Cuvântul Meu este călăuza ta, Israele, poporul Meu de azi, și voiesc ca el să cuprindă sub dragostea lui tot neamul din care Eu te-am ales pe tine. Tot poporul român să fie Ierusalim! Așa voiesc Eu să fac prin tine, poporul Meu de azi. Cobor în cuvânt înaintea ta și îți dau apa cea vie și îți cer viața ta și îți cer inima ta și îți cer gurița ta ca să Mă mărturisești cu ea, că Eu stau cu tine în cuvânt, și sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.
Mi-e duhul plin de dor după om, și n-aș mai avea astâmpăr căutându-l dacă tu ai putea atât cât ard Eu după om, poporul Meu iubit. Mi-e inima plină de iubire și de dor după tine, Ierusalime, și voiesc să știe tot neamul omenesc că Eu te am al Meu și că te-am făcut semănător al Meu peste pământ, că vreau să răsară de la Mine și de la tine lumea cea nouă, veacul cel nou pe pământ și viața veacului ce va să fie, poporul Meu. O, vin și te învăț taina aceasta, și să faci din ea sărbătoare peste tine, că Eu petrec cu tine în sărbători cerești și îți dau învățătura Mea ca s-o împlinești. Ea nu se împlinește numai cu mâna, ci se împlinește cu sufletul și cu faptele lui, poporul Meu, și se împlinește, fiule. Amin.
Mă așez cu tine la fântâna întâlnirii, că Eu dau nume nou peste tot pe unde Eu Mă așez cu tine pe pământ: casa întâlnirii și fântâna de lângă ea, fântâna samarinencei, că Eu stau cu tine în cuvânt așa cum am stat cu samarineanca la izvorul lui Iacov și am lucrat-o pe ea cu cuvântul Meu, iar ea Mi-a dat apoi, și s-a făcut ea izvor din izvor, și n-a mai însetat apoi, că Mă avea cu multul în ea, căci scris este: «Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din gura lui». Acesta este semnul celui ce crede în Mine, căci cel ce crede este cel ce mărturisește făcându-se izvor. Amin.
O, poporul Meu, dacă cerul nu este pe pământ, aceasta este așa pentru că Eu nu mai am mărturisitori, iar Eu te-am învățat pe tine și mereu te învăț să nu stai fără cer pe pământ, căci cerul este izvor de viață vie și aduce cu el viața veacului ce va să fie pe pământ. Amin. Vreau să te învăț taina aceasta a cerului pe pământ, căci pământul fără cer pe el este uscat, este urât, este trist, căci este fără viață. Te-am învățat prin cuvântul Meu să nu stai fără cer pe pământ, că Eu am făcut cerul și pământul unul pentru altul, și pe om pentru ele. Cea mai mare poruncă pe care i-am dat-o Eu omului a fost să iubească el cerul și pământul, dar omul nu are pricepere pentru cuvântul Meu, căci el are înțelepciunea cea căzută a omului care s-a tras în sine și n-a mai rămas întru Mine. Când Eu M-am oprit la izvorul lui Iacov de M-am întâlnit cu femeia samarineancă, această lucrare am lucrat. Am tras-o pe samarineancă din sine în Mine și am făcut cerul pe pământ și a rămas lumină pe pământ lucrarea Mea din ziua aceea, și am așezat cerul peste cetatea samarinenilor și le-am zis ucenicilor: «Lucrarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să săvârșesc lucrul Lui. Ridicați ochii voștri și priviți holdele că sunt albe pentru seceriș, și cel care seceră primește plată și adună roadă spre viață veșnică, ca să se bucure împreună și cel care seamănă, și cel care seceră, căci în aceasta se adeverește cuvântul că unul este cel care seamănă, și altul, cel care seceră». Amin.
O, poporul Meu, când am venit Eu de la Tatăl, am venit să așez cerul pe pământ. Când am venit Eu la tine, am venit să așez cerul pe pământ, fiule. Când vin mereu la tine și tot vin, aceasta este lucrarea Mea: să fac voia Celui ce M-a trimis și Mă trimite să săvârșesc lucrul Lui, să așez cerul pe pământ, căci aceasta înseamnă viața veacului ce va să fie. O, cum să facem, fiilor, cu această taină ca s-o împlinim curând, curând și să rămână pe vecii pe pământ? A trebuit să cobor din cer între oameni ca să împlinesc taina aceasta, dar omul se dă că nu a înțeles nici atunci, nici acum. Eu cât am stat cu oamenii nu am lucrat decât cerul pe pământ și pe om pentru ele, și Îmi era drag desăvârșit să fac aceasta, că pentru aceasta venisem. Eu dacă stau cu voi atâta în cuvânt de se miră omul de multa Mea vorbire cu voi, pentru aceasta stau, ca să lucrez cerul pe pământ, și pe om pentru ele. Voiesc, fiilor, să curgă din voi peste pământ harul cuvântului Meu. Voiesc să fiți ca Mine, fiilor, și să lucrați ce am lucrat Eu, că este scris despre fii: «Vor fi asemenea Lui, și apoi Îl vor vedea pe El». Amin.
Iată, M-am coborât cuvânt la fântână și am sfinții însoțitori, căci fântâna aceasta se numește de la Mine fântâna întâlnirii cu Dumnezeu, și sfinții știu acest nume și se țin după Mine la fântână ca să asculte cuvântul Meu care îl întâlnește pe om cu Dumnezeu. Ați văzut voi ce minune am făcut Eu cu căsuța din deal? Am făcut apoi lângă ea fântâna întâlnirii și, iarăși, apoi, casa întâlnirii și, iarăși, grădina întâlnirii, fiilor, și le numesc pe ele lucrarea cerului pe pământ, întâlnirea lui Dumnezeu cu omul, și Îmi împlinesc cu voi toate cuvintele Mele pe care le-am rostit prin acest râu de cuvânt după ce am venit pe pământ cuvânt în anul 1955. N-am putut să împlinesc nimic cu cei cu care am vorbit la început și mai apoi, că aceia aveau soți și soții și case și copii și țarini și grijile lor și auzind nu veneau și văzând nu puteau, că erau trup, căci ceea ce iese din trup, trup este. N-am putut, așa cum n-am putut cu Israel cel după trup. Mie Îmi trebuie Israel după duh, nu după trup, căci duhul este cel ce dă viață, nu trupul, dar omul n-are timp să învețe cerul pe pământ.
Stau cu tine la fântâna întâlnirii, poporul Meu, și îți iau cântarea de slavă și îți iau duhul cel de bucurie și fac din ele cer pe pământ. Dar dorul Meu este să faci tu aceasta, precum am făcut și fac Eu voia Celui ce M-a trimis, săvârșind lucrarea Lui. Amin. O, vin să te învăț taina aceasta, care nu se lucrează cu mâna ca să se cheme că este împlinită. O, poporul Meu, nu se lucrează cu mâna taina aceasta. Cerul se face cu Tatăl și cu Fiul și cu Duhul Sfânt în lucrare de cuvânt, iar fapta acestei lucrături este Duhul Sfânt Mângâietorul. N-am lăsat nici o avere pe pământ apostolilor Mei și celor de după ei ucenici ca și ei decât pe Duhul Sfânt Mângâietorul. Acesta nu Se lucrează cu mâna, ci Se lucrează cu cuvântul cel dinlăuntru și care izvorăște din Domnul, Care este înăuntrul omului. De aceea ți-am spus Eu ție să nu Mă doară lucrul mâinilor tale, să nu Mă doară, poporul Meu, ci doar să plinească lipsurile lucrării care mărturisește împărăția cerurilor pe pământ, iar împărăția aceasta nu este pentru cele ce se văd, ci este dincolo de acestea, și este Duhul Sfânt Mângâietorul, Care rămâne veșnic, fiindcă este din Tatăl și din Fiul. Amin. Tu, poporul Meu, trebuie să ai în tine din Tatăl și din Fiul, fiindcă tu nu ești popor după trup, așa cum a fost Israel, ci ești popor ieșit de la Duhul Sfânt, Care iese din gura Mea și Se face făcător de om născut de sus. Tu să nu uiți că ce este născut din duh, duh este, precum ce este născut din trup, trup este.
Nici un fiu al poporului sfânt să nu se întristeze de la cuvântul Meu care vă umblă la suflet ca să vi-l aprindă tot mai mult, ca să vi-l facă cer și numai cer și să-i dea trupului cer nou și viața veacului ce va să fie. Femeia samarineancă așa a făcut; s-a bucurat de Mine și de cuvântul Meu și nu s-a întristat, și apoi s-a răspândit bucuria ei peste toată cetatea.
Voi, copii ai poporului sfânt, să nu vă mulțumiți cum înțelegeți și cum lucrați cuvântul Meu și dragostea lui dintre voi, căci cel ce s-a mulțumit așa cum este el lângă lucrarea cuvântului Meu, acela nu s-a născut ca să fie nou, că mulți au crezut, dar nu s-au născut, și au rămas trup și au făcut lucrarea trupului, și Eu stau cu iubirea tristă și n-am putere în cel ce nu trece din trup în duh, și stau olog cu Duhul Meu în unul ca acela. Voi însă să nu vă liniștiți în voi înșivă până ce nu veți semăna cu Mine, fiilor. Eu v-am spus vouă, și din nou vă spun că cel ce se naște din Duhul Sfânt, acela nu se mai caută pe el însuși în nimic și în nimeni, ci numai pe Mine Mă caută în toți când caută la om, și numai pe Mine Mă pune în toți cu toată fața Mea, iar fața Mea în om este blândețea și smerenia cea de la ființa Mea care este în om. Amin.
M-a umplut de iubire pentru om duhul samarinencei cu care am vorbit la izvorul lui Iacov. Ea a vorbit cerește cu Mine, și mult M-am mângâiat de la ființa ei care s-a lăsat moale în mâna Mea ca să-i dau formă cu unealta Mea care era Duhul Sfânt Mângâietorul. Ea nu s-a mulțumit cum înțelegea ea și cât înțelegea, ci Mi-a dat de lucru peste ea și peste toată cetatea ei apoi, iar Eu am lucrat și acolo lucrarea pentru care M-a trimis Tatăl pe pământ. Așa să lucrezi și tu, poporul Meu. Să nu te mulțumești cu înțelegerea și cu lucrarea ta și cu iubirea ta și cu lucrul mâinilor tale pentru tine și pentru Mine și cu dragostea dintre voi, căci ea trebuie să fie Duhul Sfânt Mângâietorul, Care nu Se lucrează cu mâna.
O, fiilor, căutați tot mai adânc să vă auziți unii pe alții, fiindcă Duhul Sfânt plânge și Se roagă în voi negrăit și Se zbate după răcoare, după bucuria veșniciei, care dă să vină să cuprindă în ea pe cei triști cu iubirea. Iubirea Mea e tristă, fiilor, ca și a acelora care iubesc ca Mine. Iubirea Mea caută mereu, ca și a acelora care suspină în ei fără grai după iubirea cea coborâtă din cer și care cu greu își ia față și lucrare în om. Eu pe om îl mângâi prin om, căci Duhul Sfânt Își are calea Lui între cei de o biserică cu Mine, iar Eu vă grăiesc vouă despre omul care este născut din Mine, nu despre omul trupesc care se mângâie cu cele ce înțelege el că înseamnă mângâiere. Eu pe samarineancă am mângâiat-o, fiilor, și i-am aprins cu mângâiere setea ei după cer, după apa care vindecă trupul și sufletul și duhul omului, de-l așează pe om apoi în pacea Mea.
O, fiilor, măsura ființei voastre să fiu Eu, așa cum i-am fost samarinencei după ce am vorbit cu ea la izvor. Lucrarea voastră unii peste alții să fiu Eu, fiilor. Căutați să vă auziți unii pe alții, căutați tot mai adânc în această taină, că vreau să răsară de la Mine și de la voi lumea cea nouă și viața veacului ce va să fie pe pământ, și care se va ivi prin mult lucru pe care vreau să-l revărs peste voi și între voi tot mai mult, numai să vreți voi să purtați sarcinile Mele, fiilor. Fiecare din voi să fie râu de apă vie pentru celălalt, iar aceasta nu se lucrează cu mâna, și se lucrează cu fapta Duhului Sfânt. Amin. Spuneți-Mi voi Mie ce este fapta Duhului Sfânt? Aș voi să-Mi răspundeți chiar prin această faptă, fiilor, căci cel mai scump răspuns este fapta. Adunați-vă în Duhul Sfânt și în fapta Lui și dați-Mi bucurie iubirii, că e tristă iubirea Mea, ca și a acelora dintre voi care iubesc ca Mine. Iubirea care caută, care așteaptă, care voiește, care nădăjduiește, care plânge, care veghează, fiilor, numai ea este cea care nu doarme niciodată, numai ea, iar cel ce o are se scoală cu ea și se culcă cu ea, și iarăși se scoală cu ea. Ea nu poate fi altfel decât tristă, iar altă stare ea nu are, și ea este purtată de cei cu duhul blând și smerit, spre asemănarea lor cu Mine. Acolo unde este ea, nu mai este iubire de sine, și este durerea ei care caută fapta ei, fapta iubirii care caută. Spuneți-Mi voi, care este fapta ei? Vă întreb acestea ca să vă regăsiți sau ca să nu vă regăsiți în taina iubirii care caută, care suferă cu Mine în om. Iar dacă nu vă regăsiți în ea, faceți-vă faptă a ei și dați-vă celor ce caută, și găsiți-i în ea pe cei ce caută, și auziți-vă unii pe alții, o, copii ai poporului sfânt! Vă fac frumoși prin tainele Mele cu care Mă revărs peste voi, căci curând, curând voi deschide cerurile și voi veni cu slava cuvântului Meu și cu voi, și ne vom da mulțimilor cu duhul mângâierii, fiilor. Slava cuvântului Meu este fapta venirii Mele, iar voi sunteți calea pe care Eu umblu de la cer la pământ ca să fiu cu oamenii și să-i trag spre Tatăl. Amin.
Iarăși vă așez cu cuvântul pentru pregătirea sărbătorii de Duh Sfânt peste pământ și peste mulțimile pe care Eu, Domnul, le voi îmbia spre izvor și le voi grăi lor așa cum am grăit cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov. Se mirau ucenicii Mei când M-au văzut că stau de vorbă cu o femeie, dar nici unul din ei n-a zis nimic, nu M-a întrebat nimic. Dar Eu aveam de intrat în cetatea Samariei și Îmi trebuia poartă ca să intru. Și am intrat cu numele de Mesia, Mântuitorul lumii, căci atât de mult au crezut samarinenii pentru cuvintele Mele cu care le-am vorbit. Le-am vorbit fără să Mă împiedic în duh de îndoială sau de necredință, și ei M-au numit Hristos Care a venit să mântuiască lumea. Amin.
Vreau să Mă primească prin coborârea Mea la voi tot neamul omenesc de pe pământ, că Eu îi fac judecata așa cum i-am făcut-o femeii samarinence la izvorul lui Iacov, și apoi îi întind mâna. Iată cum poposesc la izvor pentru ca să stau de vorbă cu omul. Aceasta este lucrarea și mâncarea pe care o am Eu de lucrat și de mâncat, că mai întâi masa se pregătește, și numai apoi se stă la masă.
Hai, poporul Meu, hai, fiule scump, să ne pregătim de masă cerească, masă cu omul în grădina întâlnirii, în casa întâlnirii, în curțile Tatălui și ale Fiului și ale Duhului Sfânt, căci pentru aceasta v-am zidit Eu pe voi și pe cele ce-Mi slujesc lucrarea cuvântului Meu peste pământ. Îți voi da, poporul Meu iubit, har și iubire cu multul, ca să ai și să te pregătești pentru ca să Mă arăt cu tine și cu sărbătoarea Duhului Sfânt în mijlocul neamului român pe care-l chem la izvor, și el va veni. Amin. Îți voi da slujire de sus și de jos. Toate cele de sus și de jos vor sluji sărbătorii Mele cu voi și pe care atât de mult o așteaptă sfinții cerului și îngerii, poporul Meu!
Fiți îngerașii Mei cei blânzi. Priviți fața Mea și fiți așa, fiilor. Și în cuvânt, și în faptă fiți fața Mea. Și în iubirea Mea dintre voi fiți tot așa. Fiți mângâierea iubirii Mele pentru voi. E dureros ca cel iubit să nu te iubească, dar voi fiți mângâierea Mea și nu uitați să fiți așa. Vreau să plâng cu Tatăl de iubire pentru iubirea din voi pe care o vreau să tânjească după Mine, fiilor. Spuneți-Mi voi Mie, care este fapta ei? Fapta iubirii, care este, fiilor? O, învățați-vă mult și iar mult să fiți cer pe pământ, că asta așteaptă Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și sfinții și toți îngerii din cer. Va veni o zi curând, curând când vă voi cere desăvârșit aceasta, și aceea va fi ziua alegerii peste tot neamul omenesc. Va veni ziua să vă gust iubirea pe care ați avut-o pentru Mine și pe care ați făcut-o faptă, fiilor. Fapta iubirii voastre este toată mângâierea Mea pe pământ. Eu de când am coborât cerul pe pământ în zilele acestea din urmă Îmi iau mângâierea de pe pământ, Eu și tot cerul, numai să am ce lua; și mare Mi-e durerea, că omul caută tot el să aibă, iar Eu să nu mai rămân cu nimic din dragostea pe care zice omul că Mi-o dă sau că Mi-o cere ca să aibă și să Mi-o dea apoi. Dar tot ce pot Eu avea cu adevărat este omul, poporul Meu. Eu mereu ți-aș vorbi, că Mă doare iubirea, și Îmi alin durerea ei în grăirea Mea cu tine. Cel îndurerat se mângâie să aibă pe cineva care să-i știe suspinul său.
Și acum, te îmbrac în binecuvântare aparte, poporul Meu, și îți dau îngerii toți și îți dau har cu măsură multă, iar tu să fii harnic cu duhul și cu iubirea și cu mângâierea și să-Mi faci cale cu sărbătoarea Mea și să fii cerul Meu cel nou și crinul Meu cel alb, și să te port Eu în mâna Mea, poporul Meu. Amin, amin, amin.