Intru cuvânt în carte, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și vă spun: pace vouă, celor ce-Mi dați ființă cuvântului Meu în cartea sa! Amin, amin, amin.
Pace vouă, ucenicilor! Dorul Meu de voi se face lumină peste voi și vă călăuzește și vă ține lângă Mine cu viața voastră și cu faptele ei. Amin.
Luați din gura Mea, copii ai Ierusalimului nou. Precum își hrănește o mamă pruncul, așa vă hrănesc Eu pe voi din gura Mea, și tot așa vă și ocrotesc, și tot așa vă și doresc, și vă dau din dorul Meu ca să-l purtați și ca să Mă doriți cu mare dor și ca să vin la dorul din voi și să Mă fac bucurie vouă, fiilor.
Acum două mii de ani când am înviat și M-am arătat ucenicilor Mei cei ascunși de teama iudeilor, le-am spus: «Pace vouă!», și i-am trimis spre toate neamurile de pe pământ, ca să-i dezlege de păcate pe oameni și să-i tragă la Tatăl, și le-am zis: «Iată mâinile și coasta Mea. Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, și Eu vă trimit pe voi», și am suflat peste ei și le-am zis: «Luați Duh Sfânt!». Dar Toma nu era cu ei atunci, și când a venit, ei i-au spus lui: «Hristos a înviat! Am văzut pe Domnul». El s-a umplut de dor nemângâiat și a zis: «Până nu voi pune mâna mea în coasta Sa, până nu voi vedea semnul cuielor în mâinile Lui, nu voi crede». Și dacă a venit iarăși duminica, Eu M-am dus la ei din nou și le-am zis: «Pace vouă!», iar lui Toma i-am zis: «Adu degetul tău și vezi mâinile Mele, și adu mâna ta și vezi coasta Mea, și nu fi necredincios, ci credincios». Iar el, plin de dor, Mi-a zis: «Domnul meu și Dumnezeul meu!», și i s-a umplut inima de cea mai scumpă bucurie, de cea mai mare iubire pentru Domnul lui, și a rămas așa apoi. El a văzut și a crezut. El a voit să Mă vadă și M-a dorit cu dor după ce i-au spus lui ceilalți ucenici de învierea Mea. Se îndurerase adânc că nu fusese cu ei când Eu M-am arătat lor după ce am înviat. Se umpluse de dor după Mine, și dorul îl mistuia, și tânjea în el să Mă vadă dacă ceilalți ucenici Mă văzuseră înviat și cu ranele în mâini și în coastă, căci Eu le-am arătat lor atunci mâinile și coasta Mea ca să creadă că Eu sunt și să mărturisească ei învierea Mea.
O, fiilor, fii ai Ierusalimului, mare taină a stat în așa păruta necredință a lui Toma, ucenicul Meu cel iscusit la înțelepciune. Omul este îndoielnic și iscoditor și necredincios, și pentru el omul ascunde adevărul ca să se facă el adevăr, fiindcă omul e plin de sine, și altfel nu poate să se odihnească. Eu însă am adeverit adevărul cel despre Mine, că dacă M-am lăsat să mor pe cruce pentru cei necredincioși, a fost apoi să le sting lor toată bucuria cea pentru biruința lor asupra Mea, asupra adevărului cel din cer și care-l răstoarnă pe om de pe scaunul său, fiilor. Am înviat și am adeverit bine aceasta, că Mi-am arătat ucenicilor Mei mâinile și coasta Mea, semnele străpungerii cuielor în care am fost țintuit pe cruce, iar lui Toma i-am luat degetul și l-am pus să Mă pipăie și să adeverească el taina învierii Mele, scularea din mormânt, ridicarea trupului Meu cel înviat dintre morți așa cum Eu am proorocit mai înainte de patima Mea, și s-a împlinit atunci Scriptura care zice: «Adevărul din pământ a răsărit, și dreptatea din cer a privit». Amin. Așa a fost judecată lumea în zilele acelea, dar ea n-a cunoscut judecata ei, și a rămas în duhul ei. Dar ucenicii Mei, apoi, mergând mergeau și vesteau moartea și învierea Mea, ca să creadă cei ce aud că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și crezând viață să aibă în numele Meu. Amin.
O, poporul Meu Ierusalim, taina sfinților de pe pământ este dorul lor de Mine, că fără dor nimeni nu poate să fie cu Mine și să-Mi slujească cu dor. Am spus vouă că vreau să vă vorbesc despre taina sfinților de pe pământ. O, nu mai sunt sfinți pe pământ, că nu mai are omul dor de Dumnezeu; nu mai are, poporul Meu. V-am învățat pe voi ca să audă tot omul care ajunge la izvor și la care ajunge izvorul Meu dat vouă. V-am învățat să fiți dor și să lucrați cu el calea Mea spre voi și calea voastră spre Mine, ca să fiu Eu cu voi pe pământ cuvânt așa cum eram cu Adam în rai de-l povățuiam să trăiască și să nu moară. Dorul de Mine este lumina care înțelege în om ca Mine, nu ca omul; ca Mine și pentru Mine, poporul Meu. N-ar mai căuta omul să vrea și să știe nimic dacă ar avea dorul de Mine în el. Când dorul după Mine nu arde în om, omul este mort față de Dumnezeu. Apostolul Toma M-a mărturisit, în dorul lui de Mine, om și Dumnezeu, și a spus: «Domnul meu și Dumnezeul meu!», ca să arate la om cine este Hristos Care S-a făcut din Dumnezeu, om, și din om, Dumnezeu ca să poată omul să-L iubească pe El, căci Eu am fost om și Dumnezeu, și așa am stat cu ucenicii Mei și i-am povățuit spre dor, spre lumina care înțelege în om ca Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Amin.
Poporul Meu, nu i-ar mai trebui nimic omului dacă ar avea în el dorul de Mine, așa cum nimic nu le-a mai trebuit celor ce s-au făcut sfinți pe pământ alegând pentru inima lor dorul de Dumnezeu, candela inimii și lumina ei după ce omul se îmbracă în dragoste de Dumnezeu. Atunci el ar spune ca Toma, ucenicul Meu care M-a văzut înviat și a zis: «Domnul meu și Dumnezeul meu!»; a zis cu sufletul arzând în el și îmbătat de fericire, căci acest ucenic era măreț cu inima și avea înțelepciune cu mult mai presus de ființa lui, fiindcă a luat din dragostea Mea cât timp am petrecut Eu cu ei și i s-a îndulcit și i s-a îmbogățit duhul cel pentru tainele ființei Mele lângă om, iar Eu am făcut în așa fel cu el ca să poată el adeveri la toți cei necredincioși din vremea aceea și de după ea că Eu sunt om și Dumnezeu pe pământ și în cer, căci Tatăl așa a binevoit. Amin.
Fiilor, spuneți voi la tot neamul omenesc ce grăiește la voi gura Mea care spune așa: Eu am înviat în ziua întâi a săptămânii și le-am arătat ucenicilor Mei mâinile Mele și coasta Mea când am intrat la ei prin ușile încuiate așa cum am ieșit din mormântul cel pecetluit și încuiat de iudei. Iar pentru mai mare adeverire a învierii Mele dintre morți și a venirii Mele de la Tatăl, om și Dumnezeu pe pământ, M-am arătat iarăși ucenicilor Mei în ziua întâi a săptămânii, în ziua a opta după înviere când Toma era cu ei de această dată, iar ei erau ascunși și încuiați de frica iudeilor. Iată ziua Domnului, ziua învierii, ziua întâi a săptămânii, ziua pe care a dat-o El creștinilor ca să fie numită ea ziua Domnului și a Dumnezeului Cel înviat dintre morți. Amin. Cine vrea să fie creștin, să intre în odihna zilei învierii Domnului, căci ea este ziua biruinței. Iar cine nu vrea să fie creștin, să facă ce voiește, căci așa au făcut și iudeii, și au rămas în legea lor și n-au luat peste ei pe Hristos cu ziua Lui de înviere. Dacă întru Mine s-a plinit toată legea și toți proorocii, dacă Eu aceasta am împlinit, ce i-ar mai trebui omului să înțeleagă și ca să ia peste el ziua Mea de biruință ca zi a odihnei lui de toate ale lui și de toate ale Mele? E adevărat că Eu M-am odihnit de toate ale Mele în ziua a șaptea atunci când am făcut lumea, dar lumea după aceea Mi-a dat atât de lucru pentru mântuirea ei! Iar Eu când am venit la Israel prin Moise și i-am amintit de odihna Mea cea de la început, am zis lui să păzească odihna Mea în el, căci el se depărtase de Mine cu totul. Dar Eu am lucrat mereu, mereu peste el, și el n-a intrat în odihna Mea, și a rămas cu cei morți și cu odihna lor, cu odihna omului și nu cu a Domnului. Atunci,Eu am venit și i-am dat omului ziua învierii Mele dintre morți, căci sâmbăta am fost la morți ca să-i scol pentru ziua învierii Mele, iar duminica am venit la cei vii ca să adeveresc că Eu sunt Hristos, Fiul Tatălui, iar lumea crezând viață să aibă în numele Meu. Amin.
Ziua întâi este învierea Mea, iar ziua a opta este veacul cel nou, și «fericiți sunt cei ce se vor învrednici de veacul acesta și de învierea cea din morți, că aceia sunt fiii lui Dumnezeu și sunt ca îngerii în cer, fiind fiii învierii», precum este scris. Amin.
Poporul Meu Ierusalim de azi, poporul Meu român! Eu, Domnul și Dumnezeul tău, le spun tuturor: Hristos a înviat! și le spun că sâmbăta este a morților, și duminica este a celor vii, și este ziua pe care am dat-o Eu, Dumnezeu Cel înviat, lui Avraam, Isaac și Iacov atunci când am fost în mormânt, și cu ei am înviat și le-am dat lor de odihnă ziua Mea cea de la sfârșit de timp, ziua întâi a săptămânii, începutul învierii prin Hristos. Amin. Israel s-a învârtoșat, iar neamul creștinesc s-a sculat pentru Hristos Cel înviat și a stat pe picioarele lui și a crezut și s-a botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, precum Eu am pus lucrarea aceasta peste apostolii Mei ca s-o ducă ei până la margini peste neamuri pe pământ. Amin. Cine se iubește pe sine, acela zice că știe, dar cine Mă dorește pe Mine ia de la Mine așa cum Eu am lucrat și am arătat pentru mântuirea omului.
O, poporul Meu, dorul de Mine este lumina care înțelege în om ca Dumnezeu și nu ca omul. Tu ești Israelul Meu cel de la sfârșit de timp, iar Israel cel de atunci a fost cel de la început de timp. Tu însă să înțelegi ca la sfârșit, poporul Meu, și să crezi că Eu sunt începutul și sfârșitul și că aduc la tine ziua cea neînserată ca s-o pun peste tine mai înainte să vină ea și ca să te găsesc Eu pe tine în ea, poporul Meu de la sfârșit de timp.
În ziua întâi a săptămânii, a opta după înviere, Eu am pătruns la ucenicii Mei și le-am spus lor: «Pace vouă!» și am adeverit lui Toma trupul Meu cel înviat dintre morți, iar el, ars de dor, a zis: «Domnul meu și Dumnezeul meu!». Abia mai răsuflând a zis aceasta, și Eu i-am luat mâna și i-am pus-o pe semnul de la mâini al cuielor, și i-am luat degetul și l-am pus pe rana Mea din coastă și i-am spus să nu fie necredincios, ci credincios, și l-am numit fericit că a văzut, căci era fericit foarte și M-a cuprins ars de dor, și atunci a crezut văzând și s-a bucurat cu bucurie plină de fior ceresc de învierea Mea, de biruința Mea cea pentru Mine și pentru ei și pentru cei credincioși care s-au întărit întru nădejde și întru bucuria Domnului lor. Amin.
Dorul de Mine este taina sfinților de pe pământ, Ierusalime, poporul Meu. Îți dau acest talant să-l înmulțești cu multul și să-ți dea el fericirea cea dulce, căci cine are acest talant e dulce fericit și are cu el duhul mângâierii și poate prin el. Amin.
Taina sfinților de pe pământ, dorul de Hristos, Cel înviat dintre morți în ziua întâi a săptămânii om și Dumnezeu, cei ce poartă în ei dorul acesta, aceia se fac sfinți pentru El, căci El este sfânt. Cei plini de dorul Meu nu mai caută să vrea și să știe nimic decât de dor, și dorul îi schimbă pe ei la față, și ei sunt frumoși prin Mine, Cel purtat de ei în dorul lor de Mine. Cei ce Mă au Mă dau, că le e dor, și dorul se face mare în ei și arzând îi arde, și ei strălucesc atunci ca Domnul lor, Cel purtat de ei, și sunt sfinți precum Eu sunt. Amin.
Iară și iară Mă scriu în cartea Mea de azi cu această taină: dorul de Dumnezeu este taina sfinților de pe pământ, poporul Meu cel din vecii ales ca să fii poporul Meu acum, la sfârșit de timp, ca să te fac cărare a Mea la a doua venire a Mea cuvânt și trup pe pământ. Să fii tu plin de dorul după Mine și să strălucești și să arzi de dor, căci dorul este lumina care înțelege în om ca Mine, copil al dorurilor Mele, că Mi s-a strâns tot dorul în dorul de tine, și așa face tot cerul, face ca Mine cerul și te așteaptă cu dor și te voiește să fii plin de dorul Meu și al lui, poporul Meu Israel de la sfârșit de timp, de la venirea Mea, fiule iubit.
Acum, pace ție, și sărbătoare dulce și cu dor în ea, că dorul este cel ce-ți dă ție viață pentru Mine și pentru tine, căci viață am venit să pun peste om. Amin. Îți dau cu dor salutul învierii: Hristos a înviat! Apostolii Mei te cuprind de jur împrejur și îți zic și ei de lângă Mine:
– Hristos a înviat, și S-a arătat nouă în ziua întâi a săptămânii și, iarăși, în ziua a opta după înviere, iar noi mărturisim aceasta ca să creadă toate noroadele de pe pământ că Hristos, Cel înviat dintre morți, este Fiul lui Dumnezeu, și crezând viață să aibă în numele Lui. Amin.
Hristos a înviat! Așa vă spun eu, cel ce am pus mâna mea pe ranele mâinilor Lui și degetul meu pe coasta Lui cea străpunsă, și atunci I-am spus ars de dor: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“, și aceasta este mărturisirea mea pentru învierea Lui. Amin.
Hristos a înviat! Rostim peste tot pământul, din ușa cortului sfânt al Domnului, în mijlocul neamului român. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Noi, ucenicii Lui cei de atunci, mărturisim de lângă El, iar voi să știți că acest cuvânt este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Domnul Care vine, și crezând viață să aveți în numele Lui. Amin, amin, amin.
– Iată cerul și pământul în cuvânt la masă de Paști nou. Eu, Domnul, binecuvintez îmbrățișarea aceasta și Mă vestesc pe Mine Însumi și salut neamul omenesc care știe să fie și îi zic lui: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! și crezând, viață să aibă în numele Meu. Amin, amin, amin.