Dau să vă întăresc duhul zdrobit, inimioarele neputincioase, trupul firav și voința cea pentru Mine, ca să pot coborî să păstoresc, copii din porți. Amin, amin, amin.
Dacă Eu, și cu toate cetele de sfinți și de îngeri, și cu toate puterile cerești, și cu toate stăpâniile cele nevăzute, care țin cerul și pământul pe temeliile lor, dacă Noi nu v-am da mereu puteri pentru venirea Mea cuvânt în carte, și peste lume apoi, pe voi nu v-ar putea ajuta cineva de pe pământ, căci pe pământ toți au voile lor, simțirile lor, viața și duhul lor, și nu am cu cine să Mă ajut de pe pământ pentru voi după voia Mea cea bună din om. Voi însă, rămâneți în dorurile Mele, în rana Mea, că multă rană primesc de la om, și purtați-Mi-o, că e tare grea de purtat și pentru Dumnezeu, fiilor copii. Iar voi, ca niște miloși ce sunteți, purtați-Mă așa cum Mă așez Eu în voi de câte ori Mă doare de la om, că Eu am spus că împărăția Mea când este, ea este înăuntrul omului cu toate durerile ei, căci așa este ea de șapte mii de ani în Mine, și când ea îmi este și în om, tot durere este ea, căci așa este împărăția Mea, iar durerile ei sunt cu mult mai dulci decât dulcele cel înșelător al voilor și simțirilor vieții și duhului omului care nu poartă înăuntrul lui împărăția Mea în schimbul împărăției lui, a sinelui lui, din care omul își hrănește duhul și prin care Duhul Meu plânge pribeag de om în omul care are în el împărăția Mea, statul Meu înăuntrul omului în schimbul statului lui, ființa Mea cea dumnezeiască și plină de așteptarea biruinței morții omului care stăpânește cu duhul lui între pământ și cer împotriva împărăției Mele din el și de pe pământ.
O, vă îndemn la putere de duh, ca să vin și să păstoresc, căci de la Tatăl iau tot ceea ce trebuie să lucrez. Fiți ucenici, copii din porți, că tânjesc să ia cei ce se uită la lucrul Meu din voi, să ia din duhul vostru așa cum au luat cei șaptezeci de aleși, din duhul lui Moise, și au lucrat ca Moise apoi prin darul proorociei și al apostoliei, darul care este pentru ucenici, pentru cei ce Mă iau pe Mine în ei în duh și în faptă și în trăire de ucenic. Amin.
O, cât de minunat lucram Eu prin duhul și prin mâinile ucenicilor Mei cei de acum două mii de ani! Lucram minunat prin Duhul Sfânt, căci erau toți într-un cuget, fiindcă aceasta face Duhul Sfânt întru cei uniți prin El și pentru El. Unii nu îndrăzneau să se alipească de ei pentru măreția semnelor ce se făceau prin ei în numele Meu, iar alții credeau și creșteau cu duhul și se adăugau lor, aducând la ei pe cei suferinzi, pentru vindecare, mulți cuprinși de duhuri necurate, și toți luau slobozenia de sub rău, și credința creștea în mulți, iar dragostea de Dumnezeu se înmulțea, iarăși, în mulți, în vreme ce arhiereii și căpeteniile iudeilor se umpleau de pizmă și adesea îi prindeau pe ucenici și îi închideau în temnițe. Dar ei aveau dat pe Duhul Sfânt după ce Eu am înviat și L-am suflat peste ei, și, ca și Mine când am ieșit din mormânt nestricându-i pecețile și netulburând pe străjeri, ei ieșeau cu ajutor de îngeri și grăiau mulțimilor cuvintele vieții, cuvintele Duhului Sfânt, care dau viață de sus în om, și se nedumereau toți de aceste semne și minuni, zicând: «Ce ar putea să fie acestea?», iar ei mărturiseau despre răstignirea și învierea Mea către cei ce M-au răstignit, și în toate zilele nu sfârșeau să învețe în templu și prin case binevestindu-Mă. Amin.
O, Ierusalime nou, o, popor ales din nou dintre oameni ca să crezi tu acum, la sfârșit, toate câte au fost acum două mii de ani despre Mine așa cum au scris profeții că Eu voi împlini! O, poporul Meu, tu ești ales pentru slava Mea. Nu uita aceasta! Te-am ales, și te-am creat apoi pentru slava Mea din zilele acestea. Nu uita aceasta! Amin, amin, amin.
Am intrat după învierea Mea la apostoli, la ucenicii Mei care stăteau închiși de frica iudeilor, căci erau fricoși și se îndoiau întru Mine. Frica de Dumnezeu este altfel, nu este ca aceea pe care o aveau ei în vremea patimilor Mele, și apoi a învierii Mele dintre morți. Am apărut deodată, fără să intru pe ușă, în mijlocul lor, și le-am zis: «Pace vouă!», căci erau fricoși și înfricoșați. Le-am arătat mâinile și coasta Mea, împunsăturile piroanelor în ele, ca să-i bucur văzându-Mă înviat și să le întăresc credința că Eu sunt și că am fost Fiul Tatălui, Dumnezeu adevărat pe pământ timp de treizeci de ani, și apoi cu ei stând și lucrând semne și minuni timp de trei ani și jumătate pentru adeverirea dumnezeirii Mele, ca să le micșorez din zi în zi mai mult necredința și îndoiala și să-i întregesc în har, și să le dau apoi pe Duhul Sfânt, pe Care-L promisesem încă de pe vremea profeților cei de demult că-L voi da peste cei ce vor crede în venirea Mea, în trimiterea Mea de la Tatăl între oameni ca Mesia, Biruitorul morții și al iadului și ca Mântuitor al celor credincioși, și apoi botezați cu Duhul Sfânt și cu apă, după cum s-a și împlinit atunci, și de atunci și până azi peste cei ce cred și își aleg viața cu Dumnezeu pe pământ. I-am trimis peste pământ ca să ierte sau ca să țină păcatele oamenilor. I-am trimis, precum M-a trimis pe Mine Tatăl, ca să aleagă ei pe cei credincioși dintre cei mulți necredincioși. Dar ucenicul Meu Toma, care Mă văzuse înviat numai după opt zile de la ziua învierii Mele și când ceilalți ucenici i-au spus lui: «Am văzut pe Domnul», el a spus: «Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede». Și am intrat Eu iarăși la ei după opt zile când era și Toma cu ei și, auzindu-l Eu zicând așa după ce am stat în mijlocul lor arătându-Mă deodată fără să intru prin uși căci erau încuiate, le-am zis: «Pace vouă!», și apoi i-am zis lui Toma: «Pune-ți degetul tău și mâna ta și vezi mâinile și coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios», iar el M-a mărturisit și a zis: «Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu». Amin.
S-au închinat Mie ucenicii Mei după învierea Mea, ei, cei care se îndoiseră, și apoi Eu le-am zis: «Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ, iar voi, mergând, învățați toate neamurile să păzească toate câte v-am poruncit vouă, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iar Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului». Amin.
Fiilor, vă dau veste, peste opt zile să strângeți pe cei ce cred și împlinesc toate câte v-am poruncit vouă, și să petrecem praznic de înviere împreună cu sfinții și cu îngerii, în mijlocul cărora vom serba în sobor pe mama Mea Fecioara și pe sfintele mironosițe ale învierii Mele, ucenițe ale apostoliei Mele timp de trei ani și jumătate alături de ucenicii Mei cei doisprezece și, iarăși, cei șaptezeci, căci era scris în profeți această vreme de propovăduire a semnelor și a minunilor care au adeverit dumnezeirea Mea de Fiu al Tatălui, venit ca Mântuitor al lui Israel și al lumii, și apoi răstignit și înviat pentru iertarea lui Israel de sub umbra legii care îl osândea pe el și, iarăși, răstignit de Israel și înviat dintre morți ca un Dumnezeu adevărat, pentru iertarea păcatelor lumii pentru tot omul care auzind prin propovăduire păzește apoi toate câte Eu am poruncit să fie păzite și împlinite, și care se botează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, căci fără această pecete a numelui lui Dumnezeu pe fruntea celui ce crede, nimeni, nimeni, nimeni nu poate fi al lui Dumnezeu, și apoi cu Dumnezeu pe vecii. Amin.
Iar pentru cei ce au adormit fără această pecete, Eu, Domnul, v-am învățat pe voi să le rostiți iertarea și pocăința în locul lor, și pecetluirea cea cu numele Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov, care sunt vii precum Eu sunt, rostind peste toți cei din locuința morților credința și botezul cel în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Amin.
Toți cei din locuința morților vă așteaptă pe voi, cei din urmă. Toți cei de la Adam și până la voi vă așteaptă pe voi, că voi Mă aveți viu pe Mine în voi și între voi, și Eu sunt învierea și viața, precum i-am spus lui Marta că fratele ei, Lazăr, va învia atunci, după patru zile, și apoi la învierea cea de apoi când toate trupurile se vor ridica și vor mărturisi că Hristos a murit și a înviat pentru fiecare om, începând de la Adam, fiind Eu acum două mii de ani începătura învierii celor adormiți, și fiecare va sta la rândul cetei sale, și judecata se va face de Mine și de voi, cei miloși ai Mei, când prin voi rostesc și voi rosti învierea morților. Amin.
Hristos a înviat, pentru fiecare om! Amin.
Hristos a înviat, pentru toți cei ce vor păzi toate câte Eu le-am poruncit! Amin.
Hristos a înviat, pentru toți cei ce se vor boteza apoi în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, începând de la Ierusalim, precum Eu am poruncit ucenicilor Mei să lucreze acum două mii de ani!
Hristos a înviat, pentru toți cei ce se vor ridica cu trupurile din pământ, după Scriptura învierii morților, și apoi, viața veacului ce va să fie pe pământ pentru cei credincioși, pentru cer nou și pământ nou prin taina Ierusalimului nou, ales la sfârșit de timp, taină cerească pe pământ cu oamenii în mijlocul cărora Eu voi locui și voi împărăți prin darul vieții veșnice peste tot și peste toate! Amin.
O, poporul Meu, binecuvântată să-ți fie credința cea neîndoielnică. Amin. Și după ce vei lua hrana cea pentru ființă, pe care ți-o binecuvintez acum, te voi lua deosebit și îți voi desluși peste viața ta taina credinței neîndoielnice și roadele ei, poporul Meu. Și te rog, ca un Dumnezeu mare ce sunt, să iei aminte și să păzești apoi toate câte Eu îți voi desluși spre viața ta, spre viața Mea întru tine, numai să crezi că Eu sunt Cel ce aud și văd și cunosc duhul dinăuntrul omului, și dintre om și om, și dintre Mine și voi, fii ai cuvântului Meu, care nașteți fii. Amin.
Am un dor pe care nu-l mai pot ajunge, că vreau să te aud, poporul Meu cel cu călăuză pusă de Mine peste tine, să spui și tu: „De unde au ei înțelepciunea aceasta și puterile?”. Am acest dor, să-Mi slobozesc puterile prin cei ce au crezut și pe care piatră Eu, Domnul, Mi-am așezat și Mi-am zidit și îmi așez și îmi zidesc Ierusalimul, așa cum prin credința lui Petru, care M-a mărturisit Hristosul Tatălui, Eu am putut să Mă vestesc Fiul lui Dumnezeu, în Care neamurile pământului au crezut și vor crede și se vor boteza prin credința cea mărturisitoare a celor prin care Eu vin cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.
***
Și acum, popor al cuvântului Meu, taina credinței neîndoielnice și roadele ei voiesc să-ți deslușesc, să-ți dau hrana aceasta și să ai parte de ea, căci cel ce crede că Eu sunt Dumnezeu din Dumnezeu, minunea cea care s-a arătat și iarăși se arată, căci este dumnezeiască, cel ce crede neîndoielnic că Eu aud și văd și cunosc mai dinainte și știu duhul dinăuntrul omului și dintre om și om, acela, rodind așa cum am spus Eu celor ce au rămas cu Mine că vor naște fii duhovnicești și fii din fii și că vor avea fii, va avea acela credință neîndoielnică și roade din ea. Amin.
O, dacă Eu țin cerul și pământul cu cuvântul și cu legile facerii, care ascultă și cred neîndoielnic în Mine aceste legi, dacă Eu le țin pe acestea ca să nu se scufunde în adânc, în întuneric, așa cum au fost mai înainte de facere, pe tine cum să nu te țin pe brațele învățăturii ca să te deprind prin aceasta să știi ce înseamnă Dumnezeu și vederea lui Dumnezeu între om și om, și între om și Dumnezeu, când e vorba de cel ce are credință neîndoielnică?
O, poporul Meu care stai la crescut, învață-te să stai sub aripile Mele așa cum este cu puii care ies din oul pe care cloșca îl ține cald sub aripile ei, și apoi pe pui îi ține sub aripi ca să-i păzească de frig, de întuneric, de ploaie, de vânt, de uliu, poporul Meu. Puii nu stau fără cloșcă, dar dacă ei se fac mari și se împrăștie singuri după cules, ei se răcesc de cloșcă, și apoi cloșca nu-i mai primește și îi ciupe și fuge de ei, și apoi ea își face alții dacă ea pierde dragostea lor și credința lor.
O, popor crescut sub aripile Fiului lui Dumnezeu, Eu sunt Puiul Tatălui, și nu voiesc altfel să fiu, căci vreau să am Tată și vreau să aibă Tatăl Fiu. Amin. Așa voiesc să gândești și tu, căci Scriptura spune de cei ce sunt ai lui Dumnezeu că vor fi asemenea Lui, iar asemenea Lui sunt cei ce au credință neîndoielnică și roade prin ea. Amin.
Ai ca pildă credința cea îndoielnică a lui Ghehazi, care nu a primit, care nu a crezut în cuvântul proorocului ca să facă ucenicul așa cum trebuia să-i fie ascultarea, credința neîndoielnică în cele ce i se ceruse să asculte așa. Ia pildă de credință de la cei ascultători de tot ce este bine pentru Mine, nu pentru tine, Ierusalime, și ia pildă și de credință îndoielnică sau de necredința care și-a arătat roadele, că Eu vreau ca tu să te iei după Mine și după cel ce crede în Mine la tot ce este bine, iar pentru ce este rău, să nu te îndeletnicești să te iei după om, că omul după care te-ai lua tu spre rău nu te va putea scăpa de plata care ți s-ar cuveni și nu te vei putea acoperi cu omul de fața Mea, poporul Meu, copil plin de carte, că multă carte îți scriu în cer și pe pământ ca să ai și ca să știi și ca să nu te poți acoperi că nu ai fost învățat de Dumnezeu.
O, greu îi este omului să aibă credință neîndoielnică, dar când încep usturimile lui, ca roade ale îndoielii, nu se mai poate omul întoarce, că are prea mulți martori potrivnici lui, și omul are cuvintele lui, dacă pe al Meu nu l-a luat peste el ca să nu-l judece cuvintele lui.
Omul crede că nu-l aude, că nu-l vede, că nu-l știe Dumnezeu, și nu știe bietul de el să se căiască și apoi să rămână viu și nu tot mort, căci pocăința care nu-l înviază pe om, aceea nu-l ajută cu nimic pe om, aceea nu e înger, ci e nălucă.
Eu îi cunosc pe ai Mei prin felul cum Mă primesc ei, căci v-am spus cu cuvântul celor ce Mă poartă spre voi, copii ai școlii cea de sus, că numai cine este al tău te primește cu creșterea, cu mustrarea, cu iubirea ta pentru el, și așa îl cunoști pe cel ce este al tău.
O, vai de omul fără de îngeri, că acela își este sieși rob și răufăcător, căci credința îndoielnică le taie îngerilor calea spre om. Credința neîndoielnică stă în prag cu omul, nu în casă, nu înăuntrul lui, și omul primește pe tot solul care vine spre el, și este numit un așa om fiu al lui Avraam, căci Eu am spus prin această carte a vieții că nimeni nu va rămâne în ea decât Avraam. Amin, amin, amin.
O, ce largă Mi-a fost calea spre Avraam, o, ce credință am găsit la el, fiilor! Deschideți Scripturile acelea și uitați-vă la el și la Mine când ne-am întâlnit spre lucrarea credinței lui. El nu avea duhul lui; el avea Duhul Meu, prin darul credinței neîndoielnice, iar Eu încă de pe atunci M-am făcut pâine și vin prin credința lui care a fost răsplătită cu Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele făpturii.
Vreau, Ierusalime, să-ți dau această povață de viață fără de moarte. Crede, fiule, ca Avraam, că Eu iau chip pentru tine, iau cuvânt pentru tine și lucrez așa cum am lucrat cu el, iar Eu vreau să fii ca și Mine, făgăduitul lui prin sămânța Mea care trebuie să se vadă încolțind zi de zi în duhul, în sufletul și în trupul tău, popor plin de carte, că nimeni pe pământ nu are atâta carte câtă ai tu, și pe nimeni n-am mai pregătit ca și pe tine până în zilele tale, iar tu trebuie să fii în clocot pe pământ, și din mâna ta să mănânce de la Mine toată suflarea dintre pământ și cer, numai să nu te îndoiești în credința pe care ți-am dăruit-o s-o porți în piept, și în fapta ei apoi, ca să te găsesc viu în toată clipa, la orice strajă din zi sau din noapte, și primește-L pe Dumnezeu, Care vine ca un Mire, Ierusalime. Și cum ca un Mire? Mirele din cer este pretențios și împarte în două pe cei la care vine, și îi numește fericiți pe cei ce veghează spre venirea Lui în toată clipa și, iarăși, nevrednici pe cei ce se lenevesc. Amin.
La sărbătoarea Paștelui Meu cu tine te-am pecetluit cu harul lucrărilor cerești și te-am binecuvântat ca să fii ca Domnul și învățătorul tău și te-am povățuit spre pază, învățându-te să te ții de mânuță cu cei prin care Eu cobor cuvântul Meu până la tine, și am spus fiilor Ierusalimului: cereți și vi se va da; cereți-Mi, și vă voi da; și ei vor avea atunci și vă vor da, dar cereți-le, că ei au, și fericiți de ai Mei sunt cei ce au și, iarăși, fericiți sunt cei care cer și primesc. Amin.
Credința neîndoielnică nu se vede decât când ea este încercată ca aurul în topitoare, și nimeni să nu aștepte altfel roadele ei.
O, Ierusalime, nu uita de dorul Meu, că Eu ți-am spus că am un dor pe care n-am putut să-l ajung, dar vreau să-Mi slobozesc puterile prin cei ce au credință neprefăcută, credință neîndoielnică, și pe care piatră Eu, Domnul, Mi-am așezat și Mi-am zidit și îmi așez și îmi zidesc Ierusalimul, fiindcă Eu sunt un Dumnezeu mare și minunat și sunt minunea Tatălui, și fericiți sunt cei ce Mă poartă în ei, că aceia sunt minunați și sunt minuni, dar e prea orb omul necredinței ca să mai poată el deschide ochii pe care-i ține strâns închiși pentru Mine și pentru cei în care Eu sunt Cel minunat.
Taina credinței neîndoielnice este viața și vederea și înțelepciunea Fiului lui Dumnezeu în om și nu a omului însuși, căci fără Mine omul nu poate nimic, și nici să creadă neîndoielnic în Mine nu poate.
Eu vin cum vreau. Eu lucrez peste om cum vreau Eu, nu cum vrea el să lucrez, că Eu nu pot cu omul îndoielnic, care este el și atât, el și orbirea duhului lui care se vrea a fi vedere. Eu sunt vederea celor ce văd, Eu sunt cuvântul celor ce vorbesc, căci Eu dau vedere orbilor și cuvânt celor muți, iar omul nu poate face ceea ce fac Eu peste om și pentru om prin om, așa cum am făcut și am lucrat pentru veci de veci cu Avraam cel credincios, pe care l-am făcut pilda fiilor lui Dumnezeu și a seminției lor. Amin.
O, Ierusalime, ai grijă să porți cu credință neîndoielnică acest nume. Așa cum M-a primit Avraam, așa și tu să Mă primești, căci în ceasul în care tu dai să nu Mă cunoști, atunci Eu bat și intru ca să te cercetez după Duhul Meu, nu după duhul tău, și te aștept să-ți dau cununiță pentru faptele credinței tale neîndoielnice dacă vei ști să Mă cunoști, să-Mi deschizi și să Mă primești și să mănânci din mâna Mea, că nu e bine să mănânc Eu din mâna ta, cum dai tu să faci, ci e bine să-ți dau Eu, căci sunt Dumnezeul și învățătorul tău, poporul Meu. Eu stau și îndelung privesc la tine și la credința ta și la statul tău în Duhul lui Dumnezeu. Eu stau, poporul Meu, mereu, mereu față în față cu tine, și de câte ori iei taina Mea în pieptul tău și pe buzele tale ca să Mă mărturisești înăuntrul și în afara hotarelor Mele cu tine, Eu sunt de față și te privesc și te aud și îți grăiesc și îmi grăiești, că tu Mie îmi grăiești când grăiești, și încă tu nu știi cum este această taină a Dumnezeului tău, Care este în ascuns.
Scris este că nu poate omul să Mă vadă și să rămână viu, și ți-am dat pilda lui Ghehazi, care a murit semețindu-se că a văzut pe Dumnezeu și oastea Lui cerească, și apoi s-a aplecat spre credință îndoielnică pentru Ființa Mea, Care sălășluiește în cei în care Eu Mi-am făcut casă, că așa lucrez Eu din veac și până în veac între oameni, și am casă în omul cel ales care știe să creadă ca Avraam, și din ușa lui grăiesc și privesc și iubesc și înviez pe morți prin iubirea Mea cea de pe cruce, căci Dumnezeu este numai pe cruce, și de aceea este fără de păcat și este iubirea Tatălui. Amin.
O, Ierusalime, dacă vrei să înveți, învață. învață carte, poporul Meu, și fii copil cu carte multă, ca să te bucuri și nu să plângi când se vor așeza cununițele pe creștetul celor ce au crezut neîndoielnic și nejudecând pe Dumnezeu, căci cel ce crede neîndoielnic, ia din tot și din toate de la Dumnezeu și nu de la om, și aceasta este taina credinței neîndoielnice izvorând din Dumnezeu peste toți și peste toate și nu din om peste om, căci Eu sunt tot și toate pentru calea omului cu Mine, numai să știe omul să-L cunoască pe Dumnezeu pentru viața lui, căci scris este: «Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată, ci se mută de-a pururi de la moarte la viață», crezând în mâna Mea care-l poartă și îl învață pe om ce înseamnă Dumnezeu cu omul, Dumnezeu peste om și lângă om cu dreptatea tuturor lucrurilor, după voia Sa. Amin.
învață carte de la Mine, Ierusalime, și vei fi cel mai învățat dintre cei ce învață carte între pământ și cer. Amin, amin, amin.