Nu pot să te las fără hrană din cer, Ierusalime. Aceasta este ceea ce-ți dă viață în vreme ce nimeni nu mai poate azi avea viață pe pământ. Viața înseamnă lumina oamenilor, iar lumina luminează în întuneric, dar omul cel din întuneric nu mai poate cuprinde lumina. Eu pe tine te învăț mereu, poporul Meu. Dacă nu te-aș învăța, tu n-ai mai avea viață, tu n-ai mai trăi, că n-ai avea de unde să ai viață, și fericit este cel ce mănâncă din gura Mea cuvânt, căci el este cuvântul vieții. Amin.
O, Ierusalime, întunericul nu cuprinde lumina acestui cuvânt. Hrănește-te mereu cu hrana aceasta și ia-te după Mine și stai în lumină, iar lumina ta să lumineze în întunericul cel din jurul tău, că te-am așezat între fiii oamenilor, care stau în întunericul despărțirii de Dumnezeu, dar întunericul nu cuprinde lumina din mijlocul lui, precum orbul cel din naștere, care nu caută pentru că nu vede.
Mama Mea Fecioara se lasă cu acoperământul ei peste tine și peste Mine, că Eu sunt cu tine în cuvânt în zi de sărbătoare pentru ea, și sunt cu tine în imn de slavă pentru ea. Mi-e tare drag când în mijlocul tău se bucură cerul de la slava ta cea pentru el. Te-am crescut cu cuvântul, și tu să fii mult crescut, și să dai slavă și cinste celor din cer, care lucrează cu Mine peste tine pentru creșterea ta, pentru ocrotirea ta, pentru îngrijirea ta. Mama Mea Fecioara culege ca pe o iubire imnul slavei ei din gura ta, că frumos este acolo unde frații știu ce înseamnă statul împreună în numele Meu, frații Mei pe care îi iubesc pentru iubirea lor de Dumnezeu și de toate cele cerești, care nu se văd, dar care sunt în Dumnezeu, și Dumnezeu în ele cu taina Lui care se odihnește în sfinți. Cel mai frumos loc de pe pământ este acolo unde frații locuiesc împreună, curați la duh și la trup și la suflet, și dând slavă cerului cel tainic, care îi ține pe aceștia în taina lui, iar unde este unirea omului cu cerul în duh de mulți frați în numele Meu cu trăirea lor, acolo poruncesc Eu viața și binecuvântarea atât cât ei nu pricep. Amin.
O, Ierusalime, nu stau mult în cuvânt peste tine, că e greu când vin, e greu și pentru Mine și pentru calea pe care merg, pentru că Eu sunt Dumnezeu și nu sunt altceva. Venirea Mea la tine este prea mare lucrare, pentru că Eu Însumi lucrez. Îmi folosesc puterea ca să vin, că dacă n-aș folosi-o, cu nici un chip Eu n-aș putea să-Mi fac venirea când vin să te hrănesc, când vin să pun masă pe pământ cu cuvântul Meu pe ea. Tu, poporul Meu, trebuie să fii mare și mereu mare cu înțelepciunea cea de sus, mare cu iubirea inimii cu care Mă porți. O, deschide-Mi mereu, ca să te umplu, că fără Mine tu nu poți face nimic, fiindcă ești cel mic de la sfârșit de timp, și timpul apasă cum niciodată nu a apăsat peste om, și apasă ca la sfârșit. Tu însă întețește trăirea Mea în tine și stai sub viață și sub binecuvântare și sub duhul înțelepciunii și ferește-Mi de dureri calea pe care vin, și umple-Mi de pace și de iubire Duhul Meu, că Eu mănânc din mâna ta când tu Îmi dai. Amin. Taina aceasta, a hranei lui Dumnezeu de la om, nu este pricepută decât de înțelepciunea Mea din om. În vreme de bucurie și de durere, și laolaltă acestea două când cei ce sunt ai Mei stau întru Mine cu duhul lor, atunci Eu stau cu Duhul Meu în ei, și apoi le dau hrana.
Eram îndurerat când am petrecut bucuria Paștelui Meu cu ucenicii mai înainte de moartea Mea pe cruce, și le-am spus lor: «Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paști mai înainte de patima Mea. Luați-l și împărțiți-l între voi, că Eu nu voi mai bea din rodul viței până ce nu va veni împărăția lui Dumnezeu. Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările Mele, și Eu vă rânduiesc vouă împărăție precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncați și să beți la masa Mea în împărăția Mea. Împărații păgânilor domnesc peste ei, și cei care îi stăpânesc se numesc binefăcători, dar între voi să nu fie așa, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic, iar căpetenia, ca acela care slujește. Acum voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura, dar întristarea voastră se va preface în bucurie, și iarăși vă voi vedea, și se va bucura inima voastră, și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi, căci Însuși Tatăl vă iubește, fiindcă voi M-ați iubit pe Mine și ați crezut că de la Dumnezeu am ieșit». Amin.
O, poporul Meu, bucuria și durerea sunt nedespărțite de tine pe calea Mea cu tine, căci Eu sunt îndurerat, dar sunt cu tine. Când i-am auzit pe ucenicii care mergeau la țarină în Emaus, când le-am văzut tristețea lor după Mine, M-am apropiat și le-am zis: «De ce sunteți triști? Nu trebuia Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?». Le-am frânt pâinea apoi la masă binecuvântând-o, și atunci s-au deschis ochii lor și M-au cunoscut și s-au bucurat, iar Eu lăsându-i în bucuria Mea M-am făcut nevăzut de ei. O, poporul Meu, bucuria și durerea cea pentru Mine în cei ce stau împreună, curați la duh și la trup și la suflet și la grai și la faptă și la credință și la iubire, acolo este cel mai frumos loc de pe pământ, acolo poruncesc Eu viața și binecuvântarea atât cât ei nu pot pricepe. Această taină cerească s-o iubești, și în ea să stai, unit frate cu frate în vreme de bucurie și de durere, căci bucuria durerii e frumoasă pe fața și pe inima celor ce Mă iubesc, precum durerea bucuriei este tot așa de frumoasă pe fața celor uniți cu ea. Amin. Așa mănânc Eu din mâna ta când tu Îmi dai și Îmi umpli de pace și de iubire Duhul Meu când Mă slăvesc în mijlocul tău, în mijlocul iubirii tale de Dumnezeu, că pentru ea M-ai urmat, și pentru ea suferi cu pace, și pentru ea plângi bucurându-te și te bucuri plângând pe drumul slavei Mele cu tine, că Eu așa te-am învățat să semeni tu cu Mine, popor mititel din vremea venirii Mele.
– O, bucurați-vă în vremea durerilor Fiului meu și iubiți taina vieții și a binecuvântării, fii ai Ierusalimului! Cel mai frumos loc de pe pământ este acolo unde frații, copiii împărăției Fiului meu, locuiesc împreună, curați la duh și la suflet și la trup, dând slavă cerului cel tainic, căci unde este unirea cerului cu pământul, și a pământului cu cerul, în duh de mulți frați, în numele Fiului meu, acolo poruncește El viața și binecuvântarea cât nu se suie la mintea omului.
Eu, mamă cu iubire și cu milă cum sunt, vă prind în duhul sărbătorilor cerești, căci sărbătorile cerești nu sunt bucurii pământești și omenești, ci sunt bucuria durerii Domnului și sunt durerea bucuriei Lui cu cei ce plâng și se bucură cu El, ca și ucenicii Lui cei de acum două mii de ani, cărora El le-a rânduit împărăția Sa. Amin, amin, amin.
– Pace vouă, copii duruți ca Dumnezeu și nu ca omul!
Iar ție, mamă Fecioară, mamă a Mea, îți mângâi bucuria durerii și durerea bucuriei pe care o împarți cu Mine și în cele cerești ca și atunci când am suferit și am fost fericit de ucenici acum două mii de ani. Sărbătoarea ta să fie acoperământ celor ce știu să suspine bucurându-se ca să Mă bucure ei cu Duhul Meu din ei, cu frumosul Meu din ei. Sărbătorile Noastre cu ei să le dea lor viața și binecuvântarea și răbdarea sfinților, mamă, căci ca și cei de acum două mii de ani ucenici ai Mei, aceștia rămân cu Mine în încercările Mele, și Eu le rânduiesc lor împărăție precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mănânce și să bea la masa Mea în împărăția Mea de peste ei. Amin.
O, stați în duh de rugăciune și de slavă pentru cei din cer și bizuiți-vă pe Domnul, copii ai Ierusalimului, căci bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi, căci Însuși Tatăl vă iubește, fiindcă voi M-ați iubit pe Mine și ați crezut că de la Dumnezeu am venit și vin. Amin, amin, amin.