Eu, Domnul Dumnezeul tău, vreau să fac din trupul și din sufletul și din duhul tău odihna lui Dumnezeu, a sfinților cerului Lui și a îngerilor Lui cei ascultători de Domnul, poporul Meu Ierusalim, căci tu ești scris în cer cu numele de Ierusalimul cel nou, coborât din cer de la Dumnezeu, mireasă a Mirelui Care vine la tine, mireasă gătită, Ierusalime. Amin.
Omul din lume care ia frunzele acestea pe care Eu le scutur din pomul vieții spre tămăduirea neamurilor, precum este scris în cartea lui Ioan, iubitul Meu, nu știe de ce ești tu din cer. Eu am spus că cine nu se naște de sus nu va intra întru împărăția cerurilor. Cei ce se nasc de sus sunt cei ce se nasc din cuvântul Meu. Poporul Noului Ierusalim este cel ce se naște din acest cuvânt făcător de om nou, din om ieșit din om.
Cuvântul Meu de peste tine naște, poporul Meu, și de aceea te-am numit Eu pe tine cum spune Scriptura: «Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, coborâtă din cer, de la Dumnezeu», iar Eu, de pe tron cuvântând, noi le fac pe toate, începând cu omul, căci omul după ce a căzut, toate au căzut și trec mereu de atunci.
Amin, amin zic ție, poporul Meu: fericit este cel ce crede acest cuvânt al Meu care se toarnă din Mine în mijlocul tău ca să-l ia omul și să se nască din el și să fie născut din cer, de sus, nu din om, căci omul nu este născut din Dumnezeu, ci din om. Fericit este omul care se lasă născut din Dumnezeu, că acela are apoi în el sămânța împărăției cerurilor, care se face copac mare și în care se odihnesc păsările cerului, făcându-și cuib în el, sfinții și îngerii făcându-și odihnă în om. Amin.
Stau deasupra ta, și lângă tine stau, și în mijlocul tău poposesc cu mucenicii care au mărturisit în ei împărăția Mea care nu cade, căci așa este ea: împărăția cea veșnică, împărăția care nu cade. Amin.
Mucenicii cei serbați acum în sobor de mucenici, au iubit duhul mărturisirii, poporul Meu, iar Eu M-am mărit întru ei cu duhul statorniciei credinței care nădăjduiește în viața împărăției cerurilor, în viața cea de după cele vremelnice care-i încearcă omului credința și viața, căci viața trebuie încercată ca să se vadă dacă este în om. Uitați-vă cum lucrez Eu în mijlocul vostru prin cuvântul și duhul proorociei care este pentru cei credincioși. Când eram în trup am spus că grăiesc lumii în alte limbi, ca auzind să nu priceapă, dar la voi grăiesc cu duhul proorociei, care învederează pe cele ascunse ale omului, ca să se închine omul lui Dumnezeu, și să-L mărturisească apoi, și să vină oamenii spre acest duh proorocesc, iar Eu prin voi vădindu-le pe cele din ei, să vadă ei că sunt cu adevărat printre voi și că împărăția Mea din voi este împărăția care nu cade, și înaintea căreia omul se umilește și se descoperă ca să creadă, căci proorocia este pentru cei ce cred, precum vorbirea în pilde este pentru cei ce nu cred.
Am făcut popas de sărbătoare cu sfinții în cartea Mea cu voi, iar ei aud glasul Meu și se fac mărturisitori, căci fiecare lucrează din cer așa cum au lucrat de pe pământ, și omul își ia cu el viața cea de pe pământ când vine spre casa lui cea din cer, casa nestricăciunii, care așteaptă să biruiască trupul cel stricăcios pentru fiecare om. Amin.
– O, Doamne, Tu ești Învățătorul și Domnul, și noi Te-am iubit dorindu-Te, așa cum Tu spui poporului Tău de azi să nu trăiască în numele Tău și numai atât, ci ca Tine, Doamne, să trăiască pe pământ, și între frate și frate ca Tine. Noi am trăit, și de aceea Te-am iubit dorindu-Te după ce ne-am născut din iubirea Ta și am trăit apoi. Noi Te-am mărturisit lumii că ești Dumnezeul Cel din noi, Învățătorul și Domnul, a Cărui împărăție nu cade. Nu a căzut din noi împărăția Ta, că Tu ai fost în ea Stăpân și ai luat asupra Ta toate durerile noastre, ca să le putem purta până la îmbrăcarea noastră în nestricăciune, căci aceasta este plata sfinților, plată care vine înaintea lor când ei vin la Tine.
Noi spunem poporului Tău că nu este o viață mai dulce în om decât cea mărturisitoare a împărăției Tale care nu cade atunci când ea este în om. Te-am iubit dorindu-Te, și dorul ne-a dat toată puterea cea spre Tine prin chinul care ne-a încercat viața, căci cei fericiți ai Tăi sunt cei ce sunt lămuriți prin încercări, prin ispite, și prin acestea primesc răsplata, cununa vieții veșnice, împărăția care nu cade, Doamne.
Iubirea cea de sub cruce trebuie învățată, și ea nu se învață decât trecând prin ea, și ea prin tine, prin suferință, copil al Noului Ierusalim, care ești cununa sfinților. Toți sfinții își așteaptă cununa cea pentru iubirea lor de Dumnezeu, și tu să nu uiți cât ești de așteptat; și tu să nu zăbovești, că tu nu poți să pricepi îndeajuns greul așteptării sfinților, Ierusalime, cunună a sfinților. Iată, sfinții cerului îți mărturisesc ție așteptarea lor. Învață iubirea cea de sub cruce așa cum au trăit-o sfinții care au iubit cu dor pe Mirele lor, pe Fiul Tatălui, Care a fost dat în dar sfinților ca să-i ajute pe ei pentru iubirea cea de sub cruce, iubirea care aduce pe Domnul pe pământ. Amin, amin, amin.
– O, cerule plin de sfinți, o, cerule nevăzut de omul care nu vine după Mine! Un picuț, un ceas, o clipă veți mai tânji voi, sfinți ai cerului. Voi pătrunde pe tot omul cu puterea cuvântului Meu, și apoi voi lucra sfârșitul tuturor tainelor Mele prin cea din urmă taină: învierea făpturii, după ce voi aduce ziua Mea peste cei necredincioși, și ceruri noi și pământ nou peste cei credincioși și sfinți. Amin.
O, poporul Meu, învață-te să prețuiești pe cele pătrunse cu credința cea mlădioasă. Învață mereu, că mult ți-am spus: învață! Învață cum să înveți, că iată, pe pământ fiii veacului acesta stricăcios au furat de la Dumnezeu cum se învață, și ei învață și se luptă pentru o împărăție care piere. Învață, poporul Meu, că Eu sunt peste tine Învățătorul și Domnul. Nu pot să-i fiu omului Învățător dacă nu-i sunt și Domnul, că nimeni dacă nu-L iubește pe Domnul Domn peste el, nici nu învață de la El. Învață-te cu viață mărturisitoare cu trupul, cu sufletul și cu duhul tău, poporul Meu, căci aceasta se învață cu învățător, și dă tu putere duhului învățăturii în mijlocul tău, că te așteaptă sfinții să le fii cunună, Ierusalime cu nume nou. Amin.
Iată ce vă dau să lucrați, fiilor învățători, căci învățător este cel ce are ucenici pentru Mine, pentru mărturisirea lui Iisus Hristos. Luați șapte măsuri de făină și faceți aluat dulce și, împărțindu-l în bucăți o sută douăzeci, adică de trei ori numărul sfinților mucenici pomeniți azi în sărbătoare bisericească și apostolească, faceți apoi forme de sfinți în forma veacului ce va să fie și care nu cade, și coaceți-le, și apoi să le ungeți cu miere și cu semințe peste miere, și luați și mâncați și împărțiți poporului, spre bucuria părtășiei sfinților mucenici cu voi.
O, fiilor, ce frumoasă este slujirea îngerilor și a sfinților! Când ei aud rostirea care spune: „Binecuvintează intrarea sfinților Tăi, Doamne!“, ei se întrepătrund cu toate cele văzute ale slujirii pentru Sfintele care se dau sfinților și slujesc, iar preotul, pentru intrarea lor, rostește peste biserică: „Înțelepciune, drepți!“, și apoi Eu și cu sfinții și cu îngerii venim și facem masă de pomenire a tainei lui Dumnezeu pe pământ slujită.
O, ce frumoase sunt cele adevărate, cele cerești și cei cerești pe pământ, iar azi, mucenicii serbați au primit întâietate și au fost cinstiți de cei din cer, de sfinți și de îngeri, și au fost cinstiți pe pământ de tine, poporul Meu. De aceea am zis să fiți, fiilor, împărțitori de binecuvântare, de pâine dulce ca sfinții, pâine binecuvântată, care înseamnă trupul sfinților mucenici care se unesc cu voi în sărbătoare cerească, fiilor.
Binecuvântată să fie jertfa ce se împarte poporului după ce veți frământa aluat dulce și îl veți forma în forma veacului cel nou după numărul lui peste veacuri, și îl veți coace la cuptor și îl veți presăra cu miere și cu semințe și îl veți gusta, și vă veți duce să dați această binecuvântare celor ce o vor gusta și se vor bucura din cer pe pământ și se va bucura și cerul. Amin. Și vă rog, fiilor, fiți bucurie și numai bucurie pentru cer pe pământ. Amin, amin, amin.