Ascultă, poporule, glasul Meu, și împlinește cuvântul Meu, Israele. Cuvântul Meu te însoțește pe tine de patruzeci de ani, tată, și te-a trecut peste ape mari și te-a condus spre zilele acestea pe care le-au dorit a le vedea toate semințiile de până acum, și iată, zilele acestea ale Mele sunt cu tine, Israele tată. Acestea sunt zilele cele așteptate ale Fiului Omului, ale Fiului lui Dumnezeu.
Pace peste duhul tău, popor blagoslovit de cuvântul Meu! Pace, Israele, peste duhul tău, tată, ca să pot coborî cu sfatul Meu deasupra ta și să-l las apoi peste tine. Am venit să Mă sfătuiesc cu tine, cu poporul cel mai tare dintre fiii acestui popor. O, și n-am pe cine să chem la acest sfat ca să pun lucru peste poporul Meu așa cum a pus Moise căpetenii din număr în număr ca să se lucreze după Domnul. N-am pe cine să chem ca să-i dau spre veghe și spre îndemn o cetate sau o mână de creștini sau o mână de copii pentru ca să le arate copiilor drumul spre veacul care se lasă de acum peste pământ. Avem de înnoit pământul, măi Israele, și n-am, tată, cu cine să suflu peste el așa cum este profețit despre învierea celor din pământ și a celor de pe pământ și a celor de pe pământul tău, Israele.
O, copii ai poporului Meu, vin mereu în mijlocul vostru și vă îndemn să facem sfat ceresc, și voi nu știți ce vreau să fac Eu peste voi, că dau mereu să vă vindec, să vă ajut să vă deschideți ranele și bubele și puroiul, care nu sunt altceva decât neascultare și gândire vătămătoare, care nu seamănă cu planul Meu, și sunt neîmpăcare cu Dumnezeu. Iată, vreau să așez lucrători peste popor, lucrători din loc în loc peste popor. Să ia de la Mine lucrătorul și să pună peste voi; să ia de pe voi și să curețe ce nu-I place lui Dumnezeu, ce nu intră cu veacul cel nou, care dă să se lase peste voi, copii ai poporului sfânt, că Mă frământ cu tot cerul, și Mă întreb: ce veți face voi când această carte va sta cu voi la socoteală? Această carte lucrată de Dumnezeu vreme de patruzeci de ani, este adevărată această carte, și voi stați la îndoială pentru ea. Eu spun aceasta peste cei neascultători: adevărată și dumnezeiască este această carte scrisă de Duhul Sfânt în vremea voastră.
A fost cartea cea dintâi, pe care Eu am dictat-o lui Moise, alesul Meu; fir cu fir i-am dictat-o, toată facerea lumii și tainele ei, toată truda Mea cu Israel cel de atunci și proorociile cele de atunci, căci Moise a fost mare prooroc. Și au fost toți proorocii așezați în cartea aceea, căci s-a vorbit din cer și s-a așezat pe pământ tot cuvântul rostit de cer. Și toată cartea cea dintâi a vorbit de venirea întrupată a Fiului lui Dumnezeu din Fecioară, de începutul împărăției lui Dumnezeu peste oameni și în oameni.
Și a fost apoi cartea cea de a doua, pe care am dictat-o Eu, Domnul, apostolilor Mei, lăsând prin ea cuvântul Meu peste pământ. Dar cartea aceasta a doua e mare, fiilor, mare de tot, dar n-a putut fi cuprinsă de pământ, căci a fost puțin pământ nou și ceresc, născut de la cuvântul Meu, că lumea era dată la idoli și nu știa de Dumnezeu, dar apostolii Mei s-au apucat apoi și au lucrat pe viu cu Mine peste lume, și s-a răspândit împărăția Mea din loc în loc atunci, și au recunoscut mulțimi de oameni pe Dumnezeu, Creatorul și Stăpânul a toate. Și acum, învățătura împărăției Mele este cunoscută de tot pământul, dar Domnul, Creatorul, plânge cu cerul, că nimeni nu mai are trăire cerească, și toată lumea are păcat dacă a știut ce vrea Domnul de la ea. Tot pământul în lung și în lat știe de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel întrupat în Fecioară prin cuvântul Duhului Sfânt, și M-am zbuciumat cu Tatăl Meu și cu cerul tot, ca să fac izbăvire peste lumea care are numai idoli, peste tot omul care a făcut din el idol, din el, și din tot ce-i place lui. Și te-am ales pe tine, popor care erai scris ca să fii pentru Mine și pentru învierea ta și a lumii, și am așezat în mijlocul tău un vas curat, ca să te uiți în el și să te speli din el, căci în el a fost apa cea vie, a fost cuvântul Meu întru izvor ceresc. Și iată, așa am lucrat cartea cea de a treia, pe care v-am dictat-o vouă și pe care n-am sfârșit-o de dictat, căci acest izvor curge din tronul Treimii cerești și va să inunde pământul cu viață și cu împărăție de cer și de nestricăciune pe pământ.
Iată, Israele, omul vorbește cu telefonul, și crede omul, crede când face așa, crede și înțelege că vorbește cu capătul celălalt al pământului, dar tu, creștine tată, nu-L crezi pe Cel ce te-a făcut pe tine și tot ce se vede și ce nu se vede. Eu sunt mai presus decât felul vostru de vorbiri și de legături dintre voi. Crede și în Mine, măi creștine îndoielnic. Crede, tată, și cercetează, ca să vezi că Eu sunt Creatorul acestei cărți cerești. Crede, măi creștine, că doar Eu te-am înfiat pe tine, și tu nu ești mai deștept și mai iscusit ca Mine. Crede și în Mine, nu numai în tine. Crede și în Dumnezeu, Care vorbește din cer cu tine, Care vorbește pentru tine de deasupra ta, Care are putere să vorbească cu glasul Său peste tine. Aștept, tată, încredințarea ta, ca să ajungi să ai și tu firul cel din cer în casa ta, telefonul cel din cer, ca să auzi și tu, creștine. Eu sunt glasul care umple cerul și pământul, de la o margine la alta, și nu am nevoie de fire și de știința oamenilor și a meșterilor deștepți, ci am nevoie de tine și de credința ta și de casa ta curată și cerească, și ca să te cunosc că ești servul Meu, și ca să pot să vin spre urechea ta și să ți-o destup, ca să auzi glasul cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul, și am putere să vorbesc peste tine și să Mă fac auzit de tine.
E vremea ca o mlaștină, și tu să crezi ce-ți spune Dumnezeu. E greu fără Dumnezeu, dar să nu-Mi spună lumea că e cu Mine, că nu-i așa, tată. Lumea e cu ea și cu poftele ei, și nu poate să fie și cu Mine. Cine vrea să fie cu Mine, numai cu Mine să fie, că altfel îl pierd în lume, altfel nu-l cunosc să fie al Meu, că Eu sunt curat și viu. Umblu ca un Mântuitor îndurerat și caut să împart mântuirea Mea tuturor, și iată, caut la tine, popor iubit și ales din lume ca să fii și tu mântuitor peste lume, împreună cu Mine în lucru.
O, popor mic și slab și fără putere, câtă putere aveai să ai dacă tu ai fi împlinit toate cuvintele Mele pe care ți le-am dat, și este mărturie că ți le-am dat! Am ajuns între voi ca un negustor care vine cu podoabe fără plată, și voi, tată, iubiți mai mult praful cel fără de preț, praful lumii, iubiții Mei, și sărăcia de Dumnezeu, măi copii, că voi trebuia să fiți bogați în Dumnezeu și să fi lucrat de mult în numele Meu, dar voi iubiți numai ce se vede, și aceea credeți, ce se vede, ce vedeți acum în trup, și nu vreți, tată, să credeți că dincolo de aceasta este ceva mai bun care vă așteaptă, și iată, zăboviți în îndoială și în necredință și în neascultare.
O, poporul Meu iubit, de ce nu ai tu putere? Iată, pun din nou sfat ceresc peste tine și te ajut ca să scapi de neascultare și de nepăsare. Nu mai sta așa, tată. Poporul Meu, nu mai sta ca oile fără păstor, că sunt lupi peste tot în jurul tău, lupi cu trup și lupi fără trup și te sfâșie și te mușcă de inimă și rămâi pribeag. Dacă tu, creștine, nu-ți arăți la păstor sau la prooroc gândurile tale care te tulbură, care te robesc și te îmbolnăvesc la suflet și la credință și la blândețe, dacă tu nu le spui la sfătuitori, ca să vadă cei puși de Mine peste tine, să vadă de unde și din ce atingere și din ce nărav rău îți vine această boală de gânduri tulburătoare, această năvală de lupi fără de trup, care-ți sfâșie statura Mea întru tine, dacă tu nu te duci să spui, ca să primești apoi doctorie și leac tămăduitor, și poruncă să primești împotriva lupilor de suflet, care te fură de lângă Mine, dacă tu nu vii la Domnul și la sfătuitorii tăi, ce să-ți fac Eu, tată? Dacă tu nu-ți dezvelești buba și lovitura și mușcătura de lup, ca să primești alifie după boala ta, doctorie dureroasă sau mai puțin dureroasă, ca prin ea să-ți vină apoi vindecare, o, tată, iată, este o vorbă care spune: „Cui pe cui se scoate“, și adevărată este vorba asta.
Dacă tu înțepi pe Domnul înțepându-te pe tine, că pe tine te înțepi, și dacă te duci la tămăduitor, la cel ce Mă ascultă pe Mine, acela care știe de la Mine ce să facă, acela bagă unealtă de scoatere a spinului, a cuiului, a veninului; acela bagă unealtă în foc și o înroșește, ca să ardă cu ea rana ta și să oprească stricăciunea sufletului tău, și unealta aceea doare când umblă cu ea în carnea ta. Și tu să nu-i dai peste mână păstorului tău și să nu fugi de tămăduitorul, să nu-l lovești ca să-i sară din mână unealta de curățire, că rămâi, tată, cu spinul în carne, cu boldul în inimă, și acela e veninos și îți strică inima și nu te mai vindeci în veac. Unealta celui cu leacul este de le Mine, și Eu o folosesc așa cum vreau Eu să fac cu tine, după cum este moartea sau viața ta sau îngâmfarea ta sau culoarea feței tale și a inimii tale. Dacă inima ta e cu pete nearătate, de ce ai pretenție să Mă mai port ușor cu tine? O, cu cel fățarnic nu se poate să fii bun, că măsura lui Dumnezeu se folosește după măsura inimii omului. Eu văd dacă este în inimă pocăință sau aplecare sau umilință, dar unde nu le văd pe acestea, nu se poate să dau de la Mine, și își ia omul înapoi de la Mine ceea ce-Mi dă și se întoarce înapoi cu ce-Mi dă el. La doctor când alergi, creștine tată, pentru boala trupului tău, doctorul are unelte dureroase cu care-ți arde rana, ca să oprească puroiul și putrezirea cărnii tale. Sunt injecții dureroase rău, care luptă împotriva durerii tale, și tu le primești de la doctor și nu-i dai doctorului peste mână; ba dimpotrivă, te duci și îl cauți ca să te vindece. Te și leagă doctorul, te leagă de mâini și de picioare, ca să stai pentru curățire de boală. Și la Mine de ce, tată, nu stai? de ce nu vii? că nu vii cu boala ta la Mine.
Voi, creștinii Mei, nici nu știți să vă mărturisiți păcatele, tată. De la cel mai mic și până la cel mai mare, nu știți să vă mărturisiți păcatele, și de aceea nu scăpați de cursa lor. Nu știți să iubiți pe Dumnezeu, și de aceea nu sunteți vindecați. O, numai trupul, tată? numai atât? numai el trebuie spălat și vindecat și fardat și luxat și păzit de rău și de încercări? Numai trupul, măi Israele? Și dacă n-ar avea suflet trupul tău, te-ar mai durea trupul, tată? Nu te-ar mai durea, n-ar avea viață trupul tău. Iată, pe suflet îl doare, căci sufletul e viața trupului, sufletul suferă când trupul are bube și rane și umflături și pete. Și fii atent, creștine tată, că de la suflet face trupul bube și boli și înțepături, căci pe trup sufletul îl poartă încotro vrea el să-l poarte, și pentru suflet vin lovituri spre trup, ca să-l vindece de lupi, de gânduri rele, de planuri fără Dumnezeu, care nasc din ele boală de suflet, plătită prin trup, care nasc depărtare de Dumnezeu, și de aicea vine vorba că ce-I dai lui Dumnezeu, cu aceea te întorci de la El.
O, creștinilor, câte păcate aveți voi față de această lucrare cerească, și pe care nu le puteți spune la preoții voștri duhovnici, că ei sunt împotriva acestei lucrări dumnezeiești prin cuvânt, ei sunt potrivnicii acestui sfat ceresc pe care-l am Eu între voi de patruzeci de ani. Voi aveți păcate împotriva lui Dumnezeu, împotriva vieții sufletului care stă în trupul vostru, iar sufletul este suflat de Dumnezeu în trupul vostru. Aveți păcate față de Dumnezeu și nu sunteți vindecați de ele, tată. Ce să fac Eu cu voi? că de aceea nu puteți să stați în picioare cu Mine și întru Mine, de aceea, că nu sunteți împăcați cu Mine, nu sunteți curați cu Mine, nu sunteți descoperiți Mie. Eu vă văd ascunși în voi, dar văd ce ascundeți. Voi ziceți că nu văd, dar Eu sunt Văzătorul celor ascunse, tată. Iată, creștinilor, Eu pe cele ascunse ale înțelepciunii Mele vi le arăt vouă și vi le descopăr, dar voi nu faceți așa cu Dumnezeu, ca să vă descoperiți Lui înțelepciunea voastră și neînțelepciunea voastră. Spun așa ca să nu vă supăr, ca să nu zic numai de neînțelepciunea voastră, de cele ascunse ale voastre. Niciodată un om n-a fost omul lui Dumnezeu dacă nu s-a mărturisit lui Dumnezeu prin sfătuitorii lui Dumnezeu. De aceea, Israele, nu știi tu ce să faci, pentru că n-ai făcut niciodată ceea ce trebuia să faci mai întâi. Tu trebuia să vii descoperit la Mine, și să fi rămas așa, și să fi lucrat așa; să fi lucrat descoperit în via aceasta, ca să te fi putut alege acum la culesul ei, tată. Iată că acum Mă uit peste tine, poporul Meu iubit, și Mă învârt pe lângă tine ca unul năuc de supărare, că nu pot să găsesc în tine fii de ajuns de tari ca să-i pun la culesul rodului Meu, la ultimele îngrijiri ale viei Mele, și apoi la cules, tată. Vreau să așez peste tine fii din mijlocul tău și Mă tem că nu-i vei primi peste creștetul sufletului tău, al cetății tale, al străduței tale, al căsuței tale, tată.
Iată, am case de creștini în care găsesc trei, patru, cinci împotriva a unul, care a rămas cu împărăția Mea, dar nu am nici o casă în care stă unul împotriva a trei, patru sau cinci care sunt cu Mine. Ce suspinare pe Mine! Sunt patruzeci de ani de lucru peste ogorul tău, Israele, dar unde, tată, este rădăcina și tulpina și ramurile și frunzele? Și unde este rodul tău, Israele tată? O, de ce nu te-ai lăsat lucrat? De ce nu te lași lucrat, de ce, oare? Ce vrei să faci cu tine, creștine? Ne întâlnim curând, că ți se vor deschide ochii să Mă vezi, și atunci ce ai să faci când vei înțelege că Eu am fost Cuvântul Cel din mijlocul tău, jertfa iubirii cea de la sfârșit?
Am stat într-un trup în mijlocul tău, și nici așa n-ai știut să crezi. Acum vorbesc de deasupra ta și las cuvânt spre știre peste tine, și nici așa nu știi ce să faci și ce să crezi, căci Verginica a fost fecioară, și n-a avut neam din trupul ei pentru care să se jertfească, și s-a lăsat jertfă pentru tine, Israele tată, ca să te răscumpere, măi Israele, și să te scoată din lume și din idoli și din moarte și din înșelare. Ea este acum fără de trup și fără de loc, și este după tine umblând, și întinde mâna prin spini și prin spurcăciuni după tine ca să te tragă la Mine, pentru că s-a pus jertfă pentru tine. Am să-ți spun într-o zi cum a fost jertfa ei întru Mine și jertfa Mea întru ea, dar în ziua aceea ai să Mă vezi, popor iubit, ai s-o vezi și pe ea, și n-ai să știi Care sunt Eu, și care este ea, pentru că Duhul Meu a stat în trupul ei, pentru că ea a fost tronul Meu pe care am stat Eu în fața ta, Israele, ca să te învăț calea vieții și a învierii tale, tată. Ea a purtat Duhul Meu Cel de după învierea Mea, pentru că după învierea Mea am trecut prin ușile închise și am stat cu apostolii. Și dacă trupul Meu n-a fost ținut de nimic după înviere, nici de mormânt, nici de pereții foișorului apostolilor, nici de timp, tată, că acum eram în Ierusalim, acum în Emaus, acum pe malul mării la pescuitul apostolilor, tu să nu uiți, Israele tată, că acum tot după înviere sunt, și întru puterea învierii sunt în lucrare peste tine, și să nu te mire cum de intram Eu în pieptul lui Verginica și cum dinăuntrul ei vorbeam cu gura ei, pentru că tu altfel nu Mă puteai privi, tată, așa cum Sângele și Trupul Meu nu l-ai putea mânca dacă l-ai vedea sânge și trup. O, și să nu te mire cum de vorbesc Eu acum cu tine și cum Mă las auzit peste ieslea cuvântului Meu ca să-ți aduc ție cuvântul Meu prin străjerii cuvântului Meu, că Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios, tată. Eu pe toate le pot, numai tu nu vrei să poți și tu cu Dumnezeu și să crezi că Domnul pe toate le poate pentru tine și pentru răscumpărarea ta.
Iată, lucrez și pe marginea ta, popor chemat ca să faci voia Mea. Și n-ar fi să lucrez pe margini, dar necurățenia inimii tale, când tu ar trebui să fii un duh și un sfat cu Mine, nu e bună, și Îl depărtează pe Domnul din lucrul tău cu El, și n-am ce să pun la lucrul de strajă peste tine, poporul Meu chemat, căci în sfatul tău, poporul Meu, nu trebuie să aibă cuvânt de ridicat și de spus cel ce nu împlinește cuvântul Meu și al tău. Să nu vorbească în sfatul lui Israel acel ce nu ia cuvântul Meu spre împlinire, să nu vorbească peste Israel unul ca acesta, că acela este sminteală în Israel. Acela să fie însemnat, și să se lucreze cu prevedere cu unul ca acela. Să se încheie sfatul vostru atunci când un duh certăreț sau îngâmfat vă cere vouă socoteală de lucrarea pe care o lucrați în numele Meu. Acela să stea pe margine dacă stă pe lângă voi, dar să nu stea între voi la sfat, între voi, cei ce lucrați cu Mine, între voi și cei pe care-i voi numi de acum încolo lucrători. Vom lua și vom scrie numele celor ce vor lucra, și apoi să știe tot Israelul așezarea aceasta.
Iată, lucrez și pe margine pentru cei ce s-au tras spre margine ca să nu facă ascultare de Dumnezeu, și ei cred că sunt bine cu Dumnezeu și că de aceea s-au tras, ca să facă ce cred ei că e mai bine să facă. Nu-i mai numesc pe nume, că se răzvrătesc cu voi și cu Mine, cu voi, cei ce stați în sfat ceresc cu Mine. Sunt răzvrătiți și se răzvrătesc mereu, că lor nu le place să stea sub ascultare de cuvântul Meu. Ei nu cred în cuvântul Meu dacă fac neascultare, și când vor vedea că acesta a fost cuvântul Meu și că n-a fost așa cum au crezut ei cu mintea lor nestatornică, atunci va învia în inima lor mustrarea conștiinței lor bolnave și aparte de planul Domnului.
O, creștinule tată, nu-ți place lucrarea ascultării, nu-ți place cortul Meu peste tine și alifia Mea, și Îmi dai peste mână de patruzeci de ani. Îmi spui că nu-i adevărat, de patruzeci de ani Îmi spui că nu-i adevărat ce-ți spun când îți spun că ești rău cu Dumnezeu și că nu vrei să-ți arate că ești rău și cu tine, și cu Dumnezeu. Ba Îmi mai și spui că nu sunt Eu. De patruzeci de ani numai așa faci cu Mine, că tu ești mai bun ca Mine, tată, dacă Mă mustri mereu și dacă Mă oprești mereu. Dar nu e nimeni bun, în afară de Tatăl, și tu de ce nu vrei să crezi această Scriptură?
Așa ai stat la masa Mea, creștine tată. Ai stat fără s-o meriți, și îngerii Mei te-au scris că ai stat, și de câte ori ai stat, și ce a vorbit Dumnezeu cu tine. Când mergi la biserică, este un cuvânt care spune înaintea rugăciunii pentru venirea Duhului Sfânt spre prefacerea Trupului Meu și a Sângelui Meu din pâine și din vin, și cuvântul acela spune: „Cei chemați să iasă, și să rămână numai cei credincioși“, numai cei pregătiți pentru împărtășirea cu Mine, cu Trupul și Sângele Meu. Acum nu se mai spune această lucrare în biserică, și stau toți care cum intră, care cum vor, că nu mai este nici un fel de ordine cerească în biserică, și se apropie ca să ia și să-și bată joc de Mine și de sfințenie, și se îmbracă lumea ca la bâlci, ca la circ, tată, și se vopsește și se îmbălsămează cu toate stricăciunile diavolești și intră în biserică, și străjerul care este pus peste biserică nu ia aminte la această blasfemie, nu-l doare de durerea Mea, și zice că e păstor pentru turma lui Hristos, dar iată ce turmă este în biserică! Se zice că este turma lui Hristos, da’ de unde, tată! că taina de biserică este înfricoșătoare, și stau îngerii cu frică înaintea tainei de biserică a lui Hristos, și se clatină cerul și pământul de mărirea slavei tainei bisericii. Și dacă duhul cel vopsit și rău își are loc și lărgime în biserică, mai vine Duhul Sfânt, tată? La ce să vină? Să Se unească cu stricăciunea?
Și iată ce vă spun: a fost odată un preot al lui Iisus Hristos care lungea sfânta Liturghie uneori până după-amiază, uneori până seara, și lumea acelei cetăți s-a dus la episcopul lor și a pârât pe preotul lor că-i ține în biserică toată ziua și nu face sfânta Liturghie la vreme. Și a chemat episcopul pe preot și l-a întrebat ce este cu această plângere a cetății. Și atunci, preotul a spus episcopului că el nu înaintează terminarea sfintei Liturghii decât după coborârea Duhului Sfânt peste pâine și vin. Atunci, episcopul a învățat pe cei din cetate cum să meargă și cum să stea în biserică dacă vor să meargă mai repede la casele lor; i-a învățat cum să fie în biserică, cum să stea, ca să Se coboare Duhul Sfânt la vremea chemării Lui de către preot. Dar unde se mai ține seamă de taina aceasta? că preoții, nici ei nu vin pregătiți la biserică, dar turma, tată! Este o zicală prea potrivită cu aceasta, care spune așa: „Cum e turcu’, e și pistolul“. Turcul a fost un om rece și rău și răzvrătit, și nu în zadar i s-a pus neamului acesta zicala aceasta. Și iată, cum e preotul, așa este și arma lui, așa este și turma lui.
Iată, tată, aș vrea să aleg din fiii poporului Meu. De aceea am dat veste la păstori și la lucrătorii care sunt în lucru, ca să facem sfat și să cerem de la Tatăl să ridice lucrători, căci Tatăl Meu lucrează, și Eu lucrez, și voi trebuie să lucrați, numiți de Domnul. Eu am stat o noapte întreagă și M-am rugat fierbinte Tatălui în noaptea aceea, și am coborât apoi spre cei chemați și am deosebit din ei doisprezece ucenici, ca să-i am apropiați tainelor Mele și lucrării Mele cea tainică. Iată, una este să fii chemat, și alta este să fii ales dintre cei chemați, ales cu mare cercetare. I-am ales și le-am dat tainele Mele la cina cea de taină, le-am dat Trupul și Sângele Meu. Iată cu câtă cercetare se dau tainele Mele la cei din biserică, și nu așa cum se dau ele azi, dacă se dau. Dar numai Domnul știe ce mai dă și ce mai ia, și aceasta este o taină între Mine și voi, o taină pe care n-o mai vindeți și pe aceasta, că nimic n-a mai rămas nevândut din cele aduse de Mine. V-am spus vouă că am plâns mult în noaptea Mea de rugăciune, căci Tatăl Meu Mi-i arătase pe cine să-i deosebesc, și Îmi spusese și de Iuda, ca să-l aleg și pe el, ca să Mă vândă fariseilor. Și am plâns pentru Iuda, am plâns toată noaptea, și apoi i-am ales pe cei doisprezece. Dar tu, creștine tată, cum ai lucrat în lucrarea Mea ca să se asemene cu a Mea? Că tu n-ai stat bine cu Mine nici măcar ca un chemat la masa Mea, și te-ai băgat în lucrul Meu și ai hotărât cum ai vrut tu peste tine și chiar peste lucrarea Mea, și Mi-ai băgat la această masă după dorința ta, și iată, azi tot așa lucrezi peste cei slabi din poporul Meu și îi tragi spre alte izvoare și Îmi rănești trupul cel slab al turmei Mele.
Am spus că azi lucrez și pe margine, ca să știe apoi cei pe care-i numesc, să știe cum lucrează cei ce nu sunt puși și numiți la lucru, de vreme ce nici ei nu fac ascultare de Mine.
Eu n-am avut în tine doisprezece aleși, că n-am avut ce să aleg, și am ales doi, trei, ca să asculți de ei ca de Mine, creștine. Și nici pe acei puțini nu i-ai primit ca să te ajute, ca să fi putut Eu acum să te aleg și pe tine lângă ei la lucrul Meu, așa cum și-au ridicat cei doisprezece, ucenici, și ucenici din ucenici, asemenea lor la lucrul Meu.
O, judecătorilor ce sunteți, popor judecător ce ești! Nu te supăra pe Mine că-ți spun așa, că nu te mustru, ci te ajut să nu mai faci așa, ca să nu fii judecat pentru toate câte ai făcut împotriva acestei lucrări de cuvânt rostit de Duhul Sfânt. Am pus, tată, peste tine păstori, dar nu i-am pus să-i judeci. I-am pus să-i asculți, să te păstorească i-am pus. Dar tu te-ai ascuns de ei și ai păscut ce ai vrut și pe unde ai vrut, și ai zis că ești oaie a păstorilor Mei. Păi, păstorul își cunoaște oile, că oile lui ascultă de el și nu umblă răzlețe. Zici că păstorii au fost răi cu tine, știu că zici mereu așa. Dar de ce au fost răi cu tine, tată? Dacă tu ai fi fost oaie bună și cuminte și fără nărav, ce ar fi avut păstorul cu tine? Dacă tu erai cuminte, ar fi rămas Duhul Meu în mijlocul tău, măi Israele al acestei stâne. Iată, în stâna aceasta Eu trebuia să am oi numai de o culoare, căci această lucrare a fost una dumnezeiască lucrare, și iată, în această stână le-au crescut cornițe aproape la toate oile și se unesc între ele după năravul lor și lovesc în hotar și îl pun jos, și se duc și se întorc și lovesc în păstori, dar nu lovesc în ei, ci în Dumnezeu lovesc, și pe Domnul Îl judecă. Căci s-a sculat cel pus să păstorească și a spus la un creștin să nu mai facă el ordine în staulul oilor, în stâna oilor, și acela a țipat la păstor și a spus că nu face cum i-a spus păstorul. Și dacă nu faci așa, nu faci. Știu, creștine, că nu faci, că nu asculți, știu că-Mi faci stricăciune și știu că nu crezi ce-ți spun. Dar Eu nu pe tine te-am pus păstor peste stâna Mea. Pe tine doar te-am primit în stână, tată. Și tu de ce umbli peste oile fără de minte când nici tu nu ai minte? Ba poate ești mai fără de minte, de vreme ce le îndemni la rătăcire din stână. De ce, tată, le scoți la altă pășune fără să vreau Eu, Păstorul Cel ceresc? că Eu sunt Păstorul tău, și nimeni nu Mă are pe Mine de Păstor așa cum Mă are această stână. Dar tu nu vrei să fie așa, și zici că toți Mă au pe Mine așa cum Mă ai tu. N-ai dreptate, tată, căci ca aici, nicăieri nu am Eu lucrare și salvare. De ce scoți tu oile afară din pășunea aceasta? că Eu am spus să nu iasă oile din staulul acesta. Eu am aici tot ce-Mi trebuie. De ce-ți trebuie ție prooroci care nu sunt din staulul acesta? Oare, Eu nu sunt nici măcar prooroc în această stână, de vreme ce tu prooroci cauți?
Iată, am spus că lucrez pe margine pentru cei de pe margine, care sar mereu hotarul. Am spus că lucrez, fiindcă cei ce s-au tras spre margine, au cornițe crescute și Îmi împung tot ce mai este sănătos în stână. Eu, Domnul, poruncesc oilor care au minte, adică ascultare, să ia aminte la Mine și la cuvântul Meu, că rostesc cuvânt hotărâtor peste oile care s-au ales de-a dreapta Mea cu duh de ascultare și de sfințenie prin ascultare. Le spun să asculte de Mine, căci viața cu sfințenie care nu este lucrată sub ascultare, vă spun Eu că nu se pune la Domnul. Sunt și mulți oameni firești, cu purtare sfântă și curată, dar nu se pune dacă nu cred în Mine aceia, dacă nu fac în numele Meu ceea ce fac ei bine și sfânt.
Măi oilor care M-ați ascultat ca să stați de-a dreapta Mea! Stați în stână cu păstor, tată; cu păstor și nu fără păstor; cu Mine, măi copii. Cine vrea fără păstor, acela să se dea de-a stânga. Se dă singur, că se vede că se dă. Cine vrea să-și caute păstori în alte părți, să-și caute, că această stână va fi deosebită în toate, ca să fie numai pentru Dumnezeu și pentru planul cel de sfârșit al răului neascultării de pe pământ.
Lucrarea aceasta de Duh Sfânt se va restrânge iar, că iată ce se petrece în stâna Mea! Găsesc bețivi și curvari și fumători și hulitori și împotrivitori și iubitori ai modei lumii de azi, ai portului păgânesc din veacul acesta, și împrăștietori de agoniseală cerească și neascultători, care s-au dezbrăcat de lucrarea ascultării și care cugetă că nu-i nimic dacă fac așa, și aceștia rostesc cu obrăznicie satanicească și spun că fiecare răspunde de ceea ce face. O, așa au spus și cei ce au strigat «Osana!» în ziua Floriilor, și apoi, la judecata Mea, au zis Sângelui Meu să fie asupra lor și a copiilor lor, și a fost așa dacă au spus așa. Tot așa e și vorba aceasta care se aude din gurițe trufașe și îngâmfate, care zic unele către altele: „Fiecare răspunde de ceea ce face“. Unii ca aceștia n-au nevoie de călăuză. O, dacă zici așa, dă-te deoparte din drumul acestei lucrări, din drumul fiilor ei; nu sta să încurci semănătura Mea, ca o pălămidă sau ca o neghină care se așează în grâu ca să strice cursul grâului, căci neghina niciodată nu poate purta numele grâului. Du-te, tată, cu capul în norii tăi, că nu te țin Eu forțat. Du-te, și nu te îngâmfa înaintea Mea, că tot așa a făcut și Lucifer, tot așa, și nu altfel, și a căzut din cer. Și fii atent, tu, cel care faci așa, că această lucrare din Mine venită, cer este.
Lucrez pe margine și nu rostesc numele tău, creștinule îngâmfat în duhul tău. Și dacă nu-ți iei partea din cuvântul Meu, puterea Mea va lucra prin cuvântul rostit și va face sortare în stâna aceasta și se vor deosebi cei credincioși dintre cei chemați care au rămas tot ca înainte de chemare.
Te duci, creștine tată, și iei hrană din spini. Du-te dacă vrei așa, dar nu Mă mai învinui tot pe Mine de păcatul mândriei. Du-te, tată, dacă ești mândru și n-ai nevoie de călăuză. Du-te și fă cum vrei dacă te încrezi în tine și în judecata minții tale. Du-te, că tu nu iubești pe Dumnezeu, și de aceea tragi la ce iubești, că tu iubești neascultarea de Dumnezeu și îți place să fii liber. Du-te, tată, dar Eu n-am ce să-ți doresc decât întoarcerea la Mine, căci calea ta se înfundă; întoarcerea prin umilință usturătoare, ca să înțelegi ce înseamnă Dumnezeu, că Dumnezeu înseamnă altceva decât cugeți tu că înseamnă Dumnezeu. Vrei să te tragi în lături? Cine poate să te oprească? Eu nu Mă lupt decât cu cel credincios ca să-l ajut, dar cu cel ce nu crede lucrului Meu cu care însoțesc acest popor, cu acela nu Mă mai lupt. Acum trage fiecare la ceea ce a lucrat și până acum. Și când se va trage cortina pentru luminarea vederii celor nevăzute și necrezute, atunci va fi descoperit lucrul fiecăruia.
Iată, Îmi fac datoria și lucrez, și voi lucra prin cei puși la lucru, și fără rod nu voi rămâne. Dar iată, rodul credinței trebuie să fie strâns, ca nu cumva la vremea foametei să fie strivit de cei ce vor alerga disperați după un pic de putere din cer, că pe pământ se stinge orice putere, orice iscusință, orice mândrie, orice știință, fiindcă Eu Mă voi lăsa văzut și descoperit, și Eu întrec soarele în strălucire, și toate vor păli la vederea slavei Mele. Numai cei credincioși ai Mei nu vor păli, și vor fi încălziți în lumina slavei Mele și vor fi și ei lumină din lumina Mea. Dar mulți dintre voi zic că acestea sunt basme. O, atunci toate acestea vor deveni adevărate, și va fi veacul cel ce nu poate fi priceput de omul cel pământesc, și basmele cele mai frumoase vor fi trăite pe veci.
O, măi oilor, ce bine vă era vouă dacă nu v-ați fi făcut cornițe, tată! Oile nu trebuie să aibă cornițe. Oile sunt blânde și pasc în pace. Dacă voi, creștinii Mei, nu credeți în trimișii Mei, dacă nu credeți că sunt trimiși de Mine, vă vor lăsa în pacea voastră, în banii voștri. Dacă nu credeți că sunt trimișii Mei, credeți măcar în aceste cuvinte de viață și de îndreptare; credeți, și nu-i judecați pe trimiși. Ei nu vin de capul lor ca să-și piardă vremea. Și despre păstorii tăi, nu-i mai învinui, Israele. Lasă, tată, nu-i mai lovi, nu-i judeca tu ca să te faci mai mare ca Mine.
Iar voi, cei ce veți fi numiți ca ajutor al Domnului la lucru, nu vă opriți în sfatul celor răzvrătiți și nu pregetați să fiți de ajutor Domnului. Alții au lăsat familii și au mers cu Mine. Alții au lăsat mirese îmbrăcate curat și au plecat la apostolie cu Domnul. M-am dus în Cana Galileii la nuntă și am făcut minunea vinului din apă, și dacă a văzut mirele pe Domnul minunilor, a lăsat mireasa și a plecat ca apostol al Domnului, și a rămas cu Mine acela și a lucrat mult pentru împărăția Mea peste oameni. Iată de ce am fost Eu la nuntă, și nu așa cum spun oamenii lumii.
Am grăit cu cei pe care-i adaug sfatului lui Israel. Am grăit și pentru cei din marginea acestei stâne, dar acum te vei da la răzvrătire, creștine vinovat cerului. Dă-te, tată, dacă asta alegi. Poate vrei să te duci în drumul oilor slabe, ca să țipi că nu sunt Eu Cel ce-ți spun acestea, și că sunt unii care strică legea lui Dumnezeu. Du-te, creștine, și zi ce vrei, dar aceasta este adevărat, că Adam a făcut acest păcat în rai, și tu îl faci pe pământ de șapte mii de ani.
Eu n-am binecuvântat nunta și patul nunții, și tu vei spune, poate, că Eu vin și stric legea ta, dar Eu, de la început, nu așa aveam să înmulțesc făptura, ci prin Duhul Sfânt și prin cuvânt. În loc să fi mers și tu cu Mine așa cum a mers mirele de la nunta din Cana Galileii, tu zici că nu sunt Eu Domnul Iisus Hristos, Cel Care vorbesc cu tine. Dacă zici așa, du-te și îți pierde mințile, că așa vrei tu, de frică să nu ți se ia poftele trupului. De luat tot ți se ia, că n-o să-ți mai ardă de păcat, dar deschide cartea și citește cum a fost pedeapsa poporului Israel pentru cârtire. Mai bine pune, tată, mâna pe coarnele plugului și uită-te spre Dumnezeu și ia ca iubire virtuțile creștinești pe care le-am avut Eu în mijlocul oamenilor, că unii învățați au plecat din învățătura lumii și au îmbrățișat lucrarea virtuților, fugind din lume și din duhul ei și din știința lumii. Fericit vei fi tu, Israele, dacă vei pune în fața ta mustrarea Mea, ca să alegi cununa care vine din lucrarea ei, că iată, caut bine, și voi pune peste tine veghetori, și le voi da de la Mine ca să ai tu, care vei alege lucrarea ascultării.
Și iată ce înseamnă trimis! Trimisul nu caută slava sa, ci a Celui ce l-a trimis pe el. Prin aceasta se pune la probă trimisul și păstorul și lucrătorul și tămăduitorul și sfătuitorul. Cel ce vorbește de la sine, acela își caută slava sa, dar cel ce caută slava Celui ce l-a trimis, acela are adevărul, și nedreptatea nu este cu el. Așa trebuie să lucreze un lucrător al Domnului, și această Scriptură o pun Eu astăzi peste cei aleși la lucru peste poporul Meu, și vom însemna în această carte pe cei ce vor avea de lucru peste poporul Domnului.
Eu iar îți zic, Israele: ferice ție dacă-ți vei însuși mustrarea Mea pentru pocăința ta și pentru mărturisirea, în mijlocul poporului Meu, a inimii tale ascunse. Eu voi coborî iar, cu voia Tatălui Meu. În curând voi coborî cuvântul Meu peste tine, Israele. Adună-te de peste tot, și vom prăznui hrană de cuvânt ceresc, și după ce vom mânca din cuvântul praznicului bucuriei, voi pune pe străjerii Mei să-ți aducă la cunoaștere și acest cuvânt de descoperire a ascultării și a neascultării tale, a pocăinței și a nepocăinței tale, tată; și ia cămașa pocăinței pe tine, ia-o, măi Israele, nu mai sta dezbrăcat de acest veșmânt, că nu cunoști încă această cămașă. Pocăiește-te! din nou îți zic, din nou te îndemn cu acest dar, cu acest mărgăritar, cu acest bilet de intrare la serbarea Noului Ierusalim, care se va serba pe pământ, pe pământ nou și cu oameni noi, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Voi sta curând în sfat mare cu poporul Israel din vremea aceasta, că mare este taina acestui nume, Israel, și te voi întreba iar, fiule, ce înseamnă acest nume?
Sculați-vă la lucru de cuvânt și semănați cuvântul Meu pe pământ după cum vă va fi dat sorțul cel din cer, cel prin Duhul Sfânt împărțit, prin lucrarea Duhului Sfânt, în sobor de sfat ceresc. Să se adune tot trupul lui Israel, căci vin în sfatul lui Israel.
Te voi aduna, Israele, și voi scrie carte de cuvânt, căci glasul cuvântului Meu se va lăsa din nou peste ieslea cuvântului, și apoi peste tine, Israele. Vreau să te învăț ce înseamnă să aibă creștinul harul lui Dumnezeu peste el și în lucrul său cu Dumnezeu. Eu vreau să nu te las să te desparți de Mine, popor hrănit cu harul Meu.
Se binecuvintează începutul și sfârșitul sfatului de azi și se înscrie în cartea cea de azi. Pace ție, popor al lui Israel, popor al lui Dumnezeu! Pace ție! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace ție, și har ție, Israele al Domnului! Amin, amin, amin.