezătorul Meu, pentru salvarea de la moarte, de la păcat a regelui Irod. O, nu vede omul cu ochii lui dacă nu primește de la Mine vedere sănătoasă pentru ca să se uite la sine și să se vadă el, și să-L primească apoi pe Dumnezeu de doctor peste el, de văzător al celor din om.
Poporul Meu, nu cumva să te apleci să te uiți la tine prin ochii tăi, căci Eu pe om îl privesc prin ochi de prooroc și îl învăț și pe el să se privească tot la fel, și îl învăț că darul proorociei este scara pe care Eu cobor la om pe pământ și Îmi fac prooroci din cei ce iubesc duhul blând și smerit și care au în duhul lor dragostea și bunurile ei prin care omul Îl mărturisește pe Dumnezeu. Amin.
O, poporul Meu, omul păcătos Îmi spune Mie: „orbul“, iar lui își spune: „Nu știe, nu vede Dumnezeu pe cele din mine și pe cele din afara mea“. Dar Eu la tine am venit prooroc pe pământ și te învăluiesc în învățătura Mea și te învăț prin ea să-ți faci cămășuță de veșnicie, căci firul ei este țesut cu lacrimi de dor din cer și până pe pământ, și pânză de soi fac din ea pentru cămășuța trupului tău și a vieții lui, numai să Mă primești și să Mă cunoști ca pe Împăratul tău, ca pe Cel nevăzut și înconjurat de cetele îngerești așa cum tu mărturisești că sunt atunci când împreună cu îngerii cânți cântările cinei tainice prin care Eu, Domnul, Mă fac pe masa ta pâine și vin, Trupul și Sângele Meu, hrană de viață veșnică pentru cei ce Mă iubesc. Amin.
Aștept și Eu ziua de pomenire a nașterii pe pământ a mamei Mele Fecioară și mireasă a Mea, când ea îți va da ție învățătura cea despre taina întrupării cuvântului Meu, poporul Meu. Aștept s-o aud cum ea îl învață pe om, că mare este darul mărturisirii lui Dumnezeu prin om, darul proorociei, care-l ferește pe om de pierzare și de el însuși, căci omul nu-L poate omorî mai mult pe Dumnezeu de peste el ca și atunci când nu-L primește pe Domnul prin darul proorociei, scara pe care Eu cobor la om ca să-l scot din sine și să-l iau în Mine ca să-i dau viață omului, căci viața înseamnă Dumnezeu și nu omul. Amin.
– O, mare este darul proorociei, Doamne! M-ai îmbrăcat în el încă din pântecele mamei mele, și apoi am crescut prin Tine și prin el și am împlinit peste creștetul Tău înfricoșătoarea taină, botezul Tău cu apă prin mâna mea cu care am turnat peste Tine apă ca peste un om care venea spre pocăință și spre iertarea păcatelor lui, iar Tu erai Cel ce aveai darul botezului cu Duhul Sfânt și cu foc, Doamne, botez pe care omul nu-l vede, căci Tu ești Împăratul Cel nevăzut și ești înconjurat de cetele îngerești. Amin.
O, nu mai vede omul nimic, Doamne. Botezul cel cu apă peste prunci a rămas fără de har, de vreme ce omul nu știe și nu vede botezul cel cu Duhul Sfânt al harurilor Tale cerești. O, nu mai vede omul! O, nu mai sunt preoți pe pământ, nu mai sunt văzători pe pământ, căci oamenii îi nimicesc prin dorul lor de viață vremelnică. Dar vino Tu cu sărbătoarea nașterii mamei Tale, ca să audă tot pământul că nu mai este dragostea și bunurile ei pe pământ, și de aceea nu mai este darul proorociei între oameni și nu are cine să-i mai oprească pe oameni și să-i întoarcă de pe calea lor cea largă lor, și să le arate calea cea cu viață pe ea, și pe care oamenii nu o mai străbat, iar ea s-a astupat ca și o cărare pe care dacă oamenii nu mai merg, ea nu se mai cunoaște de cărare.
Pe vremea trupului meu nu mai știa Israel cărarea spre Tine, Doamne, și m-am dus la regele Irod și i-am spus să părăsească păcatul cel strigător la cer, dar el era orb de la duhul de femeie și era mort pentru viață și viu pentru moarte, pentru că se iubea pe sine și nu se rușina nici de rangul lui de rege. Am lovit în gol cu cuvântul adevărului pe care l-am luat și l-am pus în fața regelui ca să-l scap de ușurătate, de nebărbăție, de iad să-l scap, că nu este iad mai adânc ca iadul cel din om, care este acoperit cu carne și cu sânge și cu care omul se luptă trupește împotriva duhului care plânge în el fără de salvare, Doamne. Și mi-a tăiat Irod capul din pricina dragostei lui de femei, și eu m-am coborât în iad la cei morți, și aceia m-au primit cu mare bucurie văzând de la mine lumina mărturisirii Tale peste cei din iad. M-au primit cei morți, dar cei vii cu trupul nu m-au primit, căci trupul omului lovește în duhul lui, și duhul plânge pentru om, negrăit și nevăzut, Doamne. Și acum le spun celor hrăniți de Tine în zile de mare strâmtorare cum n-a mai fost de când veacurile și nici nu va mai fi o atât de mare strâmtorare, le spun lor că cel ce iubește pe Dumnezeu, acela vorbește cuvintele lui Dumnezeu, și acesta este semnul dragostei de Dumnezeu în om și din om. Amin.
O, luați în voi durerea Domnului. Luați în voi pe Domnul, ca să nu fiți voi, ci El să fie în voi. Iubiți Duhul Domnului și ascultați tot cuvântul Lui ca să fiți vii prin el, că nu este iad mai adânc ca omul care nu are pe Dumnezeu în el și în care nu pătrunde cuvântul proorocilor care sunt glasul Domnului pe pământ. Aprindeți între voi duhul proorociei care așteaptă la hotarul dintre voi și Domnul, căci Dumnezeu e Tatăl vostru, și pe care fiu nu-l ceartă tatăl său? Fiți fii ai Tatălui, căci vai celor fără de certare peste ei! Fiți fii! Fiți fii! Fiți fii ai Tatălui Savaot! Amin, amin, amin.
– O, popor al cuvântului Meu cu care pătrund în locuința morților când îl rostesc peste tine! Tu ești unealta cu care Eu pot grăi pentru cei din morminte ca să audă ei glasul Meu care grăiește cu tine. O, fiilor hrăniți cu învățătura Mea, luați în voi durerea Mea. Uitați-vă la cei prin care vă hrănesc cu cuvântul proorociei. Ei numai în durerea Mea stau și nu mai au durerea lor. Voi să nu zâmbiți în zadar, voi să nu glumiți, să nu vă loviți, să nu vă tăiați unul în altul, ci să fiți înțelepți ca Mine, Domnul și Învățătorul vostru, și să vă lăsați vindecați de toate cele din voi care v-ar dezbrăca pe voi de haina luminii. Cel ce iubește pe Dumnezeu, acela vorbește cuvintele lui Dumnezeu, și Îl face apoi adevărat pe Domnul în el și peste el. Luați în voi durerea Mea, că sfântul mucenic Mina a părăsit deșertăciunea în mijlocul căreia trăia și, fugind de lume și de duhul ei, a luat în el durerea Mea, jalea Mea care a făcut din el sfânt făcător de minuni, om care înviază morții, căci durerea Mea din om Îl face pe Dumnezeu fericit, Îi face casă lui Dumnezeu în om, și omul se face sălaș Mie, și apoi el vorbește cuvintele Mele mărturisindu-Mă oamenilor Dumnezeu adevărat. Amin.
Luați în voi durerea Mea și nu fugiți de ea. Ea vă va face dulci, ea vă va face sărați, ea vă va face amari. Vă va face dulci pentru cei din cer și de pe pământ sfinți și vii; vă va face sărați pentru cei ce nu au gustul vieții veșnice în ei și învățătura ei, și vă va face amari pentru diavolul, fiilor, și diavolul va fugi de voi, fiindcă el nu poate să-l caute pe omul care are în el durerea Mea, durerea care biruiește moartea și lumea și iadul din om. Amin.
O, copii duruți ca Dumnezeu, o, copii care Mă luați și care Mă dați poporului Meu! Spuneți poporului Meu să fie frumos ca voi și nu ca omul. Stați cuprinși în duhul și în harul proorociei, ca să nu calce Israelul Meu de azi cuvântul lui Dumnezeu de peste el. Prindeți din vreme în vreme puteri pentru vindecarea de bucurii a poporului Meu, și să iubească el durerea, fiilor copii, căci fericirea nu se face din bucurii, ci din dureri, și ea numai după dureri vine și cu multe dureri se pregătește, căci e prea scumpă, și scump se plătește ea pentru ca s-o aibă omul de veșnicie a lui. Amintiți-i poporului că cine nu lucrează împărăția cerurilor în fiecare clipă, acela se face vinovat de deșertăciune și de vicleșug. Iar Eu cu greu tânjesc după voi, după putere în voi, ca să nu-Mi lăsați poporul fără de învățătură, fără de veghe peste viața lui, peste duhul lui, fiilor copii, și nu știu cum să mai lucrez, cum să mai suflu peste voi ca să puteți voi împlini cuvântul Meu peste voi și peste poporul Meu care poartă între pământ și cer numele Meu, numele lui Dumnezeu, copii ai nădejdii vieții veșnice, pe care Eu, Domnul, voiesc să o fac împlinită pe pământ. Amin, amin, amin.