Cu durere fără de mângâiere Mă fac cuvânt, și cu el îi străpung pe cei din porți, ca să intru pe porți în carte. Amin.
Stau deasupra grădiniței cuvântului Meu și Mă fac auzit de voi, copii care sunteți porțile Mele spre poporul Meu de azi. Sunteți tare, tare neputincioși, iar Eu vă strivesc acum și mai mult cu coborârea Mea, și Mi-e milă de voi cu durere fără de mângâiere, copii duruți ca Dumnezeu și nu ca omul. Suferința Mea dumnezeiască să fie în voi în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, căci Eu vreau să fiți frumoșii Mei, că nimic nu-l poate face frumos pe om decât umilința mărturisitoare și suferința cea după Dumnezeu, suferința Mea în voi, copii de sub povară, că grea povară e venirea Mea și nu am pe pământ cui să spun suferința Mea și a voastră, și nu am cum să scap de durerea cea fără de mângâiere, nici Eu, nici voi, dar nu uitați că durerea e puterea sfinților și răbdarea lor și, apoi, cununa lor. Amin, amin, amin.
Grăiesc așa cum pot, și Mă fac auzit. Grăiesc așa cum puteți și voi să Mă purtați, să Mă auziți, și nu pot să grăiesc cu toată puterea durerii Mele, că voi sunteți plăpânzi de tot, și vreau să Mă puteți purta cu coborârea Mea pentru hrana și mângâierea poporului Meu cel mititel. O, ferice de cel mititel, că acela e purtat pe umerii Mei cei blânzi, și pentru el trudesc și din cer și de pe pământ, și din greu trudesc pentru el, și l-aș voi pe el înlăcrimat de dragostea Mea din el, căci cine iubește pe Dumnezeu, acela plânge de dor și de dragoste, fiindcă numai dragostea de Dumnezeu plânge după Dumnezeu cu umilință mărturisitoare, fiilor copii. Acum Eu, Domnul, vă îmbrac în duhul puterilor cerești ca să puteți sta înaintea Mea și să Mă apropii cu glasul Meu cel de deasupra grădiniței cuvântului, și care vă străpunge acum trupușorul și duhul vostru slăbit de greul vremii venirii Mele, căci tot mai îndurerat vin când vin, și tot mai greu grăiesc când grăiesc, și Îmi ascund cât pot greul și dau să-Mi hrănesc poporul, că e sărbătoarea cea de doisprezece ani a pecetluirii cu sfințenia Mea a Sfintei Sfintelor Mele de început nou peste pământ, căci la sfârșit se sfârșește cu începutul ca să fie iarăși început, precum este scris despre nașterea din nou a lumii, despre taina cerului cel nou și a pământului cel nou, copii striviți sub venirea Mea de la sfârșit de timp. Duhul rău lucrează cu grabă, și tot așa voiesc și Eu, Domnul, să lucrez, ca să am popor ascultător, căci Eu Mă umilesc cât nu-și poate omul închipui, și doresc cu dor mult și lung să am om în care să Mă împlinesc așa cum sunt Eu, și apoi să vadă neamul omenesc pentru ce M-am făcut Eu Fiu al Omului. Amin, amin, amin.
O, dacă Dumnezeu S-a făcut Fiul Omului, omul de ce nu poate să se facă fiu al lui Dumnezeu? Aceasta este durerea Mea cea fără de mângâiere și din care-Mi nasc cuvântul peste pământ. Aceasta este suferința Mea dumnezeiască, și de aceea e povară venirea Mea peste cei ce Mă poartă când vin, și nu vrea omul să se facă fiu al lui Dumnezeu ca să-Mi înțeleagă suferința Mea pentru el, pentru căderea lui din rai. Îmi fac cu mare greu coborârea, și în mare umilință Mă așez ca să pot să vin să-ți dau hrană din cer, poporul Meu Ierusalim, și voiesc tot mai cu ardoare să iubești și tu măcar cât Mine, Domnul tău, umilința cea ziditoare de Dumnezeu în tine, copil micuț de la sfârșit de timp. Și dacă-ți zic micuț, îți zic așa că te voiesc copil înaintea Mea, ca să te vadă neamul omenesc că meriți împărăția cerurilor, care este a celor mici, căci Eu Mă micșorez mult de tot, și fac aceasta ca să te învăț cum să trăiești, cum să iubești pe Dumnezeu, Care vine la tine cu viață în cuvântul Său, poporul Meu. O, te-aș hrăni mereu, mereu, și mult, dar am ajuns în neputință, fiule mic, că n-a fost de la începutul lumii mai mare durere pe Mine ca și acum când am de încheiat Scripturile, iar duhul cel potrivnic nu mai vrea să-l lase pe om să se gândească la întoarcerea lui întru Mine, ci, din contra, îl golește de tot de adevăr, căci Dumnezeu este adevărul, nu omul. Cine vorbește despre adevăr, acela nu mai știe că Dumnezeu este adevărul și nu omul și nu mintea și nu fapta omului care este slab prin acestea ale lui și prin care nu vrea să iubească adevărul care înseamnă Dumnezeu. Amin.
O, Mi-e drumul greu și tot mai greu de la Mine și până la tine, poporul Meu, și nu pot, fiule, să grăiesc despre greul Meu, și suspin cu el în Mine și în locașurile Mele, și cu duhul frânt de suferință, așa Mă port spre tine și îți dau din viața Mea și te rog cu cuvântul să Mă miluiești cu viața ta în viața Mea, cu dragostea ta cea fără de greșeală în ea, poporul Meu. O, Mă tare doare de la fiii veacului acesta, de la fiii lumii, și am spus în șoaptă spre cei ce aud glasul Meu de peste pământ că dragostea este fără de păcat și că ea nu păcătuiește, dar lumea Mă chinuie și Îmi pune sub păcatul ei cuvântul prin care Eu am făcut lumea la început și la sfârșit. O, dragostea nu păcătuiește, iar când păcătuiește, ea nu este dragoste, ci este păcat. Voi însă Îmi sunteți fii, căci sunteți micuți, iar cei micuți stau curați în fața Domnului, ca floarea care împarte miros sfânt în jur, căci Eu v-am învățat pe voi să trăiți cerește și nu pământește pe pământ, fiindcă Eu vreau să înnoiesc pământul și lumea, și Îmi trebuie sămânță pentru această împlinire.
Căutați să aveți lucruri puține pe pământ, că veți vedea curând cum vor fi mulțimi de oameni împiedicați de toate câte au să-și ia salvarea cea de la Mine, că nu se vor îndura de toate câte au, și atunci vor rămâne acelea toate, dar ei nu vor rămâne cu ele. Căutați să aveți duh umilit, și să vadă fiii veacului acesta că voi sunteți copii și că aveți pe Dumnezeu în voi.
O, fiilor mici, lângă fiii veacului acesta să nu stați fără fața Mea în voi, să nu stați goi de Dumnezeu, să nu stați singuri, și să stați mănunchi, ca să nu vă strice fața Mea din voi fiii veacului acesta. O, nu se poate să las Eu de la Mine când voi stați în fața fiilor veacului acesta. Nu se poate, fiilor, să lucrez Eu așa prin voi în fața fiilor lumii, care sunt ca lumea și nu ca Mine. Dacă nu puteți sta ca Mine și cu Mine și mănunchi, nu stați față în față cu fiii veacului acesta, că Eu nu pot să am statură știrbită, pătată, stricată și primejduită de statura voastră întru Mine, care ar lăsa de la ea în fața fiilor lumii. E zi de mare sărbătoare de învățătură, căci legea sfințeniei și a staturii neștirbite, nepătate, neprimejduite, este ceea ce aveți voi de împlinit pe pământ. Dau pe cât pot să vă feresc de statul cu lumea. Dau pe cât pot să vă învăț să Mă arătați în voi lumii. Dau pe cât pot să vă ajut din părți ca să vă am pe voi puși deoparte, iar cine ia de la Mine se cunoaște că ia, și Eu Mă folosesc de harurile Mele din el pentru Evanghelia Mea, că aceasta trebuie să fie cel ce stă la această masă pe care o aștern Eu mereu între Mine și voi, între Mine și om. Amin.
Acum, Mă uit la ziua când am pus hotar ceresc între lume și locul grădiniței cuvântului Meu cel nou. Cu durere și cu dor și cu taină de nepătruns lucrez mângâiere peste ființa îndurerată a celui iubit care a mărturisit acum doisprezece ani legea sfințeniei așezată de Mine și de el peste grădinița începutului și a sfârșitului tainei facerii lumii. Pe cel ales de Mine din biserica lumii, pe cel iubit de sfinți și de îngeri Eu, Domnul, îl mângâi în mare taină și îl îndemn să nu-l doară de la cei ce sunt slujitori ai bisericii lumii și care îl dușmănesc pe el pentru numele Meu. O, să nu-l doară, căci el trebuie să semene cu Mine, nu cu ei, nu cu oamenii slavei deșarte, care primesc slavă de la oameni. Când el a suferit dispreț și spaimă de la slujitorii minciunii din biserică, el a făcut ce am făcut Eu pentru ucenicii Mei, căci preoții și arhiereii Mă căutau pe Mine și pe ei, iar Eu M-am dat celor ce Mă căutau pentru jertfire și le-am spus: «Eu sunt, iar pe aceștia lăsați-i să se ducă». El a făcut ce am făcut Eu, și s-a lăsat în mâna lor spre dispreț, iar lucrarea Mea a mers înainte și merge, și nu este nimic și nimeni pe pământ ca să-i poată opri cursul, fiindcă Eu lucrez și nu omul. Pe cel ales de Mine să fie mare peste toți cei ce se fălesc cu numele Meu Eu, Domnul, nu-l las sub greu, și în taină îi mângâi ființa, iar numele lui străbate cerul și pământul și marea, și nimeni nu poate șterge numele Meu cel nou de pe creștetul lui, căci el este umilit, iar duhul umilinței îl înalță pe om și îl înțelepțește de la Duhul Sfânt, Care-l îndumnezeiește pe om făcându-l izvor de har și de lumină peste cei ce iubesc viața cea din Dumnezeu. Amin.
O, fiule plăpând și durut, îți mângâi în taină duhul îndurerat, iar cei ce te disprețuiesc nu vor fi uitați de dreptatea Mea, căci Eu te iubesc cu mare iubire, și te păzesc cu mulțimi de îngeri și de sfinți, și te măresc în cer, și te măresc pe pământ în toate inimile care iubesc izvorul cuvântului Meu de aici și în toți cei care te privesc, sorbindu-ți ființa cea plină de har și de duh iubitor de oameni prin dreptatea Mea, fiule durut ca și Dumnezeu pentru om. Iată, îți dau darul răbdării sfinților, și îi voi face pe toți să știe că te-am iubit și că te iubesc și că te voi iubi pentru că te-am avut martor al Meu în vremea cea tainică a așezării noii împărății pe pământ și pe care o voi slăvi și o voi da celor cu duhul umilit și cu față sfântă, lucrată de umilința inimii, fiule ars de dor. Duhul Meu cuprinde în taină duhul tău, și te îndemn să strigi, înlăcrimat cum ești, la Mine, să te izbăvesc de cei necredincioși, oameni ai slavei deșarte, care n-au nimic în Mine, de vreme ce de la om și-au luat și își iau rang și slavă, căci Eu pe cei trufași și neascultători nu-i cunosc. Cu mare dorire te doresc mare cu harul și cu adevărul Meu peste pământ, și pun îngerii Mei să-ți curețe aria, ca să aduni tu apoi grâul în jitnițe, iar pleava să o arunci în foc nestins, căci Eu și nu tu vei face aceasta; Eu prin tine și nu tu. Amin.
Ferice celui ce te iubește și te va iubi, că mare va fi ziua iubirii Mele peste cei credincioși venirii Mele de acum, iar tu atunci Mă vei da și te vei da cu dragostea Mea peste cei ce se vor naște de sus spre răscumpărarea lor, și tot și toate Mă vor asculta, căci Eu sunt Dumnezeu, și sunt Cel ce sunt și pot tot ceea ce voiesc. Amin.
O, e zi de mărturisire, iar întristarea Mea își află mângâiere că pot să grăiesc prin cartea Mea care Mă mărturisește în zilele acestea, fiindcă intră în ea cuvântul Meu. Sunt în dreapta și în stânga cu apostolul Andrei și cu trâmbița Mea Verginica, pe care o am piatră de temelie a bisericii Mele care s-a înnoit acum, la sfârșit de timp.
– O, Doamne, dacă Tu m-ai chemat la apostolie cel dintâi între ucenicii Tăi acum două mii de ani, duhul meu e numai o mângâiere pentru că m-ai ales și acum, la sfârșit de timp, de Ți-am fost martor întâi din cer, arhiereu de la Tine în ziua pecetluirii grădiniței Tale cea dintru început, alături de arhiereul de azi, Irineu, îngerul bisericii de nou Ierusalim, cel ce suferă pentru numele Tău, Doamne al ucenicilor Tăi. Îl cuprind pe acesta ca pe întâiul, căci el este unul ales, și îl îndemn prin taina Duhului Sfânt, simțită de omul iubitor de cer, să poarte suferința ca pe o fericire dulce și să-și amintească de cuvântul Tău care spune ucenicilor: «Vai vouă dacă vă va iubi pe voi lumea, că așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor!».
O, arhiereule scump Domnului și cerului de sfinți și de îngeri care te înconjoară din zori și până în zori slăvindu-ți numele și dulcele din inima ta! O, nu plânge de la cei orbiți de trufia vieții lor și care zic că slujesc pe Domnul. Nu plânge tu pentru aceasta, ci să plângi cum știi tu să plângi de mila omului rătăcit din calea iubirii cerești, și să plângi ca sfinții și nu ca oamenii, și să plângi de mila Domnului, nu de mila ta, și să plângi de dorul după Domnul, că dorul care crește și tot crește în om, acela îl ține pe om unit cu Domnul, acela unește pe frații cei din cer și cei de pe pământ întru Unul, întru Domnul. Hai, tot înainte! Hai cu bucuria durerii și cu durerea bucuriei, care îl face frumos pe om. Hai, că tu semeni cu cei duruți de sub greul crucii venirii Domnului, și vom putea noi, cei cu dor, din cer și de pe pământ, împreună, ca să fie precum în cer așa și pe pământ, aceeași suferință pentru Domnul și pentru omul care nu vede calea și care nu cunoaște împărăția cerurilor, care nu este nici mâncare, nici băutură, nici însurat, nici măritat, ci este viață de îngeri pe pământ, în frăție cerească, așa precum fiii cei mici ai Ierusalimului nou tânjesc să fie.
O, am fost împreună martori la pecetluirea Sfintei Sfintelor Domnului acum doisprezece ani, și azi e mare zi de serbare în cer chiar dacă sărbătorile cerului sunt dureri mângâioase și nu bucurii omenești și pământești așa cum știe omul să facă. Pic cu pic vom atinge durerea care-L va aduce pe Domnul pentru cei sfinți de pe pământ, pentru cei ce cu durere trăiesc și împlinesc prin greu cuvântul Lui cel făcător de om. Amin.
Iar pe voi, copii de sub povara venirii Domnului, vă ung cu mirul puterii prin greu, căci sunt cu Domnul lângă voi în coborârea Sa, și suntem cu trâmbița Lui care vă va mângâia, că tare sunteți zdrobiți, copii nemângâiați, că pe pământ omul caută mângâiere pentru el, nu pentru Dumnezeu, iar voi nu aveți de unde să găsiți puteri sub povara voastră, care este Domnul. Eu vă mângâi sufletul și duhul și trupul durut de suferință, căci Domnul arde și Îi este frig în voi; în voi, că voi sunteți puterea Lui de venire pe pământ, iar omul înțelege ca omul și nu ca Dumnezeu și nu ca sfinții și nu ca cei credincioși cerește venirea Sa prin cei ce o poartă pe ea. O, nu v-aș mai lăsa din mângâiere. Mi-e milă și m-aș arăta desăvârșit și numai pe brațe v-aș ține ca să puteți pentru cuvântul Domnului peste pământ, dar eu sunt ucenic și nu fac mai mult decât Învățătorul meu, Hristos, Care Se face cuvânt peste pământ. El însă îmi spune acum ce mare este credința voastră și vederea voastră cea din El, și vederea Lui cea din voi, și mă aplec slăvindu-vă credința cerească prin care Domnul Și-a putut face venirea și arătarea Sa întru a Sa venire.
Mă las cuprins de brațele voastre, că mare este credința voastră și mila voastră de sfinții cei din cer, care sunt duruți ca și voi, cei de pe pământ ucenici ai Domnului. Mă copleșește dorul Domnului din voi, Domnul din voi și de lângă voi, iar eu acum privesc și mă las cuprins de voi, și iată mângâierea, îmbrățișarea celor din cer și cu cei de pe pământ, căci trupurile voastre sunt temple în care Domnul poate cât voiește El și mila voastră de El și de sfinți și de oameni. Mă aplec acum și mă mângâi sub mânuțele voastre, că Domnul când S-a așezat întru Tatăl după înviere, a spus că mai mari ca toate minunile Lui vor lucra cei ce vor crede în El, și prin El vor lucra, căci El este în Tatăl, și Tatăl este în El și, apoi, eu spun acum că El este în voi, și voi în El, după cum a rostit El lucrarea ucenicilor Săi. Amin.
Bucuria mea, Doamne, este ca și a Ta la vederea și la iubirea celor ce suferă ca și Tine pentru venirea Ta cu sfinții. Orice ucenic desăvârșit va fi ca și învățătorul său, iar acum Tu și nu eu, ci Tu mi-ai arătat aceasta, că mi-ai dat să văd slava Ta și lucrarea ei din cei ce sunt venire a Ta cu sfinții pe pământ, Doamne Care ești, și Care erai, și Care vii, și minunată este venirea Ta, cât sfinții Tăi ucenici nu au știut atunci, nu au înțeles atunci, căci toate aveau să se cunoască desăvârșit acum, la sfârșit, Doamne. Amin, amin, amin.
– O, ucenicule scump, Eu nu numai că te-am avut cu Mine pentru cuvântul sărbătorii de doisprezece ani a vederii peste pământ a Sfintei Sfintelor, pecetluită de Mine și de tine și de arhiereul Meu din zilele acestea și de cei trei arhierei din cer ai acestei lucrări începută de Mine pe pământ acum cincizeci de ani. Nu numai că te-am avut cu Mine în ziua aceasta aici, unde lucrăm cu duhul și cu trupul, dar te-am și îmbrățișat din ei și prin ei, că mare este darul Meu de azi, fiindcă azi nu mai este în parte, ci este desăvârșit, fiindcă vremea este venirea Mea, și alta nu mai este vremea aceasta.
O, fiilor îndumnezeiți de la durerea Mea din voi, nu este închipuire cuvântul Meu pe care vi l-am spus, căci cei îndurerați au fața Mea și au durerea Mea, și altfel de durere ei nu mai cunosc. O, mângâiați-vă cu durerile Mele, că numai în dureri petrec în voi. Fiul Omului nu are oricum unde și cum să-Și plece capul decât în cei zdrobiți de durerile Lui. Nu fiți tristuți că nu găsiți pentru voi puteri de pe pământ. E bine cu cei din cer, căci împărăția cerurilor, cu dureri se păstrează, nu cu bucurii, iar cei ce o dobândesc nu mai au durerea și întristarea și suspinul lor, ci le au pe acestea, dar pe ale Mele în ei, și acestea sunt viața lor pe pământ în schimbul vieții deșarte pe care tot omul o trăiește pentru el, căci cu Dumnezeu nu așa se trăiește, ci ca Dumnezeu. Amin.
Eu am putere să vă dau vouă tot ajutorul cel pentru lucrarea Mea cu voi, și a voastră pentru Mine, dar numai să vrea toți fiii Ierusalimului nou, nu numai voi, iar voi să puteți face împărăția cerurilor și nu altceva pe pământ.
E zi de mare, mare sărbătoare pentru biruința Mea cea așteptată de șapte mii de ani, dar sărbătorile Mele și ale planului Scripturilor venirii Mele nu sunt ca sărbătorile pământești. Aș voi cu toată durerea Duhului Meu din voi să învăț pe toți fiii Ierusalimului nou ce înseamnă să pregătească ei o sărbătoare pentru Mine între ei. Voiesc să Mă las așa cum pot, așa cum puteți și voi acum, că sunteți zdrobiți de mari și nemiloase neputințe de tot felul; voiesc să Mă las în cartea Mea și în cartea trâmbiței Mele Verginica cu ziua ei de venire între cei din cer, între cei nevăzuți de ochii oamenilor, căci cerul cel nevăzut este văzut numai de cei ce se lasă cuprinși în el. O, feriți-vă de doborâri de puteri, că am Eu nevoie de puterea voastră, de pacea din voi, de liniștea din voi, ca să pot veni, fiilor, ca să Mă puteți auzi, că Eu cu voi și după voi stau, și pot după cum poate greul de pe pământ să-Mi încurce drumul Meu de la Mine la voi, căci sunt Dumnezeu. Amin.
Voi fi cu voi din nou pentru ziua de praznic a trâmbiței Mele Verginica, ziua când ea a fost așezată lângă Mine după viața ei de pe pământ. Nu știu cum să vă mai zic: pace vouă! Pacea Mea e pace adânc îndurerată, dar dacă și voi toți puteți cu ea, cu pacea Mea, atunci vă pot spune: „pace vouă!“, că Eu când spun „Pace vouă!“, spun așa cum am spus ucenicilor Mei în ziua învierii Mele din suferința crucii care mărturisește prin semnele ei de pe trupul Meu.
O, copii atât de neputincioși în porți, Eu sunt Cel ce v-am făcut pe voi când v-am făcut porți ale Mele. Lăsați-vă în mâna Celui ce v-a făcut, și cât aș vrea, prin voi și nu altfel, așa cum de mult și de prea mult aștept, să pot să desfac desăvârșit tot ceea ce diavolul ține încă în mâna lui ca să Mă împiedice să pot așa cum este scris în Scripturi să pot acum prin cei binecredincioși ai credinței cerești pe pământ. Voiesc însă să rugați poporul să aibă grijă de fața Mea din ei înaintea fiilor veacului acesta, că M-aș vărsa cu strălucirea Duhului Sfânt peste pământ din toți fiii Ierusalimului care seamănă cu Mine; cu Mine și nu cu omul de pe pământ, căci omul de pe pământ iubește moartea și slava deșartă, și Eu i-aș da ochi să vadă pe Duhul Sfânt din fiii Ierusalimului, care stau mănunchi și nu răzleți în fața fiilor oamenilor care n-au nimic din Dumnezeu, ci au din lumea aceasta care trece odată cu pofta ei.
Mi-e pacea frântă, dar pot, căci sunt Domnul, și am putut să vă dau cuvântul zilei de azi, a sărbătorii apostolului Andrei, întâiul Meu chemat la împărăția Mea. Vă întăresc, și iar voi cuvânta și voi plânge în cuvânt și Mă voi umili pentru puterea Mea pe care o voiesc în fiii Ierusalimului. Vom lucra și în cartea lui Verginica, și cu ea voi învăța calea, adevărul și viața Mea pe cei ce stau la învățat, pe cei ce înțeleg împărăția Mea în om. Cu durere în glas și în duh vă dau puteri, că durerea Mea poate în cei ce o poartă pe ea.
Duhul celor trei zile de sărbătoare rămâne în văzduhul grădinii cuvântului și după fiii Ierusalimului, și Mă voi scutura peste voi cu tot cuvântul care este în Mine pentru această de trei zile sărbătoare. Iar pe voi, copii din porți, vă rog să stați în trezie pentru cuvântul Meu cu care stau să-l pun în cartea Mea cu voi, fiilor. Amin, amin, amin.