Fiilor, fiilor, Eu sunt. Eu sunt Domnul lui Israel, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, al fiilor cei din făgăduință. Israele, Israele, scumpul Meu popor luat din români, tu ești taina acestui neam, tu ești taina României, taina cu care am ajuns să Mă descopăr peste pământ. Tu ești un popor mic și binecuvântat cu binecuvântare mare, fiule, poporul Meu luat din poporul român. De aceea am zis Eu că tot omul care va fi creștin se va numi român, așa cum am făcut și cu numele lui Israel. Dar tu ești încă taină pentru tot neamul, ba chiar și pentru român. Tu ești taina Mea de la capătul timpului, și ești așteptat să te ivești, popor iubit. Binecuvântat să fii între cei de pe pământ. Tu ești o taină, Israele mic, Israele român. O, iată, Eu grăiesc ție din cer, și din tine ies și peste oamenii de pe pământ. Grăirea Mea cu tine este bună, fiule, bună pentru tot omul care-și face urechi de auzit, căci fericiți vor fi cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc pe el. Amin.
Fiilor, fiilor, iubiți-vă unii pe alții. Faceți-vă iubiți unii altora în Domnul. Fiilor, iubirea își are soții ei. Eu așa v-am spus.
O, Ierusalime, piatră nouă în mijlocul oamenilor, piatră ivită la cuvântul cerului! Eu azi sunt în serbare deasupra ta, o, grădiniță mică, răsădită pe pământ din cuvântul Meu, și Îmi însemnez în cartea Mea de azi ziua când Eu, Domnul, în mijlocul a multor martori am rostit lucrarea de pecetluire a Sfintei Sfintelor Bisericii Noului Ierusalim al României, fiilor. În ziua a douăsprezecea a lunii a douăsprezecea din an, în Israel este serbarea binecuvântării pietrei cea nouă, care s-a ivit în România în cetatea cuvântului Meu, căci am dat libertate cuvântului Meu care grăiește peste România de patruzeci de ani. Binecuvântată să fie această zi de serbare cerească peste fiii lui Israel și apoi peste toate marginile, căci Eu sunt Domnul, Cel ce M-am răstignit, Cel ce am înviat, Cel ce M-am înălțat și Cel ce M-am întors prin cuvânt peste pământ. Eu sunt Cel ce-Mi voi arăta în curând slava întoarcerii Mele cea văzută, căci cele ce nu se văd sunt încă un pic de vreme nevăzute, că Eu de lângă fii n-am plecat, după cum am făgăduit că voi fi cu ei până la capătul timpului, și apoi în vecii. Amin.
Fiilor, fiilor, iubiți-vă unii pe alții. Faceți-vă iubiți unii altora în Domnul, căci iubirea își are soții ei în Domnul, fiilor. O clipă poposesc în cuvânt lângă voi, ca să împodobesc ziua grădinii Mele de pe pământ. O clipă vă spun în șoaptă cerească: iubiți-vă unii pe alții în Domnul. Iubiți pe Domnul, fiilor scumpi, și aduceți-I aminte de făgăduințele Sale, căci voi sunteți străjerii Mei din Ierusalim, fiindcă scris este în Scripturi: «Pe zidurile Ierusalimului pun străjeri care nu vor tăcea nici ziua, nici noaptea, și nu vor avea odihnă, aducându-Mi aminte de făgăduințele Mele, ca să așez din nou Ierusalimul și să fac din el slavă și laudă pe pământ». Și voi lucra în taină, după cum în taină am lucrat cu tine peste pământ, fiule Israele, iar fiii tăi să se iubească unii pe alții, căci prin această jertfă veșnic plăcută Mie voi îmbrăca din nou totul întru nestricăciune.
Fiilor, fiilor, Eu sunt viața. Fără Mine voi nu puteți avea viață. Nu stați fără viața Mea în voi, nu stați fără de viață. Luați și mâncați viață, căci Eu sunt viață în voi. Biserica din trupul Meu a luat ființă pe pământ, ca și în cer. Fiți pe pământ precum în cer, fii ai bisericii cea din cer coborâtă pe pământ. Fiii bisericii sunt cei ce mănâncă Trupul și Sângele Mielului lui Dumnezeu, Care S-a coborât din cer ca să spele păcatele lumii, ca să împace pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul prin Trupul și Sângele Său, prin cruce, fiilor.
Israele, Israele, ce văd Eu pe pământ! Se botează omul în numele lui Iisus Hristos, se cunună în numele lui Iisus Hristos, merge din când în când la biserică în numele lui Iisus Hristos, și zadarnic face așa dacă nu se împărtășește cu Trupul și Sângele lui Hristos, zadarnic, fiilor. Ce văd Eu pe pământ, e jale mare. Nimeni nu știe ce va să zică biserică. Biserică înseamnă fii care se împărtășesc cu Trupul și Sângele lui Hristos. Cei ce nu se împărtășesc, în zadar se duc. O, cum să se împărtășească dacă ei nu sunt pregătiți pentru primirea Domnului, pentru venirea Domnului, dacă ei nu sunt gata în așteptarea Domnului? Se împărtășesc din an în Paști, după obiceiul oamenilor, dar niciodată nu sunt pregătiți, de vreme ce stau mereu în păcatele lor. Cine să-i învețe pe oameni? Cine, tată, cine? că n-are cine. N-are cine să mai facă lucrarea de iertare a păcatelor oamenilor, lucrarea de împăcare a omului cu Dumnezeu. N-are, fiilor, n-are cine, căci păstorul de azi e altceva, nu e păstor. Nu mai merge nimeni pe calea cea cu viață vie, și de aceea te-am ridicat pe tine, poporul Meu, și ți-am grăit din cer mereu, și tu ai crezut în Cel ce-ți grăiește, și te-ai sculat la drum, și iată, fac din tine cale a omului spre Dumnezeu, spre biserică vie, Israele. De aceea am împlinit această piatră pe pământ, ca să grăiesc din vârful ei și să arăt omului calea. Omul trebuie să creadă în Dumnezeu, să-L iubească și să-L urmeze pocăindu-se de toate cele muritoare și trecătoare, vindecându-se de moarte, măi fiilor.
O, străjeri ai Ierusalimului Meu din cer coborât pe pământ cu zeci de mii de sfinți! O, fiilor, voi să nu tăceți. Voi să cereți pe Domnul, să cereți să vină Domnul pentru tot ochiul, și Domnul va veni. Amin. Iubiți-vă unul pe altul precum Eu v-am iubit, și v-am născut din cuvânt și v-am crescut și v-am ocrotit și v-am hrănit, dar fiți cu atenție, fiilor, că iubirea își are soții ei. Tot fiul poporului Meu să caute să placă aproapelui său, să caute să fie iubit de fratele său, în Domnul, fiilor. Să caute să placă lui Dumnezeu și să-L aibă pe Domnul de hrană. Cine este strâns în trupul bisericii și nu se împărtășește cu Hristos, acela nu este fiu al bisericii, acela zadarnic vine. O, nimeni nu știe ce va să zică: una sobornicească și apostolească biserică. Israele, să știi, tată, că toți fiii bisericii se împărtășesc cu Hristos, și aceea este una sobornicească biserică, iar unde nu este această orânduială, acolo biserica nu este una.
Suntem în serbare întreită, și voi veni la voi, fiilor, cu lecție pentru tot omul, căci vom semăna sămânța, fiindcă Eu am semănători între voi. Voi coborî o lecție de viață, ca să ia omul lecție, că nu mai este apă curată, nu mai este izvor curat și netulburat. Nimeni nu mai știe ce înseamnă oaie, ce înseamnă capră, ce înseamnă lup. Dar nimeni, nimeni nu mai știe ce înseamnă biserică credincioasă, rugătoare în Hristos, așa cum se spunea odată în biserică: „Câți sunteți credincioși, Domnului să ne rugăm“. Nu se mai aude pe nicăieri o rugăciune curată, nu se mai poate spune de ea, de vreme ce nu poate preotul s-o spună. Preotul de azi nu este credincios lui Hristos, nu este. Vine omul la biserică și pleacă acasă neîmpărtășit. La ce mai vine? Vine că vine și preotul, dar preotul de azi nu mai este „ușă de biserică“, nu mai este.
Voi veni în serbare cu voi și voi semăna sămânță peste oameni. Voi sădi și voi răsădi, și voi veți fi Mie unelte de lucru. Cine iubește pe Dumnezeu, acela se face fiu al bisericii. Cine iubește lumea și trupul, acela nu este fiu al bisericii. Fiii bisericii iubesc hrana cea de pe masa ei, și de aceea vin ei întru lucrare de biserică.
Israele, Israele, să nu fie, tată, în biserica ta ca în biserica din lume. Dacă în biserica ta este vreun fiu care nu este fratele lui Hristos, care nu este una cu Iisus Hristos, vezi, tată, ce este scris în Scripturi despre unul ca acela și fii atent, Israele, că tu ești la sfârșit, nu ești la început. Tu să nu dai drumul în biserica ta la cel ce nu este împlinit întru Hristos. Tu să fii una, Israele, biserica Mea cea de la sfârșit. A venit vremea lucrării pocăinței desăvârșite, dar cine să înțeleagă pe pământ venirea Mea?
Fiilor, fiilor, iubiți-vă unii pe alții în Domnul, într-un singur trup adunați, în Domnul Iisus Hristos, fiilor. Iubiți-vă unii pe alții, cei din cer pe cei de pe pământ, și cei de pe pământ pe cei din cer, și așa veți împlini legea lui Hristos. Amin, amin, amin.