Să fiu și azi cu voi în cuvânt, copii ai Ierusalimului nou. Să petrecem praznic de înviere ca să-i bucurăm pe sfinți și pe îngeri, ca să-L bucurăm pe Tatăl, fiilor, căci Tatăl mult Se bucură de bucuria Mea, iar bucuria Mea este omul, omul înviat, fiul învierii. Amin.
Îngerul învierii Mele este sărbătorit odată cu învierea Mea. Ziua Mea de înviere este și ziua lui, căci el are ca vestire învierea Mea și vă spune de lângă Mine: Hristos a înviat!
O, copii ai Ierusalimului cel de sus! Voi nu trebuie să uitați nici o clipă că sunteți fiii învierii și că împreună cu îngerii trebuie să trăiți în toată clipa. Iar ca să fiți cu ei, trebuie să fiți ca ei, ca îngerii, fiilor, ca fiii învierii și nu ca oamenii de pe pământ. Cei de pe pământ sunt fiii veacului acesta, iar cei ce trăiesc ca îngerii sunt fiii veacului ce va să fie. Amin.
Fiii veacului acesta se însoară și se mărită, așa cum le-am spus Eu saducheilor care nu cred în înviere și care cred în veacul acesta. Dar Eu le-am spus lor de cei vii care se învrednicesc de veacul ce va să fie, și care nu se însoară și nu se mărită, ci sunt toți ca îngerii, la fel cu îngerii, și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fiii învierii. Eu v-am învățat pe voi cum este fiul învierii, cum este fiul lui Dumnezeu. Și dacă v-am învățat, voi trebuie să fiți fiii învierii, la fel cu îngerii să fiți, și să fiți trupul îngerilor, că Eu vă dau îngeri mulți pentru toate câte am Eu de lucrat pe pământ cu voi. Amin.
O, fiilor cerești, Mă aud îngerii că vă spun să fiți voi trupul îngerilor, și se pregătesc îngerii spre voi ca să puteți voi fi la fel cu îngerii, să fiți ai lui Dumnezeu, precum îngerii sunt. Voiesc prin voi să fac îngeri mulți și din fiii veacului acesta, și să-i zidesc apoi în taina veacului ce va să fie, și să fie ei zidire nouă, seminție fără de moarte, așa cum sunt fiii lui Dumnezeu, căci scris este în cuvântul Meu cel de atunci: «Cei care se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, căci nici să moară nu mai pot, că sunt la fel cu îngerii, și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiii învierii». Și am mai spus atunci că morții înviază, și că Dumnezeu nu este al morților, ci al viilor, și că Avraam și Isaac și Iacov trăiesc în Dumnezeu. Iată, veacul acela este. A fost și este, de vreme ce morții înviază.
Când îngerul Meu s-a arătat lui Moise în para de foc care ieșea din rug fără să-l mistuie, atunci Moise s-a minunat de aceasta că rugul nu se mistuia și și-a zis: „Mă duc să văd“. Și dacă Moise s-a apropiat, îngerul Meu l-a strigat pe nume. Și Moise a răspuns: «Iată-mă, Doamne!», iar glasul din rug a zis lui Moise: «Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov».
Fiilor, fiilor, veacul acela este, și trăiesc aceștia în el, căci Dumnezeu nu este al morților, ci al viilor, și toți cei vii trăiesc, trăiesc în Dumnezeu. Amin. În Dumnezeu să trăiți și voi în toată clipa, și să nu puteți să muriți, și să fiți fiii învierii, fiii lui Dumnezeu. Aceasta să fiți voi, și să se ivească din voi sămânță de înviere, și ea să fie luată de vânt, de vântul Duhului Sfânt, care suflă din Mine și din voi peste pământ, și să plouă apoi peste sămânță, și sămânța să facă trup nou, și să se facă fii ai învierii mulțimi multe din fiii veacului acesta, căci curând, curând nu va mai fi însurat și măritat, fiindcă ceea ce este acum pe pământ se numește desfrânare, nu însurat și măritat.
O, nu mai este însurat și măritat, nu mai e de multă vreme. Aceasta este taină mare, precum spune apostolul, dar nu mai este taina aceasta pe pământ. Apostolul Pavel a zis celor de atunci că din pricina desfrânării fiecare să-și aibă femeia lui, și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. El a spus aceasta fiindcă știa de desfrânarea omului, și îi spunea omului să se ferească de desfrânare că ea îl dărâmă pe omul cel dinăuntru, ea este potrivnică statului lui Dumnezeu în om, ea strică tronul lui Dumnezeu din om. Toate păcatele îl costă pe om, dar desfrânarea Îl depărtează cu totul pe Dumnezeu din om, căci scris este: «Cel ce va strica templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe acela». Iată veacul acesta, și iată veacul acela. Veacul acela va avea în curând sărbătoarea învierii, căci acolo sunt fiii învierii, sunt fiii lui Dumnezeu și sunt la fel cu îngerii. Amin. Așa și voi, copii ai învierii să fiți și așa să rămâneți pe veci, și la fel cu îngerii să trăiți și să fiți trupul îngerilor, copii ai Ierusalimului, că avem, fiilor, de zidit Ierusalimul care este și care crește ca să fie. Să se bucure îngerii de trupurile voastre înviate prin jertfa și prin învierea Mea, iar duhurile voastre să nască numai înviere pentru voi și pentru cei ce vor tânji să fie ca voi. Amin.
Tatăl Se bucură de bucuria Mea. Voi sunteți bucuria Mea. Tatăl și voi. Viața veacului ce va să fie este viața celor vii care întocmesc veacul, veac nou pe pământ, învierea celor vii, răscumpărarea trupurilor lor prin cei ce sunt în trup, prin cei ce sunt vii în trup, și prin care îngerii lucrează lucrarea Mea de veac nou și învierea cea din morți.
Îngerul învierii Mele vă umple de vestea învierii Mele, ca să dea ea pe afară: Hristos a înviat!
O, deschideți-Mi și mâine în zori, copii ai învierii. Am lecții de înviere pentru multe noroade. Am, și vă dau ca să dați, și să se prindă vestea învierii. Învierea cea din morți să se prindă de cei ce mai au încă un strop de iubire, un strop de viață în ei.
Hristos a înviat! Eu și îngerul învierii Mele, Hristos a înviat! aceasta spunem. Pentru învierea multora, de aceea spunem. Iar vouă vă dau pacea, pacea învierii Mele. Pace pentru ucenici, pace, fiilor! Pace ucenicilor Mei! Amin.
Dați mângâiere celor ce înviază. Dați venire celor ce vin. Lucrați lucrare de ucenic, că are pământul nevoie în lung și în lat de înviere, de ucenici, fiilor. Ucenicul naște ucenici și îi așează la lucrul Meu cel de înviere, că mulți se vor învrednici de învierea cea din morți ca să dobândească ei veacul acela, veacul ce vine, și care va să fie. Amin.
Hristos a înviat! Pace celor înviați! Pace pentru ucenici! Pace, fiilor! Pace ucenicilor Mei! Amin, amin, amin.