... Măi copii, nu fiți, tată, răi, că Eu am fost bun chiar și cu Iuda, care M-a vândut, și când Mă judecau, Eu l-am chemat. Am trimis pe un ucenic de al Meu să-l cheme să-l iert, căci am știut de pierzarea sa că avea să se sinucidă. Dar n-a voit să vină, și s-a dus și s-a spânzurat. N-a voit să vină, că i-a fost rușine. Rușinea lui nu a fost de la Dumnezeu, căci când M-a vândut, nu i-a fost rușine, dar când l-am chemat Eu, i-a fost rușine.
... Domnul Iisus a ursit să nu muriți, și să-L întâmpinați pe Domnul când va veni cu tot cerul Său.
... Când s-a făcut lucrarea prin acest vas, multe minuni am lucrat, multe miresme v-am arătat.
... Nu vă mai puneți nădejdea în fabricile lor, în uzinele lor, în pungile lor cu bani, pe care vi le dau prin muncă. E mai bună punga duhovnicească și care se va da la fiecare în parte.
... Copilașul Meu, oița Mea, fii în loc sfânt, fii pe pământ sfânt. Nu te amăgi, nu te du în țară străină. Au fost doi copii: Oltul și Mureșul, și amândoi s-au despărțit unul de altul. Mureșul a apucat-o la răsărit, și Oltul la apus. Și Domnul a zis Oltului: „Oltule, râu spumegat, face-te-oi adânc și lat, să fii mereu tulburat și cu sânge amestecat“. Iar Mureșului i-a zis: „Mureș, Mureș, apă lină, și cu unda veșnic plină, nu te du în țară străină, că n-ai parte de odihnă“. Oltul era păgân, iar Mureșul era creștin.
... Ai cerut vreodată sănătate de la Mine? Poate ai cerut, dar nu cum trebuie, ci cu inimă rea. Cere, creștine, cum cere cerșetorul când vine la poartă la tine și îți cere hăinuță sau pâine. Chiar dacă Domnul e în lucru, îi trimite pe sfinții Săi să-ți împlinească cererea ta.
... Să nu-ți fie rușine de lume că te porți după legea Mea. Să-ți fie rușine de Mine că te porți după lume; că iată, Verginica, trâmbița Mea, a avut o vedere și plângea când o vedea. Era într-o poiană verde, plină de lume, și prin lume mai erau și din neamurile voastre, și a venit cineva și a închis locul acela, și trâmbița striga cu lacrimi: „Vino la mine, căci cine se închide în locul acela nu mai poate ieși“. Și nimeni nu auzea, că a venit o fanfară cu cântare dulce și au început toți să joace. Și a întrebat Verginica și a început să apuce unul, doi, până la nouăzeci și doi, dar n-a mai putut salva pe nimeni. Abia a scăpat ea singură, că a venit focul și i-a mistuit pe toți. Cei ce erau afară au scăpat și s-au sfințit prin binecuvântare sfântă. Și veți vedea această vedere, că nu se ascunde de ochii voștri.
... Mai demult se purtau creștinii cu barbă și cu plete, dar acum nu se mai poate, că-ți pune lumea mâna pe plete și le întinează. N-ai să poți tu, creștine, îndura chin pentru barbă și pentru plete, că te va ține unul de o mână și altul de o mână și te vor tunde și te vor ciumpăți pe față. Și de ce să ajungi batjocorit de Gog și Magog?