În a treia zi a întâlnirii Mele cu omul, Eu, Domnul, Păstorul Cel tainic, îmbrăcat în cuvânt și venind pe vânt, pecetluiesc cu pecetea veșniciei sărbătoarea cea pentru cinstirea mamei Mele, și cu dulce cuvânt slobozesc pentru cale pe cei ce au venit și venind au băut din apa slavei cuvântului Meu care vine cu norii și cu vântul. Pe aripi de vânt Îmi port cuvântul spre ieslea lui, și așa vin; și când vin, cinez cu cei ce au putere să creadă că Eu sunt Cel ce sunt, și sunt cuvânt peste pământ. Amin.
Puțini din cei mulți, câți sunt pe pământ, își lasă păcatele și grijile ca să vină și să poposească la sărbătorile nunții Mele de la sfârșit de timp. Orice poveste de iubire are o nuntă apoi, dar la nunta Fiului de Împărat, Împăratul fiind Tatăl Savaot, puțini vin. El îi cheamă pe toți, dar ei nu vin. Acum două mii de ani am spus: «Împărăția cerurilor asemănatu-s-a unui împărat care a făcut nuntă fiului său, și care și-a trimis slugile ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină. Și a trimis iarăși, alte slugi după ce a pregătit ospăț bogat. Și slugilor le-a zis: „Spuneți celor chemați: Veniți la nuntă!“. Dar cei chemați, prinși de grijile vieții, n-au fost vrednici să vină, și împăratul i-a chemat pe cei de la răspântii, răi și buni, iar masa nunții s-a umplut».
O, copii trudiți pentru slava zilelor nunții Mele cu voi! Cât ar fi omul de vinovat, umilința și iubirea îl pot îmbrăca pe el în haina nunții când el vine la chemarea care i se face. Dar cei chemați și tot chemați și care nu au timp de Mine, aceia sunt legați de mâini și de picioare în întunericul cel din afară și nu pot vedea pe întuneric slava Celui ce-i poftește pe ei la nuntă, și iată, mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși, fiindcă omul nu se mai teme să petreacă în moarte, nu mai caută să se scoale din ea, căci nu o vede, fiindcă și ea stă tainic cu omul, că altfel omul n-ar sta în ea și cu ea. Eu însă, prin voi, care-Mi sunteți mireasă împodobită, îi arăt omului fața morții care-l învăluie pe el și îi arăt că voi lua moartea de pe pământ și va rămâne omul cu ceea ce și-a agonisit, și atunci va vedea că viața lui a fost moarte fără de viață, căci omul se învoiește în sine cu păcatul, iar plata păcatului este moartea. Învățătura Mea desparte viața de moarte, îl desparte pe om de păcat, dar cel ce nu vrea să lase păcatul, acela nu vede moartea și nu vine când îl chem la viață când îl chem la nuntă ca să cineze și să vadă apoi slava celor ce nu se văd și care așteaptă după om spre ea. Glasul Meu cheamă omul de la moarte la viață, de la el la Mine, dar numai el se mai poate scăpa, că fără voia lui, omul nu este bun pentru Dumnezeu și pentru viața lui cu Dumnezeu. E prea fără de minte omul, e prea de pe pământ, iar Eu pățesc cu omul ca și acum două mii de ani când, după ce mulțimile mergeau după Mine de-Mi auzeau glasul, tot atât de mulți alunecau înapoi întru cele ale lor, căci faptele omului se țin după el câtă vreme omul nu știe să vină la Mine prin lepădare de sine. Cel ce nu are minte nu poate să se lepede de sine, și de aceea nu vine după Mine ca să-i dau viață și din belșug să-i dau. Și iată ce spun: toți cei chemați, toți cei poftiți la nunta Mea, și care nu voiesc să vină, aceia sunt fără de minte și nu știu să-și facă lepădare de sine ca să vină după Mine, după viață să vină. Eu însă acum două mii de ani am spus: «Vine vremea când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor învia», ba chiar și cei din morminte îl vor auzi și se vor scula la porunca Sa și vor purta după ei faptele lor.
O, poporul Meu mireasă, am pus în mijlocul tău rânduială pentru ajutorul celor ce au plecat în morminte fără haină de nuntă. Te-am învățat să faci pocăință pentru om până ce ajungi cu ea la începutul omului, ca să pot da mâna celor din morminte și să se scoale prin mijlocirea ta, adusă pentru ei înaintea Mea. Trudește, fiule, și pentru toată firea să trudești, căci dacă omul înviază, și firea va lua pe ea haina nestricăciunii, haină rămasă în cele ce nu se văd și care așteaptă să se arate fiii lui Dumnezeu, cei care în trup vor primi slava nunții Fiului de Împărat, Care vine cu norii ca să dea fiecăruia după cum este fapta sa.
Acum să-i slobozim pe cei ce au poposit în grădina întâlnirii și să le dăm să ducă cu ei umilința iubirii de Dumnezeu, căci cel ce nu-L iubește cu umilință pe Dumnezeu, acela nu pătrunde puterea iubirii și nu rămâne în ea. Dar Eu le spun lor: rămâneți în iubirea Mea. Iubirea Mea este plină de umilință. Duhul umilinței îl ține pe om în iubire, îl ține să nu cadă din iubire.
O, fii ai cuvântului Meu, o, copii trudiți de dorul Meu după om, spuneți-le celor ce au stat la masa cuvântului Meu, spuneți-le din partea Mea: de Mă iubiți, păziți poruncile Mele, păziți legea vieții. Ea este sfințenia cea plină de umilință, și aceasta se face iubire și se face sălaș al Meu în om. O, dacă tu, omule, nu ai în tine sfințenia, faptele tale sunt vina. Fă, dar, fapte vrednice de pocăință și caută să faci tot ceea ce te mântuiește de păcat, până ce păcatul va muri, iar tu vei trăi. Nu uita însă că iubirea cea plină de umilință și de credință și de căință a faptelor moarte este viața care-Mi place Mie în om, căci ce folos ar lua omul dacă și lumea toată ar câștiga, iar sufletul și l-ar pierde în ea? Sfințenia înseamnă mintea cea plină de Duhul lui Dumnezeu de-a pururi și înseamnă legea vieții și eliberarea de sine a omului. Cel ce nu știe să se lepede de sine, acela să învețe și să ia de la învățător, și altfel să nu învețe lepădarea de sine, căci dacă omul se învață tot din sine, nu este lepădat de sine ca să poată veni de la el la Mine. Omul este moarte, iar Dumnezeu este viață. Să se îmbrace în Dumnezeu omul, și să fie umilit ca Dumnezeu și nu ca omul, căci Dumnezeu este sfânt, iar sfințenia se naște din umilință, și una pe alta se nasc acestea în omul care se îmbracă în Dumnezeu. Amin.
Slobozim pentru cale pe cei ce au venit la chemarea Mea, iar voi, copii trudiți, faceți această trudă cu iubire, căci Tatăl atât de mult a iubit lumea, că pe Mine, Unicul Său Fiu, M-a dat să mor pe cruce, ca tot cel ce crede în Mine după învierea Mea să nu mai moară, ci să aibă viață veșnică, viață din viața Mea să ia și să aibă, și s-o ia și s-o dea și iarăși s-o ia, precum Eu Mi-am pus viața și iarăși Mi-am luat-o. Amin, amin, amin.